Alexandru Serban, vicepresedintele Curtii de Apel Brasov (foto) este un judecator tanar. A absolvit Facultatea de Drept din Bucuresti, apoi Institutul National al Magistraturii, are cursuri postuniversitare in criminologie. Primul loc de munca l-a avut la instanta Judecatoriei Ploiesti si, dupa patru ani, a fost numit presedinte al Judecatoriei Sinaia. Din 2004 pana in 2005 a fost judecator la Tribunalul Prahova, apoi alti doi ani, la Tribunalul Covasna. De la 1 august 2006 este judecator cu grad de curte de apel. A devenit a doua mana forte din conducerea Curtii de Apel Brasov in august 2008. Este casatorit si are doi copii. S-a lansat in alegerile CSM, considerand ca are indeajuns de multe idei reformatoare pentru Justitie si destula forta ca sa le poata impune. Alexandru Serban a raspuns intrebarilor puse de Lumeajustitiei.ro cu lejeritate, explicand care sunt sansele sale pentru a castiga in fata contracandidatilor, unii dintre ei avand notorietate in sistem.

Va confruntati, in aceste alegeri, cu contracandidati puternici si cu sustinere in anumite asociatii. Vorbim aici de Dan Lupascu, Horatiu Dumbrava, Lidia Barac. Ce sanse va dati, ce atuu-uri aveti pentru a-i invinge?

Da, sunt candidati puternici in competitie, si cei amintiti de dumneavoastra, dar nu numai. Consider insa ca am sanse de a fi ales, altfel nu mi-as fi depus candidatura. Sunt un om echilibrat si acesta cred ca este cel mai important atu. Sistemul judiciar are nevoie de echilibru poate mai mult decat oricand. Proiectul pe care l-am intocmit reflecta ideile in care cred si sunt convins ca voi face tot ceea ce va depinde de mine pentru a le pune in aplicare. In masura in care colegii mei vor considera ca ii pot reprezenta in noul Consiliu, imi vor acorda votul lor. Dar nu as vorbi despre "a invinge" pe cineva. Sunt alegeri, nu un concurs sau o competitie, iar "castigatorii" vor fi cei alesi de catre colegi sa-i reprezinte.

Daca veti fi ales, intelegem din proiectul dvs. ca ati hotarat sa va dati demisia din functia de vicepresedinte de instanta pe care o detineti acum, si va asigurati colegii ca nu veti candida pentru promovarea la Inalta Curte pe perioada cat veti avea mandatul in CSM. Asa fiind, cum catalogati modul in care alte persoane care fac parte din CSM nu au avut aceesi atitudine ci, dimpotriva, au folosit CSM ca trambulina pentru Inalta Curte, iar altii au tinut functii de conducere importante blocate pe perioada mandatelor lor la Consiliu?

Asa cum am mentionat in proiect, daca voi fi ales in CSM nu voi candida pentru ICCJ pe perioada exercitarii mandatului in Consiliu. Chiar daca nu este un conflict de interese in sensul legii, nu este normal ca un membru al CSM sa candideze alaturi de alti magistrati - ce nu sunt membri in Consiliu - si cei care decid asupra promovarii sa fie chiar colegii sai din Consiliu. Nu se poate vorbi de egalitate de sanse intr-o astfel de situatie. In plus, procedura actuala de promovare la ICCJ nu este deloc transparenta si se impune modificarea ei, avand in vedere si dezbaterile aprinse asupra acesteia ce au avut loc in cursul anului 2010. In ceea ce priveste functia de conducere, consider că prin suspendarea titularului functiei de conducere pe perioada exercitarii mandatului de membru ales al CSM este afectat neindoielnic managementul instantei respective, daca functia de conducere nu este ocupata de o alta persoana care sa o exercite efectiv. Nu as comenta acum despre modul in care au procedat altii in aceasta din urma situatie, cei mai in masura sa formuleze o opinie sunt colegii de la instantele ce s-au confruntat cu un astfel de blocaj.

Ce intelegeti prin siguranta financiara a magistratului si cum considerati ca poate fi rezolvata cat mai rapid?

Nu trebuie uitat ca independenta magistratilor are, printre altele, si o componenta materiala. Sau, altfel spus, independenta financiara a judecatorului reprezinta o componenta de esenta a independentei puterii judecatoresti. Prin siguranta financiara inteleg previzibilitatea drepturilor salariale. Este anormal sa schimbi regimul de salarizare de la an la an. Uitati-va ce se intampla acum: la sfarsitul anului 2009 s-a adoptat o lege unitara de salarizare, iar dupa mai putin de un an se intentioneaza abrogarea ei si elaborarea unei legi noi, cu ignorarea deciziei Curtii Constitutionale nr. 872/2010. Aceasta decizie a stabilit ca reducerea salariilor cu 25% - iar aceasta, tin sa subliniez, este valabil pentru tot personalul salarizat potrivit legii unice - este constitutionala numai daca restrangerea are caracter temporar, pana la sfarsitul acestui an. Rezolvarea acestei probleme tine de asigurarea stabilitatii reglementarilor in acest domeniu, iar CSM trebuie sa se asigure ca va fi consultat cu privire la toate eventualele modificari si ca se va tine cont de punctele de vedere ale puterii judecatoresti. Salarizarea magistratilor trebuie sa se faca avandu-se in vedere faptul ca este vorba despre membrii unei puteri in stat, de importanta sociala si de complexitatea activitatii, de incompatibilitatile si interdictiile maxime prevazute de lege, de raspunderea ce revine magistratilor.

Ce solutie aveti pentru rezolvarea problemei supra-aglomerarii cu dosare la nivelul instantelor ?

Pentru aceasta problema nu exista un raspuns simplu, deoarece cauzele fenomenului sunt complexe si s-au acumulat in timp. Pe de o parte, un proces legislativ irational, stufos si imprevizibil - cum este in Romania - determina in mod curent categorii noi de litigii si modificari bruste de competenta a instantelor (de exemplu asa-zisa "mica reforma", care va determina in materie penala degrevarea tribunalelor si a ICCJ si cresterea incarcaturii de dosare la curtile de apel, fara a fi evaluate in prealabil consecintele concrete ale masurilor adoptate). Pe de alta parte, sistemul se confrunta cu un deficit de personal, atat magistrati, cat si personal auxiliar, ce nu va putea fi compensat prea curand. Nici resursele materiale aflate la dispozitie nu sunt de multe ori de natura a asigura un act de justitie in conditii civilizate. Ce poate face insa CSM pentru a mai imbunatati situatia, in limita competentelor sale, este sa incerce echilibrarea schemelor de personal in raport cu volumul de activitate la instante şi parchete. Consider totusi ca atenuarea discrepantelor dintre instantele judecatoresti pornind de la incarcatura/post de judecător reprezinta doar o etapa necesara in atingerea unei scheme optime. Nu trebuie uitat niciun moment faptul ca obiectivul este stabilirea unei scheme optime de personal, iar nu obtinerea unei scheme care sa tinda spre media schemelor existente (care au fost stabilite oricum intr-o perioada in care numarul de cauze de pe rolul instantelor era mult mai redus decat in prezent). De asemenea, in perspectiva intrarii in vigoare a noilor coduri, CSM trebuie sa se implice activ in realizarea studiilor de impact pentru a anticipa atat necesarul de resurse umane (magistrati si personal auxiliar de specialitate), cat si eventuala nevoie de redistribuire a posturilor vacante.

Care e opinia dumneavoastra in privinta raspunderii magistratilor pentru erorile judiciare care au facut ca statul roman sa piarda sume serioade impuse ca dmaune sau despagubiri de catre CEDO? Sunteti de acord cu stabilirea unei asigurari tip malpraxis care sa fie platit de magistrat anual pentru acoperirea unor astfel de daune ce ar putea recula prin actiune in regres impotriva magistratului vinovat?

In realitate, cele mai multe dintre solutiile nefavorabile statului roman pronuntate de CEDO sunt determinate de legislatia incoerenta (a se vedea cauzele privind imobilele nationalizate). Apoi mai sunt condamnarile determinate de neexecutarea hotararilor judecatoresti. Extrem de putine sunt cazurile imputabile magistratilor, iar aici se poate vorbi de atragerea raspunderii, desigur in conditiile legii. In acest context reglementarea unei asigurari de tipul celei mentionate de dvs. ar putea fi utila.

Cititi aici proiectul de candidat la CSM al judecatorului Alexandru Serban.