Lumea Justitiei prezinta detalii despre dosarul prin  care procurorii DNA Doru Tulus (foto stanga) si  Marius Vartic (foto centru) l-au trimis in judecata nevinovat pe fostul judecator CCR Toni Grebla, printr-un rechizitoriu confirmat de fostul sef al Sectiei a II-a DNA procurorul Claudiu Dumitrescu (foto dreapta).

Detaliile despre executia lui Toni Grebla se regasesc in Decizia 174 din dosarul 1979/1/2018 prin care judecatoarele ICCJ Ana Hermina Iancu, Mirela Sorina Popescu, Ioana Bogdan si Silvia Cerbu au  mentinut achitarea lui Toni Grebla pronuntata la fond, in baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala - "fapta nu exista" si art. 16. alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala - "fapta nu este prevazuta de legea penala, ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege". Judecatoarea Francisca Vasile a facut opinie separata, in sensul condamnarii lui Grebla.

Acuzatii fara probe

Toni Grebla a fost acuzat de trafic de influenta, constituire de grup infractional organizat si operatiuni economice incompatibile cu functia. Motivarea Completului de 5 ICCJ arata cum DNA a inventat acuzatii ilare, fara sa existe vreo proba. Acuzatii facute dupa ce acesta se opusese adoptarii "Legilor Big Brother", atat de dorite de SRI.

Printre cele mai absurde acuzatii se numara si aceea ca fostul judecator CCR ar fi cerut si primit sase capsatoare, dar si doua rochii in valoare  de 1.200 lei pentru sotia sa, pentru a interveni pe langa anumiti functionari publici pentru a ajuta o persoana sa obtina contracte. Daca n-ar fi fost terfelita imaginea unui om, daca acesta n-ar fi fost defilat in catuse, ar fi fost de ras aceasta acuzatie, la fel ca si celelalte inventate de DNA. Instanta arata ca “relatiile de cumetrie si apropiere dintre familiile celor doi inculpati justifica oferirea celor doua rochii  pentru sotia inculpatului C., astfel incat nu se poate circumscrie sferei ilicitului penal”.

Inalta Curte a desfiintat si o alta perla din rechizitoriul fabricat de vestitii Doru Tulus Marius Vartic si confirmat de si mai vestitul Claudiu Dumitrescu (vezi facsimil). Legat de un inchipuit trafic de influenta, judecatorii au constatat ca martorii pe langa care s-a retinut de catre DNA ca si-ar fi traficat influenta Toni Grebla, atentie, nu detineau o functie de natura celei care sa justifice traficarea influentei.

ICCJ a trimis DNA la plimbare si in ceea ce priveste acuzatia potrivit careia Grebla ar fi cerut si primit de la un om de afaceri folosinta gratuita a unui post telefonic inregistrat pe o firma, iar in schimb i -ar fi promis acestuia ca va interveni pentru ca afaceristul sa primeasca anumite contracte. Instanta explica in decizia de achitare ca nu s-a facut dovada unei pretinderi si nici a traficarii de influenta, iar folosinta telefonului s-a realizat inca din anul 2008, atunci cand Grebla a obtinut primul mandat de senator, astfel ca nu putea reprezenta un folos necuvenit incepand cu anul 2010.

Iata pasaje din decizia ICCJ, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Inalta Curte - Completul de 5 Judecatori constata ca martorii audiati in cauza sustin apararile inculpatilor si fac dovada ca activitatile desfasurate de inculpatul C. nu au vizat vreo interventie a acestuia pentru satisfacerea intereselor comerciale ale vreunei persoane, ci realizarea unor obiective stabilite in exercitarea mandatului de senator, realizarea activitatilor impuse de functiile onorifice detinute.

Totodata, se constata ca martorii T. si G1., pe langa care s-a retinut de catre Ministerul Public ca inculpatul C. si-ar fi traficat influenta, nu detineau o functie de natura celei care sa justifice traficarea influentei. (...)

Inalta Curte - Completul de 5 Judecatori, in acord cu instanta de fond, apreciaza ca sustinerile inculpatilor sunt credibile si nu au fost inlaturate de nicio o alta proba administrata in cauza care sa sustina varianta potrivit careia folosinta gratuita a bunului a reprezentat pretul pretinsei traficari de influenta platit de cumparatorul de influenta, in conditiile in care nu s-a facut dovada unei pretinderi si nici a traficarii de influenta, iar folosinta telefonului in modalitatea descrisa s-a realizat inca din anul 2008 cand inculpatul C. a obtinut primul mandat de senator, astfel ca nu putea reprezenta un folos necuvenit incepand cu anul 2010. (...)

In raport cu materialul probator administrat in cauza, Inalta Curte - Completul de 5 Judecatori, in acord cu instanta de fond, apreciaza ca relatiile de cumetrie si apropiere dintre familiile celor doi inculpati justifica oferirea celor doua rochii pentru sotia inculpatului C., astfel incat nu se poate circumscrie sferei ilicitului penal. (...)

Cat priveste implicarea inculpatului C. in obtinerea serviciilor de incubare si eclozare a oualor de struti si tabacirea pieilor de strut, apreciate de acuzare ca fiind operatiuni comerciale ca acte de comert, se constata ca probatoriul administrat nu a dovedit nicio implicare a inculpatului in astfel de activitati. (…)

In ceea ce priveste denuntul formulat de martorul V. la data de 23.02.2015, precum si declaratiile date de catre acest martor in cursul procesului penal, inclusiv in fata instantei de control judiciar, Inalta Curte - Completul de 5 Judecatori constata ca nu sunt sustinute de niciun mijloc de proba. (…)

Cu privire la scopul constituirii grupului infractional organizat, Inalta Curte -Completul de 5 Judecatori constata ca nu este indeplinit, deoarece inculpatii nu aveau interesul de a constitui un grupul infractional organizat, in luna august 2014, in vederea realizarii exportului de produse agroalimentare din Romania catre Federatia Rusa prin intermediul Turciei (stat care nu avea impuse sanctiuni economice de export din partea Federatie asa cum avea Uniunea Europeana), prin crearea unui mecanism de eludarea a obligatiilor fiscale fata de statul roman in activitatea comerciala de export, intrucat situatia juridico - economica dintre Uniunea Europeana si Federatia Rusa nu putea determina crearea unui mecanism de eludare a obligatiilor fiscale fata de statul roman, deoarece embargoul pentru exportul de produse agroalimentare era impus de Rusia tarilor din Uniunea Europeana. Prin urmare, legislatia nationala nu interzicea exportul unor asemenea produse catre Federatia Rusa, astfel incat nu era necesara intocmirea unor documente nereale (transport sau comerciale) pentru activitatile de export din Romania catre aceasta tari”.

* Cititi  aici integral decizia Inaltei Curti