Avocata Raluca Todorut (foto) din Baroul Bucuresti reclama modul in care judecatoarele Camelia Toderica si Daniela-Elena Gherca de la Curtea de Apel Iasi i-au respins pe nedrept, la 27 iunie 2024, cererile de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (pentru dezlegarea unei chestiuni de drept) cu privire la art. 64 alin. 4 din Codul de procedura penala: „Judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa, in aceeasi cauza, la procedura de camera preliminara, la judecata in fond sau in caile de atac”.

Cele doua solicitari au fost formulate in cadrul contestatiei in anulare pe care avocata a declarat-o impotriva deciziei CA Iasi de condamnare a trei afaceristi iordanieni la pedepse de peste 20 de ani pentru omor calificat, inselaciune si falsificare sau substituire de alimente sau alte produse in legatura cu comercializarea, in pandemie, a spirtului (alcoolului sanitar) contrafacut cu alcool metilic.

Avocata acuza nelegala compunere a completului

Pe scurt: prin sentinta nr. 328 din 5 iulie 2023 din dosarul nr. 5178/99/2020, judecatorul Narcis-Violin Stoica de la Tribunalul Iasi a dispus urmatoarele pedepse cu inchisoarea (mentinute definitiv prin decizia nr. 245 din 1 aprilie 2024 a magistratilor Constantin-Gabriel Tarlion si Florin-Liviu Niculita de la CA Iasi):

- Abdul Satar Dawoud (zis „Abed”): 22 de ani si 9 luni;

- Zuhair Abdel Nabi Ali Dawoud (zis „Zaher”): 22 de ani si 6 luni;

- Fuad Ahmmed (zis „Abu Ali”): 20 de ani si 6 luni.

Mentionam ca rechizitoriul nr. 219/P/2020 din 23 octombrie 2020 – intocmit de catre prim-procuroarea PT Iasi Mihaela Apostol – a fost confirmat de catre Vasile Chifan, procurorul general al PCA Iasi (vezi facsimil).

Avocata Raluca Todorut (autoarea contestatiei in anulare depuse in numele lui Zuhair Dawoud si a fiului acestuia, Abdul) sustine ca la Curtea de Apel Iasi completul de judecata a fost nelegal constituit. Mai exact, completul trebuia sa fie initial alcatuit din magistratii Alina Ene (fosta Codreanu) si Gabriel Tarlion. Judecatoarea Ene s-a abtinut, invocand art. 64 alin. 4 CPP.

Motivele de neconstitutionalitate

Dupa cum spuneam: art. 64 alin. 4 CPP este pasajul pe care avocata Todorut urmareste sa-l aduca in atentia atat a Curtii Constitutionale, cat si a Inaltei Curti (pentru pronuntarea unei hotarari prealabile). Lumea Justitiei prezinta argumentele privind sesizarea CCR si a ICCJ, precum si decizia prin care ele au fost refuzate si, de asemenea, recursul impotriva respectivei hotarari.

Iata cum suna chestiunea de drept careia Raluca Todorut ii cere dezlegarea:

„Daca cazul de incompatibilitate de la art. 64 alin. 4 C.proc.pen. se aplica doar in ipoteza in care judecatorul de drepturi si libertati realizeaza in concret atributii proprii functiei sale judiciare, prin pronuntarea actului jurisdictional corespunzator, sau si in situatiile de declinare a competentei de solutionare a sesizarii catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta”.

La 27 iunie 2024, judecatoarele Toderica si Gherca de la CA Iasi au respins solicitarile avocatei de sesizare a CCR si a ICCJ.

In esenta, Todorut argumenteaza ca pasajul de mai sus din CPP incalca urmatoarele pasaje din Constitutie:

- art. 1 alin. 5: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;

- art. 11 alin. 1 si 2:

„(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”;

- art. 16 alin. 1 si 2:

„(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege”;

- art. 20:

„(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”;

- art. 21 alin. 3: „Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”.

De asemenea, Raluca Todorut a invocat art. 6 si 7 din Conventia EDO:

„Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotara fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia va fi legal stabilita.

3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;

b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.

Articolul 7

Nici o pedeapsa fara lege

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii.

2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savarsirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate”.

Necunoasterea legii sau complicitate?

In recursul prin care Raluca Todorut cere ca ICCJ sa-i admita solicitarile de sesizare a CCR si a completului de HP-uri, avocata sustine ca judecatoarea Alina Ene de la Curtea de Apel Iasi nu avea un motiv real de a se abtine, din moment ce ea nu indeplinise niciun act si nici nu dispusese masuri procesuale in cauza. Motivul il reprezinta faptul ca desi Ene primise dosarul ca judecator de drepturi si libertati pe vremea cand inca activa la Tribunalul Iasi, ea nu pronuntase nicio incheiere propriu-zisa (specifica activitatii de JDL), ci doar constatase necompetenta Tribunalului Iasi, trimitand dosarul la Judecatoria Iasi (unde magistrata Irina Tirlea a facut activitate propriu-zisa de JDL). De altfel, la fel au constatat judecatorii Florin-Liviu Niculita si Marius-Andrei Moraru de la CA Iasi in 16 august 2023, cand i-au admis cererea de abtinere (click aici pentru a citi).

In acest sens, in cererea de recurs adresata Inaltei Curti, avocata Raluca Todorut se intreaba daca nu cumva refuzul Curtii de Apel Iasi de sesizare a CCR si a ICCJ denota o necunoastere a legii din partea judecatoarelor Camelia Toderica si Daniela Gherca de la CA Iasi (completul de la contestatia in anulare) sau – mai rau – incercarea celor doua magistrate de a acoperi faptul ca afaceristii iordanieni au fost condamnati de catre un complet nelegal constituit (fapt a carui recunoastere ar atrage automat desfiintarea condamnarilor si rejudecarea dosarului).

A doua abtinere a judecatoarei Ene. Plus alte doua

Incheiem, mentionand o ironie a sortii pe care avocata o remarca in recursul trimis la ICCJ: in faza de contestatie in anulare, dosarul a picat initial la judecatoarele Alina Ene si Daniela-Elena Gherca. Evident, Ene a formulat cerere de abtinere, care i-a fost admisa la 5 aprilie 2024 de catre magistratii Daniel Mirauta si Camelia Toderica de la CA Iasi. In aceeasi zi (adaugam noi), completul Mirauta-Toderica a admis alte doua abtineri: cele ale judecatorilor Marcel Mocanu si Florin-Liviu Niculita.

Prezentam principalul pasaj din incheierea prin care CA Iasi a refuzat sesizarea CCR si a ICCJ:

„1. Cu referire la cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. 4 C.proc.pen., exceptie invocata de condamnatul contestator Dawoud Zuhair Abdel Nabi Ali, zis 'Zaher', in prezent detinut in Penitenciarul Iasi, prin aparator ales, Curtea arata urmatoarele:

Exceptia de neconstitutionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul caruia se asigura, in conditiile legii, analiza conformitatii anumitor dispozitii legale cu Constitutia Romaniei.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, competenta de a hotari asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti, revine Curtii Constitutionale. Sesizarea Curtii Constitutionale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, se stabileste un veritabil filtru, in virtutea caruia instanta efectueaza un examen cu privire la indeplinirea conditiilor de admisibilitate, in functie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Asadar, judecatorul cauzei nu are atributii de jurisdictie constitutionala, astfel ca verificarea conditiilor de admisibilitate nu echivaleaza cu o analiza a conformitatii prevederii atacate cu Constitutia si nici cu solutionarea de catre instanta a unui aspect de contencios constitutional, caci instanta nu statueaza asupra temeiniciei exceptiei, ci numai asupra admisibilitatii acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, rezulta ca cerintele de admisibilitate a exceptiei sunt si cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curtii cu exceptia ridicata.

Ca orice mijloc procedural, exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi utilizata decat in scopul si cu finalitatea prevazute de lege, respectiv pentru verificarea constitutionalitatii unei dispozitii legale care are legatura cu solutionarea cauzei.

In consecinta, in cadrul examenului de admisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate, instanta trebuie sa analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural in scopul pentru care a fost prevazut de lege.

Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata: '(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa. (3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale'.

Astfel, admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, din perspectiva dispozitiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicata, este conditionata de indeplinirea cumulativa a patru cerinte stipulate expres de textul legislativ:

a) exceptia sa fie ridicata in fata instantelor de judecata, la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele in care participa;

b) exceptia sa vizeze neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare;

c) exceptia sa nu aiba ca obiect prevederi constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale (o asemenea conditie este consecinta caracterului general obligatoriu si al efectelor erga omnes al deciziilor Curtii Constitutionale);

d) exceptia sa aiba legatura cu solutionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

In analiza conditiilor enumerate anterior, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate in discutie a fost invocata de condamnatul contestator Dawoud Zuhair Abdel Nabi Ali intr-un dosar aflat pe rolul Curtii de Apel Iasi – Sectia Penala si pentru Cauze cu Minori (dosarul nr. 259/45/2024) –, in care condamnatul are calitatea de contestator, dosarul sus-indicat vizand calea de atac a contestatiei in anulare declarate de catre acesta impotriva deciziei penale nr. 245 din 01.03.2024 a Curtii de Apel Iasi pronuntate in dosarul penal nr. 5178/99/2020.

Pe de alta parte, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate invocata de catre condamnat vizeaza neconstitutionalitatea dispozitiilor art. art. 64 alin. 4 din Codul de procedura penala, text care este in vigoare, nefiind declarat neconstitutional printr-o alta decizie a instantei de contencios constitutional.

Chiar daca primele trei conditii legale de sesizare a instantei de contencios constitutional sunt indpelinite in cauza, cum corect a sustinut si apararea, Curtea retine ca, in ce priveste cea de-a patra cerinta – exceptia de neconstitutionalitate invocata sa aiba legatura cu solutionarea cauzei –, aceasta nu este indeplinita.

Pentru a fi admisibila si a crea obligatia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constitutionala, exceptia de neconstitutionalitate trebuie sa aiba legatura cu solutionarea cauzei, adica sa produca un efect real, concret asupra cursului procesului penal si, implicit, asupra situatiei juridice a partii din proces. In ceea ce priveste existenta unei legaturi efective intre necesitatea pronuntarii unei hotarari in contenciosul constitutional si solutionarea cauzei, referitor deci la examenul legaturii cu cauza, acesta trebuie facut in concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat exceptia si inraurirea pe care dispozitia legala considerata neconstitutionala o are in speta. Stabilirea existentei interesului se face pe calea verificarii pertinentei exceptiei in raport cu procesul in care a intervenit, astfel incat decizia Curtii Constitutionale in solutionarea exceptiei sa fie de natura a produce un efect concret asupra continutului hotararii din procesul principal. Fiind expresia cerintei pertinentei exceptiei de neconstitutionalitate in desfasurarea procesului, legatura cu solutionarea cauzei poate fi stabilita numai in urma unei analize concrete a particularitatilor spetei, prin evaluarea atat a 'aplicabilitatii textului criticat in cauza dedusa judecatii, cat si a necesitatii invocarii exceptiei de neconstitutionalitate in scopul restabilirii starii de legalitate'. (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curtii Constitutionale – M. Of. nr. 916/16.12.2014).

Pe baza acestor consideratii, in speta, se constata ca prin contestatia in anulare promovata, condamnatul invoca nelegala compunere a instantei de apel din perspectiva faptului ca in mod nelegal unul dintre judecatorii desemnati a fost inlaturat de la judecarea cauzei prin admiterea unei cereri de abtinere (cu referire la admiterea cererii de abtinere formulata de dna judecator Ene ca membru al completului de apeluri penale de la Curtea de Apel Iasi, modalitatea de stabilite a completului la Tribunalul Iasi nefiind o situatie vizata de disp. art. 426 alin. 1 lit. d C.proc.pen.).

Or, chiar daca ar fi declarate neconstitutionale dispozitiile art. 64 alin. 4 C.proc.pen. aceasta nu ar insemna ca o astfel de decizie a Curtii Constitutionale ar produce vreun efect asupra incheierii pronuntate de Curtea de Apel Iasi in dosarul 5178/99/2020 la data de 16.08.2023, prin care s-a admis cererea de abtinere formulata de dna judecator Ene Alina, dosarul 5178/99/2020 fiind solutionat definitiv si fara ca in aceasta procedura inculpatul, la acest moment condamnat definitiv, sa fi invocat exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 64 alin. 4 C.proc.pen.

Ca atare, privitor la incidenta dispozitiei legale a carei neconstitutionalitate se cere a fi constatata in privinta solutiei ce se va pronunta asupra cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentala nu este determinant in judecarea si solutionarea cauzei aflate pe rolul prezentei instante, astfel ca exceptia de neconstitutionalitate invocata de catre condamnatul-contestator nu are legatura cu solutionarea cauzei pendinte, fiind contrara astfel alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, iar, pe cale de consecinta, inadmisibila.

Avand in vedere ca, in speta, nu exista o legatura efectiva intre necesitatea pronuntarii unei hotarari in contenciosul constitutional si solutionarea prezentei cauze, Curtea, in analiza exceptiei de neconstitutionalitate invocate de catre condamnatul-contestator Dawoud Zuhair Abdel Nabi Ali, constata ca aceasta nu are legatura, in concret, cu solutionarea cauzei de fata, sens in care, in baza art. 29 alin. (1) si alin. (5) – conform caruia daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale – din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, va respinge, ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. 4 C.proc.pen.

2. Cat priveste cererea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, cerere formulata de condamnatul contestator Dawoud Zuhair Abdel Nabi Ali, zis 'Zaher', prin aparator ales, Curtea arata urmatoarele:

Analiza jurisprudentei Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept in materie penala reliefeaza ca existenta unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile sa dea nastere unor interpretari diferite, pentru care sa fie necesara o rezolvare de principiu, presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte:

- existenta unei veritabile chestiuni de drept ce implica o reala problema de drept, generata de dificultati de interpretare a dispozitiilor legale incidente, susceptibile sa dea nastere unor interpretari diferite;

- problema trebuie sa fie exclusiv de drept, sa dea nastere unei interpretari de principiu si sa nu conduca la rezolvarea in concret a spetei;

- sesizarea sa duca la interpretarea in abstracto a unor dispozitii legale determinate;

- dificultatea interpretarii trebuie analizata in raport de caracterul clar, predictibil, echivoc, complex, inteligibil, neinterpretabil, ambiguu, lacunar, imperfect, indoielnic, evaziv al normelor legale in discutie, precum si al cerintei 'noutatii' problemei de drept ridicate

Contestatorul condamnat solicita sesizarea Instantei Supreme prin mecanismul pronuntarii unei hotarari prealabile, pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: 'daca cazul de incompatibilitate de la art. 64 alin. 4 C.proc.pen. se aplica doar in ipoteza in care judecatorul de drepturi si libertati realizeaza in concret atributii proprii functiei sale judiciare, prin pronuntarea actului jurisdictional corespunzator, sau si in situatiile de declinare a competentei de solutionare a sesizarii catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta'.

Or, pentru a face obiectul unei sesizari intemeiate pe art. 475 si urm. C.proc.pen., problema trebuie sa fie exclusiv de drept. Scopul acestei proceduri este de a da dezlegari asupra unor probleme veritabile si dificile de drept care sa necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si de a caror lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei. Dezlegarea chestiunii de drept nu trebuie sa implice analiza prealabila a conditiilor de fapt si de drept specifice cauzei in care a fost invocata. Chestiunea de drept sa vizeze, de regula, un aspect de drept material si, doar exceptional, o problema de drept procesual, in masura in care solutia data asupra acesteia s-ar repercuta semnificativ asupra rezolvarii fondului litigiului (Decizia nr. 7/2020, Decizia nr. 12/2021; Decizia nr.17/2021; Decizia nr. 65/2021; Decizia nr. 21/2022, Decizia nr. 30/2022, Decizia nr.44/2022, Decizia nr.47/2023, Decizia nr.64/2023).

Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie conform art. 475 din Codul de procedura penala trebuie efectuata doar in situatia in care, in cursul solutionarii unei cauze penale, se pune problema interpretarii si aplicarii unor dispozitii legale neclare, echivoce, care ar putea da nastere mai multor solutii. Interpretarea urmareste cunoasterea intelesului exact al normei, clarificarea sensului si scopului acesteia. (Decizia nr.17/2022, Decizia nr.15/2020, Decizia nr.5/2020, Decizia nr.19/2019, Decizia nr.5/2019, Decizia nr.27/2017, Decizia nr.20/2017, Decizia nr.19/2016, Deciziilor nr. 6/2016)

Sesizarea trebuie sa vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, si nu elemente particulare ale cauzei deduse judecatii, iar, pentru a constitui o problema de drept, premisa de la care se porneste in intrebarea ce formeaza obiectul sesizarii trebuie sa isi gaseasca izvorul in dispozitiile legale, si nu intr-o stare de fapt, aplicarea legii la situatia de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilita prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instantei investite cu solutionarea cauzei (Decizia nr.16/2015; Decizia nr.23/2015; Decizia nr.28/2015; Decizia nr.10/2016; Decizia nr.14/2016; Decizia nr. 27/2017; Decizia nr. 9/2018; Decizia nr. 67/2021, Decizia nr.21/2022).

Sesizarea trebuie sa duca la interpretarea in abstracto a unor dispozitii legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce tin de particularitatile cauzei, cum ar fi analiza intrunirii elementelor constitutive ale unei infractiuni ori stabilirea incadrarii juridice in cauza dedusa judecatii (Decizia nr.14/2015; Decizia nr.26/2015, Decizia nr.28/2015, Decizia nr.3/2016, Decizia nr.7/2016, Decizia nr.10/2016, Decizia nr.14/2016; Decizia nr.4/2017; Decizia nr.12/2017, Decizia nr.23/2017, Decizia nr.27/2017, Decizia nr.20/2020, Decizia nr.10/2021, Decizia nr.17/2021, Decizia nr.31/2022, Decizia nr.68/2022).

Interventia Inaltei Curti de Casatie si Justitie in procedura reglementata de art. 475 din Codul de procedura penala este legitima atunci cand tinde la clarificarea intelesului uneia sau mai multor norme juridice ambigue sau complexe, al caror continut ori succesiune in timp pot da nastere la dificultati rezonabile de interpretare pe cale judecatoreasca, afectand, in final, unitatea aplicarii lor de catre instantele nationale (Decizia nr.10/2023).

Prin dezlegarea de drept solicitata, condamnatul contestator nu solicita o veritabila dezlegare in drept de la instanta suprema, ci, practic, solutionarea chestiunii invocate prin prezenta contestatie in anulare, transferand de fapt competenta de solutionare a prezentei cai extraordinare de atac de la instanta de apel la instanta suprema.

In plus, pretinsa problema de drept nu este una veritabila, nefiind necesara interventia instantei supreme, intelesul art. 64 alin. 4 C.proc.pen. putand fi cu usurinta dedus din chiar textul legal.

In aceste conditii, Curtea retine ca nu sunt intrunite conditiile prev. de art. 475 si urm. C.proc.pen., astfel cum acestea au fost dezvoltate si pe cale jurisprudentiala de ICCJ, context in care va respinge ca nefondata cererea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

'Daca cazul de incompatibilitate de la art. 64 alin. 4 C.proc.pen. se aplica doar in ipoteza in care judecatorul de drepturi si libertati realizeaza in concret atributii proprii functiei sale judiciare, prin pronuntarea actului jurisdictional corespunzator, sau si in situatiile de declinare a competentei de solutionare a sesizarii catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta', cerere formulata de condamnatul contestator Dawoud Zuhair Abdel Nabi Ali, zis 'Zaher', prin aparator ales.

Pe cale de consecinta, in baza art. 476 alin. 2 C.proc.pen. se va respinge ca nefondata si cererea de suspendare a judecatii cauzei”.

Redam recursul impotriva deciziei Curtii de Apel Iasi:

„In drept, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, se observa ca trebuie indeplinite cerintele prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, si anume:

– exceptia sa fie ridicata in fata instantelor de judecata, la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele in care participa;

– exceptia sa vizeze neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare;

– exceptia sa nu aiba ca obiect prevederi constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale;

– exceptia sa aiba legatura cu solutionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

In ceea ce priveste primele trei conditii, apreciem ca acestea sunt indeplinite in mod evident – respectiv: exceptia a fost invocata de contestator intr-un dosar aflat pe rolul Curtii de Apel Iasi, are in vedere neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstitutional printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Referitor la conditia privind legatura normei ce face obiectul exceptiei cu solutionarea cauzei, pentru a fi admisibila si a crea obligatia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constitutionala, dispozitia legala a carei neconstitutionalitate se cere a fi constatata trebuie sa produca un efect real, concret, asupra solutiei ce se va pronunta in cauza.

In speta, contestatia in anulare formulata in baza art. 426 lit. d C.pr. pen. s-a bazat pe faptul ca in fata instantei de apel completul nu a fost legal constituit, in sensul ca dosarul nu a fost repartizat in mod aleatoriu, din moment ce unuia dintre judecatorii titulari ai completului de apel investit cu solutionarea caii de atac i s-a admis o cerere de abtinere pe motiv ca anterior (in timp ce era la Tribunalul Iasi) a fost judecator de drepturi si libertati, lucru care nu este fals, deoarece doar a pronuntat o incheiere de declinare a cerererii respective la Judecatoria Iasi si, prin urmare, nu a efectuat acte de judecator de drepturi si libertati care sa il incompatibilizeze in baza art. 64 alin. 4 C.pr. pen.

Dupa cum se poate observa, solutionarea contestatiei in anulare depinde de o chestiune de drept aparent simpla si fara niciun fel de practica neunitara – si anume: aplicarea art. 64 alin.4 C.pr.pen. in cazul unui judecator de drepturi si libertati care doar a declinat o cerere in aceasta calitate si nu a exercitat efectiv funtia judiciara.

In aceste conditii, legatura neconstitutionalitatii art. 64 alin. 4 C.pr. pen cu solutionarea contestatiei in anulare este evidenta, in sensul ca acest articol este constitutional doar in masura in care se interpreteaza ca o declinare de competenta in calitate de JDL nu incompatibilizeaza judecatorul sa solutioneze cauza pe fond sau in apel.

Desigur, a fost mai simplu pentru Curtea de Apel Iasi sa se faca ca nu vede aceasta nelegalitate, probabil pentru a acoperi eroarea colegilor de la Tribunal sau pentru a evita consecintele solutiei corecte, adica rejudecarea cauzei de catre un complet legal constituit. Cert este ca legea trebuie aplicata la fel si in dosare mai putin complexe, la fel ca si in dosarele cu infractiuni cu urmari grave, pentru ca legea – respectiv art. 64 alin. 4 C.pr.pen. – este aceeasi.

In speta, practic, se incearca o musamaizare evidenta a unei erori grave de repartizare aleatorie a dosarului care a pornit inca de la Tribunal, care s-a suprapus cu promovarea judecatorului respectiv la Curtea de Apel Iasi si repartizarea acestuia spre solutionare a dosarului atat la Tribunal (unde in mod gresit s-a dispus blocarea completului doamnei judecator Alina Ene, desi dumneaei nu a fost JDL in cauza, pentru ca doar a declinat solutionarea unei cereri in aceasta calitate si nu a analizat-o, dupa care in mod gresit s-a admis declaratia de abtinere a aceleiasi doamne judecator de la solutionarea apelului, intre timp doamna judecator promovand la Curtea de Apel Iasi), dupa care in mod gresit s-a admis declaratia de abtinere a aceleiasi doamne judecator de la solutionarea contestatiei in anulare pentru acelasi motiv gresit, respectiv ca a fost judecator de drepturi si libertati, desi doar a declinat o cerere in aceasta calitate, deci nu erau incidente dispozitiile art. 64 alin. 4 C.pr. pen.

Dintre aceste neregularitati procedurale, legiutorul a prevazut calea de atac a contestatiei in anulare de la art. 426 lit. d C.pr.pen. prin care se poate invoca nelegala compunere a completului de apel, cale de atac pe care am si promovat-o, dar care a fost respinsa in mod abuziv, cu toate ca gresita aplicare a art. 64 alin. 4 C.pr. pen. era evidenta.

Singurul remediu procedural ramas pentru indreptarea acestei grave erori de procedura constand in nelegala compunere a completului de apel a ramas doar sesizarea Curtii Constitutionale, care sa forteze o decizie de admitere interpretativa. Se pare ca cei de la Curtea de Apel Iasi nu doresc sa-si asume sub nicio forma eroarea procedurala evidenta – nu stim din ce motiv.

Tocmai din acest motiv, pentru a expune cat de grav este abuzul de la Curtea de Apel Iasi, reiteram contextul factual care a stat la baza sesizarii, dupa cum urmeaza:

In fapt, am formulat contestatie in anulare in baza art. 426 lit. d C.pr. pen. impotriva deciziei nr. 245 din 01.03.2024 pronuntate de Curtea de Apel Iasi in dosarul cu nr. 5178/99/2020, motivul invocat fiind acela ca nu a fost legal constituit completul care a solutionat apelul.

Astfel, la datele de 15.04.2020, 16.04.2020, 17.04.2020, 22.04.2020 si 23.04.2024 s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem sub aspectul savartirii infractiunii de ucidere din culpa prevazute de art. 192 alin. 1 C.pen., ca urmare a faptului ca in mai multe comune de pe raza Judetului Iasi au fost gasite mai multe persoane decedate in conditii suspecte, fiind constituite la Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani dosarele penale cu nr. 1345/P/2020, nr. 1371/P/2020, nr. 1372/P/2020, nr. 1373/P/2020, 1374/P/2020, iar la nivelul Parchetului depe langa Judecatoria Iasi au fost constituite dosarele penale nr. 4692/P/2020, nr. 4711/P/2020, nr. 4712/P/2020, respectiv nr. 4713/P/2020.

La data de 25.04.2020, in temeiul prevederilor art. 325 C.pr.pen., Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi a preluat dosarele mentionate anterior, fiind reunite sub nr. 219/P/2020, constatandu-se ca exista posibilitatea ca decesele sa fie determinate de o intoxicatie cu alcool metilic, ca urmare a efectuarii unor necropsii, la domiciliile unora dintre aceste persoane fiind gasite pet-uri de 0,5 litri etichetate cu alcool sanitar SANTE MED, bultinele de analiza toxicologica intocmite cu privire la unele dintre acestea, evidentiind alcool metilic in concentratii de 384,75 g/l, 309,25 g/l, 451,21 g/l.

Prin ordonanta din 25.04.2020 a Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor pentru care s-a inceput urmarirea penala din doua infractiuni de ucidere din culpa prevazute de art. 192 alin. 1 C.pen. in infractiunea ucidere din culpa prev. de art. 192 alin. 1 si 3 C.pen. (prin fapta comisa a fost cauzata moartea a noua persoane), precum si extinderea urmarii penale in rem sub aspectul savirsirii infractiunilor de inselaciune prev. de art. 244 alin. 1 si 2.pen. si falsificarea sau substituirea de alimente sau produse.

In aceeasi data de 25.04.2020, procurorul a emis in dosarul nr. 291/P/2020 ordonante prin care a dispus cu titlu provizoriu pe o durata de 48 de ore interceptarea si inregistrarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicatie la distanta efectuate la si de la mai multe cartele telefonice indicate, precum si localizarea / urmarirea prin mijloace tehnice a posturilor telefonice respective.

In data de 27.04.2024, desi incadrarea juridica de ucidere din culpa prev. de art. 192 alin. 1 si 3 C.pen. atragea competenta Judecatoriei Iasi, procurorul a sesizat judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunalul Iasi cu o cerere de confirmare a ordonantei provizorii prin care a dispus interceptarea, inregistrarea si localizarea / urmarirea prin mijloce tehnice a unor posturi telefonice.

Prin incheierea nr. 100 din data de 27.04.2020, pronuntata in dosarul nr. 2044/99/2020 al Tribunalului Iasi, astfel cum rezulta din fisa Ecris, a fost admisa exceptia de necompetenta materiala a judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Iasi si in consecinta in baza disp art. 47 C.pr.pen. si art. 50 C.pr.pen. cu referire la art. 140 alin 1 C.pr. pen., art. 141 alin 3 C.pr.pen. si art. 36 alin. 1 lit. a) C.pr.pen a fost declinata in favoarea judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Judecatoriei Iasi competenta de solutionare a cererii. Incheierea nr. 100/2020 avand ca obiect confirmare supraveghere tehnica (astfel cum rezulta din fisa Ecris) a fost pronuntata de doamna judecator Codreanu Alina (in prezent Ene).

In aceeasi data, dupa ce s-a declinat competenta de judecare a cererii formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi obiect al dosarului nr. 2044/99/2020, instanta competenta, respectiv Judecatoria Iasi, a pronuntat incheierea nr. 85 S.T. Din 27.04.2020, prin care a fost admisa in parte cererea si s-a dispus confirmarea masurilor de supraveghere tehnica autorizate provizoriu prin ordonanta procurorului din data de 25.04.2020, ora 20:00, emisa in dosarul nr. 219/P/2020 (din eroare evidenta fiind mentionat nr. 291) al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, cererea fiind solutionata practic pe fond.

In urma cercetarilor, au fost identificati inculpatii, iar prin incheierea nr. 84/MP/04.05.2020 a Judecatoriei Iasi (definitiva prin incheierea nr. 64/CJDL/07.05.2020 a Tribunalului Iasi), s-a dispus luarea masurii arestului preventiv fata de inculpatii Dawoud Zuhair Abdel Nabi Ali si Ahmmed Fuad pentru o perioada de 30 zile, de la 04.05.2020 pana la data de 02.06.2020, inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventiva nr. 73/UP/04.05.2020 fata de primul si, respectiv, nr. 74/UP/04.05.2020, fata de cel de-al doilea.

Cercetarile au continuat cu inculpatii in stare de arest sub acuzatia de ucidere din culpa, iar la data de 23.10.2024 a fost sesizat Tribunalul Iasi cu rechizitoriul care avea ca obiect printre altele si infractiunea de omor calificat, incadrare juridica care a fost stabilita de catre procuror abia la data de 10.07.2020.

Pentru a fi respectat principiul repartizarii aleatorii a cauzelor la primirea rechizitoriului, in data de 23.10.2020 au fost efectuate verificarile prevazute de art. 102 alin. 6 si 7 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 1375/2015 (in vigoare la acea data).

In cuprinsul procesului verbal din 23.10.2020 de repartizare aleatorie, semnat de catre presedintele Sectiei penale a Tribunalului Iasi, au fost mentionati toti judecatorii care au solutionat cereri de competenta JDL confidential, precum si de competenta JDL vizand dosarul de urmarire penala nr. 219/P/2020. Printre altele, in cuprinsul acestui proces verbal s-a retinut in mod gresit imprejurarea ca doamna judecator Codreanu Alina, titular al completului JDL 02 c, 'a solutionat' dosarul nr. 2044/99/2020, care viza dosarul de urmarire penala nr. 219/P/2020 al PT Iasi.

Pornind de la aceasta premisa falsa, in sensul ca prin acelasi proces verbal s-a constatat ca doamna judecator Codreanu Alina, titular al JDL 02 c, a solutionat o cerere avand ca obiect confirmare supraveghere tehnica in dosarul nr. 2044/99/2020 vizand dosarul de urmarire penala nr. 219/P/2020 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, constatand ca doamana judecator este titular al completelor de judecata D 02 G si D 02 C, s-a dispus repartizarea aleatorie a dosarului nr. 5178/99/2020 al Tribunalului Iasi, format ca urmare a sesizarii instantei prin rechizitoriul privind pe inculpatul Ahmed Fuad (care ii viza si pe Dawould Zuhair si Dawoud Abdul Satar) cu blocarea, printre altele a completului D02 G, care o avea ca titular pe doamna judecator Codreanu Alina (in prezent Ene).

Procedand in acest fel, a fost incalcat in cauza in mod foarte grav principiul repartizarii aleatorii a cauzelor prin prisma faptului ca a fost exclus nelegal de la repartizarea aleatorie un complet al carui titular nu a efectuat niciun fel de acte specifice functiei judiciare de judecator de drepturi si libertati, el dispunand – prin incheierea nr. 100 din 27.04.2020, pronuntata in dosarul nr. 2044/99/2020 al Tribunalului Iasi – doar declinarea competentei de solutionare a cererii catre Judecatoria Iasi. Prin urmare, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Judecatoriei Iasi, competent material sa solutioneze cererea avand ca obiect 'confirmare supraveghere tehnica' intr-un dosar in care urmarirea penala se efectua in raport de infractiunea de ucidere din culpa la momentul respectiv, a fost cel care a solutionat efectiv cererea prin incheierea nr. 85 ST din 27.04.2024, pronuntata in dosarul cu acelasi numar 2044/99/2020, acesta fiind judecatorul care a exercitat efectiv functia de judecator de drepturi si libertarti in raport de solicitarea respectiva.

Ulterior, apelul declarat impotriva sentintei penale nr. 328/2023 din 05.07.2023, pronuntate de Tribunalul Iasi, a fost repartizat completului care o avea ca titular pe doamna judecator Alina Ene (fosta Codreanu), care intre timp a promovat la Curtea de Apel Iasi.

Din incheierea din 16.08.2023 pronuntata in dosarul nr. 5178/99/2020 al Curtii de Apel Iasi, rezulta ca declaratia de abtinere a fost formulata in temeiul art. 64 alin. 4 C.pr.pen., in fapt doamna judecator invocand imprejurarea ca a exercitat calitatea de judecator de drepturi si libertati in dosarul de urmarire penala nr. 219/P/2020 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi. Astfel, ar fi pusa in situatia de a exercita functia de judecata intr-o cale de atac formulata intr-o cauza in care a indeplinit deja functia de judecator de drepturi si libertati – lucru care nu este adevarat, din moment ce doar a declinat o cerere de competenta judecatorului delegat din punct de vedere functional, Tribunalul Iasi nefiind competent material.

Completul care a solutionat declaratia de abtinere a retinut in cuprinsul incheierii ca doamna judecaror Alina Ene (fosta Codreanu) a exercitat calitatea de judecator de drepturi si libertati in dosarul de urmarire penala nr. 219/P/2020 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, pronuntand incheierea din dosarul inregistrat sub nr. 2044/99/2020 al Tribunalului Iasi, aspect ce atrage starea de incompatibilitate in a participa la judecarea prezentei cauze (a apelului). Dupa cum se vede, nu au intrat in detalii cu privire la in ce anume a constat exercitarea acestei calitati de judecator de drepturi sil libertati. Cu toate acestea, este evident faptul ca completul respectiv care a solutionat declaratia de abtinere in apel era perfect constient ca solutia este vadit gresita, imprejurare ce rezulta din aspectele consemnate in dispozitivul incheierii.

In acest sens, este cu totul si cu totul neobisnuit ca in dispozitivul incheierii de solutionare a abtinerii, completul, dupa ce admite declaratia de abtinere prin raportare la dispozitiile art. 64 alin. 4 C.pr. pen. (potrivit caruia judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa in aceeasi cauza la judecata in caile de atac), constata si faptul ca doamna judecator nu a indeplinit acte si nu a dispus masuri procesuale in cauza.

Or, aceasta constatare ca judecatorul nu a indeplinit acte in cauza este ireconciliabila din punct de vedere procedural cu solutia de admitere a abtinerii, fiind o contradictie logico-juridica evidenta, din moment ce ratiunea reglementarii incompatibilitatii de la art. 64 alin. 4 Cod procedura penala are la baza premisa ca judecatorul care a exercitat efectiv functia de judecator de drepturi si libertati sa nu exercite alte functii judiciare in cauza – cum ar fi solutionarea unei cai de atac devolutive care statueaza asupra vinovatiei, cum este apelul. De altfel, trebuie spus ca doctrina este unanima, la fel ca si practica judiciara, in sensul ca pentru a se retine starea de incompatibilitate in baza art. 64 alin. 4 C.pr.pen este necesar ca judecatorul de drepturi si libertati sa fie investit legal (adica implicit si competent material) si sa exercite acte specifice functiei judiciare, declinarea de competenta nefiind considerata un act care sa indice ca a fost exercitata functia judiciara specifica judecatorului de drepturi si libertarti.

In cauza, referitor la cererea care a stat la baza declaratiei de abtinere, adica cererea de confirmare a ordonantei procurorului de autorizare provizorie din 25.04.2020, inregistratata initial sub nr. 2044/99/2020 la Tribunalul Iasi (si declinata la Judecatoria Iasi), functia de judecator de drepturi si libertati a fost exercitata efectiv de catre doamna judecator Tirlea Irina de la Judecatoria Iasi, care a solutionat cererea prin incheierea nr. 85 ST din 27.04.2020.

Cu siguranta, si completul care a solutionat declaratia de abtinere cunostea foarte bine ca declinarea de competenta de catre un judecator de drepturi si libertarti nu este apta sa il incompatibilizeze pe acesta prin raportare la dispozitiile art. 64 alin. 4 C.pr. pen. Cu toate acestea, probabil cu intentia de 'a se acoperi', au scris in dispozitivul incheierii de abtinere ca judecatorul nu a indeplinit acte si nu a dispus masuri procesuale in cauza. Cu toate acestea, abtinerea doamnei judecator Ene Alina (fosta Codreanu) de a judeca apelul a fost admisa, probabil din alte considerente decat cele prevazute de Codul de procedura penala la art. 64 alin4 C.pr.pen.

In acest sens, daca cererea de abtinere a doamnei judecator Alina Ene (fosta Codreanu) de la judecarea apelului ar fi fost respinsa (cum era corect din punct de vedere procedural), o astfel de solutie ar fi presupus implicit rejudecarea cauzei pe fond de catre Tribunalul Iasi, in conditiile in care completul doamnei judecator D02G (care la momentul emiterii rechizitoriului era la Tribunalul Iasi) a fost blocat tocmai pe motiv ca a ar fi solutionat in cursul urmarii penale dosarul nr. 2044/99/2020 vizand dosarul de urmarire penala nr. 219/P/2020 al PT Iasi – lucru care nu era adevarat. Or, dupa cum se stie, compunerea nelegala a completului constituie un motiv de nulitate absoluta, care trebuia invocat din oficiu de catre instanta de apel. De ce nu au dispus judecatorii de la Curtea de apel solutia corecta, care ar fi permis sa reintre in legalitate din perspectiva repartizarii aleatorii a cauzei la Tribunalul Iasi, cu consecinta admiterii apelului si dispunerea rejudecarii cauzei de Tribunalul Iasi, cu asigurarea repartizarii aleatorii a cauzei, nu stim. Au dorit oare sa ascunda faptul ca procesul verbal de repartizare aleatorie din 23.10.2020 a fost gresit intocmit de presedintele de sectie sau – mai grav – ar fi fost interese ca anumiti judecatori sa nu intre in cauza? Nu se stie, cel putin pentru moment. Sau poate a existat o teama de consecinte, rejudecarea cauzei la fond intr-un dosar cu inculpati arestati de 3 ani si cu acuzatii grave fiind dificil de asumat.

Cert este ca dosarul nu a fost repartizat aleatoriu din perspectiva dispozitiilor Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea nr. 1375/2015 a Plenului CSM, in vigoare la momentul respectiv.

Si, ca o ironie a sortii, si contestatia in anulare formulata in temeiul art. 426 alin. 1 lit. d C.pr.pen. a fost repartizata aleatoriu la un complet care o avea titular tot pe doamna judecator Ene Alina (fosta Codreanu). Astfel, doamna judecator a fost nevoita sa formuleze din nou o declaratie de abtinere la data de 03.04.2024, de data aceasta de la judecarea contestatiei in anulare, pentru acelasi motiv nereal, respectiv ca a exercitat functia de judecator de drepturi si libertati in cauza.

Astfel, motivul de fapt mentionat de catre doamna judecator in declaratia de abtinere de la solutionarea contestatiei in anulare a fost ca, in calitate de judecator de drepturi si libertati in cadrul Tribunalului Iasi, a pronuntat incheierea penala nr. 100 din 27.04.2020 in dosarul penal nr. 2044/99/2020 al Tribunalului Iasi (dosar de urmarire penala nr. 219/P/2020 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi), asa cum rezulta din verificarile efectuate la Tribunalul Iasi si din inscrisurile pe care le ataseaza. Ca si temei de drept al abtinerii, a fost mentionat tot art. 64 alin. 4 C.pr.pen. insa, in mod surprinzator, a fost evitata din nou, foarte elegant, solutia dispusa prin incheierea penala nr. 100 din 27.04.2020 – si anume: declinarea de competenta, care, evident nu atragea o stare de incompatibilitate.

Si din nou declaratia de abtinere a doamnei judecator Ene Alina (fosta Codreanu) a fost admisa prin incheierea din 05.04.2024 pronuntata de Curtea de Apel Iasi in dosarul 259/45/2024, prin aceeasi interpretare evident gresita a art. 64 alin. 4 Cod procedura penala.

Mai mult: intre timp, contestatia in anulare a fost respinsa, fiind evident ca doar Inalta Curte de Casatie si Justitie mai poate sa-si asume restabilirea legalitatii in cauza”.

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate (inclusiv cererea de sesizare a ICCJ pentru HP)

* Cititi aici intreaga decizie a CA Iasi

* Cititi aici intregul recurs al avocatei Raluca Todorut