Iata o noua capodopera ce poarta semnatura vestitilor procurori Ciprian Man (foto stanga) si Cristian Ardelean (foto dreapta), ambii dati afara din DNA, in prezent urmariti penal de Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ).

Lumea Justitiei prezinta Decizia nr. 33o/A, din 11 decembrie 2018, dispusa in dosarul 431/35/2015, prin care judecatoarele Lavinia Lefterache, Lucia Tatiana Rog si Luciana Mera de la Inalta Curte au hotarat achitarea definitiva a fostului adjunct al IPJ Satu Mare, Ioan Liviu Taut, dar si a altor doi inculpati.

Rechizitoriul a fost semnat de procurorul Cristian Ardelean (foto dreapta) si confirmat de vestitul procuror Ciprian Man (foto stanga), pe vremea in care ambii activau la DNA Oradea, iar Man era chiar seful structurii (vezi facsmil).

Inainte de a va prezenta decizia Inaltei Curti care a facut praf incropeala celor doi procurori, sa facem un scurt rezumat. Astfel, la fond, Curtea de Apel Oradea dispusese condamnarea lui Liviu Taut la 3 ani inchisoare cu suspendare pentru trafic de influenta, si achitarea acestuia pentru luare de mita. In apel a fost mentinuta achitarea lui Taut pentru luare de mita, dar Inalta Curte a dispus achitare si pentru infractiunea de trafic de influenta, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza I CPP - "fapta nu e prevazuta de legea penala".

In cazul unui al doilea inculpat, politistul Ioan Saitos din IPJ Satu Mare, Curtea de Apel Oradea pronuntase achitare pentru luare de mita, si condamnare la 3 ani inchisoare cu suspendare pentru favorizarea faptuitorului. In apel, ICCJ a mentinut achitarea lui Saitos pentru luare de mita, dar  a dispus desfiintarea condamnarii si achitarea lui Saitos pentru favorizarea faptuitorului, in baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza I CPP - "fapta nu e prevazuta de legea penala".

Fata de cel de-al treilea inculpat, omul de afaceri Attila Csongor Tarr, Inalta Curte a mentinut achitarile dispuse la fond pentru spalare de bani si dare de mita, si a desfiintat sentinta CA Oradea de condamnare la 2 ani si 6 luni inchisoare cu suspendare pentru cumparare de influenta, hotarand achitarea in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza I CPP - "fapta nu e prevazuta de legea penala".

Fostul adjunct al IPJ Satu Mare Ioan Taut a fost acuzat, printre altele, ca a pretins si primit mai multe bunuri si beneficii materiale de la inculpatul Atila Csongor Tarr, administrator al unei societati comerciale, pentru a-l ajuta pe acesta din urma sa obtina o solutie favorabila intr-un dosar penal de evaziune fiscala care era instrumentat de inculpatul Saitos Ioan. Taut a mai fost acuzat ca a pretins si primit de la Tarr plata contravalorii unui autoturism second hand, dar si ca afaceristul i-ar fi platit contravaloarea unei consultatii la o clinica din Ungaria. In final, totul s-a dovedit a fi simple inventii ale procurorului Cristian Ardelean in dosarul confirmat de Ciprian Man. 

Totusi, lucrurile au stat cu totul altfel in realitate. Judecatoarele Lavinia Lefterache, Lucia Tatiana Rog si Luciana Mera de la Inalta Curte arata in decizia de achitare ca ex-adjunctul IPJ Satu Mare a suportat din fonduri personale contravaloarea autoturismului despre care DNA a sustinut ca a fost platit de omul de afaceri. De asemenea, Inalta Curte a constatat ca existenta unei actiuni de pretindere, respectiv de promisiune a achitarii cheltuielilor de achizitionare a autoturismului nu este sustinuta probator, ipoteza fiind chiar infirmata chiar de modalitatea in care s-a efectuat plata. Extrem de grav, motivarea deciziei de achitare dezvaluie ca sarcina probei a fost practic rasturnata, si ca fostul adjunct al IPJ Satu Mare a fost pus in situatia sa dovedeasca faptul ca pentru consultul medical pe care l-a facut nu se percepea vreun onorariu, acesta fiind inclus in pretul interventiei chirurgicale, avand in vedere ca DNA a sustinut ca afaceristul Tarr ar fi fost cel care a platit consultatia pentru a fi ajutat de politist cu privire la dosarul penal in care era vizata o firma a acestuia. 

Iata pasaje din decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Inalta Curte retine, insa, ca intre inculpatii C. si B. exista o relatie apropiata, de prietenie, desfasurata pe parcursul a peste 10 ani, circumstanta de fapt ce nu poate fi ignorata in analiza prezentei cauze, intrucat legatura dintre acestia nu a fost una conjuncturala, determinata de existenta cercetarilor in dosarul penal nr. ..../P/2013. In acest context, simpla imprejurare ca, la aceeasi intalnire s-a discutat de existenta dosarului penal si, totodata, de intentia inculpatului C. de a-si cumpara autoturismul, respectiv de solicitarea de ajutor pentru achizitionarea unor piese de schimb, nesustinuta de nicio alta proba nu poate conduce la concluzia unei legaturi intre cele doua subiecte. Cu atat mai putin nu se sustine ipoteza unei pretinderi in scopul exercitarii influentei asupra lucratorului de politie care instrumenta dosarul penal si promisiunea ca il va determina pe acesta sa propuna o solutie de clasare.

(...)

In ceea ce priveste primul act material (retinut de instanta de fond sub forma pretinderii suportarii cheltuielilor aferente achizitionarii si inmatricularii autovehiculului marca Ford), Inalta Curte retine ca ambii inculpati contesta faptul ca C. i-ar fi solicitat inculpatului B. sa il ajute financiar cu achizitionarea masinii din Italia, sustinand, astfel cum s-a aratat anterior, ca cererea s-ar fi referit la achizitionarea de piese de schimb (cauciucuri), autoturismul fiind din anul 2003.

Inalta Curte constata ca nu exista alte probe care sa infirme aceste aparari, si, totodata, retine ca in cauza s-a demonstrat ca inculpatul C. a fost cel care, la data de 27.02.2014, deci la un interval de cateva zile de la data la care se sustine ca ar fi existat actiunea de pretindere a suportarii acestor cheltuieli (20.02.2014, la intalnirea de la al S.C. I. S.R.L.), a achitat din fonduri personale contravaloarea autoturismului.

Ca atare, Inalta Curte constata ca existenta unei actiuni de pretindere respectiv de promisiune a achitarii cheltuielilor de achizitionare a autoturismului nu este sustinuta probator, ipoteza fiind chiar infirmata de modalitatea in care s-a efectuat plata (din contul personal al inculpatului C.), imediat dupa intalnirea din 20.02.2014.

(...)

Inalta Curte constata ca in cauza nu a fost administrata nicio proba din care sa rezulte ca pentru consultatia din 14.05.2014 s-a achitat vreo taxa sau daca, in mod uzual, pentru asemenea consultatii preoperatorii se percepea vreun onorariu. Parchetul nu a cercetat in nici un fel aceste imprejurari, nu a solicitat, prin comisie rogatorie, acte de la clinica pentru a verifica daca intr-adevar s-a efectuat vreo plata la 14.05.2014, care este cuantumul sumei (intrucat facea obiectul confiscarii speciale) si cine a achitat-o, sau macar informatii referitoare la existenta sau nu a unei obligatii de plata a acestor prestatii medicale anterioare operatiei. Sarcina probei a fost practic rasturnata, inculpatul fiind pus in situatia sa dovedeasca faptul ca pentru respectivul consult medical nu se percepea vreun onorariu, acesta fiind inclus in pretul interventiei chirurgicale”.

* Cititi aici integral decizia Inaltei Curti