1. Cine ii invata/dezvata pe judecatori limba romana? De ce?

In timp ce oamenii politici, presa, Europa si diverse ambasade americane se framinta de zor cu problema „statului de drept” din Romania, adica a justitiei penale (care inseamna vreo 7-10 la suta din total), a „justitiei” DNA (poate 1 la suta din total) sau a marilor procese din „justitia” DNA (acestea nefiind nici 1 la mie din procese), in salile de judecata ale justitiei civile, unde se consuma milioane de zile/om, iar cauzasii isi pierd anii si banii si chiar vietile (am avut destule persoane luate din sala „mea” cu Salvarea si duse la reanimare), ei bine, in aceste sali se intimpla un fenomen ciudat: tinerii si chiar mai putin tinerii judecatori vorbesc o limba pasareasca, plina de tehnicisme, repetari si formule standard tip placa stricata care se invarte in loc. Acest tip de limbaj, asociat cu o rigoare procedurista care frizeaza constipatia si cu o politie a sedintei ce evoca pe Domnisoara Cucu, pe Domnul Vucea si pe Marius Chicos Rostogan de-a valma, este menit sa induca o atmosfera pur si simplu de teroare.

Credeti-ma, in patru ani de pensie, revenit la calitatea mea dintii si de suflet - consilier juridic - am batut multe sali de judecata, din judete diferite. Peste tot am vazut:

- avocati timorati si incordati, pusi la punct la fiecare miscare de niste pustoaice-judecator pline de carte, care stiu codul pe de rost. Un singur exemplu: la o mare judecatorie de curte, pustoaica jude i-a spus ferm unei avocate sa nu mai puna intrebari instantei cind ii vine dumneaei. Dar cand sa intreb, doamna presedinte? Raspuns ritos: Cand este procedural.

- cauzasi fara avocat care nu au nici o sansa de a intelege ce li se intampla din „dialogul” cu domnisoara judecator. Exemplu: D-ra jude: - Doamna reclamanta, paratul a formulat exceptia de... Cum raspundeti? - Poftim? - V-am spus, a formulat exceptia de... Cum raspundeti? - Doamna judecatoare, eu vreau sa-si mute gardul care l-a facut pe terenul meu... - Adica lasati solutionarea exceptiei la aprecierea instantei? - Da, sigur, raspunde usurata femeia.

Ca sa n-o mai lungesc prea mult, voi spune asa: stiinta dreptului, ca toate stiintele, este foarte importanta, respectabila si necesara. Si va spune asta un om al cartii, cu toata modestia, care a citit cateva mii de carti, a studiat cateva sute de carti de drept, ba chiar si-a permis sa si scrie cateva. Dar, judecatorii ar trebui sa stie ca stiinta se face in studii, publicatii de specialitate, in intalniri profesionale, in lucrari de master si de doctorat, ba chiar in cadrul fostului „invatamant profesional”, care nu se mai practica, pentru ca era ceva comunist. In sala de judecata, dragi colegi si prieteni, trebuie sa vorbim si pe limba omului, pe intelesul lui, spre lamurirea lui si clarificarea problemelor. Iar aceasta pare sa fie o stiinta mai grea decit toate.

2. Domnul ministru nu are nici o idee despre problemele cu care se confrunta justitia celor multi

Cu tot respectul pentru stiinta de carte a unui profesor universitar, decan si rector (am cautat sa va conving supra), cu aceeasi consideratiune pentru importanta functie de judecator constitutionalist, afirm cu toata raspunderea ca aceste calitati nu ii confera domnului ministru al justitiei nici o legatura, cat de firava, cu realitatile din instantele „clasice”: judecatorii, tribunale etc. Nu m-as fi hazardat sa fac asemenea afirmatii, daca as fi constatat la domnul ministru macar o minima aluzie la vreuna din problemele „de jos”, din interiorul justitiei. Nu am primit, noi, natiunea, decat discursuri lungi, academice, de amfiteatru, referitoare, o data la problema conducerii DNA si a gratierii, acum la afacerea SIPA - ambele nerezolvate si de nerezolvat, dupa maniera in care sint abordate, si oricum, prea putin importante pentru cauzasii care isi consuma vietile prin salile de judecata in dialoguri kafkiene.

Dar, daca functia unui ministru este atat de mare si importanta - si este - deasupra meschinariilor descrise de mine mai sus, nu gasea domnul ministru, intre cei 300 de salariati ai sai, cativa care sa mearga prin instante si chiar prin inchisori, sa vada, sa constate, sa discute si sa propuna cate ceva? Deocamdata, eu constat ca, in justitie, ca in toate sectoarele, legatura intre „sus” si „jos” este zero. Iar daca unii ministri mai incalta cizme sau merg chiar cu pantofii prin noroaie, macar din elan populist/electoral, ministrul nostru nici macar grija asta nu o are.