A trecut o luna de cand AMR si UNJR au reactionat fata de gestul nepermis al Directiei Nationale Anticoruptie de a critica, in raportul anual de activitate, hotararile definitive de achitare pronuntate de instante in 2014. Chiar daca sesizarile celor doua asociatii profesionale au fost momentan ingropate de Consiliul Superior al Magistraturii, subiectul persista inca in spatiul public. De exemplu, judecatoarea Dana Girbovan (foto) de la Curtea de Apel Cluj, membru in conducerea Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania, ramane consecventa ideii ca a pune presiune pe instante acuzand nelegalitatea si netemeinicia solutiilor care nu convin procurorilor reprezinta „o greseala ce se cere a fi reparata”:

„Criticarea de catre o institutie publica a unor hotarari de achitare incalca drepturile fundamentale ale persoanelor judecate. In mod constant, CEDO a aratat ca nu este permis autoritatilor publice sa declare vinovatia unei persoane, atata vreme cat nu exista o hotarare de condamnare. Statul roman a fost condamnat de suficiente ori la CEDO pe acest motiv pentru a intelege ca problema este una reala. Insist asupra acestui aspect, pentru ca respectarea drepturilor fundamentale ale omului trebuie sa fie prioritara in orice tip de actiune a statului, iar acest aspect trebuie constientizat si repetat suficient pentru a fi bine inteles... Prezentarea in acest mod a achitarilor pronuntate in dosarele instrumentate de Parchet reprezinta o incalcare a acestei increderi (n.r. - cu referire la prezumtia de adevar a hotararilor definitive) si este, din punctul meu de vedere, o greseala ce se cere a fi reparata”.

Declaratia Danei Girbovan se regaseste intr-un interviu acordat, luni 6 aprilie 2015, publicatiei Ziare.com. In acelasi context, judecatoarea a vorbit si despre rata de achitari inregistrata in dosarele DNA, sustinand ca procentul de peste 10%, pe care Lumeajustitiei.ro l-a apreciat ca fiind de-a dreptul rusinos si ingrijorator, nu este nici pe departe unul anormal: "Pe de alta parte, nu cred ca procentul de achitari in dosarele DNA este unul ingrijorator. Dimpotriva, un procent de condamnare apropiat de 100% ar fi unul de natura sa imi provoace temeri. Am discutat cu mai multi colegi din diverse state europene, unde procentele de achitare sunt chiar mai mari, iar acest lucru este privit ca fiind perfect normal. Daca admitem ca acuzarea nu inseamna condamnare, atunci intelegem si de ce".

Institutii ce detin informatii comunica lapidar date despre fapte

Un alt subiect abordat in cadrul interviului a fost mania arestarii preventive, context in care judecatoarea Dana Girbovan a facut unele precizari si despre anchetele intarziate, adica cercetarea unor fapte comise in urma cu ani de zile si “descoperite” de procurori abia in 2015. Printre factorii care genereaza tergiversarea dosarelor, magistratul a identificat “managementul deficitar al dosarelor”, “influentele externe” si - fara a nominaliza vreun serviciu de informatii - “o comunicare lapidara din partea unor institutii ce detineau informatii referitoare la aceste fapte”:

"Avalansa de cereri de arestare releva in primul rand aparenta unei coruptii cvasi-generalizate la varf, pe care o intuiam doar pana acum. E ca si cum, in loc sa ridici putin cate putin presul si sa maturi sub el, il ridici tot odata si te ineaca praful ridicat. Coruptia endemica paralizeaza statul si afecteaza fiecare cetatean, banii ce ar trebui sa sprijine sanatatea, educatia, infrastructura, justitia sunt deturnati in buzunarele celor ce ar trebui sa administreze tara. Ca atare, orice ofensiva reala impotriva coruptiei este, fara indoiala, nu doar pozitiva, ci absolut necesara. Daca cererile de arestare au sau nu caracter abuziv, asta decide instanta sesizata cu cererea de arestare, singura care are atat competenta, cat si toate datele necesare pentru a se pronunta. (...)

Trecand insa la un alt plan, o intrebare des intalnita este legata, in unele cazuri, de trecerea unui timp indelungat de la comiterea presupusei fapte pana la cercetarea sa, si de aici, unele suspiciuni din spatiul public. Intrebarea e perfect legitima si merita o analiza speciala a cauzelor acestor intarzieri, ele putand fi legate de diversi factori - legislatie insuficienta, resurse umane insuficiente, un management deficitar al dosarelor, influente externe, o comunicare lapidara din partea unor institutii ce detineau informatii referitoare la aceste fapte etc. O astfel analiza trebuie facuta, nu doar pentru a elimina suspiciunile, ci mai ales pentru a identifica deficientele si a le repara pentru viitor. (...)

Legea privind executarea predepselor si, mai ales, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului stabilesc situatiile in care incatusarea persoanelor arestate este admisibila, ca atare, orice alte ordine sau norme interne, precum si practici diferite, trebuie aliniate la acestea.
O persoana arestata se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie, iar imaginea unei astfel de persoane, purtand catuse si impinsa in masina Politiei, reluata in mod repetat de presa centrala, imprima in ochii publicului o imagine certa de vinovatie a acesteia, pe care nu o va sterge o potentiala hotarare de achitare, pronuntata dupa un timp suficient pentru ca interesul publicului fata de caz sa fie complet pierdut.
Ca atare, autoritatile trebuie sa ia toate masurile pentru o expunere cat mai redusa a acestor persoane, iar presa ar trebui sa actioneze cu respectarea normelor deontologice ale profesiei".

*Cititi aici cazul unuia dintre cei 128 de inculpati acuzati pe nedrept de DNA si achitati de instante in 2014