Curtea de Apel Bucuresti continua sa il mentina pe fiul fostului om de afaceri, Dan Adamescu, Alexander Adamescu (foto), in arest, desi pedeapsa a fost de mult executata si desi faptele sunt de mult prescrise.

2 ani de arest preventiv in Londra si alti 5 ani de arest la domiciliu, tot in Londra, executati de Alexander Adamescu pana in prezent, in baza mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel Bucuresti in 2016. In total, 7 ani de arest, fara judecata! Este probabil cel mai lung arest executat vreodata.

Culmea, chiar si in fata acestor realitati, desi Tribunalul Bucuresti a retinut fara echivoc ca in cazul lui Alexander Adamescu, raportat la Deciziile CCR nr. 297/2018 si 358/2022, dar si la Decizia ICCJ 67/2022, faptele sunt prescrise, iar o prelungire a masurii arestului preventiv ar fi abuziva, incalcandu-se drepturile fundamentale, Curtea de Apel Bucuresti continua sa tina isonul DNA, care insista sa il aduca in tara pe Alexander Adamescu pentru a-l pune sa execute o pedeapsa pentru infractiuni prescrise pe care oricum a executat-o in lipsa chiar a unei hotarari judecatoresti definitive.

Cazul lui Alexander Adamescu este cu atat mai revoltator cu cat, insasi instantele, altele decat CAB in acest caz, retin ca nu se poate mentine o solutie privativa de libertate fara a se efectua in prealabil o analiza ampla asupra spetei, pentru a se evita riscul unei privari nelegale de libertate.

Atentie, vorbim despre un dosar in care DNA a facut de-a lungul ultimilor 11 ani toate demersurile pentru a-l inchide pe Adamescu, insistand cu "capturarea" sa chiar si in prezent, cand faptele sunt prescrise, iar pedeapsa, date fiind zilele petrecute in arest de Alexander Adamescu, a fost de mult executata, fara a exista in acest sens o hotarare de condamnare definitiva.

Cea mai recenta solutie de acest fel a fost pronuntata de judecatorii Adrian Pacurar si Mircea Catalin Pavel de la Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 17560/3/2021/a1.2 in care s-a judecat contestatia formulata de DNA fata de solutia pronuntata de Tribunalul Bucuresti de revocare a masurii arestarii preventive fata de Alexander Adamescu. Concret, in doua termene, instanta de apel a decis admiterea contestatiei DNA si desfiintarea incheierii Tribunalului Bucuresti prin care a fost revocata masura arestarii preventive a lui Alexander Adamescu.

Iata minuta din dosarul nr. 17560/3/2021/a1.2:

"Solutia pe scurt: INCH. 89/CO-CP/ In baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 205 C.p.p. admite contestatia declarata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – DNA – Structura Centrala impotriva incheierii din data de 13.12.2022 pronuntate de judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Bucuresti. Desfiinteaza integral incheierea contestata si rejudecand: Respinge, ca nefondata, sesizarea din oficiu formulata de judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Bucuresti privind revocarea masurii arestarii preventive luate fata de inculpatul Adamescu Bogdan Alexander. In baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. Definitiva. Pronuntata in camera de consiliu, azi, 23.02.2023. Document: Incheiere finala camera consiliu 89/2023 23.02.2023" .

Si nu este prima astfel de solutie pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, favorabila DNA, caci in 11 aprilie 2022, in cauza 17560/3/2021/a1.1, in aceeasi maniera, avand aceeasi solutie de admiterea a revocarii arestului preventiv de la Tribunalul Bucuresti, Directia Nationala Anticoruptie a contestat si CAB a admis cererea DNA ca Alexander Adamescu sa ramana cu masura arestului preventiv valabila.

Atentie, aceasta solutie a fost data desi judecatorul de camera preliminara de la Tribunalul Bucuresti, respectiv Catalin Gabriel Bunea, a retinut ca mentinerea in stare de arest a lui Alexander Adamescu, "cu consecinta intervenirii prescriptiei raspunderii penale la data implinirii termenelor generale de prescriptie ar fi de natura sa creeze un risc sistemic de impunitate".

Pentru o intelegere mai corecta a spetei, amintim ca DNA a dispus trimiterea in judecata a lui Alexander Adamescu, in stare de arestare preventiva in lipsa, prin rechizitoriul nr. 262/P/2019 din data de 15.06.2021 (dosarul fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. dosar 17560/3/2021) fiul omului de afaceri Dan Admescu fiind acuzat de pretinsa savarsire a doua infractiuni de dare de mita, al caror moment in timp a fost identificat ca avand loc in lunile iunie 2013 si decembrie 2013.

Vorbim despre un dosar disjuns din cel al judecatorilor sindici de la Tribunalul Bucuresti – Ion Stanciu, Mircea Moldovan si Elena Roventa - trimis in judecata in 24 iunie 2014, prin Rechizitoriul nr. 316/P/2013, in care pretinsele infractiuni retinute in sarcina lui Alexander Adamescu au fost disjunse intr-o alta cauza (577/P/2015) in care, la data de 19 mai 2016, Curtea de Apel Bucuresti (dosar nr. 3576/3/2016) a dispus luarea masurii arestarii preventive fata de Alexander Adamescu, pentru o perioada de 30 de zile, incheiere ramasa definitiva la data de 26.05.2016, prin respingerea contestatiei formulate de acesta.

In baza incheierii din 26.05.2016, Curtea de Apel Bucuresti a emis Mandatul de arestare preventiva nr. 13/UP/19.05.2016 si, ulterior, Mandatul european de arestare nr. 1/06.06.2016.

La data de 13.06.2016 inculpatul Adamescu Bogdan Alexander a fost retinut in Marea Britanie in baza mandatului european de arestare, fiind plasat in stare de arest provizoriu. Din 2016 si pana in 2019, Alexander Adamescu a formulat mai multe cereri de revocare sau de incetare a mandatului de arestare preventiva si a mandatului european de arestare, acestea fiind de fiecare data respinse.

De altfel, in aprilie 2018, Westminster Magistrates Court a dispus predarea lui Adamescu autoritatilor romane, insa printr-o adresa transmisa de Ministerul Justitiei catre Curtea de Apel Bucuresti, in 15.12.2020, s-a facut precizare ca desi cererea de certificare a unei intrebari in fata Curtii Supreme a fost respinsa, autoritatile britanice au mentionat ca la acest moment indepartarea de pe teritoriul Marii Britanii nu poate avea loc, "predarea fiind prescrisa/interzisa (statute barred) din motive care nu au legatura cu procedurile referitoare la mandatul european de arestare".

Tribunalul Bucuresti: "Judecatorul nu poate primi solicitarea reprezentantului Ministerului Public, lipsita de altfel de orice argumentare concreta, de inlaturare de la aplicare a deciziilor CCR incidente in cauza de fata, prin aplicarea jurisprudentei CJUE"

In tot acest timp, DNA a solicitat in repetate randuri aducerea in tara a lui Alexander Adamescu, cele mai recente actiuni datand din 2022. Relevanta insa si, credem noi, clarificatoare solutie a fost data de Tribunalul Bucuresti la finalul anului 2022, cand facand aplicarea Deciziilor CCR nr. 297/2018 si 358/2022, dar si a Deciziei ICCJ 67/2022 instanta a conchis ca "nu poate primi solicitarea reprezentantului Ministerului Public, lipsita de altfel de orice argumentare concreta, de inlaturare de la aplicare a deciziilor Curtii Constitutionale incidente in cauza de fata, prin aplicarea jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, materializata in cauzele C-105/14 – Taricco si cauza C-357/19 Euro Box Promotion s.a.", astfel incat a dispus revocarea masurii arestarii preventive luata in lipsa fata de Alexander Adamescu si retragerea Mandatului european de arestare nr. 1/06.06.2016 emis de Curtea de Apel Bucuresti si a celorlalte forme de executare emise ca urmare a luarii masurii arestarii preventive in lipsa, la data ramanerii definitive a prezentei incheieri.

Solutia a fost pronuntata de judecatorul Catalin Gabriel Bunea de la Sectia I penala a Tribunalului Bucuresti in dosarul nr. 17560/3/2021/a1.2 la data de 13 decembrie 2022 in procedura de camera preliminara in care s-a pus in discutie legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de Alexander Adamescu, judecatorul Bunea analizand, inainte de toate daca revocarea arestarii preventive este admisibila, dar si legalitatea masurii preventive "chiar inainte de a interveni incarcerarea in baza mandatului de arestare preventiva, pentru a se evita riscul unei privari nelegale de libertate".

Tribunalul Bucuresti: "Termenul general de prescriptie a raspunderii penale s-a implinit in cursul lunilor iunie si decembrie 2021"

Ca atare, in incheierea din 13 decembrie 2022, judecatorul Catalin Gabriel Bunea a retinut ca cele doua infractiuni de pretinsa dare de mita retinute fata de Alexander Adamescu, care ar fi fost savarsite in 2013, sunt prescrise inca din iulie, respectiv decembrie 2021.

In acest sens, judecatorul Bunea de la Tribunalul Bucuresti s-a raportat la Decizia CCR nr. 297/2018 prin care s-a constatat ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea "oricarui act de procedura in cauza", din cuprinsul dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstitutionala, dar si la Decizia CCR nr. 358/26.05.2022 prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstitutionale, si la Decizia nr. 67/25.10.2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit ca normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, si art. 5 din Codul penal.

Publicam in continuare pasaje din incheierea Tribunalului Bucuresti din dosarul nr. 17560/3/2021/a1.2 pronuntata la data de 13 decembrie 2022, si redactata la data de 14 februarie 2023:

"Din cuprinsul deciziei pronuntate de instanta suprema rezulta in mod clar ca institutia intreruperii prescriptiei raspunderii penale apartine dreptului substantial, fiind astfel supusa principiului activitatii legii penale, cu cele doua exceptii ce decurg din acesta, ultraactivitatea si retroactivitatea legii penale mai favorabile. Din cuprinsul aceleiasi decizii mai rezulta ca prin eliminarea unei dispozitii sau a unei parti dintr-o dispozitie legala ca efect al deciziei de constatare a neconstitutionalitatii ei, lipsa reglementarii in materia respectiva sau norma partiala ramasa in vigoare poate intra in domeniul de aplicare a legii penale mai favorabile.

Aplicand in consecinta prevederile art. 5 C.pen. in materia prescriptiei raspunderii penale, cu luarea in considerare a incadrarii juridice a faptelor in raport de prevederile codului penal si ale Legii 78/2000 ulterioare datei de 25 iunie 2018, judecatorul de camera preliminara constata ca in cazul celor doua fapte de dare de mita pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, termenul general de prescriptie a raspunderii penale s-a implinit in cursul lunilor iunie si decembrie 2021.

Lipsa din legea noua (art. 155 alin. 1 C.pen. in varianta ulterioara publicarii deciziei nr. 297/26.04.2018 ) a cauzelor de intrerupere a termenul general de prescriptie a raspunderii penale face ca aceasta sa fie legea mai favorabila inculpatului si determina intervenirea prescriptie raspunderii penale la data implinirii acestuia. Intervenirea prescriptiei raspunderii penale atrage in plan procesual consecinta impiedicarea exercitarii actiunii penale, impunandu-se astfel revocarea arestarii preventive in temeiul art. 202 alin. 2 C.proc.pen. si art. 242 alin. 1 C.proc.pen.

Judecatorul de camera preliminara nu poate primi solicitarea reprezentantului Ministerului Public, lipsita de altfel de orice argumentare concreta, de inlaturare de la aplicare a deciziilor Curtii Constitutionale incidente in cauza de fata, prin aplicarea jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, materializata in cauzele C-105/14 – Taricco si cauza C-357/19 Euro Box Promotion s.a.. (...)

In continuare, in cuprinsul aceleiasi hotarari (n.red. - Taricco), Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca in cazul in care instanta nationala va trebui sa decida sa lase neaplicate dispozitiile nationale in cauza, ea va trebui de asemenea sa asigure ca drepturile fundamentale ale persoanelor vizate sunt respectate. In cadrul analizei ulterioare a consecintelor inlaturarii de la aplicare a modificarilor legislative din dreptul italian referitoare la prescriptia raspunderii penale, prin prisma principiilor legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor, Curtea de la Luxemburg a retinut ca o asemenea neaplicare a dreptului intern nu incalca drepturile inculpatilor garantate la articolul 49 din carta. (paragrafele 53 - 57).

Ulterior insa, in Hotararea din 5 decembrie 2017, pronuntata in cauza C-42/17 (Taricco II), reluand cea mai mare partea a principiilor retinute in hotararea Taricco, referitoare la obligatia statelor membre de a lua masuri efective si disuasive de combatere a fraudei si a oricaror alte activitati ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca articolul 325 alin. 1 si 2 din TFUE trebuie interpretat in sensul ca impune instantei nationale ca, in cadrul unei proceduri penale, sa lase neaplicate dispozitii interne care intra sub incidenta dreptului material national si care se opun aplicarii unor sanctiuni penale efective si disuasive intr-un numar considerabil de cauze de frauda grava aducand atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, cu exceptia cazului in care o astfel de neaplicare determina o incalcare a principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicarii retroactive a unei legislatii care impune conditii de incriminare mai severe decat cele in vigoare la momentul savarsirii infractiunii". (...)

Judecatorul de camera preliminara nu poate inlatura mecanismul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile in materia prescriptiei raspunderii penale, ca urmare a pronuntarii deciziilor nr. 297/26.04.2018 si nr. 358/26.05.2022 ale Curtii Constitutionale a Romaniei si a deciziei 67/25.10.2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie –Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin aplicarea directa a dreptului Uniunii, interpretat prin hotararile pronuntate in cauzele C-357/19 (si celelalte cauze conexate) - SC Euro Box Promotion SRL si C-105/14 – Taricco, existand diferente importante intre situatiile juridice aferente cauzelor in care acestea au fost pronuntate si principiile de drept ce trebuie puse in balanta.

Sub un prim aspect, judecatorul de camera preliminara constata ca prin hotararea pronuntata in cauza Taricco 2 au fost circumstantiate concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene din hotararea Taricco 1. Astfel, in contextul avut in vedere la pronuntarea hotararilor, inlaturarea de la aplicare a dreptului national in materie de prescriptie a raspunderii penale este posibila numai in masura in care nu determina o incalcare a principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicarii retroactive a unei legislatii care impune conditii de incriminare mai severe decat cele in vigoare la momentul savarsirii infractiunii.

Pe de alta parte, judecatorul de camera preliminara observa ca, spre deosebire de situatia juridica din cauzele in care au fost pronuntate hotararile Taricco si in care se punea problema aplicarii retroactive a legii penale mai severe in domeniul prescriptiei raspunderii penale, in contextul juridic national actual s-ar pune problema inlaturarii de la aplicare a principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile in aceeasi materie a prescriptiei raspunderii penal.

In al doilea rand, judecatorul de camera preliminara observa ca situatia avuta in vedere in hotararea pronuntata in cauza C-357/19 (si celelalte cauze conexate) - SC Euro Box Promotion SRL, este diferita de contextul juridic national actual, care impune aplicarea retroactiva a legii penale noi mai favorabile in materia prescriptiei raspunderii penale, avand in vedere ca principiile puse in balanta cu obligatia statelor membre ale Uniunii Europene de a se asigura ca infractiunile de frauda grava care aduce atingere intereselor financiare ale UE si de coruptie in general sunt pasibile de sanctiuni penale care au un caracter efectiv si disuasiv, sunt diferite (principiul judecarii cauzelor de catre o instanta constituita in prealabil prin lege –in hotararea mentionata si principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile, ce decurge din principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei). In contextul retinerii ca fiind aplicabil dreptul Uniunii, s-ar putea pune inclusiv problema interpretarii articolului art. 49 alin. 1 teza finala din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in special pentru a se stabili daca principiul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile pe care acesta il cuprinde ar fi aplicabil in materia prescriptiei raspunderii penale si, in caz afirmativ, daca de la acest principiu s-ar putea admite vreo exceptie, in special in acele situatii in care succesiunea de legi in timp nu este consecinta unui act adoptat de legiuitor in domeniul politicii penale.

Aceasta intrucat, desi a retinut in mod constant (ulterior hotararii pronuntate in cauza Scoppola nr. 2) ca aplicarea retroactiva a legii penale mai favorabile este un principiu fundamental ce decurge din articolul 7 paragraful 1 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca nu a fost incalcat articolul 7 sau a declarat cererea inadmisibila, in acele situatii in care succesiunea legilor penale nu a fost generata de intentia legiuitorului (in ambele situatii, schimbarile legislative au aparut ca urmare a efectelor deciziilor curtilor constitutionale prin care a fost declarata neconstitutionala pedeapsa cu moartea). (...)

Asadar, asumand ca sunt indeplinite conditiile ce compun situatia premisa avuta in vedere la pronuntarea hotararilor in cauzele Taricco 2 si EuroBox Promotion (aplicarea legii penale mai favorabile in domeniul prescriptiei raspunderii penale, cu consecinta intervenirii prescriptiei raspunderii penale la data implinirii termenelor generale de prescriptie ar fi de natura sa creeze un risc sistemic de impunitate in cazul faptelor de coruptie in general; includerea prescriptiei raspunderii penale in continutul principiului legalitatii incriminarii si al pedepsei constituie un standard national de protectie) judecatorul de camera preliminara retine ca nu este nici pe departe clar ca prin inlaturarea de la aplicare a efectelor juridice generate de pronuntarea deciziilor nr. 297/26.04.2018 si nr. 358/26.05.2022 ale Curtii Constitutionale a Romaniei si a deciziei 67/25.10.2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie –Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmare a necesitatii aplicarii unor sanctiuni efective si disuasive in cazul infractiunilor de coruptie in general, nu se aduce atingere principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile garantat de art. 7 paragraful 1 CEDO si de art. 49 alin. 1 CDFUE".