Zarurile au fost aruncate! Delegarea pe functia de prim-adjunct al Procurorului General al PICCJ, Daniel Morar (foto) se anunta a fi una de durata, nu doar un simplu interimat. Acest lucru reiese clar din hotararea plenului CSM, care a decis, prin sfidarea Constitutiei, cu majoritate de voturi, ca adjunctul Procurorului General (cu delegatie) Daniel Marius Morar, este „membru de drept al CSM” pe perioada cat acest post este vacant. Ultima noutate in ce priveste „adoptarea” lui Morar in CSM este aceea ca la data de 1 noiembrie 2012, plenul a luat act de optiunea formulata de Morar de a face parte din toate cele trei comisii de lucru si a decis completarea componentei acestor comisii. CSM nu a avut rabdare nici sa se pronunte asupra contestatiei formulata de Asociatia Magistratilor din Romania impotriva hotararii nr. 918 din 23 octombrie 2012, prin care Danile Morar a fost declarat „membru de drept” in CSM, prin care s-a cerut desfiintarea in totalitate a acesteia pe care o considera vadit nelegala.

AMR a dovedit ca Hotararea CSM este contrara dispozitiilor si principiilor Constitutionale

Prim-adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Daniel Morar va putea face parte din cele trei comisii de lucru ale CSM: Comisia nr.1 -Independenta si responsabilizarea justitiei, eficientizarea activitatii acesteia si cresterea performantei judiciare, integritatea si transparenta sistemului judiciar; Comisia nr.2 - Eficientizarea activitatii Consiliului Superior al Magistraturii si a institutiilor coordonate, parteneriatul cu institutiile interne si societatea civila; Comisia nr.3 -Relatia cu Uniunea Europeana si organismele internationale. Daniel Morar nu ar fi trebuit sa sa tina nici locul in CSM si in cadrul sedintelor Sectiei pentru procurori a CSM, procurorului General al Romaniei, in perioada vacantiei functiei, dar sa mai faca parte si din cele trei comisii de lucru!.

Motivele pentru care hotararea CSM nr.918 din 23 octombrie 2012, ar trebui revocata au fost expuse foarte bine de Asociatia Magistratilor din Romania care au dovedit ca Decizia plenului CSM este contrara dispozitiilor si principiilor Constitutionale, reglementarilor cu caracter organic cuprinse in legile privind statutul magistratilor si functionarea CSM, la care adauga in mod nepermis”. „1. Potrivit prevederilor art.133 lit.c din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003, unul din membrii de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii este „procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie”. Textul constitutional este reluat ad litteram in art.28 alin.1 din Legea nr. 317/2004 modif. si rep. privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu referire la participarea procurorului general la lucrarile sectiei pentru procurori. Prin Hotararea nr. 370/22.10.2012 a acestei din urma sectii se arata expres ca: „functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este singura functie din sistemul judiciar care nu poate fi ocupata prin delegare”. 2. Atat nota Directiei legislatie, documentare si contencios, cat si Hotararile adoptate pe baza ei (nr.370/22.10.2012; respectiv nr.918/23.10.2012) justifica solutia criticata prin preocuparea „pentru asigurarea cvorumului necesar desfasurarii sedintelor Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii”. Or, aceasta „grija” este cu totul nefondata, in conditiile in care Constitutia si legea nr.317/2004 prevad ca sectia respectiva este compusa din 5 (cinci) procurori, la care se adauga procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si ministrul Justitiei. Chiar reala daca ar fi, aceasta ingrijorare nu justifica in nici un mod situatia absurda si inadmisibila care s-a creat, si anume ca printr-o hotarare a CSM sa se adauge la Constitutie, la legea organica de functionare si la propriul regulament. De altfel, chiar daca ar fi modificat regulamentul in sensul acestei hotarari, caracterul neconstitutional si nelegal al demersului ar fi fost acelasi, dar s-ar fi pastrat macar o bruma a unei aparente de legalitate. Plenul CSM n-a considerat necesar nici macar un asemenea minim efort. 3. Va invederam, in acelasi context, ca atat Constitutia cat si Legea nr. 317/2004 se refera expres la cei trei membri de drept ai CSM: ministrul Justitiei, presedintele I.C.C.J. si procurorul general al Parchetului de pe langa I.C.C.J., fara nici referire la posibilitatea substituirii/delegarii de competente ori inlocuirii titlurilor. In nota, ca si in hotararea nr. 370/22.10.2012, se mentioneaza ca interdictiile trebuie sa fie exprese. Dimpotriva, consideram ca exceptiile (si anume posibilitatea inlocuirii titularilor de drept) trebuie sa fie prevazute ca atare in actele normative, ceea ce nu s-a intamplat, si nu deduse prin interpretari extensive fara nici un temei. De altfel, in ultimii 8 ani de existenta ai CSM (luand ca reper temporal anul 2004, al adoptarii Legii nr. 317) au existat numeroase situatii cand, din diferite motive, inclusiv prin vacantarea postului, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ministrul Justitiei ori procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au fost in imposibilitate de a participa la lucrarile CSM. Niciodata nu s-a pus macar problema desemnarii unor vicepresedinti/secretari de stat/adjuncti care sa ii inlocuiasca. Sub acest aspect, referirile la situatia doamnei judecator Barbulescu Lidia, vicepresedinta a Inalta Curte de Casatie si Justitie la un moment dat, sunt cu totul neavenite. Prin Hotararea nr.620/10.09.2009 a sectiei pentru judecatori a CSM, domnia sa a fost delegata in functia de PRESEDINTE al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si in aceasta din urma calitate a participat la sedintele CSM. Actualul prim adjunct al procurorului general de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a fost delegat (nici nu ar fi legal posibil) ca procuror general, astfel incat cele doua situatii sunt de necomparat. 4. Foarte semnificativ este si faptul ca pentru a eluda dispozitiile constitutionale si legale, nota interna pe care se intemeiaza hotararile face apel la un alt regulament (!), de data aceasta cel de ordine interioara al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului Justitiei nr.529/C/2007, care prevede in art.7 alin.3 ca: „in perioada absentei procurorului general sau a imposibilitatii exercitarii functiei, indiferent de cauza acesteia, inclusiv revocarea, prim-adjunctul procurorului general il inlocuieste de drept in exercitarea atributiilor ce ii revin in aceasta calitate, iar in cazul absentei acestuia sau al imposibilitatii exercitarii functiei, indiferent de cauza acesteia, inclusiv revocarea, atributiile sunt exercitate de drept de adjunctul procurorului general”. In logica, desigur profund criticabila, a hotararii atacate, ar urma probabil ca in cazul absentei primului-adjunct al procurorului general la lucrarile CSM sa participe un adjunct si, de ce nu, un sef de sectie ori un procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Este desigur, un argument ad absurdum care evidentiaza inconstienta tezei privind reprezentarea „in cascada” a unor functii pe care Constitutia si legea nu le prevad ca fiind transmisibile”.