Nu toti judecatorii CCR au fost de acord sa declare neconstitutionala sintagma „ori de alte organe specializate ale statului”, din cuprinsul art. 142 alin. (1) Cpp, tertipul prin care autorii noilor coduri i-au permis Serviciului Roman de Informatii, structura eminamente militara, sa execute mandate de supraveghere tehnica in dosare avand ca obiect infractiuni de drept comun, desi stiau bine ca este ilegala implicarea serviciilor in anchetele penale. Decizia CCR nr. 51/16.02.2016, luata cu majoritate de voturi, a fost publicata, miercuri 14 martie 2016, in Monitorul Oficial, impreuna cu opinia separata comuna a judecatorilor Simona-Maya Teodoroiu (foto) si Tudorel Toader, care au apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate trebuia respinsa ca inadmisibila, intrucat, pe de o parte, nu are legatura cu solutionarea cauzei in care a fost ridicata, iar pe de alta parte, priveste interpretarea si aplicarea legii, aspecte care intra in competenta instantelor de judecata, nu a Curtii Constitutionale.

Inainte de a prezenta opinia separata, nu putem sa nu amintim ca Simona Maya Teodoroiu a ajuns la Curtea Constitutionala, la inceputul anului trecut, pe locul lasat liber de judecatorul Toni Grebla, care si-a dat demisia dupa vestita operatiune „Caprele” declansata impotriva sa de DNA la cateva zile dupa ce Curtea Constitutionala a pronuntat *decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, prin care intruziva Lege privind securitatea cibernetica, atat de ravnita de SRI, a fost declarata neconstitutionala.

Prezentam in continuare opinia separata a judecatorilor Teodoroiu si Toader:

"In dezacord cu decizia adoptata prin majoritate de voturi, am considerat si consideram ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedura penala trebuia sa fie respinsa ca inadmisibila, deoarece:

I. Exceptia nu are legatura cu solutionarea cauzei

1. In sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a identificat doua conditii pentru stabilirea legaturii exceptiei de neconstitutionalitate cu solutionarea cauzei, conditii care trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ: aplicabilitatea textului criticat in cauza dedusa judecatii si necesitatea invocarii exceptiei de neconstitutionalitate in scopul restabilirii starii de legalitate (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Autorii exceptiei de neconstitutionalitate au fost interceptati in baza prevederilor art. 911 si art. 912 din Codul de procedura penala anterior. Printr-o jurisprudenta constanta (a se vedea Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008) si Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009) instanta de contencios constitutional a respins exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911 si art. 912 din Codul de procedura penala anterior, statuand ca acestea sunt in deplin acord cu principiile si valorile constitutionale. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate nu au fost interceptati in baza prevederilor art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedura penala, prevederi care nici nu erau in vigoare la data efectuarii interceptarilor, insa au fost declarate neconstitutionale.

2. Din incheierea instantei de judecata, rezulta ca motivul sesizarii Curtii Constitutionale il constituie faptul ca dispozitiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedura penala ar relua solutia legislativa prevazuta la art. 911 si art. 912 din Codul de procedura penala anterior. Din lecturarea continutului reglementarii anterioare si a noii reglementari, poate fi observat faptul ca nu ne aflam in situatia preluarii unei solutii legislative. Astfel cum se subliniaza chiar in considerentele deciziei, spre deosebire de actuala reglementare, dispozitiile art. 912 alin. (1) teza intai din Codul de procedura penala din 1968 prevedeau ca procurorul procedeaza personal la interceptari si inregistrari sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Astfel, organele care puteau lua parte la activitatea de supraveghere erau doar procurorul si organele de cercetare penala. Din aceasta perspectiva, consideram ca nu se justifica extinderea controlului de constitutionalitate, de la prevederile art. 911 si art. 912 din Codul de procedura penala anterior, la prevederile art. 142 alin.(1) din noul Cod de procedura penala.

3. Consideram ca retinerea prevederilor art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedura penala, ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, iar nu a normei sub imperiul careia au fost realizate interceptarile in cauza, contravine si prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate in jurisprudenta Curtii Constitutionale. In acest sens, subliniem faptul ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sintagma 'in vigoare' din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, este constitutionala in masura in care se interpreteaza in sensul ca sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare. Astfel fiind, nu poate fi invocat faptul ca la momentul ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate prevederile art. 911 si art. 912 din Codul de procedura penala din 1968 nu mai erau in vigoare. Sensul Deciziei nr. 766/2011 a fost tocmai acela de a permite controlul de constitutionalitate al normelor aplicabile in cauzele in care Curtea este sesizata, aspect retinut expres in considerentele deciziei: 'Curtea Constitutionala, o data sesizata, are sarcina de a le controla, fara a conditiona acest control de eliminarea, indiferent sub ce forma, din fondul activ al legislatiei a actului criticat pentru neconstitutionalitate'.

4. Transformarea obiectului exceptiei de neconstitutionalitate este posibila numai in cazul modificarii succesive a aceluiasi act normativ. Astfel, pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate si actele normative modificate dupa sesizarea Curtii Constitutionale, dar care mentin solutia legislativa consacrata in actul modificat criticat (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constitutionalitatii unei dispozitii legale modificate ulterior invocarii exceptiei). Curtea a retinut in acest sens ca 'daca insa, dupa invocarea exceptiei in fata instantelor judecatoresti, textul de lege a fost modificat, mentionandu-se insa, in noua sa redactare, solutia legislativa de principiu, anterioara modificarii, motivele de neconstitutionalitate fiind aceleasi, pentru solutionarea exceptiei ridicate nu este necesara o noua sesizare'. Aceasta intrucat 'exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect o dispozitie legala nu atat in sens formal, ci, mai ales, in sens material, intrucat, sub acest aspect, cel care o invoca sustine ca textul legal este contrar unei prevederi constitutionale'. In prezenta cauza nu ne aflam insa in aceasta situatie juridica, intrucat este vorba de solutii juridice diferite, consacrate de acte legislative diferite. Noul Cod de procedura penala nu constituie o modificare a vechiului Cod, ci un act normativ distinct.

II. Exceptia priveste interpretarea si aplicarea legii, aspecte ce intra in competenta instantelor de judecata, iar nu a Curtii Constitutionale

Motivarea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate se fundamenteaza pe incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutie, din perspectiva lipsei de claritate si precizie a sintagmei 'ori de alte organe specializate ale statului' din cuprinsul dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedura penala. Pornind de la necesitatea distinctiilor existente intre masurile procesuale si actele procedurale, facem referire la principiul legalitatii procesului penal, care trebuie sa se desfasoare potrivit dispozitiilor prevazute de lege (art. 2 din Codul de procedura penala), precum si la principiul loialitatii administrarii probelor (art. 101 din Codul de procedura penala), principiu subsumat loialitatii fata de valorile constitutionale, in apararea drepturilor si libertatilor fundamentale. Din aceasta perspectiva, autorii exceptiei critica modul de interpretare si aplicare a prevederilor legale, critica posibilitatea interferarii altor organe specializate in activitatea de urmarire sau de cercetare penala. Luarea masurii procesuale, constand in interceptarea unei persoane, are drept premisa cunoasterea si respectarea competentelor legale in realizarea actului procedural corespunzator. Eventuala atribuire neconforma a competentelor procedurale, ori eventuala incalcare a legii, nu poate fi convertita intr-un temei de neconstitutionalitate. In prezenta cauza, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, si din perspectiva faptului ca legalitatea administrarii probelor se verifica de catre instanta de judecata".

*Cititi aici decizia CCR nr. 51/2016 cu opinia separata a judecatorilor Simona-Maya Teodoroiu si Tudorel Toader