Judecatorul George-Catalin Serban (foto dreapta) – secretar de stat in Ministerul Justitiei si candidat al Partidului National Liberal pentru un post de deputat din partea judetului Prahova – a oferit un interviu pentru Lumea Justitiei in care a vorbit despre cele mai apasatoare probleme ale sistemului judiciar, precum si despre solutiile sale la aceste probleme.

In primul rand, candidatul PNL a declarat ca odata ajuns parlamentar, va propune un proiect de lege pentru reducerea duratei proceselor si diminuarea incarcaturii de dosare per judecator. Pe de alta parte, George Serban a remarcat ca in ultimii ani Consiliul Superior al Magistraturii a facut progrese in ceea ce priveste ameliorarea deficitului de judecatori si procurori, prin organizarea de concursuri de admitere la INM si in magistratura. Pe de alta parte, secretarul de stat din MJ s-a declarat impotriva inlocuirii judecatorilor umani cu unii digitali (bazati pe inteligenta artificiala), intrucat astfel ar scadea dramatic calitatea actului de justitie.

In acelasi interviu acordat senior editorului Luju Razvan Savaliuc, judecatorul George Serban si-a prezentat propriile proiecte la care a lucrat, in calitate de secretar de stat la MJ, in ceea ce priveste breasla notarilor si cea a executorilor judecatoresti, precum si procesul de digitalizare a Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC).

Nu au fost ignorate nici subiectele privind pensiile de serviciu ale magistratilor, OUG 62/2024 (care obliga instantele sa suspende procesele in cazul sesizarii ICCJ pentru dezlegari de drept), statutul avocatului in relatia cu judecatorul si procurorul, precum si raspunderea magistratilor si folosirea banilor proveniti din taxele de timbru.

Redam principalele declaratii ale candidatului PNL George Serban (vezi video):

Despre intrarea in MJ, apoi in politica:

„Nu am avut garantii (n.r. inainte de demisia din magistratura si intrarea in Ministerul Justitiei). Implinisem varsta de pensionare, dupa o cariera de aproape 26 de ani. Cariera mea a fost in crescendo: am avut nu doar functii de conducere, ci si de executie. Am plecat de la baza judecator de judecatorie, presedinte de judecatorie, tribunal samd. Insa 26 ani de ani de activitate in magistratura cred ca este un ciclu de viata suficient de larg, incat la un moment dat sa-ti doresti sa incerci si altceva. Nu, nu a existat niciun fel de garantie si niciun fel de discutie preliminara.

Pur si simplu, dupa ce am iesit din magistratura, mi s-a oferit aceasta oportunitate. Nu am fost conditionat la acel moment de inscrierea in PNL. Am avut o discutie cu premierul Citu, care m-a intrebat daca pot face ceea ce se stie in general ca pot face. CV-ul meu probabil a contat, iar in cei trei ani de la Ministerul Justitiei cred ca as putea spune ca am facut mai putin politica si mai mult ceea ce am facut si pana atunci: adica zona juridica, dublata de ceea ce inseamna administratie. E adevarat: la alt nivel, pentru ca Ministerul Justitiei este nivelul de la care poti avea o vedere panoramica. (...)

De ce am ales sa devin deputat: cei 29 de ani de cariera sunt mare parte rodul activitatii mele, dar trebuie sa admitem ca si interactiunea cu cei din jurul nostru conteaza foarte mult. Te defineste ca om, intr-un anumit moment al vietii, ceea ce ai facut tu, dar si modul in care ai discutat, ai relationat, ai strans experiente, ai facut schimb de experiente si idei cu cei din jurul tau. Cred ca dupa 29 de ani as putea sa si ofer ceva in schimb. Daca experienta mea de 29 de ani in domeniul justitiei foloseste la ceva, atunci nu pot sa fiu decat fericit.

Dincolo de o datorie minimala pe care o am fata de cei din jurul meu, am avut si un fel de motivatie personala profesionala. Orice stat de drept este definit prin ceea ce se cheama 'rule of law' si 'checks and balances'. Si avem trei puteri fundamentale: judecatoreasca, executiva si legislativa. 26 de ani am fost pe partea puterii judecatoresti, trei a puterii executive. Cred ca as putea sa inchid cumva complet cercul experientei mele profesionale la acest domeniu, mergand in Parlament.

Pe de alta parte, daca o perioada lunga de timp am verificat cum se aplica legile (ca judecator in contenciosul administrativ), apoi in Executiv am avut grija ca ele sa fie puse in executare asa cum se cuvine, de ce sa nu mergi si la izvorul legislatiei? Indraznesc sa cred ca daca primele doua tipuri de activitate pe care le-am desfasurat au fost cu oarecare succes (n-am facut greseli majore sau asa as vrea sa cred), probabil ca si in Parlament as reusi sa aduc ceva plus in procesul legislativ. Sper. (…)

Activitatea ministerului, in cei trei ani, mie mi se pare ca a fost destul de prolifica (cel putin din unghiul meu) si ma bucur sa fi avut alaturi de mine colaboratori de foarte buna calitate, oameni seriosi, harnici. Numai ca sunt destul de multe lucruri pe care le-am inceput si pe care efectiv nu am reusit sa le termin nu pentru ca as fi avut un ritm mai lent”.

Despre colaborarea cu ministra Alina Gorghiu:

„Colaborarea cu doamna Gorghiu a fost o colaborare buna – cel putin din perspectiva mea. Sper ca si dansa vede lucrurile la fel. A fost o chestiune in care fiecare dintre noi si-a impartit sarcinile. Am ramas in continuare in zona a ceea ce stiam sa fac: chestiuni mai degraba tehnice decat politice, pentru ca la asta ma pricep si am decis ca e de preferat sa fac ceea ce stiu sa fac mai bine si am facut 26 de ani. Cred ca au fost cam 30 de proiecte de legi pe care marea lor majoritate le-am coordonat”.

Despre cele mai mari probleme ale sistemului:

„Perspectivele sunt diferite, pentru ca din interiorul sistemului lucrurile se vad intr-un fel. Extragandu-ma un pic si mergand in zona executivului si – sper – mai departe si in zona legislativului, perspectiva e un pic diferita.

Sa nu uitam ca ultimul raport pe statul de drept este un raport absolut pozitiv! Si atunci nu-mi ramane decat sa fiu convins ca sistemul judiciar a facut progrese evidente. Iar punctele in care s-a progresat sunt evidentiate in ultimul raport pe 'rule of law'.

Ca sa nu mai pomenim ca anul trecut, in septembrie, MCV-ul s-a inchis – ceea ce este un semnal extrem de pozitiv si o garantie a partenerilor nostri (a Comisiei Europene) ca lucrurile merg pe calea cea buna

Parerea mea este ca probabil cea mai mare problema cu care se confrunta la acest moment sistemul judiciar (m-as referi cu precadere la sistemul instantelor de judecata, pentru ca de aici vin si in ultimii trei ani de la minister am pastrat relatii absolut institutionale, firesti, cu fostii mei colegi din magistratura), cred ca principala problema ar fi incarcatura instantelor (aglomerarea). Am ajuns la o medie anuala de 1.400-1.500 de dosare pe judecator de judecatorie. Este o incarcatura destul de mare, care se regaseste si la tribunale, si la curti de apel.

Poate ca la acest moment deficitul de personal nu este atat de acut. E posibil sa existe oarece nevoie de resursa umana la personalul auxiliar (la grefieri). La judecatori, din cate stiu, s-au organizat in ultima vreme mai multe sesiuni de concurs de admitere la INM si in magistratura si, intr-o oarecare masura, deficitul a fost suplinit.

Insa incarcatura instantelor ramane in continuare o problema si este evident ca niciun judecator nu e foarte fericit sa intre cu 80-100 de dosare (n.r. in sedinta). Incarcatura asta uriasa se reflecta in mod direct si evident si asupra calitatii actului de justitie – si asta nu e neaparat culpa magistratului. Magistratul are un timp limitat la dispozitie. Imi amintesc ca acum cinci ani, cand am plecat din instanta, din profesia de magistrat cu roba si baveta, dosarele imi veneau cu caruciorul de supermarket. Daca lucrurile aveau evolutia asta atunci cand am plecat eu, imi imaginez ca intre timp, crescand si volumul de dosare, situatia poate deveni pe alocuri dramatica.

E adevarat ca incarcatura aceasta uriasa nu este omogena la toate instantele nationale: sunt unele un pic mai aproape de firescul lucrurilor, sunt altele care sunt chiar intr-o medie normala, dar sunt si instante – cum sunt cele din Prahova, spre exemplu – care sunt extrem de incarcate.

Unul din punctele pe care mi le propun sa le ating ca parlamentar ar fi tocmai sa incerc sa ajut la degrevarea instantelor de judecata. Am cateva solutii concrete care vin din practica. Le voi spune la momentul potrivit”.

Despre pregatirea magistratilor:

„Din punctul meu de vedere, magistratii sunt suficienti de pregatiti. Am ferma convingere ca INM isi face treaba cu programele de pregatire profesionala si sunt la fel de convins ca fostii mei colegi fac tot ce le sta in putinta sa faca pregatire individuala la nivelul la care sunt obligati s-o faca pentru a pronunta hotarari judecatoresti de calitate. Numai ca la un moment dat nu cred ca putem discuta de o standardizare a capacitatii de management al timpului pentru fiecare dintre judecatori. Fiecare om lucreaza in ritmul lui. Unii reusesc sa managerieze timpul mai bine, altii sunt mai mult aplecati pe detalii si pe pe niste chestiuni care in mod direct conduc la o calitate mai buna a actului judiciar.

Insa raman la parerea mea: daca reusim sa aducem dosarele la un nivel acceptabil pentru un complet de judecata indiferent, atunci in mod cert se va realiza si o uniformizare a timpilor in care fiecare dintre acesti judecatori reusesc sa-si gestioneze dosarele. Pentru ca una este ai o lista cu 60 de dosare, din care scoti (n.r. in pronuntare) 40 de dosare, dupa care sa le si redactezi, si alta e sa vii cu 30. Este evident ca timpul necesar este la jumatate (si, proportional, si calitatea redactarii lor), iar procentul de casari va scadea. Este un mecanism firesc. Dar repet: sunt convins ca fostii mei colegi isi fac treaba atat cat pot de bine”.

Despre procurorii care incaseaza prea multe achitari:

„Din perspectiva constitutionala, exista, intr-adevar, autoritatea ministrului Justitiei, dar ea se refera la chestiuni administrative. Noi (n.r. MJ) nu putem intra pe lucruri care tin de managementul parchetelor. Cred ca instrumentul cel mai bun pe care il are ministrul Justitiei la acest moment este cel pe care il primeste la momentul procedurii de selectie.

Exista, la nivelul parchetelor, sedinte de analiza a solutiilor. Exista rapoarte de activitate, atunci cand procurorul-sef trage niste concluzii legate de numarul ridicat sau scazut de achitari. Aici discutam de instrumente manageriale. Daca cel care se afla in fruntea unitatii de parchet gestioneaza asa cum se cuvine, evident ca are si instrumentele necesare pentru a reduce acest numar de achitari.

La momentul in care procurorul care a fost numit intr-o functie revine si isi depune candidatura pentru un alt mandat, acolo, da, se pot lua in calcul anumite concluzii pe care ministrul Justitiei – printre alte argumente – le poate valoriza atunci cand face propunerea respectiva.

Prin efectul legii (inclusiv in noile legi ale justitiei), exista comisii de evaluare. Atributul evaluarii activitatii fiecaruia dintre procurori sau judecatori revine acelei comisii. Exista posibilitati de a contesta acel raport. Nu exista instrumente pe care noi (n.r. MJ) sa le avem la indemana pentru a aprecia, a infirma sau a confirma evaluarile pe care sefii de parchete sau de instante le fac”.

Despre folosirea banilor proveniti din taxele de timbru:

„Si daca am incerca sa utilizam aceste resurse care vin din taxele de timbru strict catre instante, nu am reusi sa acoperim in niciun caz nici necesarul de resursa umana si nici necesarul de investitii. Sunt probleme legate de finantare. Pe investitii, as indrazni sa cred ca am facut suficient de multe in ultimii trei ani: si in sedii de instanta, si in infrastructura. Numai in ceea ce inseamna echipamente IT, cred ca am livrat undeva la 100 si ceva de milioane de lei in echipamente. Si nu cred ca in instante colegii mei se pot plange de lipsa echipamentelor de calcul, a serverelor sau a perifericelor.

Pe de alta parte, daca discutam de investitii in instante, sunt suficient de multe obiective care au fost inaugurate in ultimii trei ani – inclusiv Palatul de Justitie din Ploiesti (un sediu nou de instanta inaugurat in 2021).

Justitia este un serviciu public. Modul in care sunt administrate resursele care provin din servicii publice sunt chestiuni de oportunitate. Deci la un moment dat putem gandi daca aceste resurse care vin din plata taxelor de timbru (dar care nu sunt atat de mari pe cat s-ar banui) ar putea sau nu sa mearga catre instante. La acest moment, cel putin din perspectiva de ordonator de credite strict pe investitii (deci pe tot ce nu are legatura cu drepturile salariale; din 2022, tot ceea ce este legat intrinsec de cheltuielile salariale sunt la ICCJ), cred ca noi ne-am facut treaba asa cum se cuvine. Repet: nu cred ca am putea compensa cu cheltuielile din taxele de timbru, dar putem analiza daca este oportun si daca, intr-adevar, ar ajuta un pic mai mult decat eforturile pe care le facem in prezent la MJ.

As indrazni sa cred ca puterea executiva nu subfinanteaza puterea judecatoreasca. Din perspectiva drepturilor salariale, din cate stiu, nu exista decat anumite discutii legate de niste drepturi restante, dar care urmeaza a fi rezolvate. Iar daca discutam despre infrastructura si dotari, aici cred ca nu pot fi facute foarte multe reprosuri.

Deci nu stiu daca finantam atat de mult cat si ar dori magistratii, dar cu siguranta nu subfinantam.

Suntem la zi acum (n.r. cu plata oficiilor pentru avocati), doar ca sunt sume foarte mari. Mecanismul prin care se fac platile respective este unul destul de minutios, laborios. Sunt doua sau trei etape prin care banii ajung la barouri. Dar in acest moment suntem cu platile la zi”.

Despre relatia MJ-UNBR si statutul avocatului:

„Nu suntem pe picior de razboi; suntem in relatii foarte bune. Cel putin eu am o relatie foarte buna cu domnul presedinte Traian Briciu. Sunt cel care a participat la discutiile trilaterale pentru protocoale pentru asistenta judiciara in oficii.

Acolo era o chestie de simbolistica (n.r. in salile de judecata unde procurorii stateau pe un piedestal), dar daca discutam din perspectiva garantiilor procesuale civile sau penale, sunt absolut convins ca legislatia actuala pune avocatul pe picior de egalitate cu celelalte cu ceilalti participanti la proces.

Pe de alta parte, e adevarat ca n-am mai participat activ la o sedinta de judecata de ceva ani, insa nu am mai auzit discutii extrem de abrazive cel putin in spatiul public sau in zonele in care am avut eu schimburi de idei pe tema asta.

Pe de alta parte, uneori magistratii sunt sub presiunea timpului. Si atunci incearca sa gestioneze timpul pe care il au pentru a solutiona o lista cu 100 de dosare cat de eficient pot. Sunt convins insa ca nu lasa senzatia ca nu iau avocatul in seama, pentru ca asta ar insemna sa nu iei in seama clientul avocatului (care este parte in dosar) si asta ar insemna sa tratezi cu superficialitate dosarul. Si sunt convins ca nu se intampla asa ceva”.

Despre promisiunea PNL de a taia pensiile de serviciu ale magistratilor:

„In 1995 (anul in care am intrat in magistratura), si eu, si sotia mea eram tineri judecatori stagiari. Salariul pe care il aveam era de 100 de dolari. Era fericire totala intr-o familie in care castigai 200$. Deci nu cred ca ar putea cineva sa se gandeasca cum ca din ratiuni mercantile eu sau colegii de o varsta cu mine am ales sa facem magistratura – nici pe departe. Am ramas in sistem si eu, si cei de varsta mea tocmai din dragoste pentru profesie.

Ca lucrurile intre timp au evoluat si ca s-a ajuns la un nivel de salarizare decent, mie mi se pare absolut in regula. Este o profesie care necesita foarte multa raspundere, foarte multa constiinta, sunt nopti nedormite...

Eu stiu ca in urma cu ceva timp s-a intrat cu o impozitare diferentiata pe aceste pensii si au fost ajustate destul de mult. Iar eu sunt unul din exemple, pentru ca, fiind pensionat, am simtit cum pensia a fost redusa – ceea ce nu mi se pare neaparat un lucru drept. Dar discutam despre drepturi castigate, care au fost o data cenzurate la inceputul acestui an. La ultima interventie legislativa, a fost si o discutie cu Comisia Europeana, pentru ca sunt niste angajamente si un dialog constant pe care le avem.

Metode de acest gen (n.r. impozitare treptata) au mai fost discutate, iar solutia la care s-a ajuns este cea pe care o cunoastem cu totii.

Daca se va relua discutia, o sa vedem ce instrumente legale si care nu depasesc cadrul constitutional avem la dispozitie. Dar as prefera sa facem o evaluare la acel moment”.

Despre OUG 62/2024:

„Inalta Curte de Casatie si Justitie – dincolo de faptul ca e instanta suprema – are rolul de a unifica practica judiciara. Si stim cu totii ca nu doar in domeniul drepturilor salariale, dar cu precadere, au existat solutii diferite. Si cum e de preferat sa avem o practica judiciara unitara, nu cred neaparat ca acel HP este un lucru rau.

Din perspectiva mea, din cate stiu, si din discutiile pe care le-am avut, rostul acestei ordonante este de a unifica practica judiciara. Eu nu pot sa garantez in locul ministrului de Finante, dar pot sa va spun ca niciodata argumentul prevalent nu a fost acela al lipsei fondurilor, ci doar a unei directii a practicii judiciare care sa fie unitare. Practica neunitara este foarte greu de explicat nu doar magistratilor din sistem, ci si justitiabililor de rand. Cu cat avem mai putina practica unitara, cu atat si calitatea actului de justitie automat creste si nivelul de incredere al cetateanului in sistemul de justitie creste. Deci repet: argumentul principal pentru care a fost adoptata (n.r. OUG 62/2024) sunt convins ca a fost cel al practicii unitare. De aceea s-a si ajuns la hotarare de principiu la ICCJ”.

Despre proiectul de digitalizare pentru notari:

„Sistemul judiciar, prin definitie, ca orice sistem, are mai multe componente. Nu poti sa te gandesti la a face ceva bine pentru un sistem daca nu te gandesti la componentele lui si daca nu incerci sa le faci sa lucreze sinergic. Deci nu te poti ocupa doar de o parte si sa te astepti sa-ti mearga tot sistemul. Iar executorii si notarii, dincolo de faptul ca sunt in relatie administrativa directa cu Ministerul Justitiei, sunt elemente importante ale sistemului judiciar privit in sens larg. Ei aduc servicii judiciare publice de care beneficiaza marea majoritate a cetatenilor acestei tari.

Revenind acum la proiectul de care faceati dumneavoastra vorbire: este un proiect la care tin foarte mult, in care m-am implicat personal si pe care l-am coordonat personal din partea Ministerului Justitiei. Ne-a luat cam un an sa facem toate consultarile si variantele de lucru, sa ajungem la o forma finala.

Se numeste 'proiectul de Lege a activitatii notariale electronice' si am avut onoarea si satisfactia de a-l fi promovat personal in ultima sedinta de Guvern. A fost aprobat de Guvern in procedura de urgenta. Urmeaza sa fie trimis in Parlament pentru adoptare. El este facut in colaborare cu Autoritatea pentru Digitalizarea Romaniei si cu Ministerul Cercetarii, Inovarii si Digitalizarii.

Pe tot parcursul elaborarii acestui proiect, am fost in legatura permanenta cu notarii, pentru ca este un instrument pe care il vor pune in aplicare notarii publici.

Este un prim pas catre digitalizarea profesiilor juridice si este menit sa faciliteze accesul cetatenilor la serviciile pe care le ofera notarii. In prezent, marea majoritate a procedurilor notariale se instrumenteaza in persoana si pe hartie. Mergeti la notar, pentru ca trebuie sa vi se verifice identitatea. Initial, proiectul a fost gandit un pic mai larg, insa, dupa ceva analize destul de serioase, am ajuns la concluzia ca ar prezenta vulnerabilitati si ca ar pune in risc circuitul civil al bunurilor. In momentul in care mergi la un notar, notarul controleaza spatiul. Iti poate verifica personal identitatea si poate constata daca ce exprimi tu, ca si consimtamant, este un consimtamant liber si neviciat. Un consimtamant viciat atrage sanctiunea nulitatii relative. Lipsa totala a consimtamantului atrage nulitatea absoluta. Si atunci avem de a face cu un act inutilizabil si care poate produce si niste consecinte greu de evaluat.

Si atunci noi am gandit lucrurile in felul urmator: haideti sa facem digitalizarea asta in pasi mici, dar siguri! Mai exact: mergi la un notar, te identifica, semnezi in fata lui cu semnatura electronica calificata. Marea majoritate a firmelor dispun de asa ceva. In circuitul economic, este obligatoriu (n..r sa ai semnatura electronica calificata). In momentul in care acel act este redactat, se redacteaza si in forma electronica. Omul primeste in forma electronica, dupa care avantajele sunt lesne de imaginat: il poti folosi in relatiile cu alte persoane, in relatiile cu autoritatile publice... Spre exemplu: il poti trimite la ANCPI. Si e mult mai simplu: nu mai vii la notar, sa ceri duplicate, sa faci copii etc. Deci mobilitatea unui document in forma electronica este incontestabila.

Pe de alta parte, il poti urca intr-un portofel digital. Toate aceste documente vor fi urcate pe o platforma care se va intitula 'Top Note', care va fi administrata de Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania, iar accesul la aceasta platforma va fi non-stop. De altfel, se intampla in multe state europene cu traditie in materie notariala (de exemplu, Franta). Aceasta platforma va fi un instrument foarte bun de schimb de informatii si date intre notari publici, pe de o parte, si intre notari si autoritatile publice sau intre clientul care beneficiaza de serviciile notariale si autoritatile publice”.

Despre onorariile si raspunderea disciplinara a executorilor:

„Pentru executorii judecatoresti, am propus o modificare la legea lor (Legea 188/2000). Am facut-o dupa indelungi consultari cu ei, iar legea in acest moment a primit o obiectie de neconstitutionalitate. Cred ca avem termen acum, in noiembrie, la CCR. Vedem ce se intampla dupa ce Curtea Constitutionala va pronunta solutia.

Insa si acolo am facut cateva lucruri bune si cred ca ne-am uitat in primul rand si spre modul in care sunt gandite onorariile executorilor judecatoresti: nu neaparat cuantumul lor, ci modul in care sunt structurate. Am separat cheltuielile administrative de onorariul propriu-zis. Deci este o logica un pic diferita fata de ceea ce avem acum. Sigur ca discutam de onorarii pe executarile indirecte, nu pe cele directe (pe care le avem pe ordinul ministrului Justitiei).

Dincolo de asta, ne-am uitat un pic pe raspunderea disciplinara, pe organele lor de conducere... Cred ca noul proiect de lege va intari un pic posibilitatea de a sanctiona disciplinar un executor. Dar daca discutam deja despre un executor care pune in executare un inscris care nu e titlu executoriu, deja lucrurile au alta turnura. Cel putin din ceea ce stiu in ultimii doi ani, de cand raspunde serviciul profesiei juridice conexe, nu cred sa fi fost o situatie sau doua de genul asta.

In general, raspunderea disciplinara pentru executori este atrasa pentru cu totul alte chestiuni (de exemplu, neglijenta). Avem un corp de control (n.r. la MJ) care face verificari. In situatia in care gaseste indiciile unei abateri disciplinare, poate exercita actiunea, se merge la organele specifice Uniunii sau Camerei...”

Despre digitalizarea cu probleme de la Registrul Comertului:

„Ca orice proiect, la inceput poate ca nu e perfect; devine perfectibil. Din cate stiu, timpii de procesare pentru cerere a scazut destul de mult, daca ne raportam la perioada de acum doua luni. Si atunci nu pot decat sa cred ca acesti timpi vor scadea si ca timpul de reactie pe care il are ONRC la solicitarile societatilor intreprinzatorilor va fi foarte scurt.

Pe de alta parte, fara sa vreau sa fiu partizanul lor, n-a spus nimeni ca digitalizarea e usoara. Digitalizarea e destul de complicata si nu trebuie neaparat sa fie mai facila. Numai ca ea ofera multe alte avantaje: interconectare, cloud-uri samd.

Deci cred ca software-ul n-a fost suficient de bine adaptat cerintelor pietei. Probabil ca n-a fost pregatit sa faca fata unor cereri de procesare atat de numeroase. N-as sti sa va spun exact, pentru ca nu a fost in subordinea mea directa si atunci mi-e destul de greu sa inteleg ce s-a intamplat cu acel proiect. Eu stiu ce am facut cu proiectele mele, pe care le-am coordonat, insa acolo as vrea sa le dau beneficiul indoielii si sa spun ca poate o anumita chestiune de arhitectura de proiectare a softului respectiv n-a tinut cont de niste realitati immediate. Din cate stiu, Registrul Comertului si-a revenit: timpii de asteptare sunt considerabil mai redusi ca acum trei luni”.

Despre generalizarea dosarului electronic de la instante:

„Pana la momentul la care noi am proiectat dosarul electronic national cu echipa de informaticieni din intreaga tara, existau patru versiuni de dosar electronic, care erau utilizate secvential, pe la instante: fiecare folosea ce credea ca i se potriveste mai bine. Noi am incercat sa gasim care sunt caracteristicile cele mai bune ale celor patru dosare numai ca am creat un dosar electronic nou, ca si structura.

Dosarul structural este gata, din cate stiu. Se mai lucreaza pe ultima suta de metri la modulul de incarcare a actelor de procedura. Pentru ca noi nu ne-am dorit sa facem un dosar care sa ofere doar consultare, ci sa poate face si elemente procedurale. Spre exemplu: la regularizarea cererii, primesti cererea de chemare in judecata, ai la dispozitie 20 de zile sa faci intampinare. Poti sa trimiti intampinarea electronic. Va fi operational un dosar unic la nivel national – un dosar generalizat”.

Despre inlocuirea judecatorului uman cu judecatorul electronic:

„Din discutiile pe care le-am avut la consiliile JAI, nu cred ca la acest moment justitia este pretabila unui judecator electronic. Cred ca rationamentul uman – cu bune si cu rele, cu emotii sau fara (de preferat cat mai putine) – este de esenta umanitatii si a actului de justitie. Pana la urma, oamenii judeca oameni. Cred ca umanitatea reprezinta ceea ce fiecare dintre noi simte.

V-as da un exemplu tehnic: ce facem cu agravantele sau atenuantele? Noi avem limitele de pedeapsa intre minim si maxim. Facem un algoritm de calcul? Este complicat.

Nu exista vreun proiect-pilot. Avem proiecte pilot pentru 'speech-to-text' (n.r. transcrierea inregistrarilor audio-video), avem pentru centre de date camere de date, dar nu pentru judecatorul electronic. Eu, personal, n-as sustine asa ceva”.

Despre raspunderea magistratilor:

„In primul rand, in ceea ce inseamna mecanismul de potentiala raspundere a magistratilor sunt implicate doua institutii pe care le consider extrem de serioase: CSM si Inspectia Judiciara. CSM are consacrare constitutionala – este garantul independentei justitiei. Din perspectiva mea, Constitutia e sfanta. Lucrarea de diploma am dat-o in drept constitutional. Si atunci sunt mare iubitor de drepturi si libertati fundamentale. Daca membrii CSM sunt garanti ai independentei justitiei, nu pot decat sa fiu convins ca isi fac treaba asa cum se cuvine.

Daca discutam de chestiuni de detaliu, acestea au fost discutate pe indelete la comisia speciala pentru legile justitiei – si mi-amintesc ca am stat destul de mult pe capitolul asta. Convingerea mea e ca cel putin pentru acest moment mecanismele de acolo ofera suficiente garantii, incat sa nu putem pune in discutie in viitorul apropiat elemente noi care sa aduca modificari structurale pe acele texte de raspundere”.

Despre degrevarea instantelor:

„In primul rand, stiu care sunt problemele generale de sistem. Si se pare ca o parte din ele sunt mai acute in Prahova (de exemplu, incarcatura instantelor de judecata). Si acolo cred ca am solutii solutii pe care le cunosc si din cei 26 ani de ani magistratura, si din cei trei pe care i-am petrecut la Ministerul Justitiei.

Va dau un exemplu: imi propun sa reduc durata proceselor si incarcatura (n.r. incarcatura de dosare pe judecator). Aici am niste solutii cat se poate de reale, prin incurajarea actualelor mecanisme de mediere, conciliere. Daca poti creste anvelopa de procese redirectionate catre mijloacele alternative, tot e un castig.

Avem o decizie CCR care momentan nu a fost supusa unui reviriment: cea care inlatura procedura medierii ca procedura obligatorie sub sanctiunea admisibilitatii actiunii. Dar putem introduce si metode alternative.

Va dau un exemplu: ne amintim cu totii ce a insemnat procedura divortului care a fost partial extrasa de la instanta. Si a functionat: instanta a fost degrevata destul de mult.

Mai am un proiect: procedura titlurilor executorii notariale. Multe dosare care au o valoare relativ redusa si care n-ar trebui in mod necesar sa treaca primar prin filtrul judecatorului fara a impiedica accesul la justitie (cele care tind sa devina necontencioase) ar putea fi, la randul lor, scoase si trimise in aceeasi procedura”.

CMF: 11240002