Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, joi 13 martie 2014, plangerea prealabila formulata de Asociatia Magistratilor din Romania impotriva Hotararii nr. 140/06.02.2014 si a anexei acesteia, prin care CSM-ul condus de Adrian Bordea (foto) a aprobat Regulamentul privind accesul judecatorilor, procurorilor si magistratilor asistenti ai ICCJ la informatiile clasificate secrete de stat si secrete de serviciu. Este vorba despre angajamentul pe care magistratii trebuie sa il semneze pentru a avea acces la informatii secrete:

"Punctul de vedere al Direcţiei legislatie documentare si contencios nr. 5119/1154/2014 cu privire la plangerea prealabila formulata de Asociatia Magistratilor din Romania impotriva Hotararii nr. 140/06.02.2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Solutie: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotarat respingerea, ca neintemeiata, a plangerii prealabile formulate de Asociatia Magistratilor din Romania impotriva Hotararii nr. 140/06.02.2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii si a anexei acesteia, prin care s-a aprobat Regulamentul privind accesul judecatorilor, procurorilor si magistratilor asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie la informatiile clasificate secrete de stat si secrete de serviciu".

In aceste conditii, AMR va ataca in instanta, in contencios administrativ, Hotararea CSM.

Amintim ca hotararea nr. 140 din 6 februarie 2014 a CSM – prin care judecatorii si procurorii au fost obligati sa semneze angajamente de pastrare a secretului de stat sau de serviciu, daca vor sa mai aiba acces la acte clasificate din dosarele pe care le judeca – a fost atacata de AMR printr-o plangere prealabila adresata CSM pe data de 6 martie 2014. Gabriela Baltag, presedinta Asociatiei Magistratilor din Romania, a atras atentia ca aceasta hotarare constituie o ingradire a dreptului la aparare si permite imixtiunea a SRI in actul de justitie: "Aceste aspecte sunt in masura sa permita lucratorilor acestei structuri de securitate un acces si, in consecinta, implicit, si o ingerinta nepermisa in actele si lucrarile dosarelor aflate pe rolul instantelor... Este mai mult decat o nesocotire a dreptului la aparare, este o ingradire explicita a acestuia... A existat in ultimii ani o tendinta tot mai pronuntata de reinviere a unor practici incompatibile cu principiile statului de drept, prin intermediul carora s-a urmarit inregimentarea magistratilor intr-un sistem al organelor statului, in care serviciile de informatii au competente si atributii de control, sporite, inclusiv in domeniul administrarii justitiei. (...) Speram ca nu se va intampla ca in anii ’50, cand concluziile parchetului sunau de maniera: "acuzarea are probe certe de vinovatie, insa ele sunt secrete, astfel incat va solicitam sa dispuneti condamnarea". Conditionarea accesului la actele dosarului, daca intre copertile acestuia se afla informatii clasificate, reprezinta fara indoiala o ingradire a dreptului la aparare, in conditiile in care aceste tipuri de documente nu pot fi studiate fara certificate ORNISS nici macar de avocatii celor trimisi in judecata".

AMR a atras atentia ca inlocuirea certificatelor ORNISS cu angajamentele publicate in Hotararea nr. 140 din 6 februarie 2014 a CSM face ca magistratii sa poata fi supusi pe viitor controlului specific pentru protectia informatiilor clasificate, desfasurat de o unitate speciala a SRI, condus in prezent de directorul George Maior si de adjunctul acestuia, generalul Florian Coldea. Concret, magistratul care semneaza un asemenea angajament se supune rigorilor controlului specific din partea Serviciului Roman de Informatii, care poate sa-i puna viata privata si profesionala sub monitorizare, fara stiinta lui. Exista astfel riscul major al imixtiunii serviciilor secrete in actul de justitie, cu atat mai mult in Romania, unde toata lumea suspecteaza ca asemenea activitati antidemocratice se desfasoara de ani de zile, pe scara larga.

Publicam in continuare plangerea prealabila a Asociatiei Magistratilor din Romania:

PLANGERE PREALABILA

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) solicita revocarea in tot a Hotararii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140 din 06 februarie 2014 si a Anexei in baza careia s-a aprobat Regulamentul privind accesul judecatorilor, procurorilor si magistratilor - asistenti ai inaltei Curti de Casatie si Justitie la informatiile clasificate secrete de stat si secrete de serviciu. (...)

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) solicita anularea Hotararii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140 din 06 februarie 2014 si a Anexei acesteia, prin intermediul careia s-a retinut, printre altele, obligatia semnarii de catre judecatori, procurori, magistratii asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, membri Consiliului Superior al Magistraturii, judecatorii delegati/desemnati sa indeplineasca si alte activitati in cadrul instantei, judecatorii de supraveghere a privarii de libertate, judecatorii sau procurorii detasati/delegati la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii, Inspectia Judiciara si scoala Nationala de Grefieri, inspectorii judiciari, a unui angajament scris de pastrare a secretului de stat si a secretului de serviciu in vederea accesului la informatii clasificate.

Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din Anexa Hotararii nr. 140/06.02.2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ”Persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate:

a) sa pastreze confidentialitatea informatiilor clasificate la care au acces;

b) sa semneze angajamentul scris de pastrare a secretului de stat si a secretului de serviciu, prevazut de art. 7 alin. 4 si art. 36 alin. 3 din Legea nr. 182/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.....”

In baza art. 7* din Legea nr. 182/2002, text modificat conform art. 51 pct. 1 si art. 104 din Legea nr. 255/2013, incepand cu data de 1 februarie 2014 (respectiv momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala):

„(1) Persoanele care vor avea acces la informatii clasificate secrete de stat vor fi verificate, in prealabil, cu privire la onestitatea si profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informatii.

(2) Pentru candidatii la functii publice ce implica lucrul cu asemenea informatii, precum si competenta de a autoriza accesul la astfel de informatii, verificarea este anterioara numirii in acele functii si se solicita obligatoriu de autoritatea de investire.

(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucreaza in cadrul Autoritatii Nationale de Securitate, care gestioneaza informatii NATO, potrivit echivalentelor nivelurilor de secretizare prevazute prin prezenta lege.

(4) Accesul la informatii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) si e), este garantat, sub conditia validarii alegerii sau numirii si a depunerii juramantului, pentru urmatoarele categorii de persoane:

a) Presedintele Romaniei;

b) prim-ministru;

c) ministri;

d) deputati;

e) senatori;

f) judecatori;

g) procurori;

h)magistrati-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care, in concordanta cu atributiile specifice, sunt indreptatiti sa aiba acces la informatiile clasificate fara indeplinirea procedurilor prevazute la alin. (1) - (3), respectiv la art. 28, in baza unor proceduri interne ale institutiilor din care acestia fac parte, avizate de Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat, dupa ce au luat cunostinta de responsabilitatile ce le revin privind protectia informatiilor clasificate si au semnat angajamentul scris de pastrare a secretului prevazut la art. 36 alin. (3)."

(5) Pentru judecatori, procurori si magistratii-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, procedura interna prevazuta la alin. (4) se stabileste prin regulament elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii si avizat de Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat."

Potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor: ,,Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti si personalul auxiliar de specialitate sunt obligati sa dea, anual, o declaratie pe propria raspundere in care sa mentioneze daca sotul, rudele sau afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv exercita o functie sau desfasoara o activitate juridica ori activitati de investigare sau cercetare penala, precum si locul de munca al acestora. Declaratiile se inregistreaza si se depun la dosarul profesional”.

Conform art. 6 alin. 1 din acelasi act normativ:,,Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat magistratilor si personalul auxiliar de specialitate sunt obligati sa faca o declaratie autentica, pe propria raspundere potrivit legii penale, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica”.

In baza art. 7 alin. 1 si 2: ,,Judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu pot filucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.

Persoanele prevazute la alin. (1) completeaza, anual, o declaratie autentica, pe propria raspundere potrivit legii penale, din care sa rezulte ca nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori saucolaboratori ai serviciilor de informatii.”

De asemenea, in baza prevederilor Legii nr. 176 din 01.09.2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, in ceea ce priveste personalul din sistemul judiciar, mai exista doua categorii de declaratii obligatorii pe care acesta le depune si le actualizeaza anual, cel mai tarziu la data de 15 iunie, respectiv declaratia de avere si declaratia de interese. Astfel, potrivit actului normativ mentionat mai inainte, si anume art. 1alin. 1, art. 2, art. 3 alin. 1, 2 si 3 si art. 4 din Capitolul I, Titlul I:

Art. 1 alin. 1: ,,Dispozitiile prezentei legi se aplica urmatoarelor categorii de persoane, care au obligatia declararii averii si a intereselor:

1. Presedintele Romaniei;

2. consilierii prezidentiali si consilierii de stat;

3. presedintii Camerelor Parlamentului, deputatii si senatorii;

4. membrii din Romania in Parlamentul European si membrii in Comisia Europeana din partea Romaniei;

5. primul-ministru, membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, asimilatii acestora, precum si consilierii de stat din aparatul de lucru al primului-ministru;

6. membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

7. judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, asimilatii acestora, precum si asistentii judiciari;

8. personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor;....”.

Art. 2: ,,Declaratiile de avere si declaratiile de interese se completeaza potrivit anexelor nr. 1 si 2 si se trimit Agentiei copii certificate, impreuna cu codul numeric personal al declarantului.”

Art. 3 alin. 1, 2 si 3:

,,(1) Declaratiile de avere si declaratiile de interese reprezinta acte personale, putand fi rectificate numai in conditiile prevazute de prezenta lege.

(2) Declaratiile de avere se fac in scris, pe propria raspundere, si cuprind drepturile si obligatiile declarantului, ale sotului/sotiei, precum si ale copiilor aflati in intretinere, potrivit anexei nr. 1.

(3) Declaratiile de interese se fac in scris, pe propria raspundere, si cuprind functiile si activitatile prevazute in anexa nr. 2, potrivit prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Art. 4:,,(1) Declaratiile de avere si declaratiile de interese se depun in termen de 30 de zile de la data numirii sau a alegerii in functie ori de la data inceperii activitatii.

(2) Persoanele prevazute de prezenta lege au obligatia sa depuna sau sa actualizeze declaratiile de avere si declaratiile de interese anual, cel mai tarziu la data de 15 iunie. Declaratiile de avere se intocmesc dupa cum urmeaza: pentru anul fiscal anterior incheiat la 31 decembrie, in cazul veniturilor, respectiv situatia la data declararii pentru celelalte capitole din declaratie, potrivit anexei nr. 1. Persoanele suspendate din exercitiul functiei sau al demnitatii publice pentru o perioada ce acopera integral un an fiscal vor actualiza declaratiile in termen de 30 de zile de la data incetarii suspendarii.

(3) In termen de cel mult 30 de zile de la data incheierii mandatului sau a incetarii activitatii, persoanele prevazute de prezenta lege au obligatia sa depuna noi declaratii de avere si declaratii de interese.

(4) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, persoanele care nu aveau obligatia de a depune declaratia de avere si declaratia de interese, si pentru care prezenta lege stabileste aceastaobligatie, trebuie sa depuna aceste declaratii, potrivit legii”.

Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicata: ,,inainte de a incepe sa-si exercite functia, judecatorii si procurorii depun urmatorul juramant: Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, sa-mi indeplinesc atributiile cu onoare, constiinta si fara partinire. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”

Conform art. 124 din Constitutie: “Justitia se infaptuieste in numele legii. Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti. Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”.

Potrivit Recomandarii R (94) 12, Principiul I (2) (d): ,,Judecatorii trebuie sa beneficieze de libertate neingradita pentru a solutiona cauzele impartial, potrivit constiintei lor si modului in care interpreteaza faptele si in conformitate cu prevederile legale...”

Independenta justitiei este o conditie obligatorie pentru existenta statului de drept si o garantie fundamentala a unui proces echitabil. Independenta judecatorului este un principiu esential si este dreptul cetatenilor oricarui stat. Art. 2 din Principiile de baza ale independentei sistemului judiciar redactate de Natiunile Unite in 1985 stipuleaza ca: ,,sistemul juridic va decide in problemele care ii sunt inaintate impartial, pe baza faptelor si in conformitate cu legea, fara vreo restrictie, directa sau indirecta, din orice parte sau pentru orice motiv.”

Pretextul declarat al noilor reglementari a fost argumentat pe necesitatea asigurarii confidentialitatii lucrarilor si a protectiei informatiilor clasificate, informatiilor secret de stat si secret de serviciu, la care magistratii pot avea acces in exercitarea atributiilor lor profesionale.

In realitate, a existat in ultimii ani o tendinta tot mai pronuntata de reinviere a unor practici incompatibile cu principiile statului de drept, prin intermediul carora s-a urmarit inregimentarea magistratilor intr-un sistem al organelor statului, in care serviciile de informatii au competente si atributii de control, sporite, inclusiv in domeniul administrarii justitiei.

O asemenea preocupare nu reprezinta un element de noutate, fiindca in timp s-a pus problema, fie de catre conducerile unor instante si parchete, ori de reprezentanti ai structurii clasice de securitate, in sensul ca magistratii pot, daca doresc, sa semneze „angajamente de confidentialitate”, dupa caz, ori sa obtina certificate ORNISS, invitatie la care unii au dat curs, pentru considerente necunoscute. In prezent, abuzul si ingerintele de acest gen tind sa capete aparenta de legalitate, printr-o reglementare pe care intelegem sa o contestam in totalitate si care, in realitate, urmareste conditionarea infaptuirii actului de justitie de obtinerea/indeplinirea de catre un magistrat a unor formalitati ce sunt in masura sa ridice serioase indoieli cu privire la independenta si impartialitatea sa.

Este deosebit de important sa retinem ca pana la elaborarea Legii nr. 182/ 2002 si a HG nr. 585/2002, dar si dupa aceea, pana in anul 2014, legiuitorul a apreciat ca intre functiile din executiv, administratie si legislativ, pe de o parte, si cele din magistratura, pe de alta parte, nu se poate pune semn de egalitate, in privinta angajarii judecatorilor si procurorilor intr-o activitate supusa unui control extern al Consiliului Suprem de Aparare a tarii (CSAT) potrivit art. 14 din Legea nr.182/2002, control exercitat prin structurile de informatii specializate, indeosebi SRI ( art. 34 si 35 din Legea nr. 182/2002).

Mai mult decat atat, apreciem ca, astfel cum apare modificat art. 7 alin. 4 din Legea nr. 182/2002, incepand cu data de 01.02.2014, potrivit art. 51 pct. 1 si art. 104 din Legea nr. 255/2013, in ceea ce-i priveste pe judecatori si procurori, enumeratii la pct. f si g, garantia accesului la informatii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, este conditionata doar de validitatea numirii si a depunerii juramantului, prevederea referitoare la alegere fiind incidenta numai categoriilor de persoane eligibile, fara nicio alta conditie suplimentara, de semnare a niciunui angajament.

Singura mentiune expresa, referitoare la semnarea unui angajament scris de pastrare a secretului prevazut de art. 36 alin.3, este stipulata de Legea nr. 182/2002 numai in ceea ce-i priveste pe magistratiiasistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru care legiuitorul a utilizat o exprimare diferita de cea folosita in cazul judecatorilor si procurorilor si anume, precizand ca acestia ,,sunt indreptatiti” sa aiba acces la informatii clasificate, fara indeplinirea procedurilor care vizeaza verificarile prealabile, astfel cum se intampla in situatia eliberarii de certificate ORNISS.

Astfel, potrivit art. 7* alin. 4 lit. h din Legea nr. 182/2002: ,,Magistrati-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care, in concordanta cu atributiile specifice, sunt indreptatiti sa aiba acces la informatiile clasificate fara indeplinirea procedurilor prevazute la alin. (1) - (3), respectiv la art. 28, in baza unor proceduri interne ale institutiilor din care acestia fac parte, avizate de Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat, dupa ce au luat cunostinta de responsabilitatile ce le revin privind protectia informatiilor clasificate si au semnat angajamentul scris de pastrare a secretului prevazut la art. 36 alin. (3)."

Consiliul Superior al Magistraturii, prin pronuntarea Hotararii nr. 140 din 06.02.2014 si a Anexei pe care intelegem sa le contestam, a adaugat la lege, respectiv a extins in mod nepermis prevederile legale mentionate, referitoare la necesitatea semnarii unui angajament scris de pastrare a secretului de stat si a secretului de serviciu si la judecatori si procurori, desi accesul pentru acestia,,este garantat” sub conditia numirii si a depunerii juramantului, conditii pe care le indeplineste in mod obligatoriu orice magistrat, intrucat de existenta lor depinde mentinerea si implicit exercitarea profesiei.

Astfel, inainte de a incepe sa-si exercite functia, judecatorii si procurorii depun juramantul stabilit prin art. 34 din Legea nr. 303/2004, iar ,,Refuzul depunerii juramantului atrage, de drept, nulitatea numirii in functie”.

De altfel, prin art. 2 din Anexa la Hotararea nr. 140/2014 pe care Asociatia Magistratilor din Romania intelege sa o conteste, Consiliul Superior al Magistraturii manifesta inconsecventa atunci cand, pentru aceeasi categorie profesionala, respectiv judecatori si procurori, utilizeaza notiuni diferite (,,este garantat”, ,,sunt indreptatiti”), cu finalitati distincte, peste limitele actului normativ la care se face in permanenta trimitere, si anume Legea nr. 182/2002, act care, atunci cand mentioneaza despre dreptul de acces al judecatorilor si procurorilor la informatii clasificate foloseste numai expresia ,,este garantat” si in nici un caz expresia ,,sunt indreptatiti”, utilizata doar pentru magistratii-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In consecinta, Consiliul Superior al Magistraturii, atunci cand a elaborat Regulamentul de acces la informatii clasificate, si-a permis sa interpreteze prevederile legale, facand diferentieri prin art. 2 alin. 1 si 2, acolo unde ele nu exista in actul normativ. Niciunde Legea nr. 182/2002 nu stabileste, in cuprinsul sau, in sarcina judecatorilor si procurorilor, obligatia de semnare a unui angajament scris de pastrare a secretului de stat si a secretului de serviciu. Aceasta obligatie a fost retinuta numai in ceea ce-i priveste pe magistratii-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Necesitatea asigurarii unei confidentialitati a datelor si informatiilor clasificate de catre magistratii care, in exercitarea atributiilor lor de serviciu, intra in posesia unor astfel de informatii, este garantata deja printr-un cadru legal generos in materie care, fara a-l obliga pe magistrat sa formuleze declaratii ori sa isi asume alte„angajamente” peste statutul sau – necunoscute celor in favoarea si in interesul carora isi indeplineste atributiile profesionale, respectiv cetateanul – are toate parghiile sa-i angajeze raspunderea, sub toate formele, in caz de divulgare a acestor secrete.

Astfel, intelegem sa amintim cateva dintre infractiunile ce pot angaja oricand raspunderea penala a unui magistrat care nu respecta obligatia de confidentialitate, pe care o are in virtutea statutului sau profesional, infractiuni prevazute fie de Noul cod penal, aprobat prin Legea nr. 286/2009 (ex: art. 227, art. 303, art. 304 si art. 305), fie de legile speciale(ex. Art. 20* din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor).

Art. 227

Divulgarea secretului profesional

,,(1) Divulgarea, fara drept, a unor date sau informatii privind viata privata a unei persoane, de natura sa aduca un prejudiciu unei persoane, de catre acela care a luat cunostinta despre acestea in virtuteaprofesiei ori functiei si care are obligatia pastrarii confidentialitatii cu privire la aceste date, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate”.

Art. 303

Divulgarea informatiilor secrete de stat

,,(1) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de stat, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevazute in art. 176, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) Detinerea, fara drept, in afara indatoririlor de serviciu, a unui document ce contine informatii secrete de stat, daca poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevazute in art. 176, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(3) Persoana care detine un document ce contine informatii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevazute in art. 176, nu se pedepseste daca preda de indata documentul laorganul sau institutia emitenta”.

Art. 304

Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice

,,(1) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Divulgarea, fara drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care ia cunostinta de acestea, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.

(3) Daca, urmare a faptei prevazute in alin. (1) si alin. (2), s-a savarsit o infractiune impotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse in Programul de protectie a martorilor, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar daca s-a comis cu intentie o infractiune contra vietii, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani”.

Art. 305

Neglijenta in pastrarea informatiilor

,,(1) Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce contine informatii secrete de stat, precum si neglijenta care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informatii se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda. (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute in art. 303 alin. (1) si art. 304, daca au fost savarsite din culpa”.

Art. 20* din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor

,,(1) Fapta de a divulga cu intentie identitatea reala, domiciliul ori resedinta martorului protejat, precum si alte informatii care pot duce la identificarea acestuia, daca sunt de natura sa puna in pericol viata,integritatea corporala sau sanatatea martorului protejat, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 ani la 10 ani daca:

a) fapta a fost savarsita de catre o persoana care a luat cunostinta de aceste date in exercitarea atributiilor sale de serviciu;

b) s-a cauzat martorului protejat o vatamare grava a integritatii corporale sau sanatatii.

(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani.

(4) Daca fapta prevazuta la alin. (2) lit. a) este savarsita din culpa, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 5 ani”.

Prin urmare, asa cum rezulta din prezentarea infractiunilor mentionate mai sus, exista un cadrul legal suficient de sever care sa-i sanctioneze, prin tragerea la raspundere penala, pe magistratii care isi incalca obligatia de confidentialitate profesionala.

De asemenea, in art. 125 - art. 130 din Noul Cod de procedura penala sunt cuprinse prevederi speciale, referitoare la modalitatea de pastrare, in conditii de stricta confidentialitate, a datelor mentionate in declaratiile martorilor amenintati, a martorilor protejati sau a martorilor vulnerabili, atat in cursul urmaririi penale cat si in timpul judecatii.

Raspunderea magistratilor poate fi angajata si in materie disciplinara conducand pana la excluderea acestora din sistem pentru retinerea abaterii prevazuta deart. 99 lit. j din Legea nr. 303/2004 republicata si anume: ,,nerespectarea secretului deliberarii sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter, precum si a altor informatii de aceeasi natura de care a luat cunostinta in exercitarea functiei, cu exceptia celor de interes public, in conditiile legii”.

Pe langa reglementarea interna mentionata mai inainte, obligatia de pastrare a confidentialitatii profesionale este garantata si de reglementari internationale. Astfel, intre Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciara, Norma 4, Buna Cuviinta, care reglementeaza acest principiu, este retinut cel prevazut de modul de aplicare 4.10. si anume: ,,Judecatorul nu are voie sa se foloseasca sau sa dezvaluie informatiile confidentiale obtinute de el in aceasta calitate in scopuri care nu au legatura cu obligatiile profesionale.”

Obligatia de confidentialitate este retinuta si in principiile fundamentale adoptate la Congresul al VII-lea al Natiunilor Unite privind prevenirea criminalitatii si tratamentului infractorilor, desfasurat la Milano in anul 1985, aprobate ulterior prin Rezolutiile O.N.U. nr. 40/32/29.11.1985 si 40/146/13.12.1985.

Dreptul la un proces echitabil presupune, pe langa dreptul unei persoane la un proces public, in fata unei instante independente si impartiale, si garantarea posibilitatii partilor de a cunoaste in egala masura continutul inscrisurilor aflate la dosar si, astfel, in baza unui alt principiu fundamental – cel al egalitatii de arme, de a se apara fata de acuzatiile aduse impotriva sa ori de a cunoaste toate probele care-i sunt opuse.

Posibilitatea implicarii unor structuri straine (ex: servicii speciale) in activitatea sistemului judiciar, prin controlul pe care ar trebui sa-l exercite in situatia in care este acceptata/acreditata ideea verificarii conditiilor in care sunt asigurate/pastrate informatiile confidentiale este in masura sa creeze o serioasa indoiala asupra independentei depline a sistemului.

Desi Consiliul Superior al Magistraturii are obligatia constitutionala de garantare a independentei sistemului judiciar si, astfel, de protejare a lui de orice posibila imixtiune externa in activitatea acestuia, institutia a transpus in mod nefericit o prevedere legala care nu era aplicabila celor care infaptuiesc actul de justitie, prin adoptarea de catre Plen a Hotararii nr. 140 si a Anexei acesteia privind aprobarea Regulamentului privind accesul la informatiile clasificate secrete de stat si secrete de serviciu. Un exemplu de evidenta imixtiune poate fi dovedit chiar din continutul art. 15 lit. i) din Legea nr. 182/2002 care, atunci cand defineste termenul de ,,protectie fizica” retine ca acesta este: ,,ansamblul activitatilor de paza, securitate si aparare, prin masuri si dispozitive de control fizic si prin mijloace tehnice a informatiilor clasificate”.

In concret, este vorba de date si informatii din dosarele aflate in curs de solutionare, pe rolul instantelor sau al parchetelor, cele mai multe dintre ele avand caracter probatoriu, utile rezolvarii unui anumit litigiu. Astfel,,,controlul fizic”, dar si ,,mijloacele tehnice” echivaleaza, pornind de la definitia legii, cu accesul la dosar al unor persoane ce nu fac parte din sistemul judiciar, care nu au legatura cu partile din dosar, persoane care sunt angajate in cadrul anumitor structuri de informatii, ceea ce reprezinta, pe o cale ocolita, o ingerinta nepermisa in actul de justitie.

In acelasi context, ,,Consiliul Suprem de Aparare a Tarii asigura coordonarea la nivel national a tuturor programelor de protectie a informatiilor clasificate”(art. 14 din Legea nr. 182/2002), iar ,,coordonareagenerala a activitatii si controlului masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de catre unitatea specializata din cadrul Serviciului Roman de Informatii ( art. 25 din Legea nr. 182/2002).

Astfel, intrucat Serviciu Roman de Informatii ,,supravegheaza actiunile intreprinse de autoritatile publice”, ,,realizeaza verificari la fata locului....” (art. 34 pct. a si e din Legea nr. 182/2002), aceste aspecte sunt in masura sa permita lucratorilor acestei structuri de securitate un acces si in consecinta, implicit, si o ingerinta nepermisa in actele si lucrarile dosarelor aflate pe rolul instantelor, in care sunt gestionate si informatii calificate ca fiind clasificate.

Prin urmare, independenta magistratilor, functionarea impartiala a justitiei, specificul activitatii de judecata sunt grav afectate, lasand a se intelege ca magistratii care nu vor semna ,,angajamentele de pastrare a secretului de serviciu si de stat”, nu vor mai fi in masura sa solutioneze orice fel de cauze, care erau posibil sa le fie repartizate, aleatoriu, potrivit specializarii lor. Se incalca unul dintre cele mai importante criterii de transparenta a sistemului judiciar, garantat prin prevederi legale de mai multi ani si anume: cel al repartizarii aleatorii a cauzelor.

Desi termenul ,,angajament”, definit in dictionarul limbii romane ca fiind ,,o obligatie luata de cineva, din proprie initiativa, de a face ceva; promisiune solemna”,este incompatibil cu statutul de independenta, echidistanta si impartialitate al magistratului, continutul/modelul angajamentului de pastrare a secretului de serviciu si de stat impus de Plenul CSM prin hotararea si Anexa ce fac obiectul prezentei plangeri prealabile, retin printre altele formula ,,ma angajez”, formula care, prin continutul sau, este aproape identica angajamentului de confidentialitate (dat de persoanele care au acces la informatii secrete de stat si de serviciu), reprezentat in anexa 3 din HG. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor nationale de protectie a informatiilor clasificate in Romania. Termenul imperativ ,,ma angajez” este reluat in mod frecvent in mai multe anexe ale actului normativ mentionat mai inainte, in procedura derulata de cei interesati pentru obtinerea de avize de securitate, ori si mai concret, pentru verificarea indeplinirii conditiilor impuse pentru angajarea personalului in structurile de securitate.

Implicarea structurilor de securitate, a diferitelor servicii ce vor gestiona la un moment dat,,siguranta” informatiilor clasificate, devine prin adoptarea Hotararii nr. 140 din 06.02.2014 si a Anexei sale de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, o realitate ce intra intr-o evidenta contradictie cu dispozitiile din legea fundamentala, dar si cu cele din legea speciala referitoare la obligatia de supunere a magistratilor ,,numai legii”.

Astfel, in lumina noilor prevederi legale apare ca fiind imposibila desfasurarea profesiei de catre toti magistratii care, in virtutea activitatilor specifice, vor gestiona, manipula ori prelucra documente considerate ca vor cuprinde informatii clasificate, in absenta semnarii unor angajamente scrise de pastrare a secretului de stat si a secretului de serviciu.

Obligativitatea semnarii unui astfel de angajament, in termen de 10 zile de la intrarea in vigoare a regulamentului, situatie ce decurge din dispozitia imperativa a art. 3 alin. 1 si alin. 3 din Anexa la Hotararea Plenului CSM nr. 140 din 06.02.2014, reprezinta un grav atentat la statutul judecatorilor si procurorilor, legalitatea si utilitate acestuia fiind de neinteles in ce-l priveste pe magistratul chemat sa solutioneze o cauza care, se vede obligat sa aiba un acces conditionat la probele existente la dosar.

Mai mult decat atat, partile, avocatii, expertii si interpretii pot avea acces la documentele clasificate:,,numai daca detin certificate de securitate pentru acces la informatii clasificate sau autorizatie de acces, corespunzatoare clasei, respectiv nivelului de secretizare al fiecaruia dintre documentele volumului corespunzator si daca argumenteaza principiul necesitatii de a cunoaste.” Aceasta ultima mentiune, respectiv cea privitoare la necesitatea argumentarii necesitatii cunoasterii, in conditiile in care aceasta ,,necesitatea” decurge din chiar obligatia sa profesionala, din ratiunea vocatiei de avocat, este mai mult decat o nesocotire a dreptului la aparare, este o ingradire explicita a acestuia.

Pe langa obligatia detinerii documentelor mentionate mai inainte (certificate ORNISS sau autorizatii de acces la informatii clasificate), procedura ce urmeaza depunerii cererii de acces este una greoaie, in masura sa descurajeze orice solicitant. Ne intrebam cum poate fi pronuntata in astfel de conditii o solutie echitabila, care sa garanteze dreptul fundamental la aparare si in consecinta, dreptul la un proces echitabil, ori daca este posibil ca anumite cauze sa urmeze a se judeca pe baza unor probe secrete? Noi speram cu toata

sinceritatea ca nu se va intampla ca in anii ’50 cand, concluziile reprezentantului parchetului sunau de maniera: “acuzarea are probe certe de vinovatie, insa ele sunt secrete, astfel incat va solicitam sa dispuneti condamnarea….”

Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 11 pct. 9 din Regulament, chiar si magistratul care consulta un document cu informatii clasificate va trebui sa obtina acordul scris al conducatorului instantei sau parchetului, urmand a se face mentiune despre acest aspect in cuprinsul unei fise de consultare, care se va intocmi.

Aplicarea in practica a acestor dispozitii va genera in mod cert o serie de consecinte grave, dintre care unele sunt imprevizibile in momentul de fata. Ne intrebam, de exemplu, ce se va intampla, de pilda, daca, intr-un dosar penal cu mai multi inculpati, avocatii unora detin certificate ORNISS, sau avize de acces, iar ai altora nu? Care va mai fi intr-o astfel de situatie dimensiunea unui proces echitabil, sau cum va mai fi garantata egalitatea de arme? Sau daca, intr-o alta situatie, avocatul inculpatului nu obtine certificat ORNISS (intrucat nu reuseste sa treaca de rigorile impuse de sistem), dar principalele probe incriminatoare sunt tocmai documentele clasificate? Cum se va desfasura in mod efectiv si real dreptul la aparare, garantat de Constitutie si de Conventie? Iar intrebarile de acest gen pot continua…

Apreciem ca se impune ca, odata ajunse la instanta, orice informatii destinate solutionarii unei cauze sa nu mai aiba regimul de informatii clasificate, indiferent de forma pe care acestea o au, intrucat doar intr-o astfel de situatie se pot garanta toate drepturile si libertatile cetatenilor si se vor asigura respectarea principiilor fundamentale ale dreptului. In situatia in care se hotaraste ca anumite documente nu pot fi declasificate si deci nu exista posibilitatea aducerii continutului lor la cunostinta celor interesati, cu ocazia solutionarii unui litigiu, pentru a fi dezbatute in contradictoriu, se impune ca acestea sa fie inlaturate din cauza. Doar asa dreptul la aparare, egalitatea armelor si, desfasurarea unui proces echitabil pot fi efectiv realizate. Intelegem sa precizam ca nu excludem posibilitatea secretizarii unor documente si a stabilirii pentru ele a unui regim special, dar nu atunci cand ele sunt necesare solutionarii unui litigiu aflat pe rolul instantelor.

Consideram ca fiind nelegala, peste statut, impunerea asumarii unor obligatii suplimentare, prin semnarea unor angajamente scrise de pastrare a secretului de stat ori a secretului de serviciu, in conditiile in care toti magistratii au o obligatie de confidentialitate reglementata si asumata deja, ce nu se impune a fi confirmata prin implicarea, intr-un fel sau altul, a unor structuri straine sistemului judiciar si afectarea gradului de independenta a justitiei, cu incalcarea drepturilor fundamentale ale omului.

In concluzie, pentru motivele aratate, in temeiul art. 7 alin. (1), (3) si (7) din Legea nr. 554/2004, Asociatia Magistratilor din Romania solicita Consiliului Superior al Magistraturii - emitentul actului contestat, revocarea in tot a Hotararii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140 din 06 februarie 2014 si a Anexei acesteia in baza careia s-a aprobat Regulamentul privind accesul judecatorilor, procurorilor si magistratilor asistenti ai inaltei Curti de Casatie si Justitie la informatii clasificate secrete de stat si secrete de serviciu".