Luni, 22 noiembrie 2021, Alianta pentru Unirea Romanilor – avandu-i drept copresedinti pe deputatul George Simion (foto 1 dreapta) si senatorul Claudiu Tarziu (foto 1 stanga) – va depune la Curtea Constitutionala sesizarea de neconstitutionalitate nu doar a Ordonantei de Urgenta nr. 6/2016 (prin care guvernul Ciolos, la initiativa ministresei Raluca Pruna, a transformat SRI in „organ de cercetare penala special”), ci si a legii de aprobare a aceluiasi OUG. Ne referim la legea votata de catre Camera Deputatilor marti, 16 noiembrie 2021, dupa ce in 2016 trecuse tacit de Senat, iar apoi zacuse 5 ani in sertarele Parlamentului (click aici pentru a citi).

Dupa cum veti citi in sesizarea de mai jos – pe care Lumea Justitiei o prezinta in exclusivitate –, partidul acuza in principal ca Ordonanta Pruna reintroduce Serviciul Roman de Informatii in dosarele penale (in ciuda Deciziei 51/2016, prin care CCR a spart Binomul SRI-DNA, scotand orice serviciu secret din anchetele penale) si ca ingradeste drepturi fundamentale: dreptul la un proces echitabil, la viata privata, la secretul corespondentei.

Astfel, sunt incalcate doua articole din Constitutie:

- art. 53:

„Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati

(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”;

- art. 115 alin. 4 si 6:

„Delegarea legislativa (...)

(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.

(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica”.

Festival de abuzuri

Mai mult: AUR aminteste ca OUG 6/2016 infiinteaza – prin binecunoscuta manevra legislativa devoalata de Luju.ro aici si aici – doua unitati militare carora le incredinteaza dreptul de a intercepta convorbirile telefonice ale romanilor si corespondenta lor electronica: Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor (CNIC), respectiv Cyberint.

Cu privire la institutiile fundamentale ale statului (considerate ca atare datorita mentionarii lor exprese in Constitutie – a se vedea jurisprudenta CCR citata in acest sens in sesizare), AUR arata ca OUG 6/2016 afecteaza functionarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Ministerului Public (deci a tuturor parchetelor, nu doar a PICCJ) si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

De asemenea, Alianta pentru Unirea Romanilor puncteaza ca urgenta legiferarii prin OUG nu este justificata corespunzator in nota de fundamentare a Ordonantei de Urgenta 6/2016, schimbarile aduse de acest act normativ putand fi foarte bine operate prin proiect de lege elaborat de catre Guvern, Executivul avand posibilitatea de a-i solicita in 2016 Parlamentului sa voteze in regim de urgenta initiativa legislativa.

AUR argumenteaza ca OUG 6/2016 nu respecta nici criteriul – stabilit de catre Curtea Constitutionala pe cale jurisprudentiala – al claritatii, preciziei si previzibilitatii, si nici normele de tehnica legislativa continute in Legea nr. 24/2000.

Totodata, autorii sesizarii explica faptul ca ordonanta creeaza confuzie intre atributiile politistilor judiciari si cele ale procurorilor.

Nu in ultimul rand, Alianta pentru Unirea Romanilor invoca lipsa avizului Consiliului Economic si Social (CES), a unui studiu de impact si mai ales a impactului bugetar asupra Ministerului Public.

Avocatul Poporului s-a trezit la spartul targului

Pe de alta parte, Avocatul Poporului Renate Weber (foto 2) a anuntat pentru Cotidianul.ro joi, 18 noiembrie 2021, ca va ataca si ea la CCR legea de adoptare a OUG 6/2016. Atentie: Weber a vorbit doar despre atacarea legii de adoptare, nu si a ordonantei in sine.

Spunem ca Avocatul Poporului s-a trezit abia acum, la spartul targului, in conditiile in care Lumea Justitiei a aratat cum Renate Weber a tratat cu refuz solicitarea adresata in acest sens inca din ianuarie 2020 de catre senior editorul Luju.ro, Razvan Savaliuc (click aici pentru a citi). De asemenea, remarcam ca Weber s-a pus in miscare doar dupa ce au luat atitudine atat judecatoarea CSM Gabriela Baltag (click aici pentru a citi), cat si cele patru asociatii de traditie ale judecatorilor si procurorilor (detalii aici).

Iata ce a declarat AVP pentru Cotidianul.ro:

„Ordonanta e din 2016. A fost repede adoptata tacit de Senat si de atunci, din 2016, a zacut la Camera. Cand am venit eu la Avocatul Poporului, dupa trei ani de la adoptarea ei, nu am gasit nici o singura petitie aici care sa ceara sesizarea CCR. De aceea nici nu stiu daca a fost aplicata in vreo situatie, mai ales ca au intervenit mai multe decizii ale CCR care au pus SRI la locul lui in ceea ce priveste sistemul de justitie. In ianuarie 2020 Razvan Savaliuc mi-a trimis o petitie care nu era o analiza de neconstitutionalitate (…). Am considerat atunci (ca si in alte situatii) ca este exagerat ca AVP sa incerce sa se comporte ca a treia camera a Parlamentului. In fond Camera Deputatilor avea obligatia timp de patru ani sa ia in dezbatere ordonanta si (speram eu) sa o respinga sau sa o modifice fundamental. Dupa deciziile CCR chiar eram convinsa ca asa o sa procedeze.

Alataieri insa Parlamentul a dovedit ca acum are in componenta sa suficienti agenti sub acoperire si a aprobat OUG fara nici o dezbatere, dar in regim de urgenta!

Ei bine, legea aceasta, de aprobare a oug 6/2016 o voi ataca la CCR inainte de promulgare, in termenul de doua zile (asa e la procedura de urgenta), adica maine, pentru ca este intr-adevar o expresie clara a vointei clasei politice actuale de a reda SRI niste competente pe care nu are de ce sa le aiba. Si care, in opinia mea, sunt neconstitutionale. E o lege pervers scrisa, dar care poate da nastere la grave abuzuri si care necesita o argumentare bine facuta pt CCR. Atacarea legii inseamna implicit atacarea fondului ordonantei. Eu chiar cred ca fiecare institutie e normal sa faca ceea ce are de facut. Pana acum era rolul Parlamentului. Acum e rolul AvP”.

Prezentam cele mai importante principale din obiectia de neconstitutionalitate a AUR:

„II. Critici de neconstitutionalitate

Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, in conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constitutie, inceteaza sa mai fie acte normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de catre Guvern.

Curtea este competenta sa analizeze in cadrul controlului de constitutionalitate a priori ce priveste legea de aprobare insasi indeplinirea de catre ordonanta de urgenta aprobata a conditiilor prevazute de art.115 alin.(4) si (6) din Constitutie.

In cadrul controlului de constitutionalitate a priori exercitat asupra legilor de aprobare a ordonantelor, se poate contesta si, implicit, Curtea poate efectua controlul atat asupra aspectelor de constitutionalitate extrinseca, cat si a celor de constitutionalitate intrinseca privind ordonanta astfel aprobata, asadar asupra tuturor conditiilor impuse de art.115 – Delegarea legislativa, in privinta adoptarii ordonantelor de urgenta ale Guvernului.

II. 1. Motive de neconstitutionalitate extrinseca a OUG nr. 6/2016

II. 1.1. Incalcarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) si art. 147 alin. (4) din Constitutie.

Avand in vedere dispozitiilor art.115 alin.(4) din Constitutie, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta in urmatoarele conditii, intrunite in mod cumulativ: existenta unei situatii extraordinare; reglementarea acesteia sa nu poata fi amanata si urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei.

Existenta unei situatii extraordinare lipseste cu desavarsire din preambulul ordonantei de urgenta. Lipseste, de asemenea, orice referire temeinica privind necesitatea reglementarii, ori a unor consecinte negative in cazul amanarii adoptarii actului normativ.

Motivarea urgentei adoptarii ordonantei in chiar cuprinsul acesteia este o cerinta constitutionala esentiala pentru existenta statului de drept, pentru stabilitatea si predictibilitatea cadrului legislativ si pentru respectarea exceptiei de la statutul constitutional al Parlamentului ca unica autoritate legiuitoare a tarii prin procedura delegarii legislative.

Preambulul Ordonantei de Urgenta nr. 6/2016 are urmatorul cuprins:

”Avand in vedere faptul ca la data de 16 februarie 2016, prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedura penala, constatand faptul ca textul criticat contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3), conform carora Romania este stat de drept, in care drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sunt garantate, si ca sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" supusa controlului nu respecta conditiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul claritatii, preciziei si previzibilitatii,

luand in considerare faptul ca metoda speciala a supravegherii tehnice, in sine, nu este afectata de criticile de neconstitutionalitate retinute de Curte, dar fara punerea in acord a legislatiei cu normele constitutionale considerate a fi incalcate nu ar fi posibila recurgerea la probe de acest fel in cadrul urmaririi penale pe o durata care nu poate fi estimata, astfel incat, in activitatea de realizare a interesului social general pe care sunt chemate sa il apere organele judiciare, se creeaza premisa unei lacune operationale,

tinand cont de imprejurarea ca activitatea unitatilor de parchet ar fi in mod serios afectata in absenta sprijinului tehnic si a resurselor umane specializate pentru managementul unei infrastructuri de comunicatii, atat din punctul de vedere al operativitatii efectuarii actelor de urmarire penala, cat si sub aspectul administrarii unui probatoriu complet pe baza tuturor metodelor de investigare prevazute de Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, cu modificarile si completarile ulterioare,

in considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul general public si constituie o situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata,

in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta”.

Potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie ”Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”.

Cu toate ca la data adoptarii OUG nr. 6/2016 (11.03.2016), Decizia CCR nr. 51/2016 nu era publicata in Monitorul Oficial si nu producea efecte juridice, ea fiind publicata la data de 14.03.2016, in preambulul OUG nr. 6/2016 se invoca aceasta decizie.

Chiar si in aceste conditii, in preambulul OUG nr. 6/2016 se invoca ca metoda speciala a supravegherii tehnice, in sine, nu este afectata de criticile de neconstitutionalitate retinute de Curte in Decizia nr. 51/2016.

Examinand preambulul OUG nr. 6/2016 se observa ca existenta unei situatii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata si urgenta acesteia sunt justificate de Guvern prin faptul ca ”nu ar fi posibila recurgerea la probe in cadrul urmaririi penale” si ca ar fi afectata activitatea unitatilor de parchet in absenta sprijinului tehnic si a resurselor umane specializate pentru managementul unei infrastructuri de comunicatii, atat din punct de vedere al operativitatii efectuarii actelor de urmarire penala, cat si sub aspectul administrarii unui probatoriu complet pe baza tuturor metodelor de investigare.

Or, imprejurarea declararii ca neconstitutionala a sintagmei ”ori de alte organe specializate ale statului” din continutul prevederilor art.142 alin 1 Cod procedura penala nu se poate constitui intr-o situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata. Ea nu corespunde exigentelor art. 115 alin. (4) din Constitutie, din moment ce pentru continuarea activitati unor structuri din cadrul Ministerului Public exista un cadru adecvat astfel incat activitatea, atributiile si obligatiile acestora sa poata continua. Guvernul putea sa redacteze un proiect de lege si sa il depuna la Parlament pentru a fi dezbatut si adoptat in procedura de urgenta, ceea ce ar fi condus la respectarea rolului Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii.

Mai mult, art. II pct. 1 si art IV mentin aceeasi maniera de reglementare si aceleasi solutii legislative de principiu neconstitutionale, ca si cele cuprinse in sintagma ”alte organe specializate ale statului” din cuprinsul art 142 alin. (1) Cod procedura penala declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 51/2016.

Se poate observa astfel ca raportat la continutul OUG nr. 6/2016, numarul mare de acte normative pe care le modifica, motivarea ordonantei de urgenta este deficitara in raport cu dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie.

II. 1.2. Incalcarea dispozitiilor art. 115 alin. (6) si art. 147 alin. (4) din Constitutie.

Potrivit art. 115 alin. (6) din Constitutia Romaniei ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie.

Or, OUG nr. 6/2016 a fost adoptata cu incalcarea acestor dispozitii.

Pe de o parte, avand in vedere obiectul acestei ordonante de urgenta, respectiv acela de a reglementa unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, precum si pct. 48 din Decizia CCR nr. 21/2016 potrivit caruia masurile de supraveghere tehnica afecteaza viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei, se poate observa ca OUG nr. 6/201 afecteaza drepturi fundamentale.

Pe de alta parte, OUG nr. 6/2016 afecteaza regimul institutiilor fundamentale ale statului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Public, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.

In jurisprudenta sa, Curtea a stabilit ca „sunt institutii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constitutie, in mod detaliat ori macar sub aspectul existentei lor, in mod explicit sau doar generic (institutiile cuprinse in titlul III din Constitutie, precum si autoritatile publice prevazute in alte titluri ale Legii fundamentale)” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.1.257 din 7 octombrie 2009). Asadar, institutiile fundamentale ale statului au „statut constitutional” (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.73 din 6 februarie 2009).

Astfel, Curtea a considerat ca sunt institutii fundamentale ale statului, spre exemplu, Inalta Curte de Casatie si Justitie (Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009), Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (Decizia nr.1.008 din 7 iulie 2009), ministerele si celelalte organe ale administratiei publice (Decizia nr.1.257 din 7 octombrie 2009), Ministerul Public (Decizia nr.297 din 23 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.328 din 18 mai 2010).

In privinta intelesului sintagmei „afectare a regimului institutiilor fundamentale ale statului”, Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr.230 din 9 mai 2013, a statuat ca aceasta vizeaza „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora — structura organizatorica, functionarea, competentele, resursele materiale si financiare, numarul si statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adopta etc”.. De asemenea, toate aceste componente se subsumeaza organizarii si functionarii institutiilor fundamentale ale statului (Decizia nr.1.105 din 21 septembrie 2010).

Art. I, Art. II pct 2 si 3, III, V din OUG nr. 6/2016 afecteaza regimul Ministerul Public si ministerelor in cadrul carora sunt angajati organele de cercetare penala speciala, lucratorii specializati din cadrul politiei, ofiterii si agentii de politie judiciara, specialistii in diverse domenii etc.

Art. II pct. 1 afecteaza regimul ICCJ deoarece stabileste in competenta acesteia noi competente de verificare a modului de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmarire penala, fiind afectate astfel si resursele materiale si financiare ale acesteia si incarcandu-se totodata volumul de activitate al judecatorilor ICCJ.

Art. II. Pct. 1 si art. IV afecteaza regimul CSAT.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 14/1992 ”Serviciul Roman de Informatii este serviciul organizat de stat specializat in domeniul informatiilor privitoare la siguranta nationala a Romaniei, parte componenta a sistemului national de aparare, activitatea sa fiind organizata si coordonata de Consiliul suprem de Aparare a Tarii.

Activitatea Serviciului Roman de Informatii este controlata de Parlament. Anual sau cand Parlamentul hotaraste, directorul Serviciului Roman de Informatii prezinta acestuia rapoarte referitoare la indeplinirea atributiilor ce revin Serviciului Roman de Informatii, potrivit legii.

In vederea exercitarii controlului concret si permanent, se constituie o comisie comuna a celor doua Camere.

Organizarea, functionarea si modalitatile de exercitare a controlului se stabilesc prin hotarare adoptata de Parlament”.

Prin OUG 6/2016 s-a prevazut existenta in cadrul Serviciului Roman de Informatii a Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor si i s-au stabilit atributii pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, activitatea acestuia fiind verificata de presedintele ICCJ sau de un judecator desemnat de acesta. Se poate constata astfel ca a fost afectat regimul CSAT.

II. 1.3. Incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) si (5) raportat la art. 141 si art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei si art. 147 alin. (4) din Constitutie

Potrivit jurisprudentei constante a CCR:

Art. 141 din Constitutie se rezuma doar la consacrarea rolului Consiliului Economic si Social de organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului, iar pentru detalii privind domeniile de specialitate in care acesta este consultat, textul face trimitere la legea sa organica de infiintare, organizare si functionare.

Norma constitutionala, exprimand sintetic rolul pur consultativ pentru Parlament si Guvern al Consiliului Economic si Social, nu face niciun fel de referire expresa la obligatia initiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic si Social si nici cu privire la mecanismele de consultare a acestui organ consultativ, acestea fiind tratate in legea de organizare si functionare a acestuia, la care Legea fundamentala face trimitere.

Curtea a retinut ca nesolicitarea obligatorie a avizului consultativ al Consiliului Economic si Social nu poate avea drept consecinta neconstitutionalitatea actului normativ respectiv, numai prin raportare la art. 141 din Constitutie.

Potrivit avizului Consiliului Legislativ nr. 211/14.03.2016 ”Proiectul de ordonanta de urgenta are ca obiect reglementarea unor masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, prin interventii legislative asupra actelor normative incidente in aceasta materie, ca urmare a admiterii de catre Curtea Constitutionala, la data de 16 februarie 2016, prin Decizia nr.51/2016, a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.142 alin. (1) din Codul de procedura penala, in ceea ce priveste sintagma „ori de alte organe specializate ale statului"

Or, potrivit parag. 48 din Decizia nr. 51/2016 masurile de supraveghere tehnica limiteaza (afecteaza) dreptul la viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei.

Se poate constata astfel ca OUG nr. 6/2016 contine norme care reglementeaza domenii de specialitate ale Consiliului Economic si Social, respectiv drepturile si libertatile cetatenesti.

Potrivit dispozitiilor art. 141 din Constitutie si art. 2 alin. (1) din Legea nr. 248/2013, acestea prevad obligatia initiatorilor de proiecte sau propuneri legislative de a solicita avizul Consiliului Economic si Social in cazul in care reglementarile preconizate vizeaza domeniile de specialitate ale Consiliului.

In acest sens, se observa ca legea criticata vizeaza unul dintre aceste domenii, respectiv drepturile si libertatile cetatenesti, prevazute de art. 2 alin (2) lit. g) din Legea nr. 248/2013. Prin urmare, era obligatoriu sa fi fost solicitat avizul Consiliului Economic si Social, in sensul consultarii acestuia, ca organ de specialitate consultativ al Parlamentului si al Guvernului, neavand relevanta daca legiuitorul, in opera sa de legiferare, ar fi tinut sau nu seama de continutul acestuia.

Totodata, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 prevede ca ”in cazurile prevazute de lege, in faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie sa solicite avizul autoritatilor interesate in aplicarea acestora, in functie de obiectul reglementarii”.

Or, in ceea ce priveste OUG nr. 6/2016, un asemenea aviz nu a fost solicitat nici ca catre initiator.

Acest aspect reiese din chiar Expunerea de motive a proiectului de lege, respectiv din lipsa vreunei mentiuni in Expunerea de motive la Sectiunea a 6-a, pct.5 lit c) Informatii privind avizarea de catre Consiliul Economic si Social.

In lipsa solicitarii avizului cu prilejul elaborarii si adoptarii OUG nr. 6/2016, reiese ca au fost nesocotite prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie. Ignorarea principiului constitutional al obligativitatii respectarii legii in cursul procedurilor parlamentare de legiferare ar plasa Guvernul pe o pozitie privilegiata, interzisa de principiul constitutional al egalitatii, consacrat de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit caruia „Nimeni nu este mai presus de lege”.

Curtea a mai subliniat, in jurisprudenta sa, ca principiul legalitatii, prevazut de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementate de art. 1 alin. (3) din Constitutie, impune ca atat exigentele de ordin procedural, inclusiv obtinerea avizelor, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii.

Avand in vedere dispozitiile constitutionale si legale citate, absenta solicitarii avizului Consiliului Economic si Social este de natura sa sustina neconstitutionalitatea extrinseca a legii, in raport cu prevederile art. 1 alin. (3) si (5), coroborate cu cele ale art. 141 din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 141 din Constitutie Coroborate cu art. 2 alin. (1) si al. (2) lit. g) din Legea nr. 248/2013 impun obligativitatea solicitarii acestui aviz si nu exista nicio derogare in Constitutie sau in Legea nr. 248/2013 care sa prevada ca aceasta obligativitate nu mai subzista in cazul unei situatii de exceptie sau urgenta.

In concluzie, pentru motivele prezentate anterior solicit Curtii Constitutionale sa constate ca OUG nr. 6/2016, in integralitatea sa, este neconstitutionala pentru motivele de neconstitutionalitate extrinseca invocate.

II. 1.4. Incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie raportat la dispozitiile Legii nr. 24/2000 si art. 147 alin. (4) din Constitutie

OUG nr. 6/2016 a fost initiata, elaborata si adoptata cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 24/2000, fiind astfel incalcat principiul legalitatii reglementat de art. 1 alin. (5) din Constitutie. Astfel,

au fost incalcate dispozitiile art. 6 alin. (1) si art. 7 alin. (1) –(4) din Legea nr. 24/2000, deoarece nu instituie reguli necesare, suficiente si posibile care sa conduca la o mai mare stabilitate si eficienta legislativa, solutiile pe care le cuprinde nu au fost temeinic fundamentate si nu s-a efectuat o evaluare preliminara a impactului, mai ales asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;

contine dispozitii care incalca dispozitiile art. 8 din Legea nr. 24/2000, aspecte care sunt mentionate si in observatiile Avizului Consiliului legislativ nr. 211/14.03.2016. Cu toate acestea, nu s-au avut in vedere la definitivarea proiectului de OUG observatiile si propunerile Consiliului Legislativ si nici nu a fost motivata neacceptarea acestora in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota insotitoare, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000;

nu a fost examinata in activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de OUG practica Curtii Constitutionale in domeniu, proiectul incalcand numeroase decizii ale Curtii, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 21 din Legea nr. 24/2000;

Expunerea de motive si nota de fundamentare nu contin evaluarea impactului OUG nr. 6/2016 mentionate la sectiunile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Totodata, nu au fost prezentate distinct in acestea: elementele obiective ale situatiei extraordinare care impune reglementarea imediata, nefiind suficienta utilizarea procedurii parlamentare de urgenta, precum si eventualele consecinte care s-ar produce in lipsa luarii masurilor legislative propuse (art. 31 alin 1 lit a); impactul asupra bugetului general consolidat in conditiile in care la Sectiunea a 4-a, pct 7 din Expunerea de motive se mentioneaza in mod expres ca art. 66 din Legea nr. 304/2004 va genera cheltuieli bugetare (art. 31 alin 1 pct. c);

Nu a fost intocmit un studiu de impact prevazut de art 33 din Legea nr. 24/2004, fiind incalcate dispozitiile art. 30 alin. (1) si (2) din Legea nr. 24/2000.

II.2. Motive de neconstitutionalitate intrinseca a OUG nr. 6/2016

In raport cu continutul prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.6/2016 privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, consideram ca se impune constatarea de catre Curtea Constitutionala a incalcarii dispozitiilor art. 1 alin (3), (4) si (5), art. art 21 alin (3), art. 23 alin. (1), art. 26, art. 61 alin. (1), art. 65 alin 2 lit h, art. 115 alin. (6), art. 124, art. 131, art. 132 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Prin Decizia CCR nr. 51/2016 din 16 februarie 2016 s-a constatat ca sintagma ”ori de catre alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozitiilor art. 142 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, deoarece incalca art. 1 alin. 3 din Constitutie referitoare la statul de drept in componenta sa privind garantarea drepturilor cetatenesti si art. 1 alin. (5) din Constitutie, sintagma nu respecta conditiile de claritate inerente unei norme legale, sub aspectul claritatii, preciziei si previzibilitatii.

In preambulul OUG se arata ca metoda speciala a supravegherii tehnice, in sine, nu este afectata de decizia CCR si este necesara alinierea legislatiei cu normele constitutionale incalcate, intrucat fara aceasta aliniere nu ar fi posibila recurgerea la probe de acest fel in cadrul urmaririi penale pe o durata care nu poate fi estimata, astfel incat in realizarea activitatii de realizare a interesului social general aparat de organele judiciare, se creeaza premisa unei lacune operationale.

Se invoca serioasa afectare a activitatii unitatilor de parchet, in absenta sprijinului tehnic si a resurselor umane specializate pentru managementul unei structuri de comunicatii, atat din punct de vedere al operativitatii efectuarii actelor de urmarire penala, cat si sub aspectul administrarii unui probatoriu complet, pe baza tuturor metodelor de investigatie prevazute de CPP.

Articolul I din OUG nr. 6/2016 modifica si completeaza Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si incalca dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie si art. 147 alin. (1) din Constitutie. Astfel:

Prin art. I pct. 1 se modifica art. 57 din CPP, in sensul ca:

- organele de cercetare penala speciala efectueaza acte de urmarire penala numai in conditiile art. 55 alin. (5) si (6) Cod procedura penala, corespunzator structurii din care fac parte;

- organele de cercetare speciale pot efectua, in cazul infractiunilor impotriva securitatii nationale, prevazute in Titlul X din CP si infractiunilor de terorism, din dispozitia procurorului punerea in aplicare a mandatelor de supraveghere tehnica.

Prin art. I pct. 2 se modifica art. 142 din CPP, in sensul ca Procurorul pune in executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei.

Prin art. I pct. 3 se introduce un nou alineat dupa art. 142 alin. 1, respectiv art. 142 alin. 1 ind. 1, astfel incat procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea si confidentialitatea datelor colectate.

Prin art. I pct. 4 se aduc modificari in sensul ca furnizorii de retele publice de telecomunicatii sunt obligati sa colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penala sau lucratorii specializati din cadrul politiei, in limitele competentei acestora, pentru punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica.

Potrivit Codului de procedura penala, „participant la procesul penal” = „subiect procesual care indeplineste acte in vederea realizarii scopului procesului penal, in ansamblul sau, dupa reguli specifice, in functie de pozitia procesuala pe care o are, de continutul drepturilor si obligatiilor ori de sfera atributiilor pe care le exercita, in legatura cu procesul penal”.

Potrivit art. 29 din Codul de procedura penala, participantii in procesul penal sunt organele judiciare, avocatul, partile, subiectii procesuali principali, precum si alti subiecti procesuali.

Organele judiciare sau organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara in procedura penala sunt cele de la art. 30 CPP sunt subiecti procesuali oficiali care exercita atributii in cadrul procedurilor penale, avand functii judiciare in scopul efectuarii actelor si luarii masurilor prevazute de lege si fac parte din desfasurarea procesului penal.

Actele de procedura penala sunt realizate de organe administrative cu atributii judiciare, respectiv politia judiciara si organele de cercetare penala specializate, organele judiciare propriu-zise (Ministerul public) si puterea judecatoreasca (judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara si instantele judecatoresti.

Functia de urmarire apartine exclusiv procurorului, functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor apartine exclusiv judecatorului de drepturi si libertati, functia de filtru de legalitate apartine exclusiv judecatorului de camera preliminara si functia de judecata apartine exclusiv instantelor judecatoresti.

Organele de urmarire penala sunt cele prevazute la art. 55 alin. 1, urmarirea penala fiind realizata exclusiv de Ministerul Public, prin procurori si de organele de cercetara penala, urmarirea penala avand caracter unitar, compus din doua categorii de organe de urmarire penala.

Organele de cercetare penala nu se confunda cu organele de constatare de la art. 61 si 62 CPP, care intocmesc doar acte de constatare si sesizeaza organele de urmarire penala si nici cu investigatorii sub acoperire, a caror utilizare in procesul penal este supusa autorizarii, reprezentand un metoda speciala de cercetare, care deroga de la dreptul comun in materia probelor.

Organul de cercetare penala isi desfasoara activitatea sub supravegherea Ministerului Public, care da dispozitii obligatorii organului de cercetare penala si nu participa sub nici o forma la judecarea cauzei penale.

Ministerul Public este organ de urmarire penala, dar nu este organ de cercetare penala.

Conform art. 55 alin 1 lit. b si c CPP, organele de cercetare penala sunt organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale.

Organele de cercetare penala speciale, potrivit art. 55 alin. 5 CPP, sunt alcatuite din ofiteri anume desemnati in conditiile legii, care au primit avizul conform al PICCJ si sunt enumerate la art. 57 alin. 2 in functie de specializarea structurii din care fac parte.

Scopul legiuitorului pentru mentinerea organelor de cercetare speciala in Codul de procedura penala este de a crea o competenta pentru cercetarea infractiunilor comise de militari si pentru cercetarea infractiunilor de coruptie si de serviciu savarsite de personalul navigant al marinei civile.

Atributiile organelor de cercetare speciale sunt restranse la infractiunile de competenta instantelor militare, intrucat nu exista o politie judiciara militara, specializata in cercetarea infractiunilor savarsite de militari, in actuala reglementare politia militara neavand atributii de organ de cercetare penala.

Urmarirea penala se desfasoara sub controlul procurorului, care are rol decizional suprem asupra administrarii probelor. Supravegherea tehnica fiind un procedeu probatoriu, numai procurorul poate sa decida daca se impune administrarea probelor care ar resulta din acesta, cu autorizarea judecatorului de drepturi si libertati, la propunerea procurorului. Pentru procedura de autorizare a masurii supravegherii tehnice, procurorul trebuie sa ia initiativa de a sesiza judecatorul de drepturi si libertati in vederea incuviintarii procedeului probatoriu, drept rezervat exclusive procurorului, ce nu poate fi exercitat de organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala, daca consider necesar, pot formula prin referat o propunere in acest sens procurorului, pentru dispunerea masurii supravegherii tehnice de catre judecatorul de drepturi si libertati.

La parag. 27 din Decizia CCR nr. 51/2016, Curtea a retinut ca ” expunerea de motive nu contine insa explicatii referitoare la introducerea in actuala reglementare procesual penala, pe langa procuror si organele de cercetare penala, a lucratorilor specializati din cadrul politiei si a altor organe specializate ale statului si, cu atat mai putin, o explicatie referitoare la organele avute in vedere de legiuitor cu ocazia reglementarii acestei din urma sintagme” si a constatat ca este neconstitutionala sintagma ”altor organe specializate ale statului” cu a caror neconstitutionalitate a fost sesizata.

Or, art. I pct. 2, 3 si 4 din OUG nr. 6/2016 prevad ca punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica poate fi efectuata de ”lucratori specializati din cadrul politiei” sintagma care nu este definita.

Avand in vedere faptul ca punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica are un caracter intruziv este obligatoriu ca masurile de supraveghere tehnica sa se realizeze intr-un cadrul normativ clar precis si previzibil atat pentru persoana supusa acestei masuri, cat si pentru organele de urmarire penala si pentru instantele de judecata. In caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea incalcarii intr-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esentiale intr-un stat de drept: viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei. Este indeobste admis ca drepturile prevazute la art.26 si art.28 din Constitutie nu sunt absolute, insa limitarea lor trebuie sa se faca cu respectarea dispozitiilor art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, iar gradul de precizie a termenilor si notiunilor folosite trebuie sa fie unul ridicat, data fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Asadar, standardul constitutional de protectie a vietii intime, familiale si private si a secretului corespondentei impune ca limitarea acestora sa se realizeze intr-un cadru normativ care sa stabileasca expres, intr-un mod clar, precis si previzibil care sunt organele abilitate sa efectueze operatiunile care constituie ingerinte in sfera protejata a drepturilor.

Este justificata optiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnica sa fie pus in executare de procuror si de organele de cercetare penala, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedura penala, precum si de catre lucratorii specializati din cadrul politiei, in conditiile in care acestia pot detine avizul de ofiteri de politie judiciara, in conditiile art.55 alin.(5) din Codul de procedura penala. Aceasta optiune nu se justifica, insa, in privinta includerii, in cuprinsul art.142 alin.(1) din Codul de procedura penala, a sintagmei „lucratori specializati din cadrul politiei”, neprecizate in cuprinsul Codului de procedura penala sau in cuprinsul altor legi speciale.

Se poate constata ca se aplica mutantis muntadis cele retinute de Curtea Constitutionala prin decizia nr. 51/2016 si in privinta sintagmei ”lucratori specializati din cadrul politiei”.

Invocam si observatiile Consiliului Legislativ de la pct 4 din Avizul Consiliului Legislativ nr. 211/14.03.2016 referitoare la sintagma ”lucratori specializati din cadrul politiei” care nu au fost avute in vedere in procedura de elaborare si adoptare a OUG nr. 6/2016, fara nicio precizare, fiind incalcate dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000.

Totodata, solutia legislativa cuprinsa in art I din OUG nr. 6/2016 este in contradictie cu cele statuate de Curtea Constitutionala prin Deciziile nr. 26/2019, 302/2017, 22/2018 si 734/2017.

In privinta art. I pct 1 din OUG nr. 6/2016, la pct 3 din Avizul Consiliului Legislativ nr. 211/14.03.2016 s-ar facut urmatoarele observatii si propuneri: ” referitor la teza a doua a normei prevazute pentru art.57 alin. (2), semnalam ca din redactarea textului rezulta ca organele de cercetare penala speciale ar efectua intotdeauna punerea in aplicare a mandatelor de supraveghere tehnica in cazul respectivelor infractiuni. O astfel de solutie legislativa apare a fi necorelata cu dispozitiile art.142 alin.(1), propus la art. I pct.2, potrivit carora punerea in executare a supravegherii tehnice se face, ca regula, de catre procuror, care poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala. Precizam ca din coroborarea normelor propuse cu dispozitüle art.141 referitoare la autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de catre procuror, ar putea rezulta ca procurorul poate realiza supravegherea tehnica, pentru infractiunile prevazute la art.57 alin. (2), numai in cazul prevazut la art.141, nu si atunci cand se emite mandat de supraveghere tehnica, in conditiile art.140.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste teza a doua a art.57 alin.(2), intrucat categoria de organe de cercetare penala speciala avuta in vedere de text este distincta de categoria reglementata in cuprinsul tezei intai a normei, ar trebui ca si teza a doua sa cuprinda o trimitere la dispozitiile art.55 alin.(5) si (6).

Pentru aceste motive, apreciem ca termenul ,,efectueaza" ar trebui inlocuit cu sintagma „pot efectua, in conditiile art.55 alin.(5) si (6), precum si ale art. 142 alin.(1)".

Aceste observatii si propuneri ale Consiliului Legislativ nu au fost avute in vedere in procedura de elaborare si adoptare a OUG nr. 6/2016, fara nicio precizare, fiind incalcate dispozitiile art. 10 alin. (4) si art. 8 din Legea nr. 24/2000.

Totodata, la art. I pct 3 se foloseste sintagma ”proceduri adecvate” fara sa fie definita, ceea ce lipseste de claritate si previzibilitate procedeele probatorii.

Din aceste motive sunt incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art.1 alin.(3) referitoare la statul de drept in componenta sa privind garantarea drepturilor cetatenilor si in art.1 alin.(5) care consacra principiul legalitatii.

Articolul II pct. 1 din OUG nr. 6/2016 modifica si completeaza Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara:

Prevederile art. 2 pct. I referitoare la Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cuprinsul OUG nr 6/2016 incalca urmatoarele articole din Constitutia Romaniei: Art. 21 alin (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 26 privitor la viata privata, art. 28 privitor la secretul corespondentei, art. 61 alin (1) – Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, art. 115 alin (6) privitor la interdictia de emitere de ordonante de urgenta privitor la regimul institutiilor fundamentale ale statului, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie si art. 147 alin. (4) din Constitutie.

Cu incalcarea grava a pactelor si tratatelor internationale referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse in Conventia Fundamentala pentru Drepturile Fundamentale ale Omului ratificata de Parlamentul Romaniei in 1994, precum si a dispozitiilor obligatorii ale unor hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg (vezi cazurile “Dumitru Popescu vs Romania"; "Calmanovici vs Romania"; "Valentino Acatrinei vs. Romania" etc), Serviciul Roman de Informatii (continuator al fostei Securitati din perioada comunista) a continuat cu sustinerea / pasivitatea unor factori politici si a unor presedinti ai Romaniei sa-si conserve si intareasca pozitia de autoritate nationala de interceptari a comunicatiilor de orice fel, sustragandu-se de la orice control civil real.

Astfel, din 1989 si pana in prezent, Serviciul Roman de Informatii, in loc sa asigure securitatea nationala, prin aceasta intelegandu-se inclusiv dreptul la un proces echitabil, la viata privata si la secretul corespondentei, precum si la securitate juridica al cetatenilor, a acceptat, cu complicitatea unor factori politici, sa i se confere calitatea de autoritate nationala de interceptare a comunicatiilor, precum si pe cea de autoritate nationala in domeniul cyberintelligence (controlul Internetului), prin acte normative secrete, situate in afara procesului legislativ, cu subminarea grava si nescuzabila a rolului constitutional al Parlamentului Romaniei de unica autoritate legiuitoare a tarii.

Astfel, in baza unor hotarari secrete ale CSAT (organ administrativ care nu are drept de legiferare) emise in timpul mandatelor fostului presedinte Traian Basescu, in cadrul Serviciului Roman de Informatii au fost create doua structuri care nu au personalitate juridica si care in fapt sunt unitati militare, dupa cum urmeaza:

- Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor, infiintat in urma Hotararii CSAT nr. 0068/2002, prin care SRI a fost desemnat ca “autoritate nationala in domeniul realizarii interceptarilor si al relatiilor cu operatorii de telecomunicatii” (informatia este relevata in preambulul Protocolului de Cooperare dintre PICCJ si SRI din februarie 2009 – declasificat la 29.03.2018). Prin aceasta unitate militara sunt interceptate toate comunicatiile telefonice din Romania (telefonie fixa, GSM etc).

- Centrul National Cyberint, infiintat printr-o alta hotarare secreta a CSAT, cel mai probabil din 2009, prin care SRI a fost desemnat in calitate de “autoritate nationala in domeniul cyberintelligence”.

Prin aceasta unitate militara sunt interceptate toate comunicatiile purtate prin intermediul Internetului (bazele de date din site-uri, chat-uri, posta electronica/mail etc).

In fapt, in legislatia publica a Romaniei, nu exista niciun act normativ prin care aceste entitati sa fi fost vreodata infiintate, desi asemenea structuri care se erijeaza in “autoritate nationala” in domeniul comunicatiilor de orice natura interfereaza flagrant cu drepturile fundamentale ale omului, pe care le restrang fara a avea o lege de abilitare emisa de Parlamentul Romaniei, care sa le infiinteze ca institutii si sa le acorde o structura organizatorica si reguli de functionare.

De altfel, apetitul Serviciului Roman de Informatii in a incalca brutal Drepturile Omului in Romania a fost dovedit public prin demascarea protocoalelor de colaborare incheiate in 2009 si ulterior in 2016 intre PICCJ si SRI, protocoale declarate ilegale (in totalitate cel din 2009 si partial ilegal cel din 2016) de catre Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr. 26/2019 publicata in MO nr. 193/12.03.2019.

Este de notorietate ca prin colaborarea ilegala cu marile parchete, in special cu DNA, Serviciul Roman de Informatii a fost complice la generarea unor abuzuri incomensurabile, cu afectarea dreptului la viata, demnitate si la un proces echitabil a mii de romani trecuti abuziv prin proceduri judiciare interzise de lege si in care SRI si-a atribuit cu de la sine putere rol de organ de urmarire penala.

Astfel, in urma Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/16.02.2016 publicata in MO nr. 190/14.03.2016, s-a interzis SRI sa mai indeplineasca activitati specifice organelor de urmarire penala, pe care acest serviciu le derula pe linia imixtiunii in dosare si a interceptarii comunicatiilor, in principal prin intermediul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor (unitate militara).

In urma Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/16.02.2016, SRI a fost pus in situatia de a abandona activitatea ilegala de urmarire penala, insa pentru a se acoperi lipsa de legalitate a calitatii sale de “autoritate nationala” in materia interceptarii comunicatiilor, in timpul Guvernului Ciolos a fost emisa OUG nr. 6/2016 privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, publicata in MO nr. 190/14.03.2016.

Prin OUG nr. 6/2016, a carei neconstitutionalitate o invocam – cu precizarea ca din 2016 si pana in prezent, in mod inexplicabil, Ordonanta nu a fost supusa controlului parlamentar potrivit art. 115, pct. (7) din Constitutia Romaniei –, a fost introdusa pentru prima data in legislatia publica a Romaniei sintagma “Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul SRI”, desi anterior emiterii Ordonantei, asa cum am precizat mai sus, nu a existat niciun act normativ public care sa fi dispus infiintarea Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor.

Concret, in cuprinsul OUG 6/2016 au fost inserate urmatoarele texte:

Art. II. - Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Dupa articolul 30 se introduce un nou articol, articolul 30 indice 1, cu urmatorul cuprins:

Art. 30 indice 1. - (1) Semestrial sau ori de cate ori este nevoie, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau unul dintre judecatorii anume desemnati de catre acesta verifica modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, cu modificarile si completarile ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmarire penala.

(2) Verificarea prevazuta la alin. (1) se face in conditiile prevazute prin Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie".

Art. IV. - Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 8, dupa alineatul 1 se introduc doua noi alineate, alineatele 2 si 3, cu urmatorul cuprins:

"Pentru relatia cu furnizorii de comunicatii electronice destinate publicului, Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul Serviciului Roman de Informatii este desemnat cu rolul de a obtine, prelucra si stoca informatii in domeniul securitatii nationale. La cererea organelor de urmarire penala, Centrul asigura accesul nemijlocit si independent al acestora la sistemele tehnice in scopul executarii supravegherii tehnice prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala. Verificarea modului de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor a executarii acestor supravegheri tehnice se realizeaza potrivit art. 30 indice 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare".

Chiar daca Art. II al Ordonantei face vorbire despre Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor ca fiind „prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii”, precizam ca sintagma: „modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii” constituie o inselatorie legislativa, intrucat art. 8 alin. 2 din Legea 14/1992 a fost introdus prin aceeasi Ordonanta de urgenta.

Ca urmare a acestei inselatorii legislative, daca azi se citeste separat Legea 304/2004 modificata, cetatenii inteleg ca Centrul ar fi fost infiintat inca din 1992, prin articolul 8 din Legea 14/1992, cand de fapt art. 8 a introdus pentru prima data in legislatia Romaniei sintagma „Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor” prin aceeasi OUG nr. 6/2016. Practic, prin OUG nr. 6/2016 s-a comis o inselatorie legislativa de proportii, pentru a crea impresia celor care lectureaza azi Legea 304/2004 ca Centrul ar fi fost infiintat inca din 1992, cand in fapt el nu a fost niciodata infiintat pana in prezent printr-un act normativ public.

In concluzie, semnatarii OUG nr. 6/2016 (fostul premier Dacian Julien Ciolos si fosta ministra a Justitiei, Raluca Alexandra Pruna) au introdus in legislatia Romaniei o institutie – Centrul National pentru Interceptarea Comunicatiilor - care nu exista din punct de vedere juridic, in sensul ca nu a dobandit niciodata personalitate juridica si nu a fost niciodata infiintata printr-un act normativ public, cu valoare de lege, care sa fie opozabila cetatenilor Romaniei.

Legiferarea unei institutii printr-o ordonanta de urgenta a incalcat art. 115, pct. (6) din Constitutia Romaniei potrivit caruia: “Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului”.

Activitatea Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul SRI continua nestingherita si in prezent, iar prin intermediul acestei pretinse “autoritati nationale” sunt interceptati milioane de cetateni, fara sa existe o lege de abilitare emisa de Parlamentul Romaniei.

Prin art. IV pct.2 al OUG nr. 6/2016 s-a introdus in cuprinsul art. 13 din Legea 14/1992 prevederea potrivit careia, prin exceptie, organele SRI pot fi desemnate organe de cercetare penala, conform art. 55 alin. 5 si 6 CPP, pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica.

Intrucat OUG nr. 6/2016 a abilitat Centrul National pentru Interceptarea Comunicatiilor si organele SRI sa desfasoare activitati care restrang dreptul la viata privata, la secretul corespondentei, precum si cel la un proces echitabil, apreciem ca s-a incalcat flagrant atat art. 115 pct. (6) din Constitutie, care interzice adoptarea de ordonante de urgenta in domeniul legilor constitutionale, al drepturilor si libertatilor fundamentale, precum si art. 21 pct (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 26 privitor la viata privata, art. 28 privitor la secretul corespondentei, art. 61 pct (1) din Constitutia Romaniei.

Totodata, art. IV pct 1 din OUG nr. 6/2016 prevede ca urmeaza a se incheia ”protocoale de cooperare” intre Serviciul Roman de Informatii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne precum si cu celelalte institutii in cadrul carora isi desfasoara activitatea organele judiciare. Culegerea de probe nu se poate face in baza unor protocoale, ea putandu-se face numai in baza unei proceduri stabilite prin lege.

Prevederile art. IV pct 1 din OUG nr. 6/2016 incalca dispozitiile art. art. 1 alin. (4) si art. 61 alin. (1) din Constitutie, art. 124 din Constitutie, art. 1 alin. (5) din Constitutie, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) si art. 26 din Constitutie, art. 131 alin. (1) si art. 132 alin. (1) din Constitutie, art. 65 alin. (2) lit. h) din Constitutie (fiind aplicabile mutatis mutandis cele statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 26/2019), precum si art. 147 alin. (4) din Constitutie.

Dispozitiile art. I, II si IV din OUG nr. 6/2016 incalca cele statuate de Curtea Constitutionala prin Deciziile nr. 51/2016, nr, 302/2017, nr, 22/2018, nr. 734/2017, nr. 26/2019.

In economia textului, solicitam Curtii sa faca extinderea si sa analizeze toate aceste articole care sunt in sinergie, intregul lor continut fiind in contradictie cu deciziile CCR si incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie si art. 147 alin. (4) din Constitutie, potrivit caruia Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii”.

* Cititi aici intreaga obiectie