Presedintele Senatului si al partidului ALDE, Calin Popescu Tariceanu (foto), trage un nou semnal de alarma cu privire la pericolul ca Romania sa nu mai fie condusa de institutiile democratice, ci de institutiile de forta. Intr-un comunicat de presa emis, luni 7 septembrie 2015, Tariceanu arata ca Parlamentul trebuie sa adopte masuri legislative pentru eliminarea abuzurilor comise de anumiti magistrati. In acest sens, presedintele Senatului aminteste de cazul Marianei Rarinca, dar si de nenumaratele condamnari suferite de Romania la CEDO.

Calin Popescu Tariceanu dezvaluie ca a incercat sa includa pe lista de prioritati a clasei politice rezolvarea unor grave probleme din Justitie, probleme ce fusesera semnalate chiar de catre magistrati si avocati. Totusi, potrivit lui Tariceanu, sprijinul din partea unor alte partide a fost unul firav, unii politicieni fiind complici cu ceea ce se intampla in prezent, altii fiind timorati.

Seful Senatului acuza, totodata, ca este indamisibil ca soarta politicienilor sa depinda de denunturile facute de oameni aflati dupa gratii, care ar putea sa spuna orice pentru a scapa de pedeapsa. Nu in ultimul rand, Tariceanu se intreaba de ce fostul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, si camarila sa nu au fost deranjati de procurori, astfel ca acestia, in momentul de fata, isi fac planuri pentru a reveni la putere.

Iata comunicatul lui Calin Popescu Tariceanu:

”As putea sa ma transform in detectiv amator si sa gasesc tot felul nepotriviri in derularea actiunilor DNA care au dus la arestarea preventiva a primarului Oprescu: flagrantul nu a fost flagrant, aparatul de bruiere a telefoanelor nu a fost gasit, daca DNA a intocmit de 2 ani dosare penale pe numele lui Oprescu, pentru ce a asteptat atat, daca Oprescu a luat mita 1 milion de euro in mai multe transe, asa cum declara un denuntator aflat in cercetare penala, din nou, de ce a asteptat DNA atata vreme? Cum de fostul presedinte si camarila sa nu prea sunt deranjati de DNA si isi fac planuri sa revina la putere? Dar nu acesta e rolul meu si, dupa cum se stie, m-am pronuntat in nenumarate randuri impotriva telejustitiei, impotriva presiunilor mediatice care anuleaza practic prezumtia de nevinovatie. Ce sa mai faca un judecator, cand suspectul e deja condamnat de presa si mai ales de opinia publica profesionist manipulata spre o anumita concluzie?

Ca presedinte al Senatului, ca presedinte de partid si ca senator am incercat sa pun pe lista prioritatilor clasei politice rezolvarea unor probleme grave din Justitie. Sunt probleme semnalate de politicieni, dar mai ales de magistrati si avocati in cadrul unor intalniri organizate de Biroul Permanent al Senatului in lunile mai si iunie. Parlamentul trebuie sa adopte masuri legislative care sa elimine neregulile si abuzurile unor magistrati si interferenta neavenita in actul de Justitie a unor institutii din afara autoritatii judecatoresti. Cazul Rarinca si nenumaratele procese pierdute de statul roman la CEDO stau marturie in acest sens. Sprijinul din partea altor partide pentru acest demers a fost firav. Unii sunt complici si altii sunt timorati. Politicienii care se bucura atunci cand un adversar politic, chiar nevinovat, ajunge prin dosarele DNA ar trebui sa se gandeasca ca abuzurile unor magistrati s-ar putea repeta si in cazul aliatilor politici. In aceste conditii, invit toate partidele parlamentare sa ne asezam la masa negocierilor ca sa adoptam un program legislativ de urgenta pentru solutionarea gravelor probleme din Justitie. Doresc sa fie limpede: lupta anticoruptie trebuie continuata, dar nu e admisibil ca stabilitatea in functii inalte si reputatia politicienilor sa atarne de declaratiile vreunui denuntator aflat, eventual, in penitenciar si care ar spune orice ca sa mai scape din pedeapsa. Am in ultima vreme sentimentul ca sistemul democratic parlamentar, care ar trebui sa conduca tara, a fost practic inlocuit de unele institutii de forta ale statului, ceea ce este inadmisibil. De aceea repet: partidele au obligatia sa solutioneze urgent problemele Justitiei pentru refacerea echilibrului dintre puterile statului, pentru controlul reciproc al acestora si pentru stabilitatea democratica a tarii”.