Insusi procurorul Marius Iacob a recunoscut ca politistul Cristian Cioaca (foto) a fost condamnat la 15 ani si 8 luni pentru uciderea sotiei sale, avocata Elodia Ghinescu, in baza unor probe indirecte, neexistand nici cadravrul, nici arma crimei, si nici marturisirea autorului. Aceeasi impresie au lasat insa chiar si judecatoarele Elena Minodora Rusu si Anda Mihaela Pluteanu de la Curtea de Apel Pitesti, care au pronuntat decizia definitiva in cazul lui Cristian Cioaca in data de 18 iunie 2014, data la care au decis si schimbarea incadrarii juridice, din omor calificat in lovituri cauzatoare de moarte si profanare de morminte, in conditiile in care instanta se afla in pronuntare, fara a da dreptul aparatorului lui Cioaca sa formuleze apararea. Mai grav, schimbarea incadrarii juridice s-a facut in conditiile in care nu exista cadavru, iar este logic faptul ca pentru a stabili ca o persoana a decedat in urma loviturilor primite este necesara efectuarea unei autopsii.

In lipsa cadavrului, s-a dispus in data de 8.11.2011 declararea judecatoreasca a mortii Elodiei Ghinescu, fiind emis si certificatul de deces seria DZ nr. 363590 de Primaria Municipiului Campulung, judetul Arges.

Curtea de Apel Pitesti sustine in decizia penala nr. 358/A din dosarul nr. 1252/109/2013 ca schimbarea incadrarii juridice din omor calificat in infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte a intervenit dupa ce judecatoarele au concluzionat ca speta este atipica, “ca urmare a ascunderii cadavrului si a altor urme ale faptei, cat si a lipsei unui raport de necropsie, care sa confirme in detaliu intensitatea loviturilor sau regiunilor corpului victimei vizate de loviturile aplicate”.

Curtea de Apel Pitesti a stabilit ca politistul Cioaca, in momentul lovirii sotiei sale, avocata Elodia Ghinescu, "nu si-a propus sa suprime viata acesteia, iar acest rezultat mai grav s-a produs din culpa". In motivare, judecatoarele Minodora Rusu si Mihaela Pluteanu au retinut si ca “probele administrate nu sustin ipoteza ca inculpatul ar fi aplicat sotiei sale foarte multe lovituri, de o asemenea maniera si intensitate incat sa reflecte intentia de a o ucide”.

Magistratii au decis astfel ca nu se sustine scenariul procurorilor care l-au acuzat pe Cioaca de omor calificat, intrucat decesul Elodiei Ghinescu ar fi survenit “doar prin atingere, ceea ce n-ar corespunde variantei propuse de anchetatori”.

In ce priveste acuzatia de profanare de morminte, Curtea de Apel Pitesti a decis ca aceasta nu se sustine, existand doar certitudinea ca politistul Cristian Cioaca a procedat doar la sustragerea cadavrului avocatei Elodia Ghinescu din apartament.

CA Pitesti: “Curtea nu poate retine ca sentinta atacata ar fi lovita de nulitate absoluta, intrucat ar fi fost pronuntata inainte ca incheierile prin care s-au respins cererea de recuzare si declaratia de abtinere sa fi ramas definitive”

Judecatoarele Elena Minodora Rusu si Anda Mihaela Pluteanu de la Curtea de Apel Pitesti sustin ca toate cererile formulate la fond de Cristian Cioaca prin aparatorul sau, avocata Maria Vasii, si respinse la acea data, au fost admise in timpul judecarii apelului. "Curtea nu poate retine ca sentinta atacata ar fi lovita de nulitate absoluta, intrucat ar fi fost pronuntata inainte ca incheierile prin care s-au respins cererea de recuzare si declaratia de abtinere sa fi ramas definitive. (…) Avand in vedere ca prima instanta a respins cererea partilor civile privind schimbarea incadrarii juridice a faptelor, se constata ca nu exista o vatamare suferita de inculpat prin neacordarea unui alt termen pentru pregatirea apararii. De altfel, lipsa unei vatamari rezulta chiar din pozitia inculpatului in fata instantei de apel: dupa ce inculpatului, conform art. 386 Cod procedura penala, i s-a dat posibilitatea de a-si pregatit apararea in raport de o posibila schimbare de incadrare juridica pusa in discutie din oficiu, punctul sau de vedere a fost in sensul ca nu formuleaza concluzii distincte in acest sens, pentru ca apararea vizeaza doar achitarea pentru inexistenta faptelor, oricare ar fi incadrarea juridica ce s-ar da acestora".

Povestea Curtii de Apel despre uciderea Elodiei Ghinescu, al carei cadavru nu a fost niciodata gasit

"Ajuns inapoi acasa, in jurul orelor 02.00, in timp ce minorul dormea in apartament, inculpatul a lovit-o pe sotia sa, pe fondul tensiunilor preexistente dintre ei, iar aceasta a cazut si, in urma acestor agresiuni, a intervenit decesul sau, evenimentele petrecandu-se in zona din dormitorul matrimonial situata aproximativ intre pat si peretele care care desparte acest dormitor de baia de serviciu, catre usa de acces in dormitor. Dupa acest moment, inculpatul a luat hotararea ascunderii cadavrului victimei, folosindu-se in acest scop de o geanta de voiaj de dimensiuni mari, pe care victima o cumparase in timpul vacantei in Dubai, precum si de perdeaua de dus din baia de serviciu aferenta dormitorului matrimonial. Inculpatul a transportat cadavrul, intr-un loc ramas necunoscut, in portbagajul autoturismului Peugeot 607 cu nr. de inmatriculare BV... . (…) Desi pozitia inculpatului este ca nu a lovit-o in acea noapte si nu este implicat in vreun fel de decesul sotiei sale (aceasta se afla in viata si a inteles sa-si refaca viata departe de familie, a intrat intr-un program de protectie a martorilor ori ar fi putut fi rapita si lipsita de libertate sau omorata de alta persoana, etc.), aceste aparari sunt infirmate nu numai de probele anterior mentionate, ci si de numeroase alte probe care indica lipsa oricarui semn de viata din partea sotiei inculpatului, in toti acesti ani, cu toate cautarile si in ciuda intensei mediatizari a disparitiei sale. (…) Curtea observa ca inculpatul, incercand sa combata acuzatiile, a formulat aparari care s-au bazat in esenta pe ipoteze diferite ale disparitiei sotiei sale, solicitand diverse probe menite a dovedi doar presupuneri, conform tezelor probatorii si explicatiilor oferite unoeri chiar de inculpat. (…) Instanta constata ca toate aceste explicatii oferite sunt doar presupuneri care nu se confirma in mod rezonabil, in timp ce ansamblul probatoriu converge catre legatura dintre disparitia victimei si inculpat. Celelalte ipoteze raman simple presupuneri, care nu pot justifica administrarea unor probe suplimentare, inutile pentru solutionarea cauzei, in conditiile in care deja s-a administrat un amplu probatoriu, atat in cursul urmaririi penale, cat si in fata instantei de apel”.

Curtea de Apel Pitesti recunoaste ca acuzatia de depesare a cadavrului nu se sustine si retine ca politistul Cioaca a cooperat cu organele de urmarire penala

“Curtea nu poate retine dovedirea acuzatiei de depasare a cadavrului victimei de catre inculpat, retinand doar actiunea de ascundere a corpului acesteia, intrucat probele administrate nu confirma, dincolo de orice indoiala rezonabila, aceasta acuzatie.

Astfel, vazand probele pe care se sprijina rechizitoriul, constata ca o urma dinamica de sange, cea creata pe tocul usii dormitorului matrimonial, precum si identificarea sangelui pe fragmente de silicon de la cada baii principale, chiar si in conditiile in care s-a dovedit ca inculpatul a efectuat operatiuni de curatire sau acoperire in casa, aruncand si o parte din obiecte (printre care si sifonul cazii respective) in rapa, nu sunt suficiente pentru a crea convingerea depesarii corpului victimei. Totodata, faptul ca in rapa s-a gasit si colacul de wc al copilului nu are relevanta sub acest aspect, intrucat nu era tinut numai in baia principala. Nici lipsa cutitului nu este de natura a convinge ca acest obiect ar fi fost folosit la depesare, in conditiile in care nu era de dimensiuni foarte mari. Legat de acest aspect, Curtea tine cont si de faptul ca inculpatul, daca ar fi depesat corpul victimei in modalitatea indicata in rechizitoriu, ar fi trebui sa execute cu copilul in casa atat aceasta operatiune, cat si indepartarea partilor cadavrului, precum si curatarea baii principale, in circa 6 ore, pana la venirea bonei, ceea ce nu este plauzibil. Nici inlocuirea perdelei de la dus si lipsa prosoapelor si a gentii de voiaj nu sunt mai relevante, obiectele servind, potrivit celor retinute de Curte, la transportarea corpului nedepesat al victimei.

Inculpatul nu s-a opus ridicarii de obiecte si prelevarii urmelor biologice din apartament si din autoturismul cercetat fiind de acord atat cu efectuarea cercetarilor la fata locului, cat si cu operatiunile de ridicare si prelevare a mijloacelor de proba, nepunandu-se problema ridicarii silite a unor astfel de obiecte si urme materiale ori a perchezitionarii apartamentului si autoturismului, care sa fie supuse autorizarii judecatorului ori procurorului compentent, in sensul art. 100 si urm. Cod pr.penala, anterior. (…) Nu poate fi avuta in vedere critica formulata de inculpat, referitoare la neconcordantele dintre, pe de o parte, mentiunile de pe plicurile cu probe (fire de par) inaintate spre expertizare prin raportul de expertiza biocriminalistica nr.77311/14.09.2007, iar pe de alta parte, mentiunile din raportul de expertiza referitoare la continutul acestor plicuri, deoarece aceste aspecte au fost verificate in fata instantei de apel, dovedindu-se faptul ca nu exista niciun fel de neconcordante reale in raportul de expertiza fiind vorba de o eroare de consemnare”.

Curtea de Apel Pitesti nu a considerat utila pentru solutionarea cauzei verificarea altor persoane care au intrat in contact cu Elodia Ghinescu, intrucat probele administrate il indicau pe Cristian Cioaca drept vinovat

"Este nefondata critica potrivit careia nu s-ar fi inaintat la dosar toate probele administrate in cauza ori ca nu s-ar fi administrat in cursul urmaririi penale toate probele ce ar fi fost incuviintate in apararea inculpatului. In acest sens, a fost inaintata, printre mijloacele materiale de proba, agenda profesionala a sotiei inculpatului, dupa cum au fost depuse in dosarul de urmarire penala procesele verbale prin care s-au redat convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate, referitoare la faptele care formeaza obiectul prezentei cauze. Faptul ca datele din agenda sotiei inculpatului nu au fost exploatate criminalistic, in sensul cerut de inculpat (verificarea tuturor dosarelor in care aceasta acorda sau acordase asistenta juridica, indentificarea si verificarea tuturor partilor care figurau in aceste dosare, pentru a se vedea daca ar fi existat relatii de dusmanie intre sotia inculpatului si persoane implicate in astfel de dosare, care sa fi fost practic implicate in uciderea acesteia din urma) nu atrage aspecte de nelegalitate a sesizarii instantei, in conditiile in care nici inculpatul nu a solicitat, in concret, prezentarea acestui mijloc de proba si verificarea unor aspecte punctuale in legatura cu activitatea profesionala a sotiei sale, iar verificarea tuturor persoanelor implicate in acele dosare nu apare ca fiind utila pentru solutionarea cauzei, in raport de probele administrate.

Totodata, nici depunerea la dosar a tuturor transcrierilor convorbirilor telefonice ale inculpatului interceptate de procuror in cursul urmaririi penale nu atrage sanctiunea procedurala a nulitatii, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile in cauza si a apararilor concrete formulate de inculpat. (…) Nu se poate retine critica inculpatului referitoarea la cautarea sotiei acestuia, conform procedurii intemeiate pe art.97 din Conventia Schengen, care prevede dreptul persoanei cautate de a decide difuzarea datelor referitoare la locatia in care s-ar gasi, deoarece o astfel de procedura nu echivaleaza, astfel cum sustine inculpatul, cu lipsa unor cautari a sotiei sale ca persoana in viata. Astfel, cum insusi inculpatul a aratat, procedura folosita in cauza s-a efectutat sub rigorile dreptului persoanei cautate de a decide daca accepta sau nu ca autoritatile sau familia sa afle date despre locul in care s-ar gasi, ceea ce presupune ca, odata localizata ca atare o persoana, ceea ce ramane confidential este nu insusi aspectul gasirii (localizarii sale), ci doar adresa efectiva unde poate fi gasita. In cauza, nu este vorba de localizarea sotiei inculpatului, cu pastrarea asupra locatiei, ci, practic, cautarea efectuata de Interpol in baza art.97 din Conventia Schengen in decursul anilor nu s-a soldat cu niciun rezultat, in sensul localizarii sotiei inculpatului. Referitor la cautarea in interiorul tarii a sotiei inculpatului cu ajutorul dispozitivului ADE 650, Curtea nu poate retine ca nefondata critica formulata de inculpat, deoarece, chiar daca acest dispozitiv nu era apt a conduce la localizarea corpului unei persoane, o astfel de imprejurare nu este de natura a inlatura concluzia care se despinde din intreg materialul probator administrat in cauza”.

Curtea de Apel Pitesti recunoaste ca cercetarea judecatoreasca efectuata in prima instanta a fost deficitara

“In final, Curtea precizeaza ca unele critici formulate de inculpat cu privire la probatoriul administrat, inclusiv de catre prima instanta, s-au dovedit intemeiate, asa incat, manifestand rol activ si in conditiile in care in aceasta cale de atac cauza se devolueaza in integrum, instanta de apel a suplinit, prin administrarea unui amplu probatoriu, toate deficientele cercetarile judecatoresti in prima instanta. Consecutiv, desi prima instanta a retinut, in esenta, situatia de fapt intocmai ca in rechizitoriu (mai putin aspectele referitoare la gasirea cutitului sau a prosoapelor care lipseau din domiciliul sotilor), Curtea, in baza propriului examen, nu poate retine in intregime aceeasi situatie de fapt expusa in sentinta atacata, unele aspectele si imprejurari nefiind probate dincolo de orice indoiala rezonabila, astfel cum cer dispozitiile art. 396 alin. 2 Cod procedura penala (a se vedea, astfel cum rezulta si din expunerea situatiei de fapt, chiar aspecte concrete legate de imprejurarile esentiale ale savarsirii faptelor, cum este cazul intentiei inculpatului de a-si ucide sotia ori depesarea cadavrului acesteia, pentru care probele sunt insuficiente)”.

Incadrarea juridica a faptelor

“In raport de situatia de fapt, astfel cum a fost prezentata anterior, Curtea constata ca, desi inculpatul a actionat in mod violent asupra corpului victimei, iar rezultatul l-a constituit moartea acesteia, incadrarea juridica a faptei de savarsirea careia a fost acuzat inculpatul este, in aprecierea Curtii, in infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte prevazuta de art. 183 Cod penal anterior, in raport de imprejurarile ce au rezultat din mijloacele de proba administrate, atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de cercetare judecatoareasca.

Infractiunea de omor presupune, in mod obligatoriu, intentia faptuitorului de a ucide, rezultatul pe care il prevede, fie ca o consecinta sigura a faptei, fie ca o eventualitate pe care o accepta, iar aceasta pozitie psihica nu se presupune, ci trebuie clar dovedita.

Pozitia subiectiva a inculpatului in ce priveste fapta de lovire a victimei, cu consecinta decesului acesteia, nu poate rezulta, dat fiind specificul cauzei, decat din activitatea materiala, obiectiva desfasurata de acesta.

Pentru ca aceasta activitate sa fie revelatorie, in conditiile in care nu exista o declaratie in acest sens a inculpatului si nu s-a descoperit cadavrul victimei, trebuie coroborata si cu alte fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul materialului probator.

Aceasta analiza a formei de vinovatie a infractorului se impune, intrucat cazul de speta este atipic, ca urmare a ascunderii cadavrului si a altor urme ale faptei, cat si a lipsei unui raport de necropsie, care sa confirme in detaliu intensitatea loviturilor sau regiunilor corpului victimei vizate de loviturile aplicate.

Intr-adevar, distinctia intre infractiunea de omor si cea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte este data in general de o serie de imprejurari si detalii legate in primul rand de natura obiectului vulnerant si aptitudinea sa de a ucide, dar in egala masura de modalitatea in care faptuitorul a actionat in concret, de numarul si intensitatea loviturilor aplicate, de zona sau zonele corpului vizate de actiunile agresive, etc.

Daca faptuitorul actioneaza cu intentia doar de a produce vatamarea corporala, iar urmarea mai grava, decesul, se produce ca urmare a culpei sale, fie ca a prevazut-o, dar a crezut ca nu se va produce, fie ca nu a prevazut-o, desi putea si trebuia sa-l prevada, atunci incadrarea juridica a faptei este cea a loviturilor cauzatoare de moarte.

Concluzia desprinsa de Curte, din analiza tuturor imprejurarilor concrete in contextul carora a fost savarsita fapta, cunoscute in cauza, este aceea in sensul ca inculpatul, in momentul lovirii sotiei sale, nu si-a propus sa suprime viata acesteia, iar acest rezultat mai grav s-a produs din culpa.

In acest sens, trebuie observat ca probele administrate nu sustin ipoteza ca inculpatul ar fi aplicat sotiei sale foarte multe lovituri, de o asemenea maniera si intensitate incat sa reflecte intentia de a o ucide.

Daca altfel s-ar fi petrecut evenimentele dintre soti, ar fi fost imposibil ca zgomotele produse in timpul unei agresiuni de o asemenea maniera sa nu fie auzite si sa nu alarmeze atat pe vecini, cat si pe copilul care dormea, potrivit declaratiei inculpatului, chiar in acea incapere. Or, acest lucru nu s-a intamplat, desi era o ora foarte tarzie, iar martorii Chetea, vecinii din apartamentul de sub cel al familiei Cioaca-Ghinescu, au precizat ca au auzit doar o bufnitura, asemanatoare celei facute de un corp lovindu-se.

Totodata, Curtea retine ca nici urmele de sange identificate ca fiind ale victimei nu sustin pe deplin o astfel de ipoteza. Desi s-au gasit mai multe urme nu numai in dormitorul matrimonial, ci si in baia de serviciu, existand obiecte cu astfel de urme si in locuri diferite si destul de distantate din incapere, numarul urmelor de sange si locatia lor nu sunt elemente suficiente pe baza carora sa se poate stabili cert ca au fost produse in mod direct ca urmare a exercitarii unor multiple actiuni de lovire de catre inculpat asupra corpului sotiei. (...) In conditiile in care specialistul criminalist a aratat ca exista o singura urma dinamica (cea de pe tocul usii), cu privire la celelalte urme nu se poate retine modul de producere, putand fi doar prin atingere, ceea ce n-ar corespunde variantei propuse de anchetatori.

Curtea retine ca, desi la dosar exista numeroase probe ale ascunderii de catre inculpat atat a cadavrului victimei, cat si a urmelor infractiunii, aceste aspecte nu au relevanta pentru stabilirea pozitiei subiective a inculpatului la momentul exercitarii agresiunii, tocmai pentru ca ele reprezinta imprejurari ulterioare comiterii faptei.

Cu atat mai mult, nu exista dovezi certe privind savarsirea de catre inculpat a faptei prin cruzimi ori cu premeditare sau din interes material, sens in care Curtea nu poate retine solicitarile formulate de partile civile majore, referitoare la schimbarea incadrarii juridice a faptei de omor calificat intr-o alta fapta mai grava. In acest sens, circumstanta comiterii faptei prin cruzimi nu este dovedita, deoarece, astfel cum in mod corect a apreciat si judecatorul fondului, din probele administrate nu se poate stabili ca victima a fost supusa unor suferinte deosebite, altele decat cele rezultate din insasi suprimarea vietii acesteia.

Nici elementul circumstantial al savarsirii faptei cu premeditare nu rezulta din ansamblul probelor administrate, lipsind datele care sa stea la baza concluziei ca inculpatul ar fi pregatit in vreun fel savarsirea faptei. Dimpotriva, astfel cum s-a aratat din ansamblul materialului probatoriu se desprinde concluzia ca fapta a fost savarsita cu vinovatie sub forma praeterintentiei, ceea ce exclude premeditarea.

Totodata, nu poate fi retinuta nici savarsirea faptei din interes material. In speta, nu sunt probe din care sa rezulte ca inculpatul a actionat cu intentie, care sa fie calificata printr-un astfel de scop.

In concluzie, in raport de toate aceste aspecte, vazand ca dispozitiile art. 4 Cod procedura penala prevad ca dubiul profita inculpatului si cu privire la aceste specte, in conditiile in care probele nu pot releva, dincolo de orice indoiala rezonabila, faptul ca inculpatul ar fi avut intentia uciderii sotiei sale, Curtea va retine incadrarea juridica a infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevazuta de art. 183 Cod penal anterior.

Cat priveste fapta inculpatului, constand in sustragerea cadavrului, Curtea constata ca nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de profanare de morminte, prevazuta de art. 319 Cod penal anterior.

Chiar daca, asa cum a rezultat din expunerea situatiei de fapt retinuta de Curte, probele nu dovedesc dincolo de orice indoiala rezonabila faptul ca inculpatul a si procedat la depesarea cadavrului, Curtea retine actiunea de ascundere a corpului victimei, prin indepartarea lui din locul comiterii faptei si plasarea intr-un loc necunoscut pana la aceasta data.

In aplicarea Deciziei nr.35/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, fapta comisa de inculpat prin care s-a adus atingere respectului datorat victimei decedate, chiar daca a fost savarsita in scopul ascunderii infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, trebuie retinuta in concurs real cu aceasta din urma.

In ce priveste latura subiectiva, inculpatul a savarsit infractiunea de profanare de morminte cu intentie indirecta, intrucat, desi nu a urmarit sa aduca atingere memoriei victimei, a acceptat producerea acestei urmari, aspect care rezulta din ansamblul imprejurarilor comiterii faptelor".

*Cititi aici decizia de condamnare a lui Cristian Cioaca (I)

*Cititi aici decizia de condamnare a lui Cristian Cioaca (II)