Intreaga societate este datoare sa se revolte in fata imensului abuz comis de catre DNA si „completul negru” de la ICCJ impotriva avocatului Robert Rosu. Nu de alta, dar cazul se poate repeta oricand, in legatura cu orice alt membru al breslei.

Semnalul de alarma a fost tras duminica, 25 aprilie 2021, de catre avocatul Cornel Popa (foto), coleg cu Robert Rosu la casa de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii.

Prezent in studioul A7TV, Cornel Popa a relatat felul in care, in dosarul „Ferma Baneasa”, Directia Nationala Anticoruptie a chemat numerosi avocati la audieri (in jur de 20), unora dandu-le de inteles ca sunt audiati „deocamdata ca martori”. Sugestia era evidenta: calitatea procesuala li se putea oricand schimba din martor in suspect.

Problema generala a cazului Rosu este ca a fost condamnat nu doar un avocat, ci, pe de o parte, dreptul la aparare si, in ultima instanta, insusi dreptul la opinie. De aceea, intreaga societate trebuie sa reactioneze in fata acestui abuz – nu numai breasla avocatilor, a subliniat Cornel Popa.

In acelasi context, Popa a accentuat ideea ca secretul profesional dintre avocat si client nu este un privilegiu al profesiei, ci o garantie la un proces echitabil.

Nu in ultimul rand, avocatul Cornel Popa a facut o paralela cu Saptamana Mare (26 aprilie – 2 mai 2021), remarcand ca, la fel ca in urma cu 2000 de ani (cand a fost rastignit Iisus Hristos), a existat un proces marcat de o eroare judiciara si de o executie nedreapta, dar si urmat de o inviere. Tocmai de aceea, Popa si-a exprimat speranta ca si in cazul de fata vom vedea o inviere.

Redam afirmatiile avocatului Cornel Popa (vezi video):

„Mihaela Olaru: Cum s-a ajuns la condamnarea cu inchisoare a colegului nostru? Si nu la putini ani.

Cornel Popa: Intr-un mod cu totul neasteptat. Am avut ocazia sa discut de foarte multe ori cu el de-a lungul acestui dosar. Dar, inainte de a povesti impresiile cu care am ramas in legatura cu aceasta poveste, as vrea sa continuu cu o idee pe care ati lansat-o la inceputul emisiunii, spunand ca intram in Saptamana Patimilor. As vrea sa rememoram faptul ca in Saptamana Patimilor s-a intamplat un proces, a fost o eroare judiciara, dupa aceea a fost un vot public care a condamnat o persoana nevinovata, a urmat o executie, pentru ca in final sa avem de a face cu o renastere.

Noi cred ca suntem acum foarte aproape de momentul renasterii – daca ar fi sa continuam aceasta paralela – si sper sa avem parte de o renastere care sa ne dea totusi speranta ca sistemul de justitie din Romania functioneaza.

Vorbind cu domnul Rosu de-a lungul timpului, in toti acesti ani in care el a trecut prin aceasta enorma incercare care nu s-a terminat, l-am simtit tot timpul foarte ingrijorat si mi s-a parut tot timpul ca exagereaza, pentru ca am studiat dosarul, stiam despre ce este vorba acolo si nu am crezut personal vreodata ca exista posibilitatea sa se pronunte o astfel de sentinta.

In anul 2012, parchetul care a instrumentat dosarul a dat o solutie de clasare in aceasta cauza. Pe aceeasi informatie. E un lucru despre care se vorbeste mai putin.

In anul 2015, se redeschide dosarul – cu ascultari telefonice, cum se procedeaza in astfel de dosare. La sfarsitul lui 2015, domnului Rosu i se aduce la cunostinta acuzarea.

In luna martie 2016, un judecator al Inaltei Curti de Casatie si Justitie care pune lucrurile la punct si atrage atentia parchetului: 'OK – am inteles ca la un moment dat ati avut niste banuieli. Nimic din ceea ce ati facut pana in momentul de fata nu justifica existenta acestor banuieli. Activitatile care s-au prestat in cauza sunt activitati specifice profesiei de avocat'.

In mai 2016, in pofida acestei hotarari judecatoresti de la Inalta Curte, urmeaza trimiterea in judecata, in fata Curtii de Apel Brasov. Urmeaza un lung proces, care dureaza pana in 2019, soldat cu o decizie de achitare a domnului Rosu si a marii majoritati a persoanelor inculpate in acest dosar. Toate semnalele erau in sensul ca poate a existat la un moment dat o banuiala, sa zicem de buna-credinta (o acuzare care scartaia din start, din punctul meu de vedere), dar iata: sistemul judecatoresc din Romania este capabil totusi sa puna lucrurile la punct.

Am fost intrebati de ce nu am reactionat mai devreme si poate ca ar fi trebuit s-o facem, pentru ca inca din momentul zero nu este normal sa pui pe masa astfel de acuzatii impotriva unui avocat pentru ca si-a servit clientul. Nu vorbim de un avocat care a fost partas la o infractiune de dare de mita sau de fals. In niciun caz! Ceea ce s-a incriminat a fost rationamentul juridic. Si s-a spus: 'Rationamentul juridic al dumitale, domnule Rosu, noi il consideram gresit. Motiv pentru care noi consideram ca ati comis patru infractiuni'. Achitarile pentru doua dintre aceste infractiuni au ramas in picioare chiar si dupa solutia motivata dupa 111 zile de catre Inalta Curte.

Deci pentru simplul fapt ca a emis sfaturi juridice in favoarea clientului sau, a fost trimis in judecata pentru patru infractiuni, care, cumulate, ar fi putut sa duca la o pedeapsa mult mai mare. Si am auzit de-a lungul timpului semnale: 'Ar fi putut sa fie chiar mai rau decat asta. Pana la urma, niste ani trec repede'. Cred ca este o maniera destul de cinica de a proceda. (...)

Mihaela Olaru: Ma gandesc de cati ani sunt traumatizati toti oamenii respectivi. Sa stai aproape 10 ani prin tribunale... Trauma e profunda. Este incredibil.

Cornel Popa: Absolut. Foarte multa lume se uita la condamnare si spune: 'Persoana fizica X a fost condamnata la un numar de ani' sau 'A fost achitata'. Si daca a fost achitata, ar trebui sa sarbatorim cu totii. Foarte putini se gandesc la anii de zile care trec si care consuma enorm de mult sufleteste, psihologic. Un om care trece printr-o asemenea incercare, chiar daca este achitat, nu mai este cel dinainte. (...)

Cu privire la secretul profesional: este o idee foarte importanta. Persoane din afara fenomenului spun: 'OK – ce atatea secrete? De ce vreti sa tineti voi secret ceea ce se intampla in relatia dintre voi si client?' Si exista legislatie care obliga avocatii sa se transforme in persoane care verifica activitatea clientului si sa raporteze eventual anumite lucruri pe care poate cineva la un moment dat le considera nereguli.

In acest dosar, au fost chemati ca martori 10-15-20 de avocati, care au avut in fata lor o foarte puternica dilema personala. Imi amintesc o chestiune pe care o s-o port in mine toata viata: una dintre aceste persoane a spus: 'Am fost chemat la parchet. Deocamdata ca martor'. Cumva cu accent pe cuvantul 'deocamdata'. Oamenii aceia erau chemati sa explice ce au facut ei in calitate de avocati, nestiind de fapt in ce calitate sunt chemati. Uneori, li se dadea de inteles cu amabilitate: 'Deocamdata discutam in calitate de martor'. Lucrurile nu sunt in regula. Legile spun ca un avocat nu poate fi obligat sa vina sa depuna depozitie ca martor cu privire la aspectele in care a fost implicat ca sfatuitor al clientului sau. El n-are voie, potrivit legii. S-a uitat acest lucru. (...)

Cu siguranta a fost condamnat dreptul la aparare si dreptul la opinie. Asta este o chestiune la care trebuie sa reactioneze toata lumea, nu doar un avocat. Un avocat a fost condamnat pentru exprimarea unei opinii juridice, dar a fost condamnat un om pentru ca a exprimat o opinie. Intrebarea este: asta e lumea in care vrem sa traim? Sa nu avem voie sa ne exprimam opinii, pentru ca s-ar putea la un moment dat ca cineva sa ne acuze ca, pur si simplu prin exprimarea opiniei, am devenit partasi, complici la savarsirea unei infractiuni de care n-avem idee?

Mihaela Olaru: Au fost audiati si magistrati care au dat hotarari in acest dosar pe latura civila?

Cornel Popa: Absolut. Au fost oameni care si-au renegat deciziile, mai mult sau mai putin explicit. Cred ca acesta este cel mai mare atentat la independenta puterii judecatoresti. (...)

Mihaela Olaru: Cum se simte avocatul Rosu? Ati mai comunicat cu el? (...)

Cornel Popa: Toti colegii nostri sunt alaturi de el si se afla in permanenta acolo, discuta in permanenta, incearca sa-l sprijine... Sigur ca drama personala pe care el o traverseaza nici n-am cuvinte sa o comentez. O condamnare penala, in mod evident, este perceput ca un lucru infamant – dincolo de experienta carcerala. E ca o povara pe care simti c-o ai pe umeri. Probabil ca te simti cumva condamnat si moralmente in ochii celorlalti. Am incercat cei care-l cunoastem sa-l asiguram ca lucrurile nu stau asa. Este vizitat zilnic de multi oameni. Suntem avocati – avem dreptul s-o facem.

Mihaela Olaru: Are copii domnul avocat?

Cornel Popa: Are copii... E trist ca nu e alaturi de ei. Munceste si potrivit activitatilor care se pot desfasura in penitenciar, dar munceste si pentru caile extraordinare de atac. (...) Exista cai de atac si – vorba cuiva – mai sunt judecatori la Berlin. Sper ca sunt si la Bucuresti. Chiar acum cateva zile a castigat cu titlu irevocabil un proces civil impotriva parchetului, ca urmare a unor masuri procesuale abuzive luate la momentul 2015 de catre parchet impotriva domniei sale. E un proces civil care a parcurs trei grade de jurisdictie, castigat in cele din urma. Ceea ce e totusi un semnal pozitiv.

Mihaela Olaru: Nu intamplator am subliniat mai devreme latura morala. Sunt oameni din magistratura care mai spun ceva de genul: 'Se considera ca aceasta hotarare trebuie sa reprezinte un reper moral si profesional pentru toti avocatii romani. Hotararea mentionata stabileste limita exercitarii profesiei de avocat, care poate acorda consiliere si asistenta oricarui client, dar in limitele legii'. Deci ce sa intelegem? Ca totusi sunt oameni care vad intr-un fel diferit.

Cornel Popa: In mod evident, exista o parte corecta in acea afirmatie. Sigur ca avocatii se supun legii. Adica sa nu intelegem lucruri gresite. Dar legea trebuie interpretata intr-o maniera rationala si previzibila. Aici vorbim despre un dosar penal care se sprijina cumva in aceasta celebra infractiune de abuz in serviciu (aceasta este cheia dosarului) si aici se poate dezbate foarte mult vizavi de aceasta problema. Chestiunea fundamentala este ridicata nu de felul in care este scrisa, ci de felul in care se interpreteaza. In practica, se pune semnul egal intre aceasta infractiune si nelegalitate, uitandu-se ca in momentul in care vorbim despre drept, despre stiinta juridica, vorbim de un sistem de drept. Nu vorbim doar despre dreptul penal. Dreptul penal este o ramura de drept care trebuie sa functioneze alaturi de dreptul administrativ, de dreptul civil, de dreptul procesual-civil samd.

Iar aici, prin instrumentul infractiunii de abuz in serviciu, s-a procedat la instituirea de facto a unor cai extraordinare de atac neprevazute de lege in privinta unor hotarari judecatoresti (care au fost considerate ca fiind nelegale) si impotriva unor hotarari administrative, in conditiile in care legea prevede cai speciale de atac – atat pentru hotararile judecatoresti, cat si pentru actele administrative”.

sursa foto: Ziarul Financiar