Dreptul Uniunii Europene primeaza in fata legislatiei infraconstitutionale din Romania, nu asupra Constitutiei noastre, a explicat judecatoarea CSM Evelina Oprina (foto 1), in contextul in care Guvernul insista sa elimine abaterea disciplinara constand in nerespectarea, de catre judecatori si procurori, a deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala a Romaniei.

Prezenta duminica, 11 septembrie 2022, in studioul Realitatea Plus, alaturi de judecatoarea CSM Gabriela Baltag (foto 2) – cealalta reprezentanta a tribunalelor in Consiliul Superior al Magistraturii –, Evelina Oprina a facut trimitere atat la pasaje din Constitutie, cat si la decizii CCR in argumentatia privind suprematia legii fundamentale romanesti in fata dreptului comunitar.

Explicatia judecatoarei Oprina

In primul rand, magistrata a indicat art. 1 alin. 5 din legea fundamentala, care spune ca este obligatorie respectarea atat a legilor si a Constitutiei, cat si a suprematiei Constitutiei.

In continuare, Oprina a facut trimitere la obligativitatea respectarii deciziilor CCR, continuta tot in Constitutie, la art. 147 alin. 4.

Mai departe, decizia CCR 2/2012 subliniaza incompatibilitatea cu principiile statului de drept a unui cadru legislativ care ar permite ignorarea deciziilor instantei de contencios constitutional.

Totodata, suveranitatea tarii noastre este aparata atat de articolul 1 din Constitutie, cat si de art. 152, care interzice revizuirea legii fundamentale sub aspectul caracterului Romaniei de stat suveran, a punctat judecatoarea CSM.

Revenind la dreptul Uniunii Europene, Evelina Oprina a citat art. 11 alin. 3 din Constitutie, care permite ratificarea unui tratat international ce intra in conflict cu Constitutia Romaniei doar dupa revizuirea legii fundamentale autohtone.

In fine, reprezentanta tribunalelor in CSM a invocat art. 148 din Constitutie, potrivit caruia reglementarile UE obligatorii au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Iar sintagma „legi interne” a fost clarificata de catre Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 390/2021: este vorba strict despre legislatia infraconstitutionala. Cu alte cuvinte: doar despre legi si ordonante; nicidecum despre pasaje din Constitutie.

Subordonarea magistraturii

In aceeasi emisiune TV, judecatoarele Baltag si Oprina au denuntat public intentiile de a se face presiuni pe magistratii romani, dar si – foarte grav – pe Inspectia Judiciara. Iar astfel, prin subminarea Inspectiei Judiciare, vor putea scapa judecatori si procurori cu un evident comportament scandalos. In acest punct, Gabriela Baltag a invocat (chiar daca nu a pronuntat nume) celebra inregistrare in care procurorii Ciprian Man si Cristian Ardelean, pe vremea cand lucrau la DNA Oradea, planuiau sa „linisteasca” mai multi judecatori locali care indrazneau sa pronunte achitari in dosarele instrumentate de acel serviciu teritorial al Directiei Nationale Anticoruptie.

Totodata, cele doua judecatoare au reclamat puterea discretionara pe care noile legi ale justitiei o pun in mana sefilor instantelor si parchetelor.

Redam afirmatiile celor doua judecatoare CSM:

„Gabriela Baltag: In 2011, Inspectia Judiciara a trecut, intr-adevar, printr-o reforma si s-a dorit a fi reformata. Este greu de crezut cum va functiona, pentru ca si daca sunt ceilalti doi titulari ai actiunii disciplinare, cercetarile disciplinare trebuie sa le faca inspectorii judiciari, care propun solutii Procurorului General sau presedintelui Inaltei Curti. Acestia pot fi de acord sau pot dispune completari. Nu stiu cum va fi chestiunea aceasta din punct de vedere legal – ca cineva dintr-o institutie sa se duca cu solicitari intr-o alta institutie, chiar daca este presedintele Inaltei Curti sau Procurorul General. Eu nu pot sa inteleg, pentru ca in lege se enunta ca Inspectia Judiciara este independenta operational fata de Consiliul Superior al Magistraturii, fata de instantele judecatoresti, de parchete si de celelalte institutii. Pai, oare mai poate fi independenta?

Ca sa nu mai spunem ca fata de CSM e greu de crezut ca mai poate fi independenta – CSM-ul, care, prin sectiile sale, solutioneaza actiunile disciplinare. Cum mai este independenta, daca CSM desemneaza comisiile, face regulamentele, numeste inspectorii, reinnoieste mandatele inspectorilor? Va fi foarte greu de crezut cat de independenta va mai fi si e un motiv de ingrijorare. Colegii nostri au scris asta in punctele de vedere – chestiune pe care n-avem cum s-o omitem. Tinem cont de ea – e importanta. (...)

Evelina Oprina: Ascultand aceeasi interpelare a domnului ministru in comisia speciala (n.r. comisia parlamentara comuna pentru avizarea proiectelor de legi ale justitiei), domnia sa justifica aceasta reintroducere a celor doi titulari de actiune disciplinara prin 'rolul disuasiv si simbolic' pe care ar trebui sa-l aiba. Adica ce sa inteleg din aceasta explicatie? Faptul ca judecatorii si procurorii trebuie sa stea cu sabia lui Damocles deasupra capului si sa fie oarecum speriati si timorati ca ar putea Procurorul General pentru procurori si presedintele Inaltei Curti pentru judecatori, in conditiile in care, daca la procurori mai discutam de o subordonare ierarhica si de un control ierarhic, la judecatori nu exista asa ceva? Practic, intre presedintele Inaltei Curti si ceilalti judecatori se creeaza un soi de ierarhie, care este inadmisibila. Pentru ca atunci cand vorbim de judecatori, vorbim de independenta totala.

Ca sa nu mai spun – pe linia de Procuror General – faptul ca aceste discutii trebuie analizate toate impreuna, unele prin altele. Pentru ca luate disparat, ele pot parea pe alocuri corecte si in regula, dar va dau alt exemplu: ca o schimbare adusa in aceste legi, Procurorul General poate sa infirme solutiile tuturor procurorilor din subordine. Haideti sa cuplam aceasta prevedere cu reintroducerea Procurorului General ca titular al actiunii disciplinare cu privire la procurori! Se afecteaza sau nu independenta judecatorului si procurorului? In plus de asta, toti colegii nostri au spus faptul ca prin aceste modificari se goleste, practic, de continut rolul Inspectiei Judiciare. Inspectia Judiciara, pe legile actuale, este o institutie absolut independenta – inclusiv fata de Consiliul Superior al Magistraturii – si ea are rolul de a verifica si de a cerceta disciplinar judecatorii si procurorii, iar in momentul in care apreciaza ca au savarsit o abatere disciplinara, inainteaza dosarul sectiilor corespondente ale CSM. Ei bine, unde mai este separatia functiei de acuzare, daca ea se realizeaza de presedintele Inaltei Curti, care poate sa nu tina cont de concluziile inspectorului judiciar, care poate propune o clasare pentru un anumit judecator. Presedintele ICCJ poate sa spuna: 'Nu; eu consider ca este de exercitat actiunea disciplinara'. Deci unde este separatia intre functia de acuzare si functia de judecata? Pentru ca, finalmente, dosarul disciplinar se solutioneaza definitiv la completul de 5 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Se doreste ca din compunerea completului de 5 sa faca parte de drept, din nou, persoanele cu functii de conducere (n.r. din ICCJ). (...)

In privinta Inspectiei Judiciare, se constata, prin aceasta modificare, o subordonare totala fata de CSM. Adica acelasi Consiliu care verifica, practic, activitatea Inspectiei Judiciare – fie pe lucrarile curente, fie pe aceste actiuni disciplinare. Inspectia Judiciara este retrogradata, devine un ordonator tertiar de credite. Practic, se pierde independenta mult-clamata.

Nu spune nimeni ca nu trebuie operate modificari. (...) Insa nu intelegem de ce, de la o independenta castigata cu greu (in niste ani de zile), acum Inspectia Judiciara sa se reintoarca sub controlul Plenului CSM. (...)

Gabriela Baltag: Domnul ministru spune ca trebuie sa fie si o forma simbolica. Eu mi-am adus aminte de o nefericita declaratie care a circulat in spatiul public, a unor procurori din Ardeal (n.r. Ciprian Man si Cristian Ardelean, pe vremea cand erau la DNA Oradea) care spuneau ca trebuie sa-i linisteasca un pic pe niste judecatori. Si tare ma tem ca aceasta finalitate s-a urmarit si aici. (...) Nu putem sa spunem ca ministrul Justitiei a vorbit in termenii aceia, dar nu e departe de finalitatea aceea, in conditiile in care (ce sa vedeti?) initiatorul stie cam ce se intampla si ce viziune are CSM. De exemplu, a introdus o prevedere extraordinar de riscanta pentru magistratii supusi procedurilor disciplinare. Toate acestea au consecinte pentru societate, mai departe.

In procedura disciplinara se aplica Codul de procedura civila (in masura in care nu exista nicio interdictie), dar institutia recuzarii pentru membrii completelor disciplinare (adica la Sectia de judecatori sau de procurori), cererea de recuzare este inadmisibila. (...) Deci un judecator care ajunge in fata Sectiei pentru judecatori (n.r. in materie disciplinara) risca sa nu mai poata recuza membrii completului disciplinar. Deci el are mai putine garantii decat orice cetatean din aceasta tara, in conditiile in care mergi in instanta si ai aceasta institutie, ai acest drept (n.r. al recuzarii celui sau celor care te judeca). Oare de ce? E o chestiune implementata deja la nivel de CSM – intr-o forma sau alta –, dar ministrul Justitiei (nu stim cum) a aflat despre ea si a pus-o in lege.

Deci au luat orice posibilitate de aparare. Pe viitor, ai putine mijloace de aparare daca ai nefericirea sa ajungi intr-un complet (n.r. disciplinar). (...)

De ce un judecator ar trebui sa aiba mai putine garantii decat un om? Aceasta institutie a recuzarii nu mai este la indemana pe lege. Nu mai are voie – e inadmisibila. (...)

Evelina Oprina: Nu doar noi doua; colegii nostri, in unanimitate, au formulat peste 700 de pagini de critici. Pentru ca, asa cum a fost vacanta judecatoreasca, s-au straduit si au facut propuneri si observatii. In unanimitate, critica aceste modificari. (...) Critica sporirea puterilor persoanelor cu functii de conducere din cadrul instantelor si parchetelor, corelativ cu diminuarea rolului organismelor colegiale si democratice. La nivelul instantelor si parchetelor, functioneaza colegii de conducere – organisme colective din care face parte de drept presedintele instantei (n.r. sau, respectiv, seful parchetului). Ceilalti membri sunt alesi de adunarile generale ale judecatorilor si procurorilor. Adica este un exercitiu democratic de conducere. (...) Deci scade puterea acestor organe colegiale. Cresc foarte mult puterile presedintelui Inaltei Curti si puterile directorului Institutului National al Magistraturii. (...)

Pe de alta parte, in expunerea de motive a uneia dintre cele trei legi, initiatorul spune ca modificarile aduse Inspectiei Judiciare se justifica prin aceea ca prin ultimele modificari (cele din 2018) s-a concentrat prea mult puterea in mainile unui singur om (inspectorul-sef) si critica acest lucru – motiv pentru care toata Inspectia Judiciara este adusa acum sub Plenul CSM, astfel incat sa nu mai fie in mainile unui singur om. Ce fac aceste proiecte acum? Contrar expunerii de motive din lege, concentreaza puterea in mainile persoanelor cu functii de conducere. Un prim exemplu este acela ca vicepresedintii instantelor si adjunctii parchetelor nu vor mai fi numiti in aceste functii in urma unor concursuri (asa cum se face in prezent), ci vor fi numiti la propunerea presedintilor de instante, respectiv conducatorilor de parchete. Din acele organe democratice de care vorbeam (colegiile de conducere), vor face parte presedintele instantei, vicepresedintele si presedintii de sectii (care sunt toti numiti in acest fel: la propunerea presedintelui de instanta) si doar doi judecatori alesi de adunarea generala a judecatorilor. Majoritatea va fi din cei numiti, adica din aceasta tendinta de concentrare a deciziei in mainile a putine persoane. Cand vorbim de presedinti de instante si de conducatori de parchete, nu vorbim de persoane numite politic, pentru ca ei participa la niste concursuri organizate de CSM. Dar aceste concursuri sunt organizate de sectiile corespunzatoare din CSM.

De ce sunt importanti presedintele de instanta si aceste colegii de conducere? Am sa incerc sa dau cateva exemple dintre schimbarile preconizate: completurile de judecata si completurile specializate se infiinteaza de presedintele instantei, la propunerea colegiului de conducere. Si mai important: componenta acestor completuri se stabileste de colegiul de conducere al instantei.

Alt exemplu: presedintele de instanta face parte de drept din comisia care evalueaza anual activitatea judecatorilor. (Va rog sa luati corespondentul si pentru procurori pentru ce spun eu.)

Concursul de promovare a judecatorilor si procurorilor in grade ierarhice superioare presupune constituirea unei comisii care va evalua activitatea de pana atunci a judecatorului care vrea sa promoveze. Din acea comisie face parte presedintele curtii de apel (prin lege este stabilita aceasta componenta). Presedintele instantei face propuneri pentru a fi numiti vicepresedintii si presedintii sectiilor, stabileste compunerile completelor de judecata. In mod exceptional, colegiul de conducere al unei instante poate sa dispuna mutarea unui judecator de la o sectie la alta, prin tragere la sorti si atat.

Aceasta dispozitie – care mi se pare de o gravitate extraordinara – o intalnim si la Inalta Curte de Casatie si Justitie: la propunerea presedintelui ICCJ, colegiul de conducere poate dispune repartizarea unui judecator de la o sectie non-penala la o alta sectie non-penala pe durata unui an, prin tragere la sorti. Or, ma intreb: cum este posibil ca la cel mai inalt nivel, la instanta cea mai inalta din sistemul judiciar (unde hotarariel raman definitive), un judecator pur si simplu sa fie mutat de la o sectie la alta, sa-si schimbe specializarea, in conditiile in care se presupune ca acele cauze au o anumita specificitate. Nu este posibil ca, pronuntand hotarari definitive de azi pe maine, eu sa fie pusa in situatia de a-mi schimba specializarea.

Si mai mult decat atat: in momentul in care un judecator promoveaza la Inalta Curte de Casatie si Justitie, evaluarea lui se face strict pe specializarea pentru care candideaza. Pentru ca mai tarziu sa existe riscul ca el sa fie mutat la o alta sectie si sa fie pus in situatia de a pronunta o solutie definitiva intr-o materie pe care poate nu o stapaneste. Nu este rau ca se intampla asa (ca nu trebuie sa stim toti de toate – de aceea avem aceasta specializare), insa mi se pare extrem de grav ca la un astfel de nivel sa fie posibila modificarea de complet de judecata. Pe de alta parte, aceasta modificare a completelor de judecata trebuie sa se faca potrivit unor criterii clar prevazute in lege. Or, in aceste proiecte se mentioneaza ca aceste modificari de complete se vor face potrivit regulamentului ce va fi adoptat fie de Inalta Curte, fie de catre CSM – adica printr-un act infralegal (cu o putere mai mica decat legea).

Ma intorc la problema concentrarii puterii: legea spune ca in aceste colegii de conducere, votul presedintelui este decisiv. Deci din nou iata ce importanta deosebita capata presedintele de instanta, conducatorul de parchet si acest colegiu de conducere.

Spuneam ca noi sesizam in ultima vreme in cadrul Consiliului aceasta tendinta de desconsiderare a opiniilor care sunt altfel decat cele majoritare (poate pana la ignorarea lor completa). Tot astfel, transpus tale quale in aceasta problema, sentimentul este acela ca se doreste o disciplinare mai mare in instante si parchete – adica colegii judecatori si procurori sa nu mai aiba opinii, sa nu-si mai expuna observatiile, criticile si sugestiile, iar deciziile sa se ia la nivelul despre care vorbeam.

Spunea domnul ministru ca, in realitate, este vorba doar de decizii administrative si dadea ca exemplu nemotivarile in termen, duratele lungi ale anchetelor. Nu are nicio legatura cu ce vorbim noi aici, pentru ca si in prezent Inspectia Judiciara face monitorizari pe durata nerezonabila a cauzelor sau pe termenul de redactare a hotararilor judecatoresti si nu vad cum se poate imbunatati acest indicator prin aceste modificari si prin faptul ca de acum incolo se urmareste aceasta centralizare de decizie la un anumit nivel. (...) Cred ca sistemul judiciar va reactiona pana la urma – dincolo de ce a consemnat acum in scris, in opiniile care au fost mai mult ignorate, am observat.

Gabriela Baltag: Spunea colega mea despre rolul presedintelui de instanta. Nu am vrea sa creada cineva ca avem ceva cu presedintii de instante – nici pe departe! Noi vorbim numai despre pericolul de a se implementa acest rol atat de mult, atat de profund. Ganditi-va ca una dintre propuneri este de a face parte presedintele de instanta sau cel de sectie din completul de divergenta, pentru unificarea practicii! Aceasta prevedere a fost cu ani in urma. Deci ne intoarcem in aceeasi situatie. Cum ar putea sa unifice presedintele practica? E mai altfel de judecator decat ceilalti judecatori? Nu cred. In 2004-2005, era acest mod de compunere a colegiului de conducere. Colegii mei, in toate documentele, au subliniat acest lucru. Eu am spus ca legile sunt retrograde si intaresc acest lucru. Ne intoarcem cel putin la nivelul anilor 2004-2005. (...)

Politizarea justitiei este un aspect care nu poate fi omis absolut deloc. Cu ani in urma, eram suparata ca nu exista atunci separarea carierelor, de faptul ca regulamentul instantelor era aprobat de Plenul CSM si ma intrebam de ce ar trebui cu privire la instante sa decida colegii procurori. Noi, judecatorii, nu ne amestecam in problema parchetelor. Astazi, regulamentul de functionare a instantelor va fi elaborat de CSM si Ministerul Justitiei. Este foarte grav lucrul acesta! Ce sa caute Ministerul Justitiei in elaborarea regulamentului? Nu vorbim de cumparat hartie, ci de chestiuni ce tin de judecata, de infaptuirea actului de justitie.

Vorbeam despre colegiile de conducere. (...) Am intalnit opinia unei instante, care vorbea despre colegiul de conducere de la Parchetul General. Pai, la Parchetul General daca ar fi sa fie de drept toate functiile mari de conducere, functiile alea sunt numite cumva. Deci iata: colegiul de conducere la PICCJ are o unda de politic. O sa-mi spuneti ca, din punct de vedere constitutional, parchetele functioneaza subordonate ierarhic si sub autoritatea ministrului Justitiei. Asta nu justifica in niciun caz aceasta situatie. Ca sa nu mai spunem ca regulamentul domniilor lor va fi elaborat la propunerea Procurorului General, cu hotararea Sectiei pentru procurori. Si la noi va fi cu hotararea Sectiei pentru judecatori, dar ce folos? Cine-l elaboreaza? Si acolo cu avizul conform al Ministrului Justitiei. Iata o intruziune clara in actul de justitie!

Evelina Oprina: In expunerea de motive a legii, aceasta schimbare preconizata (care este inedita – nu am mai intalnit-o niciodata pana acum) prin aceea ca Ministerul Justitiei are oricum atributii in domeniul elaborarii actelor normative din domeniul justitiei si, prin urmare, de ce ne plangem ca se intruzioneaza acum si in elaborarea legislatiei secundare? Ca oricum elaboreaza legislatia primara. Ca sa raspund la acest prim punct: Ministerul de Justitie doar elaboreaza; aprobarea o face Parlamentul.

Iar a doua justificare este aceea ca ministrul Justitiei are oricum calitatea de membru de drept in CSM. Pai, bun: si voteaza in aceasta calitate! Si va vota regulamentul in Sectia pentru judecatori. De ce se simte acum nevoia, dupa ani de zile de functionare in acest fel, ca Ministerul de Justitie sa fie implicat in elaborarea acestor regulamente, care nu vizeaza doar modul cum se xerocopiaza o cerere dintr-un dosar cand vine partea sau avocatul la arhiva instantei, ci vizeaza criteriile dupa care se repartizeaza dosarele, vizeaza atributii de presedinti, vicepresedinti, presedinti de sectii... Lucurile sunt mult mai complexe. Nu va imaginati cat de complex este Regulamentul de organizare si functionare a instantelor judecatoresti. Reglementeaza toate situatiile practice cu care instantele se confrunta in activitatea de zi cu zi pe modul de gestonare a dosarelor si chiar un pic mai mult decat atat. (...)

Gabriela Baltag: Colegii nostri au vorbit despre chestiunile pe care ei le-au vazut deficitare in proiect – si anume: faptul ca, pe de o parte, procedura aceasta (n.r. de promovare la ICCJ) e in doi pasi, in sensul ca exista o evaluare a activitatii candidatilor. Ea se realizeaza la nivelul Inaltei Curti, de catre o comisie – comisie in care sunt desemnati doi judecatori, la propunerea presedintelui de sectie, de catre presedintele Inaltei Curti. Asta a fost un motiv de critica din partea colegilor nostri: nu se poate sa faca cineva recomandari, iar cineva sa-i propuna acolo. Inainte nu era asa. Asta a fost o problema. Marea nemultumire despre care domnul ministru nu vorbeste este interviul. Interviul acesta este regina nemultumiirilor in toate concursurile din sistemul judiciar. Dumnealui propune ca interviul va putea fi contestat, in diferite forme. Dar acum, propunerea plecata de la CSM este ca interviul sa nu fie contestat. Interviul a lasat nemultumiri in randul colegilor nostri, pentru ca e foarte subiectiv. Aparent, sunt criterii (n.r. de constestare fata de sechestru), dar ele sunt stabilite de comisie sau de sectie, si nu sunt garantii suficiente in lege. Asa spun colegii nostri. Eu sunt surprinsa ca domnul ministru problema promovarilor la Inalta Curte o gaseste solutionata. In 2011, a fost chiar dumnealui – promotorul –. Pentru toata lumea care doreste : se poate cauta nota de fundamentare de la Legea 300/2011, care viza, printre altele, promoarea la Inalta Curte. Atunci vorbea altfel despre transparenta si criterii obiective. Acum vad ca au abandonat aceasta opinie.

Eu nu vreau sa pun la indoiala pe nimeni, dar de-a lungul timpului au fost foarte multe probleme.

Au fost probleme ca acest interviu a avut o putere egala cu evaluarea activitatatii procesionale. A nemultumit judecatorii. Uneori, acest interviu a daramat activitatea si calitatea lor de judecatori. A adus o evaluare subiectiva. Si aceasta a fost o problema nu numai a Consiliului nostru, ci si a Consiiliilor trecute. Ca sa nu mai spunem ca interviul a starnit aceeasi problema si la alte concursuri (la functii de conducere). Si am vazut ca au fost receptivi chiar candidatii care au mers pentru viitorul Consiliu si chiar ei au subliniat acest lucru – ca sunt probleme pe partea de interviu. Si au scris in proiectele lor ca doresc imbunatatiri. Deci trebuie sa recunoastem ca este o problema foarte mare. (...)

Evelina Oprina: Cu privire la propunerea de eliminare a abaterii disciplinare constand in nerespectarea de catre magistrati a deciziilor Curtii Constitutionale, tin sa precizez ca discutia noastra este una strict principiala, doctrinara. (...) Eliminarea ei este justificata, in expunerea de motive, prin aceea ca recent s-au pronuntat mai multe decizii de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene. In expunerea de motive, insa, se citeaza o singura hotarare, in care se spune ca principiul suprematiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari nationale potrivit careia instantele nationale sunt tinute de deciziile Curtii Constitutionale nationale si nu pot, din acest motiv si cu riscul savarsirii unei abateri disciplinare, sa lase neaplicata jurisprudenta care este contrarara CJUE. Deci se justifica necesitatea eliminarii acestei abateri prin faptul ca exista aceasta jurisprudenta CJUE care obliga legiuitorul national sa elimine din actele lui normative orice dispozitie contrara. Aceasta fiind considerata a fi o dispozitie contrara, in sensul ca exista aceasta amenintare cu riscul savarsirii unei abateri disciplinare.

Totusi, in continuare auzim in dezbaterea publica argumentatia in sensul ca, in fapt, nu exista niciun pericol ca magistratii sa nu fie sanctionati, pentru ca, de fapt, aceasta abatere disciplinara se circumscrie la o alta abatere, care sanctioneaza nerespectarea, de catre judecatori si procurori, cu rea-credinta sau grava neglijenta, normele de drept material procesual. In legatura cu acest punct, sunt doua chestiuni de precizat. Unu: in martie anul acesta, a mai existat o propunere legislativa, de eliminare a acestei abateri disciplinare (n.r. initiata de catre USR), care a fost avizata negativ de catre CSM si respinsa de catre Parlament. Cu prilejul acelui act normativ, Consiliul Legislativ a emis un aviz, in care explica ca aceasta suprapunere nu exista, de fapt. Adica ceea ce sanctioneaza legiuitorul prin acea alta abatere (de la litera t – incalcarea normelor de drept material procesual) nu vizeaza decat nesocotirea dispozitiilor din actele normative cu putere de lege (adica legi sau ordonante), si nicidecum decizii ale Curtii Constitutionale sau decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie. (...) Oare am eliminat-o pentru ca nu mai trebuie sa fie abatere disciplinara si sa fie acest risc sau totusi este abatere disciplinara si toata lumea sa fie linistita?

Chiar si sa fie asa (sa nu impartasim opinia Consiliului Legislativ): in realitate, se abandoneaza un standard clar de sanctionare si se trece intr-o zona relativa, adica la apreciere daca respectiva fapta e sau nu abatere disciplinara.

Dezbaterea publica este: sunt obligatorii deciziile CCR? Mai sunt obligatorii dupa aceasta jurisprudenta CJUE? S-a renuntat sau nu la suveranitatea nationala? (...) Numai in Constitutie gasim raspunsul. (...) Pe suprematia Constitutiei, art. 1 alin. 5 din Constitutie spune ca 'in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie'. Avem mai departe un text (n.r. art. 142 alin. 1) care spune ca 'Curtea Constitutionala a Romaniei este cea care este garantul suprematiei Constitutiei'. Avem textul la care facea referire in mod corect si domnul ministru (art. 147 alin. 4): 'Deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere de lege numai pentru viitor'. Deci sunt general obligatorii.

Cu privire la acest caracter al suprematiei Constitutiei, avem si doua decizii ale Curtii Constitutionale, care spun ca un cadru legislativ care ar permite ignorarea, eludarea sau cenzurarea de catre instante a deciziilor ICCJ sau CCR nu e compatibil cu principiile statului de drept reglementat in Constitutie (n.r. Decizia 2/2012). (...)

Constitutia Romaniei este expresia identitatii nationale a unui popor. Orice natiune – asa cum este si poporul roman – are specificitatile ei, credintele, aspiratiile, nazuintele ei, care pot fi traduse in identitatea nationala. Iar Constitutia este transpunerea, din punct de vedere juridic, a acestei identitati nationale. Art. 1 alin. 1 din Constitutie vorbeste ca Romania este stat national si – mai important – art. 152 spune ca dispozitiile privind caracterul national nu pot forma obiectul revizuirii. Deci niciodata Constitutia nu poate fi revizuita pe acest aspect. Asadar, iata ca pot sa concluzionez un lucru categoric: ca deciziile CCR sunt obligatorii si ca suprematia Constitutiei este de netagaduit.

Fata de cine este acum prioritara Constitutia Romaniei? (...) In primul rand, avem art. 11 alin. 2, care ne spune ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Asta inseamna ca judecatorul roman, in momentul in care aplica o lege, aplica o lege valabila in Romania – indiferent ca ea este emisa de legiuitorul roman sau de legiuitorul european. Ea face parte din dreptul intern.

Mai departe, avem art. 11 alin. 3, care ne spune ca in cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.

Atentie: aceste dispozitii din Constitutie erau in vigoare si la momentul aderarii Romaniei. Prin urmare, putem trage concluzia ca in momentul in care Romania a aderat la Uniunea Europeana, in lipsa unei verificari de constitutionalitate (aceasta compatibilitate cu Constitutia a fost apreciata doar de Parlament, care a ratificat), acele tratate si aderarea noastra, implicit, s-au facut in conformitate cu Constitutia si cu respectarea principiilor ei.

Acum, suntem in situatia in care a aparut o jurisprudenta a CJUE (singura care poate sa interpreteze dreptul Uniunii Europene) care pare ca este in conflict cu deciziile CCR. Daca aceasta interpretare actuala era aplicabila la momentul aderarii, inseamna ca ratificarea nu putea fi facuta, pentru ca ar fi incalcat principiul suprematiei Constitutiei si suveranitatea – care este reglementata in Constitutie.

Mai spune Constitutia Romaniei – in art. 148 – ca, urmare aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Si aici apare o discutie: fata de care legi interne au prioritate aceste tratate? Decizia Curtii Constitutionale 390/2021 ne explica faptul ca prin sintagma 'legi interne' intelegem exclusiv legislatia infraconstitutionala, Constitutia prezervandu-si locul si pozitia ierarhic superioara, in virtutea art. 11 alin. 3, care nu permite ratificarea de tratate contrar Constitutiei.

Si mai avem un text pe care foarte putina lume il acceseaza, tot in Constitutie (n.r. art. 148 alin. 4): 'Parlamentul, presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii'. Ce observam? Curtea Constitutionala nu este printre acesti subiecti, pentru ca CCR nu e chemata sa garanteze ea aducerea la indeplinire, pentru ca Constitutia are prioritate si pentru ca dreptul Uniunii Europene trebuie sa se supuna Constitutiei Romaniei. (...)

Constitutia Romaniei prevede, in art. 2, ca 'niciun grup si nicio persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu'. Deci suveranitatea nu poate fi cedata. Ca efect al aderarii (ne spune tot Constitutia), Romania a transferat anumite atributii catre institutiile comunitare, pentru exercitiul, in comun cu celelalte state-membre, a unor competente prevazute de tratate. Dar nu a cedat insasi suveranitatea, pentru ca nu ne permite articolul 2 (n.r. din Constitutie)!”

* Cititi aici transcrierea primei parti a interviului, insotita de inregistrarea video

* Vedeti aici inregistrarea video a emisiunii (partea a doua)

* Vedeti aici inregistrarea video a emisiunii (partea a treia)