Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei se intreaba, retoric, care ar fi interesul pentru care Consiliul Superior al Magistraturii, care s-a tinut scai de Comisia comuna parlamentara de revizuire a Constitutiei sa ia parte la sedintele in care se elaboreaza noua Lege fundamentala, vrea neaparat sa se ia in discutie obligatia Statului de a exercita actiunea in regres impotriva magistratilor.

Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei arata intr-un articol publicat pe site-ul amjust.ro ca toate propunerile pentru revizuirea Constitutiei formulate de PNL, PP-DD, UDMR si Formul Constitutional nu aduc nicio noutate, fiind in esenta identice cu art. 52 (3) din Constitutie, care se refera la raspunderea magistratilor. In aceste conditii, Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei ridica semne de intrebare cu privire la nemultumirea pe care o are CSM in legatura cu prevederea obligativitatii actiunii in regres impotriva magistratului vinovat de o eroare judiciara prin care au fost propuse pagube, in conditiile in care de-a lungul timpului Statul roman nu a luat masuri impotriva greselilor comise de magistrati, erori care au atras prejudicii bugetului statului, dar si multiple condamnari la CEDO ale Romaniei.

In aceste conditii, dat fiind ca propunerile nu aduc nicio noutate, iar Legea care pune in aplicare dispozitia constitutionala prevede un termen de prescriptie pe un an pentru actiunea in regres, termen care curge de la data savarsirii erorii judiciare, in timp ce actiunea in regres poate sa fie exercitata doar dupa ce exista o hotarare irevocabila prin care sa se constate ca eroarea judiciara a fost savarsita din rea-credinta sau grava neglijenta, Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei considera ca "este evident ca toata legislatia privind raspunderea magistratului pentru erorile judiciare este o gluma".

Prezentam in continuare articolul publicat pe site-ul amjust.ro:

"Recent, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat sa fie invitat, prin reprezentanti, la sedintele Comisiei comune a Camerei Deputatilor si a Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei si de a reveni asupra obligatiei statului de a exercita in mod obligatoriu actiunea in regres impotriva magistratilor. Ne-am fi asteptat, fata de recentele evolutii din profesia de judecatori si avizele date in vederea arestarii unor magistrati date de CSM, ca acesta sa fie un sustinator a intaririi conditiilor atragerii raspunderii patrimoniale a magistratilor.

Asa cum aratam in precedent, Statul nu s-a indreptat pana la acest moment impotriva functionarilor pentru greselile facute de acestia si care au atras prejudicii pentru buget, in aceasta situatie fiind si multiplele condamnari la CEDO pe care Romania le-a suferit din cauza hotararilor judecatoresti date cu incalcarea Conventiei.

Pozitia CSM, ca si discutiile din ultimul timp pe marginea acestui text propus spre a fi introdus in Constitutie, lasa impresia ca pana acum o astfel de raspundere nu exista. Este o falsa impresie. Si in prezent legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor este prevazuta institutia raspunderii acestora.

Textul actual din Constitutie este urmatorul:

“Art.52 (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

In Comisia pentru revizuirea Constitutiei s-au propus urmatorele modificari:

(1)“Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Statul stabileşte, prin lege, răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi calea de regres pentru recuperarea prejudiciului produs prin erorile judiciare.” (propunere PNL)

(2)“Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii organice și nu înlătură răspunderea magistraților pentru erorile judiciare săvârșite.”(propunere PP-DD)

(3)“Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor, pentru erorile judiciare săvârşite cu rea credinţă sau prin gravă neglijenţă, respectiv prin gravă incompetenţă profesională.” (propunere UDMR)

(4)Propunerea Forumului Constitutional are mai multe versiuni:

Versiunea 1

“Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor, pentru erorile judiciare săvârşite cu rea credinţă sau prin gravă neglijenţă, respectiv prin gravă incompetenţă profesională”.

Versiunea 2

“Prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi cele care sunt consecinţa funcţionării anormale a administrării justiţiei dau dreptul la despăgubire echitabila, care este în sarcina statului, în condiţiile legii. Răspunderea patrimonială a statului pentru pagubele cauzate prin erorile judiciare nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Asigurarea de răspundere patrimonială a magistraţilor este obligatorie, în condiţiile legii”

Versiunea 3

“Prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi cele care sunt consecinţa funcţionării anormale a administrării justiţiei dau dreptul la despăgubire, care este în sarcina statului, în condiţiile legii. Răspunderea patrimonială a statului pentru pagubele cauzate prin erorile judiciare implică răspunderea magistraţilor care au comis erorile judiciare. Asigurarea de răspundere patrimonială a magistraţilor este obligatorie, în condiţiile legii.”

Daca se compara textul actual cu cele propuse pentru a fi introduse in Constitutie, se poate observa ca nu exista o vreo diferenta.

Insa, nu ne putem impiedica sa intrebam care este nemultumirea CSM in legatura cu prevederea obligativitatii actiunii in regres impotriva magistratului vinovat de o eroare judiciara prin care au fost propuse pagube.

In primul rand, actiunea in regres era prevazuta si pana acum. Atat in Constitutie, cat si in legea 303/2004 si in Codul civil. Nu se prevedea, intr-adevar ca ar fi obligatoriu un astfel de demers insa, intr-o lume normala, acest lucru nici nu ar fi fost necesar, avand in vedere ca eroarea judiciara atragea un prejudiciu in bugetul de Stat, prejudiciu care nu este nici normal si nici legal sa fie suportat de contribuabil.

Premisa este existenta unei greseli judiciare, cu alte cuvinte o greseala in activitatea jurisdictionala care a dus la pronuntarea unei hotarari strambe. Aceasta greseala a antrenat un prejudiciu, material sau moral pentru un justitiabil, iar acest prejudiciu trebuie sa fie reparat.

De cine? De Stat, se spune in Constitutie si in legea 303/2004. De ce de Stat? Pentru ca Statul este solvabil, pentru ca se incearca a se usura demersul de dezdaunare promovat de cel prejudiciat prin eroarea judiciara, pentru ca eroarea judiciara deja a fost constatata si nu mai trebuie demonstrata. Deci este o norma in sprijinul si in beneficiul justitiabilului. Pentru ca magistratul vinovat, la momentul la care s-a constatat eroarea judiciara poate sa nu mai existe sau sa nu fie solvabil, si pana la urma, magistratul a fost investit cu autoritatea de a imparti justitie de catre Stat, astflel incat Statul este responsabil pentru faptele magistratului, asa cum este si comitentul responsabil pentru fapta prepusului.

Tocmai pentru a nu exista vreo discutie privind un posibil raport de prepusenie intre Stat si magistrati, a fost inserata prin texte speciale si exprese raspunderea Statului pentru faptele magistratilor.

Cu toate acestea, textele de lege existente, ca de altfel si cele propuse au limitat actiunea de regres a Statului impotriva magistratului doar pentru situatiile in care eroarea judiciara este rezultatul gravei neglijente sau a relei credinte.

Aceasta circumstantiere a urmarit ineficacitatea normei, deoarece, atat grava neglijenta, cat si reaua credinta sunt notiuni subiective, imposibil de demonstrat, iar cum calificarea se face de catre Inspectia Judiciara, si luand in considerare activitatea acesteia de pana la acest moment ca si componenta sa, este evident ca niciodata nu se demonstreaza ca eroarea judiciara a fost rezultatul gravei neglijente sau a relei credinte.

Deci, nu existe nici o diferenta de substanta intre textul existent in Constitutie si cel propus in Comisie.

Atunci, care este motivul nemultumirii CSM?

O posibila prevedere expresa a obligativitatii actiunii in regres ar putea sa cauzeze un disconfort in sensul ca, daca pana acum Statul nu a exercitat niciodata o actiune in regres impotriva vreunui magistrat, acum, cineva de la Ministerul de Finante, ar trebui sa simuleze, macar formal, ca solicita ca despagubirea sa fie restituita Statului de catre magistrat.

Si bineinteles ca Inspectia Judiciara va constata ca eroarea judiciara nu este rezultatul nici a unei grave neglijente si nici a unei rele credinte, iar ulterior, magistratul care o sa judece actiunea in regres, nu o sa constate indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii colegului sau, deoarece, nu este asa, si el s-ar putea afla pe viitor, in aceeasi situatie.

Oricum, discutia nu are sens deoarece legea care pune in aplicare dispozitia constitutionala – legea 304/2004 – a prevazut ca exista un termen de prescriptie de un an pentru actiunea in regres, termen care curge de la data savarsirii erorii judiciare, in timp ce actiunea in regres poate sa fie exercitata doar dupa ce exista o hotarare irevocabila prin care sa se constate ca eroarea judiciara a fost savarsita din rea-credinta sau grava neglijenta.

Cu alte cuvinte: se savarseste eroarea judiciara, Statul plateste despagubirea, Statul solicita inspectiei judiciare sa constate ca eroarea judiciara a fost savarsita din rea credinta sau din grava neglijenta, se trimite dosarul in instanta, instanta constata prin hotarare irevocabila ca, intr-adevar s-a savarsit eroarea din rea-credinta sau grava neglijenta, dupa care Statul se indreapta impotriva magistratului prin pornirea unui proces distinct. Acest proces insa nu poate fi initiat mai tarziu de un an de la data savarsirii faptei, iar procesul nu poate fi initiat decat dupa ce a ramas irevocabila hotararea prin care a fost constatata grava neglijenta sau reaua credinta….Luand in calcul ca un proces dureaza in Romania in medie 3 ani, este evident ca toata legislatia privind raspunderea magistratului pentru erorile judiciare este o gluma.

Ne intrebam care este adevaratul motiv pentru care Consiliul Superior al Magistraturii isi manifesta indignarea fata de o propunere inexistenta de modificare a Constitutiei, care, si daca ar exista, nu ar aduce nimic nou si nici nu ar avea nici un efect real.

Si ca de obicei, pentru a da impresia ca este un lucru serios, se invoca si o comisie internationala..."