Pentru prima data in Romania, un procuror a cercetat penal un judecator care, cu incalcarea unor elementare norme de procedura, a dat o sentinta stramba, ce i-a permis unui avocat sa puna mana injust pe mai multe utilaje de morarit, in detrimentul companiei private care le detinea. Judecatorul Claudiu Marius Toma, de la Sectia a III-a Civila a Curtii de Apel Bucuresti, a fost cercetat de procurorii Parchetului General pentru fals intelectual si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, dupa ce a fost principalul artizan al unei afaceri judiciare soldate cu luarea cu japca, de catre un avocat, a unui bun ce apartinea unei companii italiene.

Judecatorul a recunoscut dreptul de proprietate intr-o actiune in constatare inaintata de avocatul in cauza, desi nu exista nici macar aparenta dreptului de proprietate al acestuia, a judecat cauza in aceeasi zi in care a fost inregistrata fara sa citeze partea adversa, a consemnat in fals ca fusese achitata taxa de timbru, dupa care a incercat sa modifice consemnarile dosarului, pentru a nu putea fi depistat. Faptele imputate judecatorului de CSM, care a si sesizat Parchetul, au fost confirmate prin rezolutia procurorului Simona Cristina Moanga Sestacovschi, dar judecatorul Toma a scapat de raspunderea penala, pentru ca a intervenit prescriptia. Toma a atacat rezolutia procurorului Moanga la Inalta Curte de Casatie si Justitie, cerand schimbarea temeiului legal in baza caruia nu devenea urmarit penal, din prescrierea raspunderii, in achitare, pe motiv ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor, insa un complet condus de judecatorul Ionut Matei a respins, in ianuarie 2009, plangerea magistratului si a constatat ca, pe fondul cauzei, procurorul a retinut corect starea de fapt si de drept. Nici aceasta sentinta nu l-a multumit pe magistratul Claudiu Marius Toma, care a atacat-o cu recurs, Completul de 9 judecatori urmand sa ia luni in discutie recursul declarat de judecator.

Firul afacerii romano-italiene, rupt in instanta

Inainte de implicarea judecatorului Claudiu Marius Toma, afacerea judiciara pusa la cale de avocatul si reprezentantul companiei “SC Marcicom SRL”, Emil Lazar, nu ar fi avut mari sanse de reusita. Concret, Lazar, in calitate de reprezentant al companiei “SC Marcicom SRL” a incheiat, in 15 ianuarie 2001, un contract de asociere cu firma italiana “SC Molitoria Cagliese SRL”, avand ca obiect realizarea unui stabiliment tip moara de grau, aportul partii italiene constand in aducerea utilajelor in Romania, iar cel al partii romane in punerea la dispozitia asocierii a terenului si a constructiei necesare dezvoltarii afacerii, precum si in infiintarea unei noi companii care sa foloseasca efectiv moara. Firma italiana a adus utilajele in tara, insa printr-o a treia companie, “SC Setracom SRL Alexandria”, reprezentata chiar de tatal avocatului, Nastase Lazar, pe numele caruia au si fost transmise facturile insotitoare pentru utilaje. Pe spatele fiecarei facturi erau mentiuni olografe, apartinand avocatului Emil Lazar, in care se preciza ca aparatele apartineau in continuare companiei italiene “SC Molitoria Cagliese SRL”. Cateva luni mai tarziu, in septembrie 2001, “SC Marcicom SRL” a cerut instantei rezilierea contractului. Ingineria juridica gandita de avocat a fost ca, prin rezilierea de catre instanta a contractului, sa ramana cu utilajele aduse in asociere de compania italiana. Insa, reprezentantii firmei “SC Molitoria Cagliese SRL” au intervenit in proces si au solicitat rezolutiunea contractului, astfel incat partile sa fie repuse in situatia anterioara asocierii. Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 1761 din 17 decembrie 2002, a admis solicitarea companiei italiene si a dispus exact repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de asociere. Cu alte cuvinte, CAB a decis ca firma italiana sa isi ia utilajele inapoi, iar “SC Marcicom SRL” sa ramana proprietara a bunurilor pe care le avea inainte de asociere. Firma italiana a incercat timp de 3 ani sa isi recupereze utilajele, si, in 1 iunie 2005, cand reprezentantii “SC Molitoria Cagliese SRL” au incercat executarea, avocatul Emil Lazar le-a aratat o sentinta civila primita in octombrie 2001, de la Judecatoria Alexandria, care atesta dreptul de proprietate al companiei “SC Setracom SRL”, condusa de tatal avocatului Lazar, asupra morii de grau. Aceasta sentinta, data de judecatorul Claudiu Marius Toma, a fost scoasa din caciula la momentul potrivit pentru a stopa punerea in executare a deciziei civile a CAB, si, dupa cum au aratat organele de urmarire penala, la baza emiterii acesteia, nu au stat ratiuni juridice.

Avocatul a sustinut ca a platit utilajele cash si a adus un inscris sub semnatura privata pentru a demonstra plata

Imediat cum au luat cunostinta de sentinta pronuntata de judecatorul Catalin Marius Toma, reprezentantii companiei “SC Molitoria Cagliese SRL“ au facut o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii, in care reclamau incalcarea, de catre judecatorul Toma, a normelor procedurale. CSM a transmis sesizarea la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, dosarul fiind declinat apoi la Parchetul General, dupa ce judecatorul Toma a fost promovat la Curtea de Apel Bucuresti. In rezolutia emisa in 1 iulie 2008 de procurorul Simona Cristina Moanga Sestacovschi, in dosarul nr. 1331/P/2006, s-a aratat ca Nastase Lazar, reprezentant al companiei “SC Setracom SRL” a cerut Judecatoriei Alexandria sa constate ca este proprietar al unei mori de grau, formata din mai multe utilaje, calitate pe care a inteles sa o demonstreze cu documentele de provenienta ale utilajelor, copii ale declaratiilor vamale si un inscris sub semnatura privata, intitulat “act de recunoastere a proprietatii”. Din acest ultim inscris reiesea faptul ca Nastase Lazar ar fi remis reprezentantilor companiei italiene 500.000.000 lei vechi cash, pentru a pastra utilajele. Mai mult, la cererea “SC Setracom SRL” a fost depusa o copie dupa un raport tehnic care atesta ca moara intruneste parametrii necesari functionarii. Insa, in acelasi raport tehnic se preciza ca moara apartine “SC Marcicom SRL”, deci nu “SC Setracom SRL”, compania care a cerut recunoasterea dreptului de proprietate. Conform rezolutiei procurorului, “prin sentinta civila nr. 3576/31.10.2001, pronuntata de judecatorul Toma Claudiu Marius a fost admisa actiunea in constatare formulata, fiind recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului(...)”. Procurorul a constatat de asemenea ca “din cuprinsul hotararii rezulta ca atat citarea partilor, cat si plata taxei de timbru au fost realizate, ambele aceste mentiuni venind insa in flagranta contradictie cu situatia reala”.

Toma a judecat cauza in ziua-n care a fost inregistrata, fara citarea partii adverse si mentionand in fals ca a fost achitata taxa de timbru. Judecatorul a incercat sa isi stearga urmele

In rezolutia procurorului Moanga se arata ca: “citarea Primariei Alexandria s-a dispus la data introducerii actiunii, respectiv 31.10 2001, data la care a si fost emisa citatia, insa, avand in vedere ca hotararea a fost pronuntata in aceeasi zi, iar citarea s-a realizat prin posta, este evident ca nu a existat timpul fizic necesar realizarii procedurii de citare. In sustinerea acestei concluzii exista si dovezi materiale, respectiv copia registrului de primire a corespondentei din cadrul Primariei Alexandria, din care rezulta ca citatia a fost primita la data de 1.11.2001, totodata, este vizibila si incontestabila alterarea continutului dovezii de indeplinire a procedurii de citare in sensul modificarii datei inscrise initial, din 1.11.2001 in 31.10.2001. Aceeasi situatie se constata si in ceea ce priveste plata taxei de timbru. Astfel, in timp ce in continutul sentintei se face mentiunea ca actiunea a fost legal timbrata, din chitanta depusa la dosarul cauzei reiese ca suma reprezentand aceasta taxa a fost consemnata la trezorerie la data de 1.11.2001, deci ulterior pronuntarii. Rezulta asadar ca la data pronuntarii, actiunea nu era timbrata si la dosarul cauzei nu se regasea niciun inscris referitor la acest aspect”. Este de mentionat ca netimbrarea atrage nulitatea absoluta a actiunii, prin urmare, fara dovada timbrarii, a carei existenta trebuie verificata de judecator, magistratul era obligat de lege sa anuleze actiunea ca netimbrata. Totodata, in rezolutia procurorului s-a aratat ca au fost incalcate prevederile Codului de procedura civila vizavi de cuprinsul cererii de chemare in judecata: “Au fost incalcate (...) privind regularitatea cererii de chemare in judecata, prin acceptarea de catre magistrat a unor inscrisuri pretins doveditoare, constand in simple copii necertificate si a caror conformitate cu originalul s-a dovedit ulterior a fi dubitabila (in acest sens este de precizat faptul ca declaratiile vamale prezentate instantei nu concorda cu realitatea, sub aspectul mentiunilor olografe depuse de insasi reclamant pe acestea, iar originalul pretinsei dovezi de plata, contestat constant de SC Molitoria Cagliese SRL, nu a putut fi prezentat de SC Setracom SRL Alexandria) (...) Incalcarea tuturor dispozitiilor procedurale mai sus invocate (...) coroborata cu ‘operativitatea’ total atipica in solutionarea cauzei, releva cu prisosinta finalitatea actului de justitie infaptuit de magistratul Toma Claudiu Marius, respectiv aceea de a furniza SC Setracom SRL Alexandria o hotarare judecatoareasca favorabila, indiferent de circumstante”.

In final, procurorul a constatat ca raspunderea penala pentru faptele imputate judecatorului s-a prescris, astfel ca anchetatorul a decis neinceperea urmaririi penale impotriva magistratului Toma. Acesta din urma a contestat solutia procurorului la completul de 3 judecatori al instantei supreme, solicitand judecatorilor sa dispuna achitarea sa, pe motiv ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor retinute in sarcina sa. Singurul argument adus de judecatorul Toma a fost acela ca, daca instanta nu ii va da castig de cauza, inseamna ca toti judecatorii ale caror hotarari sunt modificate de instantele de control judiciar pot fi acuzati de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, si toti judecatorii care confirma o procedura de citare ce se dovedeste ulterior a nu fi fost indeplinita, pot fi acuzati de fals intelectual. Completul, format din judecatorii Ionut Matei (presedinte), Madalina Buta si Stefan Pistol au respins, prin sentinta nr 83 din 20 ianuarie 2009, contestatia judecatorului Toma, aratand ca faptele in cauza s-a conturat infractiunea de fals intelectual, ca exista indicii privind existenta infractiunii de abuz in serviciu, si, pe cale de consecinta, ca “pe fond, plangerea formulata de petentul Toma Claudiu Marius este nefondata”.

Procurorul Carmen Ovidiu Toma i-a dat avocatului Lazar NUP in dosarul solutionat de fratele sau, judecatorul Marius Toma

Pentru ca avocatul Lazar nu s-a folosit de sentinta civila 3576 din 30 octombrie 2001, in dosarul nr. 4394/ 2001, de la Judecatoria Alexandria, data de judecatorul Toma, in procesul de la Curtea de Apel Bucuresti, putand sa isi asigure o solutie favorabila, reprezentantii companiei italiene au banuit ca Lazar a indus in eroare instanta din Alexandria, cu acte false, pentru a o determina sa dea o solutie care nu reflecta realitatea. Ca atare, reprezentantii companiei italiene au depus, la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman, o plangere penala impotriva avocatului Lazar si a tatalui acestuia, pentru inselaciune si uz de fals. Dosarul a fost solutionat chiar de fratele judecatorului Catalin Marius Toma, procurorul Carmen Ovidiu Toma, care le-a dat si avocatului si tatalui acestuia neinceperea urmaririi penale, prin ordonanta din 23 martie 2006, emisa in dosarul cu nr.749/P/2005. In timpul cercetarilor, procurorul Toma a avut spre analiza si sentinta civila data de fratele sau, insa nu a considerat ca in sentinta acestuia pot fi gasite elemente care sa induca ideea unei complicitati la infractiunea de inselaciune. Solutia dispusa prin ordonanta procurorului Toma a fost utilizata apoi ca argument pentru respingerea - de Judecatoria Alexandria prin sentinta civila nr. 935/2.06.2006- cererii de revizuire a sentintei 3576 din dosarul 4394/2001, date de judecatorul Toma. In final, compania italiana a ramas cu paguba, sentinta lui Toma este inca in picioare, iar cele doua firme romanesti au intreprins tot felul de actiuni juridice pentru a-si goli conturile si a-si lichida bunurile.

Judecatorul Toma este si astazi in functie la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a-III-a Civila, raspunderea penala s-a prescris, iar justitiabilii i se adreseaza si acum magistratului cu sintagma “onorata instanta”. Poate ca in curand judecatorul Toma va dori sa si promoveze la Inalta Curte, iar dosarul sau este curat ca lacrima.

* Cititi aici Rezolutia de NUP a Parchetului General, care a retinut ca infractiunea de fals intelectual s-a prescris!

* Cititi aici sentinta Inaltei Curti – Sectia penala, care a respins in fond plangerea judecatorului Toma Claudiu Marius!