Victorie pentru Liviu Dragnea (foto stanga) la Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) in fata Comisiei Europene (CE). Judecatorii CJUE au decis, joi, 13 ianuarie 2022, rejudecarea procesului de catre Tribunalul Uniunii Europene in care fostul lider PSD Liviu Dragnea a contestat raspunsul Comisiei Europene la cererea pe care acesta o formulase si care viza accesul la documentele Raportului OLAF, care a stat la baza aparitiei dosarului Tel Drum, deschis de Directia Nationala Anticoruptie (DNA): "Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a statuat, la punctul 69 din ordonanta atacata, ca refuzul accesului la documentele solicitate in scrisoarea din 22 august 2018 nu putea fi considerat un act definitiv care poate face obiectul unei actiuni in anulare", a retinut CJUE.

Drepturile omului sunt un lux si pentru Comisia Europeana

In actiunea sa, Liviu Dragnea a aratat ca nu a putut face contestatii fata de mentiunile cuprinse in Raportul Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF), un aport esential avand in acest sens interventia Comisiei Europene in cauza, fiindu-i incalcat astfel dreptul la aparare si prezumtia de nevinovatie: "Se impune anularea ordonantei atacate in masura in care, prin aceasta, Tribunalul a respins ca inadmisibila actiunea recurentului in partea in care viza anularea refuzului OLAF, cuprins in scrisoarea in litigiu, de a-i acorda accesul la documentele solicitate in scrisoarea sa din 22 august 2018", a precizat CJUE in motivarea solutiei.

De retinut este ca in perioada in care aceste actiuni se petreceau la Tribunalul UE, in fruntea Comisiei Europene se afla nimeni altul decat Frans Timmermans (foto dreapta), care ocupa functia de prim-vicepresedinte al CE, cel care, pe parcursul mandatului sau a intervenit nepermis in treburile interne ale Romaniei, trasand directii si impunand conditii de tot felul in numele MCV si nu numai.

CJUE a anulat astfel Ordonanta Tribunalului Uniunii Europene din 12 mai 2020 retinand ca Tribunalul UE, "a respins ca inadmisibila actiunea formulata de domnul Liviu Dragnea avand ca obiect anularea scrisorii Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF) din 1 octombrie 2018 pentru motivul ca, prin aceasta scrisoare, acesta din urma a refuzat sa ii acorde accesul la documentele solicitate in scrisoarea sa din 22 august 2018".

"Anuleaza Ordonanta Tribunalului Uniunii Europene din 12 mai 2020, Dragnea/Comisia (T-738/18, nepublicata, EU:T:2020:208), in masura in care, prin aceasta, Tribunalul a respins ca inadmisibila actiunea formulata de domnul Liviu Dragnea avand ca obiect anularea scrisorii Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF) din 1 octombrie 2018 pentru motivul ca, prin aceasta scrisoare, acesta din urma a refuzat sa ii acorde accesul la documentele solicitate in scrisoarea sa din 22 august 2018.

Trimite cauza Tribunalului Uniunii Europene pentru ca acesta sa se pronunte cu privire la acest capat de cerere de anulare", precizeaza Curtea de Justitiei a Uniunii Europene in Hotararea din 12 ianuarie 2022 pe care Lumea Justitiei o prezinta integral la finalul articolului.

Hotararea CJUE pune in cap dosarul Tel Drum

Solutia CJUE de joi, 13 ianuarie 2022, este extrem de relevanta pe plan national, daca tinem cont de faptul ca se rasfrange direct asupra Raportului OLAF care sta la baza dosarului Tel Drum deschis de DNA, dosar penal in care Liviu Dragnea era acuzat de constituire de grup infractional organizat, abuz in serviciu si infractiuni de deterunarea fondurilor europene in favoarea companiei Tel Drum, fapte pe care le-ar fi savarsit in calitatea sa de presedinte al Consiliului Judetean Teleorman.

Sustinem aceasta caci, odata cu admiterea recursului lui Liviu Dragnea de catre CJUE, prin rejudecarea solicitarii sale formulate la Tribunalul UE va putea fi admisa solicitarea sa de acces la documentele din Raport si formularea de aparari in vederea lamuririi pretinselor infractiuni constatate de OLAF in Raport.

Hotararea CJUE vine ca urmare a procedurii initiate de avocata Maria Vasii, in numele lui Liviu Dragnea, si sustinuta in fata instantelor europene, la recomandarea avocatei Vasii, de catre avocatul Bernard O Connor din Bruxelles.

Prin aceasta actiune, Liviu Dragnea a reclamat Comisia Europeana la Tribunalul UE pe motiv ca nu i-a respectat dreptul la aparare si prezumtia de nevinovatiei in cauza privind pretinse fraude cu fonduri europene investigate de OLAF la firma Tel Drum, motiv pentru care a solicitat anularea Raportului OLAF din care reiesea ca ar fi savarsit fapte de deturnare de fonduri.

Concret, Dragnea, prin aparatoarea sa Maria Vasii, a criticat faptul ca OLAF nu i-a permis sa formuleze observatii cu privire la concluziile analizei cuprinse in Raport, OLAF raspunzandu-i in final, prin scrisoarea in litigiu ca "recurentul nu era o „persoana vizata” de investigatiile anterioare", astfel ca "acesta nu se poate prevala de drepturile procedurale prevazute la articolul 9 din Regulamentul nr.883/2013 si ca nu putea avea acces la documentele pe care le solicitase".

Avand acest raspuns din partea OLAF, Liviu Dragnea a introdus la Tribunalul Uniunii Europene o actiune care avea ca obiect anularea scrisorii in litigiu a OLAF. Surpriza, in timpul judecatii, la dosar a fost depusa de catre Comisia Europena o exceptie de inadmisibilitate a acestei actiuni, motivat de art. 130 alin 1 din Regulamentul de procedura al Tribunalului.

In urma judecarii cauzei, Tribunalul UE a decis in mai 2020 respingerea actiunii lui Dragnea impotriva Comisiei Europene drept inadmisibila, solutie care a fost atacata cu recurs de catre aparatorii fostului lider PSD si, conform solutiei CJUE, castigata cu succes de Liviu Dragnea, pe baza argumentelor juridice invocate in cadrul procesului de aparatorii sai.

Iata ce a retinut Curtea de Justitiei a Uniunii Europene in Hotararea prin care a dat castig de cauza lui Liviu Dragnea:

"Aprecierea Curtii

63 Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca procedura de acces la documentele institutiilor se desfasoara in doua etape si ca raspunsul la o cerere initiala, in sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, nu constituie decat o prima luare de pozitie, in principiu nesupusa cailor de atac. Cu toate acestea, cu titlu exceptional, atunci cand o institutie isi adopta pozitia in mod definitiv printr-un astfel de raspuns, acesta este susceptibil sa faca obiectul unei actiuni in anulare (a se vedea Hotararea din 2 octombrie 2014, Strack/Comisia, C-127/13 P, EU:C:2014:2250, punctul 36 si jurisprudenta citata).

64 Astfel cum a aratat in esenta doamna avocata generala la punctul 74 din concluzii, faptul ca, in raspunsul sau, institutia in cauza omite sa informeze solicitantul, conform articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, ca are dreptul de a prezenta o cerere de confirmare in temeiul articolului 7 alineatul (2) din acest regulament reflecta caracterul definitiv al acestui raspuns.

65 In plus, in masura in care Comisia opune celui de al doilea motiv al recurentului faptul ca argumentele formulate in sustinerea acestuia tin de aprecierea faptelor de catre Tribunal si nu sunt supuse, cu acest titlu, controlului Curtii sesizate cu un recurs, trebuie amintit ca incadrarea juridica a unui fapt sau a unui act precum o scrisoare, efectuata de Tribunal, este o chestiune de drept care poate fi invocata in cadrul unui recurs (Hotararea din 23 noiembrie 2017, Bionorica si Diapharm/Comisia, C-596/15 P si C-597/15 P, EU:C:2017:886, punctul 55, precum si jurisprudenta citata).

66 In speta, din ordonanta atacata reiese ca OLAF nu l-a informat pe recurent cu privire la dreptul sau de a prezenta o cerere de confirmare in temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.

67 Desigur, din aceasta ordonanta rezulta de asemenea ca, in scrisoarea din 22 august 2018, recurentul nu a mentionat Regulamentul nr. 1049/2001 si ca numai in inscrisurile depuse la Tribunal a precizat pentru prima data ca cererea sa de acces la documente formulata in scrisoarea mentionata fusese formulata in temeiul articolului 6 din regulamentul mentionat.

68 Cu toate acestea, trebuie aratat in aceasta privinta ca, in temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, cererile de acces la documente trebuie formulate in scris, inclusiv prin mijloace electronice, in una dintre limbile enumerate la articolul 55 TUE si intr-un mod suficient de precis pentru a permite institutiei in cauza sa identifice documentul.

69 In schimb, nicio dispozitie din Regulamentul nr. 1049/2001 nu obliga solicitantul sa precizeze temeiul juridic al cererii sale.

70 O astfel de obligatie nu poate fi dedusa nici din jurisprudenta citata de Comisie, dat fiind ca, in pofida catorva nuante de formulare, cerinta, mentionata la punctul 68 din prezenta hotarare, de a formula cererea de acces intr-un mod suficient de precis pentru a permite institutiei sa identifice documentul era cea care a fost vizata de Hotararea din 20 ianuarie 2011, Strack/Comisia (F-121/07, EU:F:2011:3, punctele 84-91), iar nu o obligatie de a preciza temeiul juridic al cererii.

71 Lipsa obligatiei de a face trimitere in mod expres la Regulamentul nr. 1049/2001 intr-o cerere de acces la documente este, pe de alta parte, conforma cu obiectivul urmarit de acest regulament. Intr-adevar, din articolul 1 litera (a) din regulamentul mentionat rezulta ca acesta urmareste sa garanteze un „acces cat mai larg posibil la documente”.

72 Astfel, reiese din jurisprudenta Curtii ca Regulamentul nr. 1049/2001 acorda un drept de acces foarte larg la documentele institutiilor in cauza, beneficiul unui asemenea drept nefiind conditionat, in temeiul articolului 6 alineatul (1) din acest regulament, de o justificare a cererii (Hotararea din 26 ianuarie 2010, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, C-362/08 P, EU:C:2010:40, punctul 56).

73 In aceste conditii, este necesar sa se considere, contrar celor statuate de Tribunal la punctele 65, 66 si 68 din ordonanta atacata, ca OLAF ar fi trebuit in special sa examineze cererea de acces a recurentului din perspectiva Regulamentului nr. 1049/2001 si, prin urmare, era obligat sa il informeze pe recurent cu privire la dreptul sau de a prezenta o cerere de confirmare in temeiul articolului 7 alineatul (2) din acest din urma regulament.

74 Faptul ca, in particular, la punctul 66 din ordonanta atacata, Tribunalul a aratat ca, in scrisoarea din 22 august 2018, recurentul „a vizat constant Regulamentul nr. 883/2013” este lipsit de pertinenta in acest context.

75 Astfel, imprejurarea ca scrisoarea din 22 august 2018 privea o cerere de acces la documente referitoare la investigatiile OLAF, si anume un domeniu reglementat de Regulamentul nr. 883/2013, nu impiedica faptul ca aceasta cerere sa fi fost intemeiata de la bun inceput pe Regulamentul nr. 1049/2001, din moment ce este cert ca acesta din urma poate servi drept temei juridic pentru o cerere de acces la documente care tin de o procedura administrativa reglementata de un alt act al Uniunii.

76 Avand in vedere ca, in speta, OLAF a omis sa il informeze pe recurent cu privire la dreptul sau de a prezenta o cerere de confirmare in temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, acesta din urma era, asadar, indreptatit, dupa cum rezulta din cuprinsul punctelor 63 si 64 din prezenta hotarare, sa considere ca OLAF stabilise astfel in mod definitiv, in scrisoarea in litigiu, pozitia sa constand in a refuza cererea sa de acces la documente formulata in scrisoarea din 22 august 2018 si ca, prin urmare, scrisoarea in litigiu putea face obiectul unei actiuni in anulare in aceasta privinta.

77 Rezulta ca al doilea motiv de recurs trebuie declarat fondat, intrucat Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a statuat, la punctul 69 din ordonanta atacata, ca refuzul accesului la documentele solicitate in scrisoarea din 22 august 2018 nu putea fi considerat un act definitiv care poate face obiectul unei actiuni in anulare.

78 Avand in vedere tot ceea ce preceda, se impune anularea ordonantei atacate in masura in care, prin aceasta, Tribunalul a respins ca inadmisibila actiunea recurentului in partea in care viza anularea refuzului OLAF, cuprins in scrisoarea in litigiu, de a-i acorda accesul la documentele solicitate in scrisoarea sa din 22 august 2018 si respingerea recursului in rest.

Cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului

79 Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in cazul in care anuleaza decizia Tribunalului, Curtea poate fie sa solutioneze ea insasi in mod definitiv litigiul atunci cand acesta este in stare de judecata, fie sa trimita cauza Tribunalului pentru a se pronunta asupra acesteia.

80 In speta, intrucat Tribunalul a respins ca inadmisibila actiunea recurentului in partea in care viza anularea refuzului OLAF, cuprins in scrisoarea in litigiu, de a-i acorda accesul la documentele solicitate in scrisoarea sa din 22 august 2018 si, in consecinta, motivele invocate in sustinerea acestei parti a actiunii sale care nu au facut obiectul unei dezbateri contradictorii in fata Tribunalului si care nu au fost examinate de acesta din urma, litigiul nu este in stare de judecata, in sensul acestei dispozitii (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 septembrie 2020, Comisia si Consiliul/Carreras Sequeros si altii, C-119/19 P si C-126/19 P, EU:C:2020:676, punctul 130). Prin urmare, cauza trebuie trimisa Tribunalului pentru ca acesta sa se pronunte cu privire la aceasta parte a actiunii in anulare.

81 Prin urmare, nu este necesara pronuntarea cu privire la cererea de masuri de cercetare judecatoreasca vizata la punctul 36 din prezenta hotarare.

Cu privire la cheltuielile de judecata

82 In temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedura al Curtii, atunci cand recursul nu este fondat sau atunci cand recursul este fondat, iar Curtea solutioneaza ea insasi in mod definitiv litigiul, aceasta se pronunta asupra cheltuielilor de judecata.

83 Articolul 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedura, aplicabil procedurilor de recurs in temeiul articolului 184 alineatul (1) din acest regulament, prevede ca, in cazul in care partile cad, fiecare, in pretentii cu privire la unul sau la mai multe capete de cerere, fiecare parte suporta propriile cheltuieli de judecata.

84 In speta, este necesar sa se aplice aceasta din urma dispozitie, avand in vedere ca recursul este respins in masura in care, prin ordonanta atacata, Tribunalul a respins cererea de anulare a scrisorii in litigiu pentru motivul ca, prin aceasta scrisoare, OLAF a refuzat sa inceapa o investigatie cu privire la desfasurarea investigatiilor anterioare, dar este admis in masura in care, prin aceasta ordonanta, Tribunalul a respins cererea de anulare a scrisorii in litigiu pentru motivul ca, prin aceasta scrisoare, OLAF a refuzat sa ii acorde accesul la documentele solicitate in scrisoarea sa din 22 august 2018.

85 Prin urmare, trebuie sa se decida ca fiecare parte suporta propriile cheltuieli de judecata aferente prezentei proceduri de recurs si solutionarea odata cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecata aferente procedurii in prima instanta, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara si hotaraste:

1) Anuleaza Ordonanta Tribunalului Uniunii Europene din 12 mai 2020, Dragnea/Comisia (T-738/18, nepublicata, EU:T:2020:208), in masura in care, prin aceasta, Tribunalul a respins ca inadmisibila actiunea formulata de domnul Liviu Dragnea avand ca obiect anularea scrisorii Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF) din 1 octombrie 2018 pentru motivul ca, prin aceasta scrisoare, acesta din urma a refuzat sa ii acorde accesul la documentele solicitate in scrisoarea sa din 22 august 2018.

2) Trimite cauza Tribunalului Uniunii Europene pentru ca acesta sa se pronunte cu privire la acest capat de cerere de anulare.

3) Respinge in rest recursul.

4) Domnul Liviu Dragnea si Comisia Europeana suporta propriile cheltuieli de judecata efectuate in cadrul prezentului recurs.

5) Cererea privind cheltuielile de judecata se solutioneaza in rest odata cu fondul".

*Cititi aici integral solutia CJUE