Decizie istorica a judecatorilor Andreea Popescu (foto), Camelia Mioara Spranceana si Ioan Popa de la Sectia a IV-a Civila a Curtii de Apel Bucuresti, care au stabilit ca o hotarare definitiva de achitare a unui inculpat constituie dovada nelegalitatii arestarii preventive. Cei trei judecatori arata in decizia pe care Lumea Justitiei o prezinta in exclusivitate ca masurile de privare si restrangere a libertatii dispuse impotriva unui inculpat achitat definitiv, desi validate punctual prin decizii ale judecatorilor, “sunt nelegale din perspectiva generala a achitarii si, implicit, a invalidarii, prin hotarare de achitare, a tuturor masurilor dispuse impotriva inculpatului pe parcursul procesului penal”.

Decizia a fost dispusa in legatura cu un dosar al DNA in care a fost trimis in judecata fostul sef al Postului de Politie Branesti, judetul Ilfov, Marius Grosu. Acesta a dat Statul roman in judecata dupa ce a fost achitat definitiv in celebrul dosar “Sectia 5” in urma unui proces care a durat 12 ani de zile, perioada in care a fost si arestat preventiv peste 11 luni, si i s-au restrans unele drepturi, inclusiv salariale.

Daune majorate

La fond, Tribunalul Bucuresti a obligat Statul roman, prin Ministerul Finantelor, la plata sumei de 36.352 lei cu titlu de despagubiri materiale si suma de 250.000 lei cu titlu de despagubiri morale catre Marius Grosu. In cele din urma, Curtea de Apel a decis, in 5 aprilie 2017, majorarea sumei si obligarea Statului roman la plata a 500.000 lei catre Marius Grosu pentru modul in care Directia Nationala Anticoruptie l-a cercetat in dosarul "Sectia 5", in care zeci de politisti au fost arestati pentru presupuse fapte de coruptie, dosar instrumentat de procurorul militar Vasile Doana (foto 2).

Cu toate ca Inalta Curte a hotarat printr-un RIL odios din 17 septembrie 2017 ca “Hotararea judecatoreasca de achitare, prin ea insasi, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al masurii privative de libertate”, cu doar 5 luni inainte, CAB decisese definitiv, in cadrul procesului civil intentat de Grosu, ca nevinovatia inculpatului, care a fost constatata neechivoc printr-o hotarare judecatoreasca definitiva atrage incidenta in cauza a dispozitiilor art.504 alin.3 teza penultima Cod procedura penala (vechiul Cpp-n.r.), conform carora “reparatia se cuvine celui arestat nelegal sau caruia i s-a restrans nelegal libertatea, fapt constatat prin hotarare judecatoreasca definitiva de achitare, hotarare care prin ea insasi constituie dovada nelegalitatii intregului proces penal pornit impotriva unei persoane”.
In plus, judecatorii Andreea Popescu, Camelia Mioara Spranceana si Ioan Popa de la Sectia a IV-a Civila a Curtii de Apel Bucuresti au aratat in motivarea deciziei ca “vom inlatura critica referitoare la pretinsa legalitate a masurilor de privare si restrangere a libertatii, dispuse impotriva reclamantului, retinand ca masurile amintite, desi validate punctual prin decizii ale judecatorilor, sunt nelegale din perspectiva generala a achitarii inculpatului reclamant si implicit a invalidarii, prin hotarare de achitare, a tuturor masurilor dispuse impotriva inculpatului pe parcursul procesului penal”.

In ceea ce priveste majorarea daunelor morale la suma de 500.000 lei, Curtea de Apel Bucuresti a justificat solutia si prin faptul ca durata in timp a procesului penal la care a fost supus reclamantul constituie un termen nerezonabil in intelesul art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar si prin raportare la toate considerentele fondului.

Iata cele mai importante pasaje din decizia CAB, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Prin sentinta civila nr.1263/2015 a Tribunalului Bucuresti Sectia a IV a Civila s-a admis in parte actiunea reclamantului... in contradictoriu cu paratul ... si s-a dispus obligarea paratului... la plata catre reclamant a sumei de 36.352 lei cu titlu de despagubiri materiale si 250.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a retinut ca reclamantul a fost supus unui proces penal pe durata a circa 12 ani de zile, perioada in care a fost si arestat preventiv (peste 11 luni) si i s-au restrans unele drepturi, inclusiv salariale. In final, prin hotarare judecatoreasca definitiva s-a constatat in anul 2012 ca reclamantul a fost nevinovat.

Impotriva sentintei au declarat apel partile, dar si Ministerul Public – Directia Nationala Anticoruptie. Calea de atac a fost recalificata ca fiind recurs, prin incheierea din data de 27.02.2017, constatandu-se si ca recursul declarat de Ministerul Public este tardiv.(...)

Prin sentinta penala nr.221/2010 a Curtii de Apel Bucuresti s-a constatat nevinovatia inculpatului reclamant acesta fiind achitat pentru faptele pentru care fusese anchetat si trimis in judecata. Sentinta a ramas definitiva prin decizia penala nr.2348/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. (...)

Este necontestat in cauza ca in cazul procesului penal, masura arestarii preventive a reclamantului s-a dispus periodic prin incheieri ale instantei de judecata, care a verificat si legalitatea masurii. Sub acest aspect, sustinerea paratului este justificata, in sensul ca masura arestarii s-a dispus in conditii legale, analizate deja punctual de instantele de judecata. Caracterul justificat al sustinerilor de mai sus ale paratului este nerelevant insa prin prisma actiunii de fata. Prin prezentul demers nu se contesta legalitatea punctuala a masurii arestarii preventive, dispusa prin incheieri succesive, ori a celorlalte masuri privite in individualitatea lor, ci se contesta legalitatea intregului demers penal pornit de institutiile Statului Roman impotriva unui cetatean nevinovat, nevinovatia acestuia fiind constatata neechivoc printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. (...)

Desi a sustinut ca argumentele si obiectiile sale nu au fost analizate de judecatorul fondului, paratul nu a precizat punctual care dintre sustinerile sale au fost ignorate sau necercetate, formularea sa fiind una generica, ce face imposibila o analiza individuala a criticii. Din perspectiva generica vom retine ca judecatorul fondului a argumentat punctul sau de vedere printr-un rationament logico - juridic ce a cuprins atat mentiunile partilor, cat si incidenta textelor legale, citate in extenso si care prin chiar aplicarea lor au validat/invalidat implicit sau expres punctele de vedere ale partilor.In privinta recursului declarat de reclamant vom constata ca acesta critica doar cuantumul atat al daunelor materiale cat si al celor morale.

Recursul este fondat iar sentinta va fi schimbata in parte dupa cum urmeaza:

Cu privire la daunele materiale vom retine ca in mod corect, s-au acordat acele daune reprezentand dobanda legala a sumelor cuvenite reclamantului ca diferenta salariala incepand cu data de 30.10.2012 si generata de plata cu intarziere a drepturilor salariale. Cu privire la daunele morale vom retine ca judecatorul fondului a enumerat o serie de criterii care au justificat acordarea sumei de 250.000 lei”.

*Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Bucuresti