Lumea Justitiei detoneaza nucleara: judecatoarea Florentina Dragomir de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, despre care CSM a confirmat ca nu are la mapa profesionala juramantul depus in calitate de judecator, recunoaste ca lipsa juramantului atrage dupa sine nulitatea numirii in functie. Or, logic, nulitatea numirii in functie a judecatorului fara juramant are drept consecinta nulitatea tuturor hotararilor pronuntate de acesta, asa cum este spre exemplu decizia de condamnare din dosarul “Ferma Baneasa”, in care “completul negru ICCJ” din care face parte si Florentina Dragomir l-a executat pe avocatul Robert Rosu pe motiv ca acesta si-a exercitat profesia.

Astfel, judecatoarea Florentina Dragomir sustine in teza sa de doctorat intitulata “Raspunderea penala a magistratului”, aparuta la Editura C.H. Beck, in 2011, ca depunerea juramantului in functia de magistrat este un mijloc privilegiat si solemn de a consolida increderea acordata magistratului la momentul investirii sale. De asemenea, Florentina Dragomir explica si ca depunerea juramantului reprezinta si o obligatie legala care, daca nu este indeplinita, duce la nulitatea numirii in functie.

Iata fragmentul din lucrarea “Raspunderea penala a magistratului” in care Florentina Dragomir arata ca lipsa juramantului in calitate de magistrat atrage nulitatea numirii in functie (vezi facsimil 1, 2 si 3):

“Cel mai adesea, fides semnifica respectul pentru cuvantul dat, chiar daca a primit sensuri de: buna credinta (respect al sinceritatii), loialitate (respect al unui angajament sau a unui cod moral), promisiune, protectie, interpretare data si de filosofii juristi romani in incercarea de a defini buna credinta: 'fundamentul justitiei este increderea, adica statornicia si adevarul in vorbe si fapte'.

La romani, fides era consolidat, prin juramant, mijloc privilegiat si solemn de a intari increderea. Depunerea juramantului se facea tinand mana dreapta intinsa, fapt ce releva legatura dintre juramant si credinta. De altfel, juramantul era metoda cea mai eficace de a imparti credinta dar si de a-i constrange pe inamici in promisiunea facuta si sa marturiseasca adevarul.

Pentru magistratul roman (militar sau civil), fides este o virtute inclusa in categoria de valori morale, care impune obligatia de a avea grija de 'increderea' acordata odata cu acceptarea misiunii si de a respecta cuvantul dat, de a indeplini, in mod fidel, atributiile incredintate.

Pentru magistrat, fides semnifica, cel mai adesea, o putere apropiata de notiunea de imperium, cuvantul sau fiind strans legat de cel al Statului iar, daca nu era respectat, atragea raspunderea publica. Depunerea juramantului in fata liderului adunarii care il vota, prin intermediul manii drepte, angaja 'increderea' magistratului abilitat de a antrena fides publica si de a conduce negocierile dintre parti, iar loialitatea ceruta magistratului devenea o obligatie religioasa.

Fides pentru judecator inseamna loialitate, adica sa fie total incoruptibil si sa nu fie partinitor, deci sa fie impartial.

Depunerea juramantului, ca mijloc privilegiat si solemn de a consolida increderea acordata magistratului la momentul investirii sale, s-a pastrat si in sistemul judiciar actual, fiind chiar o obligatie legala care, daca nu este indeplinita, duce la nulitatea numirii in functie. In prezent, poate ca valentele acestui 'ritual' sunt mai restranse si nu au consecinta unei obligatii religioase a magistratului investit cu increderea de a reprezenta Statul sau de a negocia intelegerile dintre parti. Esenta juramantului ramane insa obligatia morala (uneori chiar divina, aspect care nu poate fi exclus din viata unui om, fie el si magistrat) de a ramane impartial, de a judeca, drept si fara prejudecati, toate pricinile care i se aduc spre cumpanire.

Dincolo de caracterul oficial al depunerii juramantului, care, in fapt, marcheaza inceputul carierei unui magistrat, ramane constiinta acestuia de a angaja increderea pentru care a fost investit si a indeplini intocmai indatoririle ce-i revin in activitatea judiciara”.

La CSM nu exista juramantul Florentinei Dragomir la numirea in functia de judecator. Hotararile pronuntate de un judecator numit nelegal in functie sunt nule

Practic, prin aceasta mentiune Florentina Dragomir si-a tras singura presul de sub picioare. Asta intrucat ea insasi se afla in situatia pe care o prezinta in teza sa de doctorat, adica nu are la mapa profesionala juramantul depus in functia de judecator. In acest sens, amintim ca CSM a confirmat la solicitarea Lumea Justitiei ca la mapa profesionala nu exista juramantul depus de Florentina Dragomir in calitate de judecator (vezi facsimil 4): “Va comunicam ca in evidentele referitoare la cariera doamnei judecator Florentina Dragomir se regaseste numai juramantul depus de doamna judecator la numirea in functia de procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti”.

Or, lipsa juramantului atrage nulitatea numirii in functie a judecatoarei Florentina Dragomir, asa cum ea insasi a explicat in lucrarea “Raspunderea penala a magistratului”. Mai mult, este logic ca intr-o asemenea situatie toate hotararile pronuntate de un judecator numit nelegal in functie, din cauza lipsei juramantului, sunt nule si nelegale.

Florentina Dragomir a fost eliberata din functia de procuror si numita intr-o functie noua pentru care era nevoie de un nou juramant

Obligatia depunerii juramantului la numirea in functie este prevazuta de art. 34 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor:

“(1) Inainte de a incepe sa-si exercite functia, judecatorii si procurorii depun urmatorul juramant: “Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, sa-mi indeplinesc atributiile cu onoare, constiinta si fara partinire. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a judecatorilor si procurorilor si este facultativa.

(2) Refuzul depunerii juramantului atrage, de drept, nulitatea numirii in functie.

3) Juramantul se depune in sedinta solemna, in fata judecatorilor instantei sau, dupa caz, a procurorilor parchetului la care a fost numit judecatorul sau procurorul, dupa citirea actului de numire.

(4) Depunerea juramantului se consemneaza intr-un proces-verbal, care se semneaza de conducatorul instantei sau, dupa caz, al parchetului si de 2 dintre judecatorii sau procurorii prezenti, precum si de cel care a depus juramantul.

5) Depunerea juramantului nu este necesara in cazul transferului sau al promovarii judecatorului ori procurorului in alta functie”.

Asadar, legea stabileste ca depunerea juramantului se face la numirea in fuctia de judecator si procuror. Florentina Dragomir ar putea incerca sa se apere sustinand ca ceea ce a scris in teza de doctorat, si anume ca magistratii au obligatia de a depune jurmantul la numirea in functie, l-a respectat, intrucat a depus acest jurmant la numirea in functia de procuror. Adevarat, dar problema este ca Florentina Dragomir a fost ulterior eliberata din functia de procuror si numita prin decret prezidential in functia de judecator, deci numita intr-o noua functie pentru care era nevoie de depunerea unui nou juramant. A unui juramant in calitate de judecator.

Concret, procuroarea Florentina Dragomir a devenit judecator in primavara anului 2009, cand cererea sa a fost admisa de Plenul CSM prin Hotararea nr. 873 din 21 mai 2009 (click aici pentru a citi hotararea CSM):

“Propune Presedintelui Romaniei eliberarea din functie a doamnei Dragomir Florentina, procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si numirea acesteia in functia de judecator la Tribunalul Bucuresti, cu recunoasterea gradului proefsional corespunzator curtii de apel incepand cu data de la care postul vacant de judecator va fi redistribuit in statele de functii...” (vezi facsimil 5).

A urmat apoi decretul prezidential de numire in functia de judecator. Astfel, prin decretul nr. 1164, din 8 iulie 2009, emis de presedintele Traian Basescu s-a decis: “Doamna Dragomir Florentina se elibereaza din functia de procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si se numeste in functia de judecator la Tribunalul Bucuresti, incepand cu data de la care postul vacant de judecator va fi redistribuit in statele de functii si de personal ale Tribunalului Bucuresti, prin ordin al ministrului justitiei si libertatilor cetatenesti”. (vezi facsimil 6).

Rezulta fara echivoc ca Florentina Dragomir a fost eliberata din functia de procuror si numita in functia de judecator. Or, ce spune art. 34 din Legea 304/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor? Ca la numirea in functie, judecatorii depun obligatoriu juramantul. Fix asta era situatia Florentinei Dragomir, care fusese numita intr-o noua functie, de judecator, insa conform CSM nu exista niciun juramant depus de aceasta in calitate de judecator.

In plus, asa cum Lumea Justitiei a mai prezentat in articolul “Bomba bombelor in completul negru”, insasi Florentina Dragomir - in decizia nr. 160 din 20 iunie 2020, din dosarul 2470/1/2012, pusa in fata unei exceptii ridicate in dosarul “Trofeul Calitatii”, in care s-a pus in discutiei problema lipsei numirii prin decret prezidential a judecatoarei Ioana Bogdan, la pachet cu lipsa juramantului acesteia - a respins exceptia cu motivarea ca nu este necesara depunerea juramantului in cazul transferului din functia de procuror in cea de judecator, si ca obligativitatea depunerii juramantului survine doar in cazul numirii judecatorului prin decret prezidential.

Iata fragmentul cu motivarea aferenta din decizia din dosarul Trofeul Calitatii, pe care o puteti citi integral atasata la finalul articolului (click aici pentru a citi, vedeti paginile 208 si urmatoarele):

“Potrivit acestor dispozitii citate anterior promovarea si transferarea judecatorilor in functiile din magistratura se dispun de catre Consiliul Superior al Magistraturii, text de lege aplicabil si in cazul procurorilor, in situatia transferarii acestora in functiile de judecatori, prevedere ce este cuprinsa in alineatul 2 teza ultima a acestui articol de lege.

Din analiza dispozitiilor legale mai sus mentionate, rezulta cu claritate ca, doar numirea in functia de judecator sau procuror trebuia dispusa de Presedintele Romaniei printr-un decret de numire. Ulterior numirii in functia de magistrat (judecator sau procuror) transferul judecatorului in functia de procuror ori a procurorului in functia de judecator, nu era conditionata de existenta unui decret al Presedintelui Romaniei de eliberare din functia exercitata, urmata apoi eventual, de un decret de numire in noua functie, urmare transferului - asa cum a sustinut apararea inculpatului.

Ratiunile pentru care nu erau necesare decrete de eliberare din functia exercitata si de numire in noua functie (in cazul transferului) rezulta cu prisosinta din faptul ca legea asimileaza functiile de judecator sau procuror notiunii de magistrat, prevazand un statut identic pentru ambele categorii profesionale.

Este adevarat ca, atat dispozitiile constitutionale susmentionate, cat si dispozitiile art. 47 din Legea nr. 92/1992 republicata prevad ca judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari, sunt numiti prin decret al Presedintelui Romaniei, insa aceasta procedura devine incidenta doar la accederea in functia de magistrat si nu ulterior, pe parcursul evolutiei profesionale.

In sprijinul acestor argumente se impun a fi invocate si dispozitiile art. 48 din Legea nr. 92/1992 republicata, potrivit carora, inainte de a incepe sa-si exercite functia, magistratii (judecatori sau procurori) sunt obligati sa depuna urmatorul juramant: 'Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, sa-mi indeplinesc cu onoare, constiinta si fara partinire atributiile ce-mi revin'.

In art. 49 din aceeasi lege se prevede ca depunerea juramantului nu este necesara in cazul transferului sau avansarii magistratului in alta functie din cadrul corpului magistratilor.

Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca doar dobandirea calitatii de magistrat este conditionata de numirea prin decret prezidential, conditie ce nu este impusa in cazul transferului sau avansarii magistratului in alta functie, fapt pentru care nici depunerea juramantului in acest caz nu este necesara”.