Plenul Consiliului Superior al Magistraturii condus de Alina Ghica si Oana Haineala incearca sa limiteze dreptul ministrului Justitiei, presedintelui ICCJ, Procurorului General, de a sesiza Inspectia Judiciara cu privire la incalcari ale codrului deontologic, desi prin lege, cei trei au dreptul sa sesizeze Inspectia cu privire la comiterea unor abateri disciplinare. Miscarea a fost pregatita de CSM prin metoda clasica din ultimul an: modificarea regulamentului de functionare, astfel incat nicio lege sa nu poata fi interpretata altfel decat vrea CSM. Cum in cazul de fata, anumite fapte ale unor magistrati sunt definite atat in Legea 303/2004 la capitolul „abateri disciplinare”, dar si in Codul deontologic al magistratilor, temerea CSM e ca nu cumva ministrului Justitiei, presedintele ICCJ si Procurorului General sa le dea cumva prin cap sa sesizeze Consiliul si in privinta incalcarilor deontologice! Culmea, desi CSM vrea sa interzica celor trei dreptul de a sesiza faptul ca un magistrat a incalcat codul deonotologic, orice cetatean al Romaniei poate sesiza CSM cu o asemenea problema! Intentiile CSM au fost dezbatute in sedinta di 15 noiembrie 2012, in cadrul punctului referitor la „Nota Directiei legislatie, documentare si contencios nr. 26342/1154/2012 privind propunerile de modificare a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii”.

 De ce vrea CSM sa-i impiedice pe membrii de drept sa sesizeze incalcarile de cod deontologic?

Credem ca, prin aceasta modificare a unor articole din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii se doreste de fapt ca atributul exclusiv privind sesizarile din punct de vedere deontologic sa apartina CSM, celor trei membrii de drept revenindu-le doar atributia de a reclama la Inspectie doar abaterile disciplinare savarsite de vreun judecator sau procuror. Care este insa diferenta?

Sa nu uitam ca fostul Procuror General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, s-a plans in nenumarate randuri ca nu are paghii prin care sa impuna disciplina in sistemul parchetelor si ca nu poate sanctiona „nici femeia de serviciu” intrucat orice ar face procurorii prin parchete nu avea nicio atributie pe discplinar si deontologie. De altfel, pana si membrul CSM, judecatorul Vasilica Danilet si-a exprimat in scris, in trecut, inainte sa fie membru al Consiliului, nemultumrirea fata de faptul ca CSM are o competenta nelegala in a cerceta disciplinar magistrati.

Judecatorul Vasilica Danilet se plangea in 2009, cand nu era in CSM, ca prin concentrarea de atributii exclusive in privinta deontologiei magistratilor CSM ar deveni super putere, de necontrolat

Membru ales al CSM judecatorul Cristi Danielt a scris acum cativa ani un articol, in „Revista Forumul Judecatorilor” nr. 1/2009, p. 41, numit: “Consiliul Superior al Magistraturii – competente nelegale in domeniul deontologiei magistratilor. Oare Vasilica Danilet isi va mentine si acum opinia?

Iata ce scrie judecatorul, aratandu-se indignat de faptul ca CSM vrea toata puterea: „Consiliul Superior al Magistraturii are rolul constitutional de a apara independenta justitiei si a gestiona cariera magistratilor, exercitandu-si prerogativele in legatura cu recrutarea, promovarea in functii de executie, numirea in functii de conducere, transferarea, detasarea, pensionarea si sanctionarea disciplinara a magistratilor. Printr-un regulament intern si fara a fi imputernicit de lege, CSM si-a arogat competente si in privinta deontologiei magistratilor, masura menita sa incalce independenta acestora si care, in fapt, creeaza un factor de presiune asupra lor. Separarea functiilor cu privire la cariera magistratului sunt esentiale pentru independenta justitiei. Dar adunand atributii disciplinare (pe care le are prin Constitutie), atributii asupra formarii magistratilor (pe care le are legal prin puterea de a numi si revoca directorul Institutului National al Magistraturii), atributii deontologice (pe care si le-a arogat singur), atributii de initiativa legislativa si gestionarea bugetului instantelor, CSM devine o super-putere, de necontrolat, neresponsabila nici public, nici in fata magistratilor.

Reglementari legale

Initial, in legea nr 92/1992 privind organizarea judecatoreasca, nu exista nicio sanctiune cu privire la incalcarea codului deontologic. In anul 1997, ca urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 142, Legea nr. 92/1992 se republica si, la art. 122 lit g se prevede ca abatere disciplinara manifestarile care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale. Ulterior, prin OUG 179 din 1999, la art. 122 se introduce lit. i¹ , savarsirea altei abateri grave de la prevederile Codului deontologic al magistratilor. Legea mentionata este inlocuita ulterior prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, care in varianta de la data primei publicari prevede ca abatere disciplinara la art. 97 lit. b nerespectarea prevederilor cuprinse in Codul deontologic al magistratilor. La presiunile Asociatiei Magistratilor din Romania, aceasta dispozitie este abrogata prin Legea nr. 247/2005. in prezent, abaterile disciplinare sunt reglementate in art. 99 din lege, si nu mai exista nicio trimitere la Codul deontologic. Sesizat, ulterior abrogarii dispozitiei mentionate, cu anumite comportamente ale magistratilor pe care nu le-a mai putut incadra in abaterile disciplinare prevazute de lege, CSM si-a arogat prin reglementari secundare atributii in acest sens.

Baza de date secrete despre magistrati

In urma discutiilor purtate de membrii grupului G5 al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) in sedinta din 27 iunie 2006 ce au avut ca punct de pornire materialele primite de la ABA-CELLI si elaborate de expertul american Markus Zimmer, s-a intocmit o nota ce a fost inaintata Plenului si care a dispus cu privire la aceasta prin Hotararea nr. 623 din 21 septembrie 2006. Prin aceasta hotarare, Plenul CSM a decis realizarea unei baze de date la nivelul Inspectiei Judiciare in care sa fie evidentiate lucrarile ce in prealabil contin constatari cu privire la incalcarea conduitei deontologice de catre judecatori si procurori, lucrari ce au fost aprobate de sectiile Consiliului. Prin aceeasi hotarare s-a stabilit ca aceasta baza de date are caracter confidential putand fi consultata doar de judecatorul sau procurorul fata de care s-a retinut incalcarea normelor Codului deontologic, iar informatiile pe care le contine sa fie folosite la evaluarea activitatii magistratilor, precum si in cazul in care acestia participa la concursurile de promovare, fiind astfel un criteriu de selectionare.

Printr-o analiza pe care am facut-o pe blogul personal in 22.10.2007, am adus cateva argumente in sustinerea ideii ca aceasta hotarare incalca legea de functionare a CSM, legea privind statutul magistratilor si Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciara a judecatorului, argumente pe care le reiau si pe care am sa le intregesc in raport cu evolutiile ulterioare in acest domeniu: a. Art 38 din Legea CSM nr. 317 din 2004 si pct. 22 si 23 din Regulamentul de organizare si functionare a CSM prevad atributii ale CSM doar in ceea ce priveste adoptarea Codului deontologic si asigurarea publicarii Codului. Nici legea, nici Regulamentul CSM si nici Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor nu imputernicesc CSM sa stranga date legate de conduita noastre judiciare sau sa constate incalcarea acesteia. b. Principiile de la Bangalore si Comentariile oficiale ale acestuia prevad in mod clar ca organismul care se ocupa de etica judecatorilor nu poate fi acelasi cu organismul care se ocupa de disciplinar. La fel cum in Opinia NR. 4 din 2003 privind formarea judecatorilor, Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni recomanda ca organismul care se ocupa de formare sa fie independent de cel competent in disciplinar (la noi, INM si CSM). Scopul acestor separari de functii este acela de a asigura atat impartialitatea, cat si aparenta de impartialitate a organismelor care gestioneaza cariera magistratilor: cel care se ocupa de instruirea unui magistrat sau care evalueaza un magistrat, nu poate fi in acelasi timp si cel care il urmareste pentru greseli profesionale; cel care face ancheta preliminara impotriva unui magistrat, nu poate fi acelasi cu cel care sanctioneaza un magistrat; cel care sanctioneaza pentru incalcarea legii, nu poate fi acelasi cu cel care sanctioneaza pentru incalcarea normelor morale. c. De asemenea, exista o recomandare inca din mai 2006, intocmita de expertul danez Wittrup special pentru cazul Romaniei, intr-un program cu finantare europeana gestionat chiar de CSM, care subliniaza clar ca evaluarile performantei si procedurile disciplinare sunt doua procese distincte^. 2.2. Aceasta baza de date este confidentiala. Desi se prevede ca magistratul are dreptul sa consulte dosarul sau, nu exista nicio procedura in acest sens, de a fi instiintat cand la dosar se mai adauga ceva, neputand astfel sa combata acele informatii in vreun fel. 2.3. In dispozitivul hotararii comentate nu se prevede scopul infiintarii acestei baze de date, dar in considerente se mentioneaza ca aceste informatii vor folosi in procedurile de evaluare ale magistratilor si de promovare (?!) in functii de conducere: a. Potrivit art. 2 alin. 1 din Codul deontologic, respectarea normelor cuprinse in cod constituie criteriu pentru evaluarea eficientei calitatii activitatii si integritatii judecatorilor si procurorilor. Evaluarea magistratilor se face o data la trei ani, in temeiul art. 39 alin 1 din Legea 303/2004, de catre o comisie constituita la nivelul fiecarei instante ai carei membri sunt numiti de CSM. Evident, dupa ce sectia CSM ar constata ca un magistrat a comis o fapta care nu este abatere disciplinara, dar care constituie o incalcare a codului deontologic, aceasta comisie nu ar putea sa nu tina seama de decizia CSM, ceea ce ar constitui din partea CSM o imixtiune in activitatea de evaluare. Mai mult, daca magistratul se decide sa conteste calificativul acordat de comisia de evaluare, potrivit art. 37 din Regulamentul privind evaluarea aceasta contestatie o va solutiona sectia corespunzatoare a CSM, adica chiar organismul ce a decis incalcarea codului deontologic. Calea de atac o va solutiona Plenul CSM, formatiune in care intra toti membrii componenti ai sectiei care a solutionat contestatia. Ceea ce, evident, incalca principiul impartialitatii care trebuie sa caracterizeze activitatea organelor administrative mai ales in ceea ce priveste cariera personalului, principiu reglementat la nivel international de Codul International de Conduita a Agentilor Publici (ONU, 1996) si Modelul Codului de Conduita a Agentilor Publici (Consiliul Europei, 2000)^.; b. Numirea in functii de conducere se face in urma sustinerii unui concurs/examen organizat de CSM prin intermediul INM, conform Hotararii nr. 320/2006 a CSM. Nicio dispozitie din lege sau regulament nu permit comisiei de examinare sa ia in considerare incalcarile codului deontologic, nici cele constatate de sectiile CSM, nici cele constatate printr-o alta procedura. 2.4. Concluzionam in postarea mea de pe blog ca prin aceasta hotarare, CSM s-a transformat intr-un serviciu de informatii al magistraturii. Drept raspuns, CSM a emis un comunicat de presa in 22 oct 2007, in care precizeaza ca CSM nu a facut decat sa valorifice propunerile primite de la organizatia ABA-CEELI si materialele elaborate de expertul american Markus Zimmer prin emiterea Hotararii nr. 623 din 21 septembrie 2006, publicata pe site-ul CSM. Am identificat acest raport, postat pe site-ul CSM^. Dupa ce se recomanda modalitatea prin care CSM sa reglementeze procedura de sesizare si sanctionare a abaterilor deontologice (procedura pe care CSM nu a inteles sa o urmeze in totalitate – de exemplu, punerea la dispozitie pentru comentarii publice a proiectului de regulament cu privire la sesizarea abaterilor deontologice, atentionarea publicului asupra consecintelor plangerilor nereale, formulare tip si on-line de sesizare, acordarea de catre CSM a asistentei in cazul actionarii magistratului in judecata de catre justitiabili, urmarea de catre judecatori si procurori a patru ore de curs anual in domeniul deontologiei si responsabilitatii profesionale, acordarea de calificativ distinct cu privire la respectarea deontologiei care sa se includa apoi in evaluarea regulata, infiintarea unui comitet permanent privind deontologia si conduita judecatorilor si procurorilor etc), la fila 14 din raport se arata ca ar trebui alcatuita o baza de date confidentiala care sa fie utilizata: - ca „un mijloc functional de informare, utilizat in cadrul procesului de evaluare. Ori de cate ori un judecator sau un procuror devine obiectul unei analize de evaluare, persoana oficiala care se ocupa de evaluarea respectiva va putea verifica baza de date si va putea intocmi un sumar de raport al tuturor reclamatiilor care au fost depuse impotriva persoanei care face obiectul interviului respectiv. Acest raport va fi utilizat ca baza pentru analiza modului in care subiectul analizei a respectat standardele deontologice prevazute in Cod”; - de CSM „pentru identificarea judecatorilor si procurorilor care au nevoie de asistenta pentru solutionarea unor probleme, in cazul in care primesc reclamatii repetate de la mai multe persoane intr-un anumit interval de timp”. Iar la fila 20 din raport se arata: „Recomandam ca, pe masura ce sunt elaborate criteriile de evaluare a activitatii profesionale a judecatorilor si procurorilor, acestea sa prevada si ca sectiunea dedicata respectarii prevederilor deontologice sa fie realizata intr-o maniera pozitiva si constructiva. Persoana care este supusa evaluarii, in momentul in care se discuta conduita din punct de vedere deontologic, trebuie sa „simta” faptul ca analiza este menita sa o ajute sa se dezvolte profesional pentru a functiona cu mai multa eficienta, pentru a oferi servicii mai bune si, in general, pentru a imbunatati imaginea publica a sistemului judiciar. Vor exista si situatii in care comisia de evaluare poate detine dovezi care sa indice incalcari sau abateri grave de la standardele deontologice. in cadrul unor astfel de sesiuni, unde exista posibilitatea unor consecinte serioase care rezulta din cadrul evaluarii, CSM poate sa impuna o cerinta ca interviul de evaluare sa fie inregistrat electronic pentru a fi pus la dosarul judecatorului sau procurorului respective”. Asadar, nicaieri in raportul indicat ca temei (?!) de catre CSM nu se propune ca acesta sa fie organismul care sa stabileasca ca o anumita fapta constituie o incalcare a codului deontologic. Din contra, se spune clar ca aceasta competenta este a comisiei de evaluare, careia CSM doar trebuie sa ii puna la dispozitie sesizarile stranse impotriva magistratului. Mai mult, se indica ca pentru un rezultat pozitiv al intregii proceduri, e nevoie de infiintarea unui comitet care sa sfatuiasca magistratul in anumite situatii cu privire la comportamentul pe care sa il adopte, dar in prezent asemenea organisme nu exista decat la nivelul asociatiilor profesionale (Senatul Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania si Consiliul National de Etica Profesionala al Asociatiei Magistratilor din Romania), CSM refuzand in mod expres aceasta ceea ce indica caracterul represiv al acestei proceduri si nicidecum unul preventiv. Mai mult, prin Hotararea nr. 79 din 24 ian 2008 (pct.I.4), CSM a prevazut in mod expres ca va comunica comisiilor de evaluare, la cererea acestora, datele relevante pentru evaluarea magistratilor referitoare la abaterile de la normele de conduita ale Codului deontologic, constatate de Inspectia Judiciara a CSM. Or, aceasta dispozitie este in flagranta contradictie cu dispozitiile din Hotararea nr. 623/2006, potrivit careia constatarea incalcarii normelor deontologice era de competenta sectiei CSM, nicidecum a Inspectiei judiciare. UNJR, in repetate intalniri cu CSM, a solicitat revocarea Hotararii 623, cu privire la constituirea bazei secrete de date despre magistrati. La aceste intalniri, unii membri ai CSM si ai Inspectiei Judiciare au declarat ca nu au cunostinta despre o asemenea hotarare, desi deja fusesera admise mai multe sesizari cu privire la procurori in acest sens. Oricum, de fiecare data CSM a fost de acord cu abrogarea acestei hotarari^. Neprocedand astfel si incalcandu-si astfel obligatia din art.1 alin 2 din Legea 317/2004 potrivit caruia membrii CSM raspund in fata judecatorilor si procurorilor pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului, UNJR a solicitat, in contencios administrativ, anularea Hotararii 623/2006. Cauza formeaza obiectul dosarului 2960/2/2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, care a fost solutionata favorabil in prima instanta, la data de 10.02.2009 cand s-a dispus anularea in intregime a Hotararii 623/2004 si a pct.I.4. din Hotararea 79/2008 emise de CSM^.

Regulament de sanctionare deontologica

Realizand ca judecatorii si procurorii nu au o procedura prin care sa poate totusi sa se apere de constatarile cu privire la abaterile deontologice, acestia fiind pusi in situatia de a afla de ele doar cu ocazia evaluarii efectuate odata la trei ani, CSM a redactat un Regulament in acest sens.

3.1. Prin Hotararea Plenului CSM nr. 564 din 19.06.2008 (art. I pct. 11) s-a modificat Regulamentul de organizare si functionare a CSM, introducandu-se art. 36¹ si art. 36² prin care se stabileste procedura de solutionare a sesizarii privitoare la incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor. Ulterior, la aceste noi articole se mai aduc modificari prin Hotararea Plenului CSM nr. 1314 din 27.11.2008 (art. I pct.3 si pct.4). in prezent, procedura este urmatoarea: - daca exista indicii ale savarsirii unei abateri de la Codul deontologic, sectia corespunzatoare a CSM poate fi sesizata de comisia de disciplina prin rezolutia de clasare data pentru comiterea unei abateri disciplinare sau de Inspectia judiciara (Inspectie care constata asemenea indicii cu prilejul efectuarii verificarilor disciplinare, in cursul carora magistratul are dreptul sa isi faca apararile necesare); -dupa fixarea termenului pentru solutionarea sesizarii, se dispune incunostintarea magistratului cu 15 zile inainte de termenul fixat, caruia i se comunica, in copie, actul de sesizare; -judecatorul sau procurorul poate fi asistat sau reprezentat de un avocat, are dreptul sa ia cunostinta de toate actele dosarului si poate solicita administrarea de probe in aparare; sectia CSM poate dispune si din oficiu administrarea oricaror probe necesare solutionarii sesizarii; -la solutionarea sesizarii comisiei de disciplina nu pot participa membrii comisiei de disciplina;

-membrii sectiei Consiliului delibereaza in secret asupra sesizarii; -daca sesizarea comisiei de disciplina este intemeiata, sectia constata, prin hotarare, incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor; daca sesizarea nu este intemeiata, sectia Consiliului o respinge prin hotarare; -constatarea incalcarii normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor poate fi facuta numai daca sectia Consiliului a fost sesizata in termen de cel mult un an de la data savarsirii acesteia; -hotararea se redacteaza in termen de 20 de zile de la pronuntare si se comunica de indata judecatorului sau procurorului; -hotararea sectiei Consiliului poate fi atacata cu contestatie la Plen, in termen de 5 zile de la comunicare; hotararea Plenului poate fi atacata cu recurs la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; -dupa ce hotararea sectiei a ramas irevocabila, persoanei care a formulat sesizarea cu privire la conduita judecatorului sau procurorului i se comunica, in scris, modul in care a fost solutionata sesizarea; -hotararea sectiei Consiliului prin care se constata incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor, ramasa irevocabila, se depune la dosarul profesional al judecatorul sau procurorului 3.2. in primul rand, atributiile pe care CSM si le-a prevazut sunt criticabile sub aspectul legalitatii. in dosarul nr. 8290/2/2008, aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, UNJR a solicitat anularea Hotararii plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2008 ca fiind nelegala, aratand ca aceasta a fost emisa prin incalcarea competentelor Consiliului Superior al Magistraturii si ale Inspectiei judiciare, intrucat art. 38 din Legea nr. 317/2004 si punctele 22 si 23 din Regulamentul de organizare si functionare a CSM, prevad atributia C.S.M. doar in ceea ce priveste adoptarea Codului deontologic si asigurarea publicarii acestui Cod. Nimic nu imputerniceste CSM sa stranga date legate de conduita judecatorilor si procurorilor sau sa judece asemenea acte. Mai mult, in temeiul art. 73 alin. 3 lit. l din Constitutia Romaniei, organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi se reglementeaza prin lege organica. In baza art. 44 din Legea nr. 317/2004 republicata, ce reia dispozitiile art. 134 alin. 2 din Constitutie, CSM indeplineste, prin sectiile sale, rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, pentru faptele prevazute in Legea nr. 303/2004, republicata. Nefiind vorba de domeniul raspunderii disciplinare, caci normele deontologice sunt norme de autocontrol, ce exprima capacitatea profesionala de a reflecta functiunile magistratului ca punct de echilibru intre asteptarile publicului pe de o parte si puterile atribuite magistraturii, atributiile CSM privind incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor trebuiau reglementate prin lege organica, iar nu printr-o hotarare a Plenului CSM. Astfel, UNJR considera ca s-au incalcat dispozitiile art. 134 alin. 2 si art. 73 alin. 3 lit. l din Constitutia Romaniei, precum si cele ale Legii nr. 317/2004 care nu confera CSM competente privind incalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor. 3.3. Aceasta procedura este profund criticabila, sub urmatoarele aspecte: a. sub aspect formal, nu este diferita de procedura disciplinara descrisa in art. 44-50 din Legea nr. 317/2004 privind CSM:

- instanta disciplinara este sectia corespunzatoare a CSM, intocmai cum in materie deontologica sectia este cea care constata abaterea de la cod (componenta sectiei difera oarecum, cum voi arata mai jos);

- actiunea disciplinara se exercita de comisia de disciplina care dispune efectuarea cercetarii prealabile de catre Serviciul corespunzator din Inspectia Judiciara, dupa care comisia de disciplina va sesiza sectia CSM; in materie deontologica, sesizarea sectiei o face comisia de disciplina;

- in cursul cercetarii prealabile de catre Inspectie, se asculta magistratul si se verifica apararile acestuia; de asemenea, in domeniul deontologic magistratul are acest drept;

- actiunea disciplinara poate fi exercitata in cel mult un an de la comiterea abaterii disciplinare; acelasi este termenul se prescriere a sesizarii in cazul incalcarii codului deontologic;

- in ambele proceduri in fata sectiei, citarea respectiv incunostintarea magistratului este obligatorie si acesta poate fi asistat sau reprezentat de un avocat, are dreptul sa ia cunostinta de probele de la dosar si sa propuna probe in aparare ;

- hotararea se redacteaza in 20 zile si se comunica magistratului in ambele proceduri;

- modalitatea de atac al hotararii sectiei difera intr-o anumita masura, in sensul ca in procedura disciplinara trebuie declarat recurs la ICCJ, pe cand in procedura deontologica este o cale de atac in plus, contestatie la Plen, dupa care se poate exercita recurs la ICCJ.

Toate aceste aspecte comune ma fac sa spun ca de fapt avem de a face cu o veritabila procedura disciplinara. Mai mult, natura juridica comuna a celor doua proceduri rezulta si din efectele lor: daca in ultimii 3 ani magistratul a fost sanctionat disciplinar sau nu are calificativul „foarte bine” la ultima evaluare (ceea poate fi urmarea tocmai a constatarii incalcarii codului deontologic care este criteriu al integritatii, aspect ce se evalueaza), el nu poate participa la examenul/concursul pentru promovare in functie de executie, pentru numire in functie de conducere sau pentru promovare la ICCJ (art 44 alin.1, art 48 alin.2, 49 alin 2, art 52 din Legea 303/2004).

b. sunt anumite chestiuni care fac ca procedura deontologica sa fie inechitabila, chiar mai grea pentru magistrat, decat procedura disciplinara:

- potrivit art. 28 alin.2 din Legea nr. 317/2004, „Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ministrul justitiei si procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot in situatiile in care sectiile indeplinesc rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare”. Aceasta interdictie nu este prevazuta in procedura privind incalcarea codului deontologic, astfel incat sunt pe deplin aplicabile dispozitiile alin. 1 al aceluiasi articol potrivit caruia “Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie participa la lucrarile sectiei pentru judecatori, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la lucrarile sectiei pentru procurori, iar ministrul justitiei, la lucrarile ambelor sectii”. Ceea ce inseamna ca un om politic, ministrul justitiei, va putea sa voteze cu privire la incalcarea de catre un magistrat a codului;

- un magistrat nu poate candida pentru ocuparea unei functii de inspector la CSM daca nu are calificativul „foarte bine” la ultima evaluare (art. 61 alin 3 Legea 317/2004), dar nu este prevazuta o astfel de interdictie pentru cel care a fost sanctionat disciplinar;

- in materia disciplinara, sunt aplicabile regulile incompatibilitatii pentru cei care solutioneaza calea de atac impotriva hotararii de sanctionare, pentru a se respecta intocmai principiul impartialitatii din dreptul comun (art. 49 alin.2 din Legea 317/2004 prevede ca din Completul de 9 judecatori care solutioneaza recursul al ICCJ nu pot face parte membrii cu drept de vot ai CSM si judecatorul sanctionat disciplinar). Nu acelasi lucru este prevazut si pentru procedura incalcarii codului deontologic, unde hotararea sectiei CSM poate fi atacata cu contestatie la Plen, iar mai departe hotararea Plenului poate fi atacata cu recurs la Sectia de contencios administrativ si fiscal a ICCJ (art. 36² alin.6 si alin.7 din Hotararea CSM nr. 564/2008). Or, hotararea care constata incalcarea codului deontologic e data de membrii sectiei de judecatori/procurori, care intra apoi in componenta Plenului CSM pentru a solutiona contestatia impotriva propriei lor hotarari, ceea ce este inadmisibil. Apoi, daca in urma acestei hotarari prin care se constata incalcarea codului deontologic, magistratul va obtine de la comisia de evaluare un calificativ pe care doreste sa il conteste, potrivit art. 40 din Legea 303/2004, aceasta contestatie o va solutiona, sectia corespunzatoare a CSM, adica chiar organismul care decisese incalcarea codului deontologic, iar calea de atac o va solutiona din nou Plenul CSM, ambele structuri fiind puse in situatia de a-si mai analiza inca o data (in procedura contestarii calificativului) hotararea privind incalcarea codului deontologic (care a generat alterarea calificativului).

c. sub aspect substantial, sunt de remarcat trei aspecte:

- Nu este reglementata prescriptia raspunderii pentru incalcarea codului deontologic: exista norme imperative numai cu privire la termenul de un an de la data comiterii faptei in care trebuie sesizata sectia. Dar nu se prevede, in caz de prelungire a solutionarii procedurii, un termen maxim care, odata depasit, ar atrage prescrierea faptei. Sub acest aspect, procedura este mai dificila ca materia penala;

- Hotararea nr. 564/2008 nu contine norme tranzitorii cu referire la incidenta noilor reglementari in privinta faptelor de incalcare a codului deontologic comise mai inainte de publicarea acestei hotarari in data de 9.07.2008. Desi este evident ca legea nu poate retroactiva, sub acest aspect exista deja practica neunitara la nivelul CSM: de exemplu, prin hotararea sectiei de procurori nr. 230 din 10.09.2008 s-a constatat ca procurorul I.V. a incalcat codul deontologic, desi sectia de procurori a fost sesizata la 16.06.2008, deci inainte de aparitia regulamentului; tot astfel, prin hotararea sectiei de procurori nr. 342 din 27.11.2008 s-a constat ca procurorul DFT nu a incalcat codul deontologic retinandu-se ca desi fapta a fost comisa in 2007, sesizarea s-a facut in termenul legal de un an de la comiterea faptei; din contra, prin hotararea sectiei de judecatori nr. 24 din 22.01.2008 s-a retinut exceptia de nelegala sesizare a judecatorului DCV pe motiv ca rezolutia de clasare cu privire la abaterea disciplinara si sesizarea sectiei au avut loc anterior publicarii Hotararii nr. 564/2008. si opinia mea este in acest ultim sens: chiar daca codul deontologic exista din 2005, normele de procedura care il fac viabil (cu rezervele privind legalitatea intregii proceduri aratate mai sus) dateaza din iulie 2007 si sunt de imediata aplicare, ca urmare nu pot viza decat faptele comise dupa aceasta data.

- Codul deontologic aplicabil in prezent nu este suficient de previzibil, unele reglementari nefiind suficient de certe. De exemplu, daca luam dispozitie din art. 17 a Codului deontologic, Judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor in functie si in societate - practic, aici s-ar incadra orice fapta a magistratului, comisa la locul de munca sau la domiciliu, in sala de judecata sau pe holurile institutiei; ar avea voie judecatorul sa poarte parul lung sau judecatoarea sa vina cu fusta scurta la birou? Ori sa vina cu blue geans la serviciu? Ori sa participe la o manifestatie de strada organizata de o asociatie apolitica? Sau sa rada zgomotos pe holul instantei? Sau sa conduca autoturismul pe drumul public cu viteza peste limita legala? Sau sa mearga cu troleul fara bilet? Sau sa aiba blog, ori sa posteze comentarii publice in mediul virtual? Sau sa mearga la discoteca, ori sa cante karaoke?Ori sa faca parte dintr-o asociatie masonica?

De asemenea, daca analizam dispozitia din art. 18 alin.2: Judecatorii si procurorii nu isi pot exprima parerea cu privire la probitatea profesionala si morala a colegilor lor – aceasta s-ar aplica si pentru fapte imorale sau chiar penale ale colegilor? sau pentru un comentariu intr-o revista de specialitate a unei hotarari ilegale? abaterea ar viza doar declaratii publice sau si pe cele private? Nu ar mai avea voie judecatorul sa discute neinformal despre sefi? Sau sa ii critice pe membrii CSM? Nici macar la telefon, daca discutia ar fi auzita involuntar de un tert care apoi ar redata public? Or, toate acestea sunt chestiuni care trebuie lamurite prin bune practici instituite prin ghiduri si opinii ale unui consiliu de etica. A cere magistratilor sa adopte un comportament asteptat dar care nu este descris si care totusi este sanctionat cu consecinte grave asupra carierei, nu este admisibil decat daca acel comportament se incadreaza in abaterile disciplinare enumerate de lege - de exemplu, art. 14 din Codul deontologic prevede ca „Judecatorii si procurorii trebuie sa impuna ordine si solemnitate in timpul solutionarii cauzelor si sa adopte o atitudine demna si civilizata fata de parti, avocati, martori, experti, interpreti ori alte persoane si sa le solicite acestora un comportament adecvat”, iar art. 99 k) din legea 303/2004 prevede ca si abatere disciplinara „atitudinea nedemna in timpul exercitarii atributiilor de serviciu fata de colegi, avocati, experti, martori sau justitiabili”. in fine, acelasi Cod deontologic este criticabil si pentru alte aspecte: in primul rand denumirea sa de cod `deontologic`, impusa de Legea nr. 303/2004, nu corespunde cu scopul sau. Este o distinctie etimologica intre notiunile de `etica` si `deontologie`: deontologia reprezinta acea parte a eticii care studiaza normele si obligatiile specifice unei activitati profesionale, pe cand notiunea de `etica` are o sfera mai larga, ingloband atat studiul normelor si obligatiilor cat si al notiunilor primare care justifica instituirea acestor norme si obligatii. Etica presupune in plus o asumare de catre corpul juridic al standardelor si normelor inscrise, si nu o edictare a lor de catre un organism statal; incalcarea normelor etice atrage o raspundere morala, pe cand incalcarea celor disciplinare atrage o raspundere juridica. Mai mult, in alte sisteme de drept se prefera notiunea de `cod de conduita` si exista un organism de consiliere etic, care este altul decat cel disciplinar, pentru a sfatui membrii asupra comportamentului ce trebuie adoptat in anumite situatii date. in al doilea rand este un cod comun pentru judecatori si procurori, ceea ce adanceste confuzia dintre cele doua categorii de magistrati; or, nu poate exista un cod de conduita comun pentru acestia, datorita faptului ca ei indeplinesc doua functii judiciare total distincte. in al treilea rand nu este un cod de conduita propriu-zis: normele sale sunt generale, nu se rezuma la a indica aspectele comportamentale admisibile si cele nepermise ale judecatorilor si procurorilor, ci multe dispozitii sunt preluari fara nicio dezvoltare ale normelor din Legea de organizare judiciara, respectiv ale statutului judecatorilor si procurorilor. In al patrulea rand, nu stabileste organul de consiliere deontologica si nici sanctiunile in caz de incalcare a normelor sale.

4. Concluzii In fine, ca un corolar, aduc ca argument suprem aduc Opinia nr. 3 a Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni cu privire la acest subiect. “Judecatorii trebuie sa se comporte in viata particulara intr-un mod respectabil. Avand in vedere diversitatea culturala a statelor membre ale Consiliului Europei si evolutia constanta a valorilor morale, standardele care se aplica comportamentului judecatorilor in viata privata nu pot fi stabilite prea precis. CCJE incurajeaza infiintarea in cadrul sistemului juridic a unuia sau mai multor organisme sau persoane care sa aiba un rol consultativ si de consiliere care sa stea la dispozitia judecatorilor ori de cate ori nu sunt siguri daca o anume activitate din sfera privata este compatibila cu statutul lor de judecatori. Prezenta unor asemenea organisme sau persoane ar putea incuraja discutiile din cadrul sistemului judiciar privind continutul si semnificatia regulilor etice. Pentru a da doar doua posibilitati, asemenea organisme sau persoane ar putea functiona sub egida Curtii Supreme sau a asociatiilor judecatorilor. In orice caz, acestea trebuie sa fie separate de si sa urmareasca obiective diferite de ale organismelor existente raspunzatoare de dictarea sanctiunilor disciplinare (...) Separarea functiilor de ancheta de cea de judecata, separarea functiei disciplinare de cea de formare, si a atributiilor legate de incalcarea codului deontologic de cele legate de incalcarea legii sunt menite sa ocroteasca cariera magistratului si sunt esentiale pentru independenta justitiei. Independenta pe care CSM este chemat constitutionale sa o apere. Adunand insa atatea puteri (atributiile disciplinare le are prin Constitutie, atributii asupra formarii le are puterea de a numi si revoca directorul INM, atributii deontologice si le-a arogat singur, doreste si atributii de initiativa legislativa si gestionarea bugetului instantelor – de ce nu si al parchetelor?!), CSM devine o super-putere, de necontrolat, neresponsabila nici public, nici in fata magistratilor”.