Judecatorii Georgeta Barbalata (presedinte) Iulian Dragomir si Margareta Teodorescu l-au condamnat definitiv, in martie, 2009, pe Valentin Leauta(foto) un om de afaceri din Constanta, la 12 ani de inchisoare pentru inselaciune. Contrar dispozitiilor CEDO, care a stabilit ca o instanta de recurs nu poate condamna un inculpat care a fost achitat in toate instantele inferioare fara sa administreze probe noi, cei trei judecatori, fara a administra probe noi si fara a-l audia macar pe inculpat, i-au aplicat acestuia o pedeapsa crancena. Nu este pentru prima data cand judecatorii supremi sunt mai preocupati de a aplica legea in litera ei decat de a face dreptate, iar Romania a primit pana acum mai multe condamnari la CEDO tocmai din cauza magistratilor care au pronuntat decizii de condamnare direct la ultima treapta de jurisdictie, fara a avea probe noi.

Leauta a fost acuzat de procurorul Camelia Manuela Vutcovici, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, ca, in calitate de administrator al companiei Dominus Rei, in mod deliberat a indus in eroare firma Compania Industriala Grivita, eliberandu-i acesteia mai multe bilete la ordin care au fost refuzate de banca, pe motiv ca acestea fusesera semnate numai de Leauta, nu si de garantul unui imprumut pe care acesta il luase, un anume Constantin Fratila. Unitatea bancara a recunoscut insa (vezi facsimil 1) in timpul primei revizuiri a procesului ca biletele la ordin erau valabile, ba mai mult, acest lucru a fost statuat si printr-o sentinta civila a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Prin urmare, omul de afaceri a fost condamnat penal pentru un litigiu comercial. Leauta a fost incarcerat imediat dupa decizia definitiva a instantei supreme, reviziuirea ceruta de acesta urmand sa se judece in 17 martie, la Curtea de Apel Constanta.

Procurorul Vutcovici a incurcat inculpatul cu faptuitorul si l-a trimis pe acesta din urma in judecata

Traseul pe care l-a avut dosarul lui Leauta a fost unul sinuos. Astfel, initial, Parchetul a dat solutia de neincepere a urmaririi penale, dar aceasta a fost infirmata, Leauta fiind urmarit penal. Politistii care au instrumentat dosarul au facut o propunere de scoatere de sub urmarire penala a lu Leauta, propunere care a fost insa urmata de un rechizitoriu, semnat de procurorul Camelia Manuela Vutcovici, in aprilie 2006. Concret, Leauta a fost acuzat ca, in urma unui imprumut contractat de la numitul Constantin Fratila, i-a dat acestuia drept de semnatura in firma in banca, fara a informa societatea Compania Industriala Grivita SA, cu care Dominus Rei, firma lui Leauta, incheiase un contract de vanzare-cumparare a mai multor autobuze, determinand astfel banca sa respinga biletele de la plata, pe motiv ca semnatura lui Fratila nu se regasea pe bilete. Pe de alta parte, banca a recunoscut ca biletele erau valabile si a permis incasarea lor partiala. Procurorul s-a incurcat insa in rechizitoriu, sustinand pana la urma trimiterea in judecata a lui Constantin Fratila, care avea insa numai calitatea de faptuitor - (vezi facsimil 2).

Tribunalul Constanta: “Nu exista niciun fel de actiune frauduloasa din partea inculpatului Leauta Valentin”

Acuzat ca a indus in eroare SC Compania Industriala Grivita SA, dupa ce banca a respins mai multe bilete la ordin semnate de Valentin Leauta ca unic asociat si administrator al firmei SC Dominus Rei SRL, omul de afaceri a fost achitat de Tribunalul Constanta, prin sentinta nr. 150, din 19 martie 2008, pronuntata de judecatoarea Monica Tanase. Instanta a admis de la bun inceput ca societatea SC Compania Industriala Grivita SA nu a fost prejudiciata, intrucat a girat biletele la ordin catre SC Roman SA. Pentru a pronunta achitarea, instanta a retinut ca “in urma analizarii tuturor raporturilor juridice instanta apreciaza ca nu este intrunit continutul constitutiv al infractiunii de inselaciune. (…). Chiar daca Fratila Constantin s-a prezentat initial, in luna iunie 2001 la SC Compania Industriala Grivita SA, alaturi de inculpat, pentru a vedea marfa ce urma a fi cumparata in aceeasi luna de Dominus Rei, acesta nu era parte in contractul de vanzare-cumparare incheiat de cele doua societati (...). Fratila Constantin este doar parte in contractul de depozit (…), garantand imprumutul pe care Demirbank (n.n.-acutala Unicredit) l-a acordat la 12.07.2001 inculpatului Leauta Valentin si in virtutea acestui raport juridic dobandeste drept de semnatura in banca, in acest mod putand controla derularea imprumutului. Apreciem ca nu a existat o actiune de inducere in eroare a societatii vanzatoare a autobuzelor (…) la acel moment, numitul (n.n.-Constantin Fratila) neavand nicio calitate in societate si nici drept de semnatura in banca in numele societatii Dominus Rei SRL si neexistand niciun fel de actiune frauduloasa din parte inculpatului Leauta Valentin. (…) La momentul emiterii celor doua bilete la ordin refuzate ulterior la plata, numitul Fratila Constantin dobandise drept de semnatura in banca, insa acuzarea nu a dovedit in ce mod aceasta influenta legala emitere a biletelor, pentru ca Fratila nu avea calitatea de reprezentant al cumparatorului, ci avea doar dreptul de a urmari daca inculpatul folosea creditul garantat de el, pentru a plati autobuzele (...)”. In final, instanta de fond mentioneaza ca: “atat actiunile vanzatorului, cat si ale cumparatorului, precum si cele subsecvente ale altor parti implicate succesiv (…) apar ca facand parte dintr-un joc in care fiecare fuge de postura pagubitului, fara ca inculpatului sa i se poata retine valente frauduloase indreptate catre vanzator”.

Curtea de Apel Constanta a mentinut achitarea data de Tribunal, pe motiv ca nu sunt intrunite elementele infractiunii de inselaciune

Parchetul a contestat sentinta Tribunalului Constanta, astfel ca dosarul a ajuns la judecatorii Valentin Iancu si Lucia Dragomir, de la Curtea de Apel Constanta. Acestia, prin decizia nr.118/P, din 11 noiembrie 2008, au dispus achitarea lui Leauta, pe motiv ca “instanta de fond, in mod legal si temeinic a constatat ca la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, nu a indus in eroare vanzatorul, mai ales ca acesta a si primit o parte din bani, iar pe parcursul executarii acestuia, desi s-au emis bilete la ordin, pentru achitarea diferentei de pret, refuzul de plata al bancii, este nefondat, intrucat inculpatul era singurul administrator care avea drept de semnatura, numitul Fratila Constantin nu avea calitatea de reprezentant al cumparatorului (….)”.

Judecatorii supremi l-au condamnat pe Leauta la 12 ani de inchisoare, fara a avea vreo proba in plus fata de primele doua instante!

Completul format din judecatorii Georgeta Barbalata (presedinte), Ilie Iulian Dragomir si Margareta Teodorescu l-au condamnat pe Leauta, prin decizia definitiva nr.1052, pronuntata in 24 martie 2009, la 12 ani de inchisoare, utilizand aceleasi probe pe care le-au analizat si celelalte doua instante, care au dispus achitarea. Desi primele doua instante nu au confirmat savarsirea vreunei infractiuni de catre Leauta, completul de judecata al instantei supreme a conchis: “mijloacele de proba administrate in cauza denota intentia frauduloasa a inculpatului Leauta Valentin, care s-a prezentat ca fiind abilitat sa angajeze in relatiile contractuale singur societatea SC Dominus Rei SRL, a efectuat plati in avans cu ordine de plata transmise electronic si ulterior a emis bilete la ordin semnate numai de el, desi stia ca vor fi refuzate la plata si crearea unei stari de insolvabilitate in detrimentul Companiei Industriale Grivita SA, prin instrainarea bunurilor”. Dupa decizia ICCJ, avocatii lui Leauta au cerut revizuirea dosarului, aducand la dosar o adresa care, daca ar fi fost luata in considerare, ar fi schimbat cursul procesului: Anca Piperea, directorul adjunct al Directiei Juridice si Conformitate a Unicredit Tiriac Bank a depus la dosar o adresa in care a precizat ca biletele la ordin erau valabile, si a invocat doua decizii, a Judecatoriei Sectorului 1 si a Sectiei a -VI-a Comerciala a Tribunalului Bucuresti, in care se confirma valabilitatea biletelor. Niciun complet de judecata nu a tinut cont de aceasta adresa, si nici de deciziile celor doua instante, revizuirea fiind respinsa.