Lumea Justitiei prezinta in serial explozivul interviu realizat la Milano de catre jurnalistii Dan Andronic si Mirel Curea de la Evenimentul Zilei cu omul de afaceri Dragos Savulescu (foto), condamnat la 5 ani si 6 luni de inchisoare de catre judecatorii Ionut Matei, Ioana Bogdan si Ioana Alina Ilie de la Inalta Curte pe baza unui dosar fabricat de DNA. Interviul omului de afaceri Dragos Savulescu (ale carui afaceri din tara au fost distruse, la fel ca in cazul multor altor antreprenori) reprezinta un denunt public impotriva procurorilor, a judecatorilor si a elementelor din serviciile secrete care l-au bagat la gramada intr-un dosar cu 37 de inculpati, in frunte cu fostul primar al Constantei Radu Mazare si fostul presedinte al CJ Constanta Nicusor Constantinescu.

Practic, dintr-un cumparator de drepturi litigioase (contract civil recunoscut ca permis de lege chiar de catre magistrati), Dragos Savulescu a ajuns sa fie inculpat pentru niste operatiuni economice ce tineau cel mult de domeniul dreptului civil. Totul pentru ca procurorii DNA sa se impauneze cu inca un dosar din seria celor care l-au vizat pe inamicul lui Traian Basescu, fostul primar Radu Mazare, indiferent de cate victime colaterale s-au produs.

Mai exact, Savulescu a acuzat faptul ca asa-zisul prejudiciu din dosar a fost calculat de catre Ion Catalin Cucoara, fost director al Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI) Constanta, care dupa aceea s-a angajat la Directia Nationala Anticoruptie ca specialist, postura din care a calculat asa-zisul prejuidiciu al cauzei vizandu-i pe Savulescu, Mazare si Constantinescu.

Totusi, judecatoarea Fondului (Corina Cornelia Mindrila de la Curtea de Apel Bucuresti) le-a incuviintat inculpatilor efectuarea unei expertize extrajudiciare, care dovedea inexistenta oricarui prejudiciu adus statului roman, prin faptul ca niciun metru patrat retrocedat nu apartinea domeniului public al statului. Cu toate acestea, Mindrila a dispus condamnarea lui Savulescu. Iar in apel a fost si mai rau: completul Matei-Bogdan-Ilie de la ICCJ nici macar n-a mai luat in considerare expertiza, inlaturand-o ca proba.

Nici condamnarea din prima instanta nu a fost lipsita de partea ei de controversa, judecatoarea Mindrila scriind cu mana ei ca a pronuntat sentinta in ciuda faptului ca „rechizitoriul nu descrie intr-o maniera clara, inteligibila si concisa faptele pe care se presupune ca inculpatii le-au savarsit, astfel incat instanta de judecata sa intelegea de la inceput in ce consta concret, punctual invinuirea adusa”.

De altfel, Dragos Savulescu a sustinut ca serviciile de informatii ar fi facut presiuni foarte mari asupra judecatoarei Corina Mindrila si ca inclusiv cineva din familia ei ar fi lucrat in serviciile secrete.

In rest, omul de afaceri a subliniat ca a obtinut puncte de vedere din partea mai multor avocati si chiar si a unui notar, care au spus la unison ca intreaga speta ar fi trebuit sa faca cel mult obiectul unui proces civil; nicidecum penal. De asemenea, Savulescu a descris uluiala politistilor din Italia cand s-a dus sa se predea, agentii penitenciarului neintelegand cum un parchet poate vorbi fara dovezi despre un prejudiciu asa de mare si nici cum un functionar public poate face inchisoare pentru abuz in serviciu – fapta care nu este infractiune in legislatia italiana.

Cititi mai jos prima parte a interviului, cu mentiunea ca intreaga inregistrare video realizata de colegii de la EVZ.ro o puteti viziona la finalul articolului:

„Dragos Savulescu: Nu am fugit din tara. Este o stire falsa care a aparut imediat dupa momentul condamnarii (februarie 2019), pe considerentul ca in momentul pronuntarii sentintei de condamnare nu am fost in Romania. Nu eram in Romania in acel moment pentru simplul motiv ca eram rezident al statului italian, iar locuinta mea nu era in Romania cand s-a pronuntat sentinta de condamnare la 5 ani si jumatate de inchisoare in celebrul dosar al retrocedarilor de plaje din Constanta.

Dan Andronic: De cand nu mai erati rezident in Romania?

Dragos Savulescu: Din 2017 locuiam deja efectiv in Italia, dar cu foarte multe plecari si veniri inca din 2014. (...)

Dan Andronic: Va asteptati la o condamnare cu executare?

Dragos Savulescu: Nu ma asteptam la o condamnare, ca sa fiu sincer – in niciun caz cu executare. In prima instanta, a fost o sentinta de condamnare de 3 ani cu suspendare, data de Curtea de Apel [Bucuresti] si au existat motive puternice ca sa contestam acea condamnare. Am si facut-o si ne asteptam ca in cel mai rau caz, din cauza ca – asa, ca din intamplare – am fost judecati de un complet mai special, ne asteptam la o mentinere a solutiei de la curtea de apel. Surpriza a fost ca nu numai ca nu s-a mentinut, dar s-a marit de la 3 ani cu suspendare la 5 ani si jumatate cu executare, pe considerente pe care nu le-a inteles nimeni si fara probe in plus la dosar.

Am fost condamnat pentru complicitate la abuz in serviciu si pentru asociere in vederea savarsirii de infractiuni.

Mirel Curea: Povestiti-ne pe scurt care a fost povestea din rechizitoriu! Ati fost trimis in judecata ca ati fi facut ce, mai exact?

Dan Andronic: Alaturi de cine?

Dragos Savulescu: Am fost trimis in judecata in acest celebru dosar al retrocedarilor, care de fapt este compus din 6 dosare; nu este un singur dosar. Presa a scris foarte mult (inca din 2005) si tot ce scrie presa din 2005 este reluarea comunicatului initial al DNA, din 2005, unde au calculat ei ca s-a produs un prejudiciu de 114 milioane de euro, calculat de catre un specialist al DNA, nu de catre un expert. Deci o calculatie a acuzatorului, care, evident, este subiectiva. Poate ca ei or fi calculat real, din punctul lor de vedere, dar este o calculatie subiectiva, oricum, venind din partea acuzatorului.

Mirel Curea: Este vorba despre niste drepturi litigioase. Aceste drepturi v-au fost transmise prin notar. As vrea sa mergem un pic si la ce s-a intamplat cu notarul, pentru ca in privinta documentului intocmit la notariat, procurorii v-au acuzat ca l-ati determinat pe notar sa... Eu nu inteleg cum vine asta: sa-l determini pe notar sa... Dar in fine: povestiti un pic care a fost business-ul care a dus la toate interpretarile astea, care s-au transformat intr-un rechizitoriu si intr-o condamnare! (...)

Dragos Savulescu: In ceea ce ma priveste, inainte de anul 2002 am devenit reprezentant al celebrei doamne Buzescu-Movila Aline [Ivonne], care era unicul mostenitor al celebrei familii Movila. Dansa dorea sa-si recupereze proprietatile, care erau uriase si foarte multe. Am fost cooptat in acest business de catre un partener, pentru ca eu aveam experienta. Am facut un contract de mandat, prin care sa reprezentam aceasta doamna in tot ceea ce inseamna formalitati: notificari, obtinerea de documente de la Arhivele Nationale... Cum se face. Si ulterior sa depunem toate diligentele, in sensul cererii retrocedarii respectivelor proprietati.

Doamna respectiva era singura, avea 70 si ceva de ani, n-avea copii si dorea sa faca treaba asta. Era o chestiune de principiu, ca sa-si recupereze casele in care a locuit cand era copil... Nu mai avea mostenitori niciun copil, era in varsta...

Dan Andronic: Si i-ati dat bani pentru aceste drepturi litigioase?

Dragos Savulescu: Bineinteles. Suntem la nivel de contract de mandat. Ne-a imputernicit initial ca sa facem toate procedurile. Am facut toate procedurile, am facut notificari etc. etc. A fost o intelegere foarte clara, din cauza ca nu era atat de interesata de volum. Pe ea n-o interesa sa obtina nu stiu cati bani, ci voia pur si simplu sa-si recupereze proprietatile.

Dan Andronic: Vorbim de 12 milioane de metri patrati.

Dragos Savulescu: Vorbim de niste sume exorbitante, care pentru o doamna de 70 si ceva de ani singura, fara copii nici nu puteau fi concepute ca nivel valoric. Era totusi o persoana cu studii juridice, foarte educata.

Am facut acest contract si dansa a spus: 'Vreau sa obtin aceste proprietati. Restul nu prea ma intereseaza. Ocupati-va voi! Mie obtineti-mi asta'... Si am facut un contract in aceasta idee – si anume: obtinem jumatatate pentru dansa, jumatate pentru noi.

In ceea ce priveste bunurile obtinute prin compensare (pentru ca Legea 10/2001 prevedea obtinerea bunurilor prin compensare), discutia a fost la modul: 'Ocupati-va voi, aveti voi drept deplin de dispozitie, faceti ce vreti!' Bun. Bineinteles ca o perioada de un an si jumatate am sustinut-o: am ajutat-o financiar, avea probleme si de sanatate, si administrative... Am facut toate formalitatile.

Si din pacate, la un anumit moment, dansa a inceput sa nu se simta bine. Se pare ca avea o problema de sanatate destul de grava (n-am stiut de asa ceva) si la un moment dat nu mai raspundea la telefon. Partenerul meu in aceasta chestiune, care tinea legatura mai mult cu ea, s-a dus acasa. Cazuse pur si simplu in casa – lesinase. A fost dusa la spital, iar la spital ne-au anuntat ca nu stiu cat o sa mai traiasca – probabil cateva zile.

Noi munciseram un an si jumatate. Intrebarea era: dupa ce doamna o sa decedeze, am pierdut toata munca asta. Ce facem? Putem sa facem in continuare asa ceva sau nu? Ne permite contractul de mandat sau nu? Am fost la notariat si am intrebat. Au studiat documentele si au spus ca se pot face asemenea transferuri. Si am facut niste transferuri – celebrul contract de drepturi litigioase – pentru niste persoane apropiate, pentru a nu se pierde aceste proprietati. Asta a fost toata chestiunea. Si atunci intrebarea era o chestiune de ordin civil.

Problema care s-a pus din punctul de vedere al procurorului a fost urmatoarea: transferul acesta nu a fost legal, pentru ca limitele mandatului ar fi fost depasite prin acest transfer. Noi am cerut opinia notarului, opiniile multor avocati de civil, care au studiat dosarul. Au spus ca transferul a fost facut absolut legal, corect, s-a respectat Codul civil – nu exista nicio problema din punctul lor de vedere. Si de aici a rezultat faptul ca l-am 'impins' pe notar (determinarea). Numai ca nu a fost asa. Pur si simplu, a fost intrebarea adresata notarului.

Eu personal aveam foarte multe afaceri – nu trebuia sa ma complic cu niciun fel de alte chestiuni.

Dan Andronic: De anvergura asta?

Dragos Savulescu: Nu de anvergura asta, dar afaceri importante. Dar oricum: asta nu era o chestiune de anvergura, pentru ca una e sa discuti la nivel de proprietati efectiv, si alta e sa discuti la nivel de drepturi litigioase. Drepturile litigioase sunt o himera: poti sa obtii ceva, poti sa nu obtii... Este o mare loterie – mai ales in ceea ce priveste retrocedarile din Romania. Practic, asta a fost documentul care s-a considerat de catre procuror si apoi confirmat de catre judecatori ca fiind ilegal, in sensul depasirii mandatului.

Dan Andronic: Cum s-au sesizat? Pentru ca pana la urma era o problema de drept civil.

Dragos Savulescu: S-au sesizat in baza unei plangeri penale, care a venit la ani de zile dupa ce s-au recuperat niste proprietati in baza acestor documente. S-au sesizat printr-un domn care a fost seful Cadastrului Constanta, care se numeste Catalin Cucoara si care s-a angajat la DNA intre timp, ca specialist. Pentru ca chiar el este cel care a facut aceste calcule privind asa-zisul prejudiciu din dosar.

Mirel Curea: El a facut plangerea penala si el a facut si calculele?

Dragos Savulescu: Se pare ca el a facut si plangerea penala. Nu am vazut-o cu ochii mei, personal, pentru ca a venit in baza unei sesizari prin Ministerul de Interne, fara ca sa avem acces la cine a facut-o efectiv.

Dan Andronic: Asta nu inteleg. Orice sesizare personala cu privire la o persoana daca i se da curs, trebuie sa aveti acces la ea.

Dragos Savulescu: Nu am avut acces la asemenea chestiuni. A fost o sesizare care a venit prin Ministerul de Interne. Numai ca in subsidiar (pentru ca suntem in Romania) erau 36 de oameni acuzati. Am aflat ca de fapt cel care a facut aceasta plangere penala era exact aceasta persoana. Si care probabil ca prima indatorire de serviciu avea sa faca plangere penala.

Dan Andronic: Si aveti macar o incadrare in timp? A facut sesizarea penala dupa ce era la DNA sau inainte?

Dragos Savulescu: Dupa ce era la DNA – categoric. Dupa care a facut expertiza si a ajuns la concluzia... Desi mie si la toata lumea le suna la fel. (...) Ulterior, la prima instanta, instanta a dispus efectuarea unei expertize, care (culmea!) a spus ca prejudiciul este zero din punct de vedere valoric.

Dan Andronic: Aceasta expertiza a fost mentinuta si la urmatoarea instanta (la Inalta Curte)?

Dragos Savulescu: Categoric.

Dan Andronic: Deci nu a fost contestata printr-o alta expertiza.

Dragos Savulescu: Nicidecum. Au fost dispuse in dosarul de fond, in mod legal, doua expertize de catre judecatorul Curtii de Apel [Bucuresti] – adica de la instanta de fond –: o expertiza valorica (pentru ca s-a acuzat o diferenta de valoare intre dreptul revendicat si dreptul obtinut. Au spus: 'aveai de revendicat suma asta si ai obtinut mai mult'. Asta a fost prima chestiune. Si a doua chestiune: ei au spus (si a aparut peste tot in presa treaba asta) ca s-a revendicat din domeniul public – chestiune care este ilegala. Ei bine, expertiza cadastrala dispusa de catre instanta de fond (adica Curtea de Apel Bucuresti) a demonstrat ca din domeniul public s-au retrocedat fix zero metri patrati. Adica nimic. Deci era falsa premisa.

Dan Andronic: Mergand cu rationamentul mai departe, inseamna ca nu s-a dispus de catre ultima instanta (n.r. ICCJ) recuperarea niciunui prejudiciu, daca prejudiciul era zero.

Dragos Savulescu: DNA sustinea ca sunt 114 milioane de euro prejudiciu. La Inalta Curte, asa-zisul 'complet negru' – condus de celebrul domn judecator Ionut Matei – a lasat la o parte expertiza. Nu a considerat in niciun fel expertiza dispusa de Curtea de Apel. A spus ca nu tine cont de aceasta expertiza (care este corecta, neutra care e la dosar), ci ca tine cont de ceea ce spun specialistii DNA, care sunt niste persoane competente, in care [judecatorii] puteau avea incredere. Asa spune in motivare si asa a si fost ideea: 'chiar daca lucreaza la DNA, oamenii astia sunt de calitate; nu putem sa nu-i credem, pentru ca sunt oameni seriosi si asta este calculul facut'.

Eu am avut expertiza in dosar, care pur si simplu nu a fost luata in considerare. A inlaturat-o complet ca proba, in ciuda faptului ca ii dezincrimina pe toti. Aceste chestiuni sunt in dosar, nu sunt inventate de mine.

Mirel Curea: Inteleg ca acea expertiza a fost la fond si totusi la fond ati fost condamnat cu suspendare. Deci vi s-a retinut o vina. De ce?

Dragos Savulescu: Aici este o chestiune foarte interesanta. Printre multele argumente depuse de aparare, s-a demonstrat faptul ca totul este legal. Pe de alta parte, procurorii au sustinut ca sunt infractiuni puternice, cu un prejudiciu imens. Doamna judecator de la curtea de apel (n.r. Corina Cornelia Mindrila de la CAB) a scris negru pe alb ca nu prea intelege acuzatiile procurorilor. Si anume: 'Curtea, desi s-a depasit momentul procesual al verificarii legalitatii rechizitoriului, apreciaza ca rechizitoriul nu descrie intr-o maniera clara, inteligibila si concisa faptele pe care se presupune ca inculpatii le-au savarsit, astfel incat instanta de judecata sa intelegea de la inceput in ce consta concret, punctual invinuirea adusa'. Este exact extras din motivarea Curtii de Apel Bucuresti.

Deci, cu alte cuvinte, judecatorul spune: 'nici macar nu prea am inteles care e acuzarea'. Si totusi, condamna cu suspendare. De ce? Nimeni n-are niciun fel de dubiu ca au fost facute presiuni.

Mirel Curea: Totodata, (n.r. citeaza din motivarea CAB) 'sa poata aprecia [instanta] eventuale cereri formulate atat de inculpati, cat si de parchet pentru administrarea unor noi probe'. Deci judecatoarea voia sa inteleaga ceva ca sa stie ce are de facut mai departe.

Dragos Savulescu: Si atentie: asta a fost scrisa in motivare.

Mirel Curea: Incredibil!

Dan Andronic: Ati facut acuzatia ca nu aveti niciun dubiu ca au fost presiuni. Asta in sensul ca v-a spus cineva, ca stiti ceva in mod concret? Sau aveti asa, o senzatie?

Dragos Savulescu: Eu sunt o persoana care e foarte constienta in ce lume traim si despre ce tara vorbim.

Dan Andronic: Asta spun cam toti.

Dragos Savulescu: Spun cam toti si ar trebui sa ne uitam mai atent la ce spun, pentru ca s-ar putea sa aiba dreptate.

Dan Andronic: Intrebarea e daca stiti ceva concret, nu daca aveti vreo senzatie.

Mirel Curea: Ati dedus din vreun document sau v-a spus cineva?

Dragos Savulescu: Lumea este mica. Exista discutii, dar neavand probe efective, nu pot sa intru in acuzarea nimanui, pentru ca as vrea sa ma mentin corect.

Dan Andronic: Am inteles. Si aceste informatii ce spun?

Dragos Savulescu: Informatiile spun ca au fost facute presiuni foarte mari de catre lucratori din servicii de informatii, care au fost chiar foarte apropiati. Se pare ca ar fi fost chiar cineva din familia doamnei judecator care lucra acolo. Asta este o informatie. Daca cumva nu se confirma, nu o prezint ca pe o acuzatie. Este o ipoteza si o chestiune care ar trebui sa fie verificata. Daca se confirma inseamna ca avem o subiectivitate. Si subiectivitatea se refera la faptul ca discutam de o potentiala influenta in acest dosar. Daca aceasta chestiune se confirma, atunci nu ramane decat sa ne uitam pe documente si sa ne intrebam de ce s-a intamplat asa.

Dan Andronic: Deci pana la urma datorati statului roman vreo particica din aia 114 milioane?

Dragos Savulescu: Am un raspuns cu doua puncte. In primul rand, conform expertizei dispuse in instanta de fond, nu exista niciun fel de prejudiciu, in ciuda faptului ca judecatorul nu a tinut cont de aceasta expertiza. Vorbim de data asta de judecatorul de la Inalta Curte care a dat solutia definitiva. Si doi: in ceea ce ma priveste personal, in ciuda faptului ca am fost condamnat la 5 ani si jumatate de inchisoare cu executare, nu am fost pus sa platesc niciun ban. Singurii bani pe care a trebuit sa-i platesc (si am aici dispozitivul sentintei in ceea ce ma priveste – pe langa condamnarea in sine): am fost pus sa platesc 30.000 de lei cheltuieli judiciare catre stat si inca 3.000 de lei alte cheltuieli – lucruri pe care le-am platit si am si chitanta. Deci din aceasta perspectiva nu datorez statului niciun cent in baza acestui dosar.

Mirel Curea: De unde a aparut in discutie faptul ca ati fi furat juma' de miliard de euro? Pe langa aia 114 milioane de euro.

Dragos Savulescu: In momentul in care s-a emis mandatul european de arestare, exista un formular care se completeaza intr-un anumit mod. Am aici un extras chiar din mandatul de arestare emis de statul roman. L-am citit si eram si eu curios. Este incredibil ce scrie in el. Se descriu faptele: 'In octombrie 2002 – mai 2004, inculpatul Savulescu a exercitat presiuni asupra numitului... pentru acceptarea... Printre altele, la un moment dat, l-a determinat pe notarul public, inculpatul... (n.r. Aurel Jean Andrei) sa redacteze si sa autentifice contractul de cesiune numarul... prin care, impreuna cu co-mandatarul inculpat Giurgiucanu [Georgica], au vandut drepturi succesorale mandantei lor fara mandat din partea acesteia, drepturi succesorale care numai in materie de terenuri intravilante in Constanta privesc suprafete de 12,5 milioane de metri patrati, in valoare de 538 de milioane de euro'.

In momentul in care m-am predat in Italia (la Napoli – chiar la Poggioreale, cea mai dura inchisoare din Italia), m-am dus acolo pentru faptul ca formalitatile de prezenta in fata judecatorului durau mai putin decat daca m-as fi dus la politie. Acolo durau o zi; daca ma duceam la politie, durau doua zile.

Dan Andronic: De ce la Napoli?

Dragos Savulescu: Pentru ca acolo aveam rezidenta si domiciliu, si pentru ca acolo aveam si activitati comerciale, si practic locuiam. (...)

Cand m-am dus sa ma predau, politistii italieni au citit si se uitau la mine [mirati]: 538 de milioane? (...) Se mirau. Au zis: 'Ce ati facut?' 'Abuz in serviciu'. 'Abuz in serviciu?' Se uitau asa... 'Cum? Si 5 ani jumate? In Italia, nu mergeti la inchisoare pentru asa ceva'. 'In Romania, mergi la inchisoare pentru asa ceva'. Adica ei au inteles ca era o frauda de 538 de milioane. In realitate, repet: eu nu datoram nimic. Zero! Si vreau sa spun treaba asta public, pentru ca am vazut extrem de multe comentarii facute de cei din presa romana, care nici macar n-au avut curiozitatea sa citeasca sentinta de condamnarea. Pur si simplu, au copiat comunicatul initial al DNA-ului, din 2005. Si tot copiaza zilnic cand vorbesc de mine.

Dan Andronic: Da, asta face parte dintr-o practica jurnalistica. Pentru ca in momentul in care esti nevoit sa dai greutate unui material, intotdeauna te duci la sursele initiale. Si singura sursa initiala pe care o au este comunicatul DNA.

Dragos Savulescu: Da, dar mai este o sursa foarte buna: cineva sa se duca, sa-si faca treaba, sa vada despre ce este vorba, sa studieze un pic documentarea – macar sentinta. Am publicat pe Facebook acum aproape un an – am spus: eu nu datorez statului nimic in baza acestui dosar. Zero. Cel putin in acest moment. A, ca exista acum, in baza acestei sentinte, o actiune civila facuta de Primaria Constanta si vom vedea daca in urma acestei actiuni voi fi obligat sa platesc ceva, considerat de catre judecatori ca un anumit prejudiciu provocat statului, o sa vedem. Parerea mea este ca nu, pentru n-am avut niciun fel de implicare directa in treaba asta.

Dan Andronic: Ati spus ca aveti suspiciuni in privinta unor presiuni care au venit din partea unor zone pe care noi le-am numit 'Binom' – celebrul Binom. Dar dumneavoastra, pe parcursul acestei odisei judiciare, ati avut contacte cu ofiteri de informatii?

Dragos Savulescu: Contacte cu ofiteri de informatii? Eu, personal? Absolut niciodata.

Dan Andronic: Pentru ca si asta era un zvon.

Dragos Savulescu: Interesant. Absolut niciodata. Nu am facut niciodata parte din niciun fel de structura. Iti trebuie un anumit mod...

Dan Andronic: Mie mi se pare ca aveti un profil de om care...

Dragos Savulescu: Arat a securist, nu?

Dan Andronic: Nu. A om caruia ii place aventura.

Dragos Savulescu: Nu am fost niciodata si nici n-o sa fiu niciodata si sa ma fereasca Dumnezeu sa-mi pierd mintile si sa ajung macar sa ma gandesc.

Dan Andronic: Nu stii cum te agata viata.

Dragos Savulescu: Doamne, fereste! Nu. Deci raspunsul este categoric: nu. (...)

Mirel Curea: Alte zvonuri de presa spuneau ca dumneavoastra ati luat napolitana cuiva. Cascavalul. Ca pe businessul asta pusesera ochii unii din serviciile de informatii. Stiti ceva in sensul asta?

Dragos Savulescu: Sincer, nu. In niciun caz. Eu personal n-am auzit de asemenea zvonuri. Am auzit alte zvonuri, dar asta sigur nu. (...) Intr-un final, reprezentantii statului roman probabil ca au preferat sa condamne cu executare si sa-ti ia dreptul de a revendica un teren mare, care sa ramana statului, in loc sa ajunga in mana unor persoane private. (...) Asta poate sa fie o chestiune pusa. Dar nu am auzit de un interes personal al cuiva”.