Ce i-o fi venit tocmai acum fostului presedinte al CSM, judecatorul Horatius Dumbrava, sa ii scrie lui Traian Basescu? Asta este intrebarea care sta probabil pe buzele multor observatori din Justitie, care stiu ca Dumbrava nu are prea mari tangente cu factorul politic si mai ales cu jocurile de putere. In urma cu doar o zi actualul membru al CSM, Horatius Dumbrava, i-a cerut sefului Consiliului, judecatorul Adrian Bordea, sa analizeze posibilitatea sesizarii CCR pentru a analiza un eventual conflict intre Parlament si puterea judecatoreasca, dupa ce Parlamentul a refuzat sa ridice imunitatea unor deputati, si sa solicite o pozitie referitoare la cine poate decide asupra acestei imunitati. Tot atunci, Horatius Dumbrava a anuntat ca i-a transmis si Presedintelui o scrisoare in care i-a cerut acelasi lucru.

La cateva ore dupa acest eveniment, Traian Basescu a iesit public si l-a ironizat pe Dumbrava, spunand despre acesta ca “s-a indragostit de stilul epistolar”, si dezvaluind ca ii tot scrie in ultima perioada, “pentru a se face cunoscut”. Desi a afisat o atitudine ironica si oarecum indiferenta fata de acest subiect, noi credem ca nu i-a picat deloc bine lui Traian Basescu adresarea publica formulata de Horatius Dumbrava, care practic i-a aruncat o pisica moarta in casa. Este stiut faptul ca Traian Basescu este de fapt singurul om din Romania caruia parchetele i-au inventat o imunitate, in asa fel incat sa fie intangibil pe toata perioada in care va sta la Cotroceni. Ce este grav in acest caz este ca Traian Basescu a capatat o imunitate care se manifesta chiar si retroactiv, in conditiile in care majoritatea dosarelor sale sunt deschise inainte de a obtine cele doua mandate de presedinte, asa cum este cazul dosarului “Flota”, dosarului “Mihaileanu” sau al dosarului de spalare de bani in care este implicat impreuna cu afaceristul Costel Casuneanu.

Numindu-l “mediator intre puterile statului”, Horatius Dumbrava apeleaza la Traian Basescu pentru a sesiza Curtea Constitutionala a Romaniei cu privire la eventualul conflict intre Parlament si autoritatea judecatoareasca, magistatul considerand ca Parlamentul are obligatia sa sprijine Justitia si nu sa se fie o bariera.

Judecatorul Horatius Dumbrava este de parere ca prin respingerea solicitarilor Procurorului General, Parlamentul face un exces de putere, confiscand practic atributele constitutionale ce apartin autoritatii judecatoresti.

Prezentam in continuare scrisoare transmisa de judecatorul Horatius Dumbrava Presedintelui Traian Basescu:

“Stimate Domnule Presedinte,

Va scriu, in primul rand, tinand cont nu numai de calitatea mea de demnitar public, membru al unei autoritati constitutionale – Consiliul Superior al Magistraturii, ci si din perspetiva de cetatean al Romaniei, care-si doreste ca institutiile statutului, autoritatile acestuia, sa functioneze in asa fel incat valorile fundamentale ale statului – cum ar fi democratia, statul de drept, demnitatea umana sau egalitatea in fata Legii, dar si Justitia – sa fie nu numai respectate formal si declarativ, dar si puse in practica.

De altfel, aceste valori fundamentale sunt comune tuturor statelor membre ale Uniunii Europene si sunt inscrise, ca atare, inca in primele pagini ale Tratatului de la Lisabona.

De aceea, va scriu, cu vadita ingrijorare si din perspectiva obligatiilor pe care Romania si-a le-a asumat ca membru deplin al Uniunii Europene, in special cele legate de Mecanismul de Cooperare si Verificare instituit in decembrie 2006 in comun cu Comisia Europeana.

In fine, dati-mi voie sa apelez la rolul Domniei Voastre de mediator intre puterile statului, in sens constitutional, pentru ca art. 80 paragraf 2 din Constitutie prevee aceasta prerogative esentiala pentru statul de drept: “Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”.

In consecinta, va solicit respectuos sa reflectati asupra necesitatii de a uza de dreptul de sezina pe care vi-l da Constitutia potrivit art. 146 lit. e), de a sesiza Curtea Constitutionala privind un posibil conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice, respectiv dintre Parlament si autoritatea judecatoreasca.

In esenta, Parlamentul a refuzat in cateva situatii de a da aviz pozitiv solicitarii Procurorului General al Romaniei de incepere a urmarii penale a unor parlamentari.

Fara a aduce o critica posibilitatii Parlamentului de a-si indeplini rolul constitutional, in astfel de situatii, totusi, exista anumite limite constitutionale de care nici Parlamentul insusi nu poate trece.

Din acest punct de vedere, impiedicarea justitiei, a autoritatii judecatoresti de a-si indeplini misiunea, in conditiile in care avizul pe care Parlamentul il da nu are legatura nici cu activitatea parlamentara a celor vizati de solicitarile Procurorului General, si nici cu activitatea politica, ci cu exercitarea de functii guvernamentale, reprezinta, din punctul meu de vedere, un exces de putere al Parlamentului, in sensul in care acesta a trecut in domeniul altei puteri constituite in stat.

Cu alte cuvinte, Parlamentul a confiscat, practic, prin actiunile sale atribute constitutionale ce apartin autoritatii judecatoresti, contrar dispozitiilor art. 1 paragraf 4: „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale”.

Este adevarat ca art. 109 paragraf 2 din Constitutie prevede ca „Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor”, insa aceasta prerogativa constitutionala nu se poate constitui intr-una discretionara, aflata la indemana Parlamentului, ci, dimpotriva, in obligatia Parlamentului de a nu obstructiona justitia atunci cand exista acuzatii penale ce fac obiectul unor dosare aflate pe rolul autoritatii judecatoresti. Parlamentul nu se poate constitui intr-o bariera pentru justitie, ci e obligat in a sprijini justitia.

Ca o ultima precizare:

fara indoiala ca parlamentarii carora nu li s-a retras imunitatea de catre Parlament beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la momentul la care se va pronunta instanta de judecata. Insa, aceasta situatie neclara, in opinia mea, nu profita nici parlamentarilor in cauza, tocmai pentru ca sunt persoane publice, iar pretinsele acuzatii sunt foarte grave.

Cu atat mai mult, interesul public e in sensul ca aceste pretinse alegatii de natura penala sa fie clarificate, iar clarificarea nu o poate face in nici intr-un caz Parlamentul, prin refuzul ridicarii imunitatii, ci doar justitia, singura in masura de a analiza aceste pretinse infractiuni de care sunt acuzati parlamentarii (fosti sau actuali ministri) in cauza. Asadar, si din perspectiva interesului public sesizarea cu acest posibil conflict juridic de natura constitutionala, cred eu, s-ar impune.

Sper ca prezenta scrisoare deschisa sa fie perceputa ca un semnal de alarma si sa va convinga asupra justetei demersului pe care vi-l propun in interesul Romaniei si al cetatenilor ei”.