Ministru al Economiei din decembrie 2012, Varujan Vosganian (foto) a mai detinut aceasta functie si in 2006-2007 si in 2007-2008, perioada de timp in care a luat decizii care il pun azi in situatia de a raspunde in fata procurorilor DIICOT intr-un dosar ce priveste acuzatii extrem de grave: complot si subminare a economiei nationale. In aceeasi postura se afla si fostul ministru al Economiei Adriean Videanu, posibil pentru a echilibra balanta "politica" in ochii opiniei publice si pentru a da, totodata, o nota de impartialitate procurorilor DIICOT. Varujan Vosganian are un lung CV. S-a nascut la Craiova, in 25 iulie 1958, este absolvent al Academiei de Studii Economice, doctor in economie, absolvent al Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti, se afla la al patrulea mandat de senator si este vicepresedinte al PNL. E un politician cu o personalitate puternica, dar si un om sensibil, fapt dovedit de premiile literare primite pentru proza si romanele publicate. Vosganian este, de asemenea, membru fondator al Societatii Romane de Economie si senior cercetator al Institutului National de Economie, un analist profund care a lansat si o posibila solutie a redresarii economiei: ”Totul trebuie privatizat”. In interviul pe care ni l-a acordat, ministrul Economiei explica tot ce a stat la baza deciziei care a fost luata in 2007-2008 privind combinatele de ingrasaminte chimice si situatia in care ar fi ajuns agricultura daca aceasta decizie nu ar fi fost luata, chestiuni greu de inteles de catre procurori nespecializati pe acest domeniu. Totodata, ministrul Vosganian ne-a spus considerentele sale referitoare la mult discutatul proiect privind exploatarea aurului de la Rosia Montana.

Domnule ministru, ocupati un scaun ”blestemat”, la fel ca si cel de ministru al Transporturilor, in sensul ca sunteti al doilea ministru al Economiei, dupa Codrut Seres, cu dosar penal la aceeasi structura, DIICOT, care l-a trimis pe Seres in judecata. Cum priviti aceasta acuzatie, de sabotor al economiei nationale, in conditiile in care economia a dus-o bine in perioadele precendente actualului mandat, cand ati mai fost ministru al Economiei si in 2006-2007 si in 2007-2008? Credeti ca cineva incearca, prin dumneavoastra, sa ajunga la capul fostului premier Calin Popescu Tariceanu?

Eu cred ca acest scaun de ministru al Economiei nu este blestemat, ci este binecuvantat. Cel putin pentru perioada in care l-am ocupat eu, intre decembrie 2006 – decembrie 2008 si din decembrie 2012 pana astazi, pentru ca si atunci si acum indicatorii economici au o evolutie pozitiva. Acum, de pilda, chiar am avut o conferinta de presa in care am aratat ca pe primele sapte luni ale anului exporturile au crescut cu 7,7% si industria cu 7,9%, ceea ce cred ca eu, este remarcabil daca socotim ca industria si exporturile au conditionat cresterea economica. Insa, aparenta pe care o sugerati se datoreaza faptului ca in Romania nu este foarte clar ce inseamna protectia industriei romanesti. S-ar putea lasa impresia ca cel care lasa o industrie sa moara este patriot, in timp ce acela care vrea sa o ajute submineaza. In Romania, din 1990, au disparut numeroase industrii. A disparut industria de camioane, industria de automobile de teren, industria de tractoare, industria de utilaj greu, masele plastice, a disparut intreaga flota. Nimeni nu a fost tras la raspundere. In schimb, atunci cand am facut un gest firesc de a sustine o industrie ar trebui sa raspund astazi pentru complot, pentru subminarea econimiei nationale. Asadar, ceea ce se intampla astazi este mai degraba o chestiune de mentalitate sau mai bine spus de o incapacitate a unor mentalitati sa evolueze, mentalitati care cred ca economia nationala este doar economia de stat si ca in economia de stat trebuie sa urmaresti profitul pe termen scurt si nu interesul national.

Si in ce priveste intrebarea referitoare la „tinta„ Calin Popescu Tariceanu, ca tinta politica a Parchetelor, ce credeti?

Nu vreau sa fac speculatii pe aceasta tema. As vrea insa sa evoc doua evenimente din trecut. Primul, pentru mine nu este prima oara cand se intampla. Prima oara a fost in octombrie 2006, cand pentru o zi am fost spion. Nimeni pana atunci nu a facut cea mai mica aluzie la asa ceva si nici dupa aceea, dar pentru ca eu trebuia sa nu mai fiu candidatul Romaniei la functia de comisar european, un securist raspopit a spus ca eu am fost spion in cadrul Centrului de Informatii Externe in perioada comunista si ca de fapt acum nu sunt nimic altceva decat un spion acoperit trimis la Bruxelles. Nu a existat absolut nicio dovada, dar pentru ca era o chestiune care necesita timp pentru a fi elucidata, am convenit cu primul ministru Calin Popescu Tariceanu si cu presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso sa imi retrag candidatura pentru a nu periclita in niciun fel onoarea tarii mele. Fireste ca de a doua zi nimeni nu a zis ca sunt spion. Acum sunt, pentru o luna, subminator al economiei nationale. Nu am fost niciodata pana astazi, in paranteza fie spus, nimeni niciodata nu m-a suspectat de vreun caz de coruptie, ceea ce este rarism, avand in vedere ca am o experienta politica de aproape un sfert de veac si am ocupat functii din cele mai inalte in Statul Roman si probabil ca, daca nu as mai fi ministru, de a doua zi aceasta tema ar fi uitata.

Ceea ce ma face pe mine sa ma gandesc ca e vorba de un atac la pozitia mea publica este faptul ca 40 dintre functionarii Ministerului si ai RomGaz au fost acuzati de acelasi lucru, complot pentru subminarea economiei nationale, inca la sfarsitul lui decembrie 2011, iar eu la inceputul lui ianuarie am cerut, printr-o scrisoare publica catre seful DIICOT, in orice calitate doresc dansii, pentru ca prin informatiile si documentele pe care le detin, sa ajut la elucidarea acestui caz. Iata ca, din ianuarie 2012, au trecut doi ani si abia acum DIICOT a facut acest gest, pe care il putea face atunci, fara nicio implicatie si fara sa arunce asupra Guvernului in niciun fel vreo acuza. Atunci eram neinteresant. Nu vreau sa fac speculatii pe aceasta tema. Ii las pe altii sa cerceteze adancurile acestei initiative a DIICOT.

In notele scrise trimise comisiei senatoriale si plenului Senatului, care urmeaza sa decida daca se va incepe urmarirea penala impotriva dumneavoastra, ati arata ca “Guvernul, potrivit programului politic acceptat de Parlament, este cel care guverneaza, iar nu Ministerul Public. In caz contrar, orice ministru ar trebui, fie sa ia aprobare prealabila de la procuror pentru orice decizie politica, fie sa traiasca ulterior cu spaima unei actiuni penale pentru deciziile sale politice”. Ca ministru in functie, va este teama sa mai luati de-acum incolo vreo decizie, sa mai semnati vreo hotarare de Guvern? Intrebam, pentru s-a ajuns ca, in Romania, s-a ajuns ca orice decizie administrativa sa poata fi privita ca un act de coruptie sau subminare a economiei....

In referatul procurorilor, referat care este de fapt un rechizitoriu, pierdem sensul de rechizitoriu pentru ca desi Senatul inca nu a aprobat nicio cercetare, este deja incadrat. Faptul ca un procuror ma incadreaza fara sa fiu macar cercetat este un lucru cu totul inedit, dar asta vine in continuarea unui sir lung de astfel de fapte in care Parlamentul nu si-a asumat responsabilitatea de a decide in privinta ministrilor care sunt obiectul unei solicitari din partea Parchetului. Exista in acest referat cateva teme foarte interesante. De pilda, procurorul isi da cu parerea ce ar fi trebuit eu sa fac in februarie 2008. Daca veti cerceta, in pagina 21 din referat procurorul spune ca in mod normal RomGaz nu ar fi trebuit sa acorde un discount, ci ar fi trebuit sa cheme in judecata pe cei care aveau datorii. In acest fel, probabil ca chestiunea s-ar fi transat in sensul ca preavizul dat de patronate ar fi operat, industria s-ar fi inchis, oamenii si-ar fi pierdut locurile de munca, iar efectele asupra RomGaz, asupra bugetului national ar fi fost dezastruoase. Dar asa a considerat procurorul ca ar fi trebuit sa fac si asa a scris. Apoi, procurorul sustine la pagina 64 din referat ca faptele mele au atins apogeul in anul urmator, cand nu am mai fost ministru, prin Ordonanta 54 a Guvernului, votata prin Legea 333/2003. Deci dupa parerea procurorului, Guvernul, Parlamentul si Presedintele care a promulgat legea au favorizat ”la apogeu” un grup infractional. Aceasta apreciere a unui reprezentant al Justitiei cu privire la Executiv si la Legislativ naste mari dubii in legatura cu modul in care unii inteleg echilibrul puterilor in stat. Apoi, faptul ca procurorul considera ca economia nationala este numai profitul pe termen scurt, ignorand agricultura romaneasca, bugetul statului, industria chimica, este iarasi un lucru care excede atributiilor procurorului. In fond, de ce trebuie eu sa discut cu procurorul daca o masura este corecta sau nu??! Atentie, legislatia cu privire la protectia demnitarilor are in Romania o traditie de peste un secol si jumatate. Prima oara, Constitutia de la 1866 a statuat obligativitatea ca in privinta ministrilor responsabilitatea sa fie stabilitata de camerele viitoare si aceasta masura a fost continuata si in Constitutia de la 1923, deci nu este o inventie romaneasca pentru ca se gaseste in multe alte Constitutii. Pe scurt, Parlamentul este cel care decide daca o fapta a unui ministru este in urmarea functiei sale publice sau este impotriva interesului public si este pentru interes privat. Fireste, ca aici trebuie asumata si o intentie si un anumit interes personal, ceea ce in cazul de fata, dupa cum ati vazut, nu exista.

In mod normal, Parchetul nu trebuie sa discute oportunitatea unei decizii politice. Daca cel care a decis a fost afectat in decizia lui de interese personale si de acte ilegale. Nu apare nicaieri in referatul procurorului vreun act ilegal pe care eu l-as fi comis, ci doar comentariul unei decizii pe care intamplator a fost si buna, pentru ca in anul 2008, RomGaz a avut o crestere substantiala a profitului si o crestere a ratei profitabilitatii, ceea ce exclude din start subminarea Romgaz. In plus, datorita unui discount, care nu a fost mare, RomGaz a recuperat peste 200 de milioane de lei datorii neincasate, doua combinate Savinesti si Fagaras s-au redeschis, combinatele au inceput sa reinvesteasca, 10.000 de oameni si-au pastrat locurile de munca, potrivit unei note semnate de ministrul Agriculturii Dacian Ciolos, de a carui onoare si profesionalism nu ne indoim, s-a dublat cantitatea de ingrasaminte furnizate agriculturii, ea a pastrat acelasi pret, desi pretul ingrasamintelor crescuse, iar bugetul a incasat de la industria chimica aproape 200 de milioane de dolari in acela an. In tot acest context, este limpede ca atacul la mine este intr-o mentalitate anacronica.

In plus, trebuie sa va spun ca in Constitutia Romaniei apare clar ca resursele naturale servesc interesului national si nu servesc maximizarii pe termen scurt a profitului unei companii. Dar trebuie sa va spun ca, chiar si in aceste conditii, ca sigur RomGaz ar fi avut de suferit pentru ca numai o luna daca se opreau doua combinate de ingrasaminte chimice, pagubele pentru industria nationala ar fi fost mult mai mari decat discounturile pe care le-am acordat. Cu alte cuvinte, acest referat este, pe de o parte, un dispret la adresa Parlamentului, caruia i se cere avizul, desi Senatul decide, nu avizeaza, el nu este un detaliu procedural, nu este un ghiseu la care depui o hartie si intreb la ce ora vii sa o iei stampilata. Si in al doilea rand, este o jignire la adresa Senatului, in conditiile in care o lege se suspecteaza a urca la apogeu interesele grupurilor infractionale inseamna ca am ajuns la un punct in care trebuie sa ne oprim si sa ne gandim cum mergem de aici inainte.

Ceea ce ne spuneti noua, acum, ati avut ocazia sa ii spuneti procurorului?

Eu nu m-am intalnit cu acest procuror, nu il cunosc si numele lui l-am aflat acum cand m-am uitat pe referat. Pe mine nu m-a chemat nimeni niciodata.

Cum apreciati faptul ca s-a inceput urmarirea penala impotriva dumneavoastra fara sa existe totusi un aviz al Senatului? Pentru ca acuzatia este publica...

In fapt, urmarirea penala a inceput pentru ca la Senat au fost trimise vreo 15 dosare sigilate cu depozitii si cu documente din alt dosar. In paranteza, vreau sa va spun ca referatul care sintetizeaza - si acolo procurorul a dat ce are mai bun din dosarele sale, in referat nu exista nicio suspiciune ca as fi avut vreun interes personal, deci suspiciunea de coruptie nu exista. In plus, nu exista nicio depozitie a cuiva care sa sugereze ca as fi incercat sa influentez in vreun fel pe cineva sau ca as fi incercat sa amenint pe cineva si nu exista niciun fel de trimitere din partea mea la vreun grup infractional. Niciun act semnat de mine nu exista decat denumirea generica de consumator interuptibil si ordinele sunt valabile pentru toti.

Puteti sa explicati, domnule ministru, ca sa fie clar pentru opinia publica ce s-ar fi intamplat daca dumneavoastra nu ati fi luat decizia economica din 2008 cu agricultura? Ce rol a avut Adrian Radulescu, actualul consilier prezidential in toata aceasta poveste? Ati discutat vreodata cu fostii ministri Dacian Ciolos si Adriean Videanu despre subiectul dosarului?

In legatura cu contextul in care am propus aceasta nota in Guvern, pot sa va spun ca situatia era extrem de tensionata. In anul 2013, pretul la gazul de import a luat-o pur si simplu razna, pretul la barilul de petrol a urcat pana la 140 de dolari, ceea ce a fost un maxim istoric, iar pretul la gazul din import a urcat de la 315 dolari in decembrie 2007, la 375 de dolari in ianuarie si s-a dus pana in octombrie la 540 de dolari. Practic, cresterea decembrie 2008 – decembrie 2007 a fost 495 de dolari in decembrie 2008, fata de 315 dolari in decembrie 2007. Noi am reusit cu eforturi foarte mari sa mentinem o anumita stabilitate a preturilor schimband ponderea gazului intern – extern, dar in ianuarie-februarie 2008, industria chimica intrase pur si simplu in panica. Proprietarii tuturor combinatelor chimice socoteau ca trebuie sa inchida, multe combinate aveau preaviz de o luna, sindicatele pichetau Prefecturile, Prefecturile ne trimiteau scrisori disperate ca este o situatie care poate sa scape de sub control, toate aceste documente le avem si, in aceste conditii in luna februarie am convocat la dialog patronatele si sindicatele si le-am intrebat ce doresc. Dansii au spus ca doresc o acoperire prin discount a cresterii pretului la gaze pentru ca nu mai fac fata. Am intrebat la RomGaz, care mi-a spus cifra de 45 de dolari crestere pe perioada scurta si le-am spus ca pot sa le ofer jumatate pe aceasta crestere. Au fost de acord si le-am pus conditia suplimentar sa se reintoarca muncitorii in fabrici, sa continue sa lucreze si sa nu creasca pretul ingrasamintelor chimice catre agricultura romaneasca. In plus, ordinele pe care le-am dat aveau in vedere plata datoriilor restante, care erau in suma de circa 200 milioane de lei de la RomGaz fata de combinatele de ingrasamintele chimice. Si le-am mai spus ca masura este limitata pe o perioada de sase luni, pana la 31.07.2008. In aceasta perioada, producatorii s-au tinut de cuvant, au reinceput productia, potrivit unei scrisori pe care mi-a trimis-o ministrul Agriculturii Dacian Ciolos in iulie, livrarile catre productia interna s-au dublat si preturile au fost mentinute, cei 10.000 de salariati si-au pastrat locurile de munca, cele doua combinate Savinesti si Fagaras s-au redeschis, au inceput chiar si investitii, mai ales la Fagaras, si pana la sfarsitul lui 2007, potrivit unei adrese pe care o am de la RomGaz si a raportului de audit RomGaz, producatorii si-au respectat esalonarile de datorii facute.

Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi dat acest discount si daca situatia tensionata continua...? E posibil sa se fi intrerupt productia, combinatele de ingrasaminte aveau o pondere importanta in livrarile RomGaz, RomGaz si-ar fi redus productia, am fi avut o situatie exploziva in orase mici, cum este Fagaras, Turnu Magurele, Victoria sau Savinesti, probabil ca ar fi fost o presiune mare mediatica si o situatie dramatica pentru intregul Guvern, in conditiile in care intregul context economic era favorabil dezvoltarii economice de ansamblu.

Ce rol a avut Adrian Radulescu?

Eu nu stiu ce rol a avut Adrian Radulescu. Dialogul meu direct era cu Dacian Ciolos, care mi-a trimis o nota in iulie in care mi-a vorbit despre succesul actiunii mele, iar in baza acelei note am prelungit cu o luna, dar nu mai mult, facilitatile si, la inceputul lui septembrie, Dacian Ciolos ministrul Agriculturii a prezentat in Guvern o nota, asa cum o arata si stenogramele, in care a spus ca masura a fost benefica, ea a permis mentinerea pretului la intern, in conditiile in care pretul de import a crescut si solicita o prelungire de o luna, lucru care s-a facut. Toate aceste lucruri de care va spun au fost complet omise in referatul procurorului.

Ati avut vreo discutie cu ministrul Dacian Ciolos de cand s-a deschis acest dosar?

Nu am avut cu Dacian Ciolos nicio discutie. Va spun raspicat: din clipa in care s-a inceput aceasta actiune, eu nu am avut nicio discutie cu Adriean Videanu ca sa nu se interpreteze ca noi, daca nu am avut niciun complot pana acum sa incercam sa il facem de acum inainte. Dar vreau sa va spun ceva in legatura cu Dacian Ciolos. Rog pe toata lumea sa il lase in pace. Dacian Ciolos este un om de onoare, este un bun profesionist, face cinste Romaniei si nu as vrea in niciun chip sa fie amestecat in aceasta halucinanta poveste privind subminarea economiei nationale.

La fel ca in dosarul de coruptie Posta Romana, desi au existat mai multi semnatari ai unei hotarari de Guvern, dar numai fostii ministri Tudor Chiuariu si Zsolt Nagy au fost trimisi in judecata, tot asa si in cazul dumneavoastra, decizia pe care ati luat-o ca ministru a fost continuata prin ordonante de urgenta, si chiar o lege din timpul guvernarii Boc, parafata de catre actualul presedinte al Romaniei Traian Basescu. Cum ati putea cataloga, scurt, o astfel de maniera discriminatorie a modului in care sunteti anchetat?

Un lunetist nu trage decat intr-un singur punct.

Daca Senatul va da aviz de incepere a urmaririi penale...

Nu vreau sa discut aceasta ipoteza, pentru ca eu sper ca Senatul sa isi dea seama ca este folosit ca o unealta intr-un tip de batalie pe care Senatul trebuie sa il opreasca. Referatul procurorului este dispretuitor la adresa Senatului, socoteste Senatul ca un fel de ghiseu si Senatul trebuie sa apere demnitatea institutiei si sa apere echilibrul puterilor statului. Nu pot sa concep ca in fata referatului care nu are nicio baza, care nu are nicio dovada, care rastalmaceste, ascunde si distorsioneaza faptele, in care procurorul uneori isi dovedeste intreaga rea-credinta, pentru ca pur si simplu minte in legatura cu continutul unor documente, Senatul ar putea sa considerea ca inceperea cercetarii penale este un gest firesc. Senatul trebuie sa opreasca aceasta actiune, care este de fapt un simulacru si care are tinte politice, ceea ce nu este normal pentru un reprezentant al Justitiei.

Au existat precedente...

Au existat precedente si nu e normal sa ne amintim. Ati pomenit cazul Tudor Chiuariu. La fond deja a fost declarat nevinovat. Au trecut de atunci aproape sase ani. Trebuie sa va spun ca hotararea Senatului are efect imediat, spre deosebire de cercetarea instantei, care am vazut ca dureaza foarte multi ani, iar in general efectele sunt dramatice asupra carierei politice a demnitarilor respectivi. De aceea, Senatul trebuie sa aiba intreaga responsabilitate si sa isi faca propria cercetare atunci cand ia o decizie.

Nu ne putem abtine sa nu va luam pulsul in privinta unui subiect la ordinea zilei: Rosia Montana. Ca ministru al Economiei, nu credeti ca investitorii straini isi vor pierde interesul de a mai investi in Romania?

Eu cred ca in ce priveste Rosia Montana, primul lucru pe care trebuie sa il facem este disciplina dialogului. Ca sa fac o paranteza, in ce ma priveste am constatat, si marturisesc ca a fost pentru mine o mangaiere, opinia publica nu a reactionat. Nu am intalnit in presa scrisa si vizuala nicio remarca negativa sau rautacioasa la adresa mea, cum ca as fi un ministru pe bune acuzat de sumbinarea economiei nationale. Cu alte cuvinte, nimeni nu a luat in serios aceasta acuza pompoasa si gaunoasa. Mai mult decat atat, primesc numeroase invitatii, si din tara si din strainatate, care au in vedere un orizont dincolo de prima jumatate a lunii octombrie, cand se va solutiona acest caz in Senat.

In cazul Rosia Montana este aceeasi tema. In primul rand, trebuie sa convenim asupra paradigmelor, asupra unor repere, asupra unor informatii pe care le acceptam cu toti. In cazul Rosia Montana, trebuie sa raspundem la trei intrebari. Prima: dorim sau nu dorim ca resursele Romaniei sa fie fructificate? Pentru ca daca vorbesc cu cineva care spune ca resursele nu trebuie sa fie fructificate, ca trebuie sa le lasam altor generatii, etc., etc., atunci nu ne vom intelege.A doua: Trebuie sa respectam ce spune Constitutia, ca resursele naturale trebuie fructificate prin promovarea interesului national? Da! Si atunci sa ne gandim... ce intelegem noi prin fructificarea aurului de la Rosia Montana? Ce inseamna pentru oamenii locului, ce inseamna pentru rezervele Bancii Centrale, ce inseamna pentru economia de ansamblu? Dupa ce am convenit aceste doua lucruri, ne referim la al treilea lucru, ca intr-o buna zi vor fi exploatate. Trebuie sa ne gandim ce inseamna "intr-o buna zi". In primul rand, trebuie sa intelegem ce fel de resurse sunt acolo, daca e vorba de filon, daca e vorba de minereu, care este procentul, unde mai exista extractii similare in lume. Nu ne comparam cu extractiile din filmele lui John Wayne, cand oamenii cu sita scoateau pietricele de aur din albia raului. Nu ne foloseste la nimic. Deci, sa cautam unde pe glob exista resurse similare, si ca adancime, si ca proportii, sa vedem cum e acolo. Daca ce e acolo se petrece mai ales in tarile sarace care dispretuiesc criteriile de mediu, care nu se gandesc la apa freatica, si nu se gandesc la mostenirile generatiei viitoare, atunci aici oprim treaba si spunem ca ziua cea buna nu a venit. Daca exista in alte tari experiente similare care sunt pozitive, atunci sa le preluam si noi. Dar pana nu avem aceste trei teme: unu – vrem sau nu sa folosim resursele? Daca da, trecem la a doua intrebare – vrem sau nu interes national? Ce trebuie sa prevada contractul, cat castiga statul, cat castiga Banca Nationala, cat castiga oamenii locului? Definim si asta si vedem daca corespund si mergem la faza a treia. Daca toate trei merg, atunci dam o solutie. Dar pana atunci, daca nu convenim ce tip de informatie dorim, ce tip de informatie acceptam cu toti, pentru ca daca vine fiecare cu informatia lui, atunci pleaca fiecare cu raspunsul lui, ma refer la toti cei care sunt implicati – organisme guvernamentale, mineri, populatia din acea zona, partide politice – decizia o ia Guvernul, insa transparenta deciziei publice trebuie sa fie o procedura sacra. Nu chiar la nivelul celor trei puteri ale statului, dar foarte aproape de ele. Atat timp cat procedura nu este transparenta si nu exista un suport din partea populatiei o decizie este sortita esecului. Nu poti sa aplici o decizie care nu este acceptata de poporul roman.

Eu vreau sa va spun asa, la prima faza raspunsul meu este ca resursele trebuie fructificate. La a doua intrebare va pot spune ca Romania are nevoie de acest aur, dar ca trebuie sa convenim, si asta poate sa faca Comisia parlamentara care are acces la toate datele, daca acest contract si consecintele sale corespund interesului national. Iar despre a treia chestiune avem nevoie de mai multe informatii, sa le luam de la responsabili UNESCO, de la institutii internationale ca sa stim exact cum este in alte parti, cum se face acolo si sa vedem daca tehnologia de azi este sigura, iar daca nu este sigura atunci sa mai asteptam.

Premierul Victor Ponta a avut o discutie pe aceasta tema cu dumneavoastra?

Mie mi se pare oarecum ciudat ca ministrii sunt chemati fiecare in parte la audieri, pentru ca ministrii fac parte dintr-o echipa. Eu va spun de la inceput ca eu nu ma distantez de pozitia Guvernului. Daca as fi avut ceva de spus, spuneam acolo in Guvern, dar in afara Guvernului nu este corect ca ministrii sa aiba fiecare alt punct de vedere. De aceea, consider ca purtatorul de cuvant al acestei chestiuni este primul ministru si nu am a combate sau a avea puncte de vedere divergente pe aceasta tema. Fireste ca ne sfatuim, iar daca am vrea ca lucrurile sa se faca publice, s-ar face publice. Noi ne sfatuim si consecinta acestui dialog a fost si constituirea Comisiei mixte. La inceput nu s-a facut, apoi intr-un dialog in USL am convenit sa o facem, astfel incat sa dam o arena de dezbatere pentru cat mai multi romani.

Iar dezbaterea va dura patru ani si licenta de exploatare, in 2019, oricum va expira...

Aurul nu este ca o conserva. Aurul nu are perioada de expirare. De aceea, daca ne trebuie patru ani ca sa ne intelegem intre noi atunci vom discuta patru ani, daca ne trebuie zece ani, atunci vom discuta zece ani, daca reusim sa ne intelegem maine, ne intelegem maine. Repet, o tema care intra fara suportul majoritatii romanilor intra cu stangul si nu va reusi sa ajunga la niciun rezultat. Noi nu putem sa facem ceva fata de care romanii sa fie ostili. Nici nu putem ca la fiecare masura sa facem referendum. Exista anumite teme care au o anumita sensibilitate si cu care nu poti merge inainte altfel.