Fostul procuror DNA Ploiesti, Mircea Negulescu (foto) vestit pentru instrumentarea de dosare penale unor personalitati de prim rang (Victor Ponta, Vasile Blaga, Sebastian Ghita, Andrei Chiliman, Mircea Cosma si altii) a jonglat cu prejudiciile in dosarele pe care le-a instrumentat intr-o maniera greu de inteles. Nu singur, ci impreuna cu specialistii din parchet, sau alti procurori care i-au preluat dosarele capacitati in stabilirea arbitrara a prejudiciilor fara de care infractiunilor le-ar fi lipsit unul din elementele esentiale pentru a putea exista.

Lumeajustitiei.ro va prezinta trei cazuri etalon din activitatea vestitului Mircea Negulescu (apreciat in mod deosebit de Laura Kovesi, care a intervenit pentru apararea reputatiei lui la CSM), care a fost izgonit anul acesta din DNA la presiunea opiniei publice (ca altfel nu l-ar fi dat nimeni afara), si care in prezent face obiectul mai multor actiuni disciplinare si plangeri penale. Mircea Negulescu sta azi la fereala, ca procuror la Parchetul Campina, sperand ca lumea il va uita. Faptele sale de bravada sunt insa de neuitat. Mai ales felul in care in dosarele sale de rasunet a folosit arma prejudiciului pentru a-si justifica inculparile.

Iata trei cazuri etalon din activitatea procurorului Mircea Negulescu, de la PCA Ploiesti si DNA Ploiesti, care demonstreaza ca modul de calcul al prejudiciilor la nivelul parchetelor este unul mai mult decat indoielnic si ca, in lipsa unei raspunderi profesionale, prejudiciul poate fi intins oricat de catre procurori, ca nu mai conteaza. Totul e sa iasa bine la palmares indiferent daca distrugi destine si activitati comerciale. Nu intamplator se caracteriza singur Mircea Negulescu in confesiunile catre apropiatii sai: “Am ajuns un vanator de oameni!”... “Sunt periculos!”

Cazul Lukoil – prejudiciu neargumentat de 1,8 miliarde euro

Un caz care a zguduit Romania si in special comunitatea petroliera din judetul Prahova a fost cel al Petrotel – Lukoil, in care directorii companiei au fost trimisi in judecata de procurorul Mircea Negulescu de la PCA Ploiesti sub acuzatia ca au produs statului un prejudiciu fabulos, de aproape 1,8 miliarde euro. Rechizitoriul a fost emis la data de 3 august 2015 (procurorul de caz fiind imediat promovat la DNA Ploiesti). Imaginea companiei a fost grav afectata prin informatiile din ancheta oferite presei. La judecata in fond insa, Tribunalul Prahova a constatat neregularitatea rechizitoriului prin care dosarul Lukoil a fost trimis in judecata si a dispus remedierea respectivelor neregularitati (care vizau si calculul prejudiciului), urmand ca procurorul de caz sa raspunda judecatorului daca mentine dispozitia de trimitere in judecata, insa acesta nu a raspuns instantei de judecata in termenul legal.

Astfel, in ianuarie 2016, Tribunalul Prahova a dispus restituirea cauzei la parchet cu urmatoarea morivatie”:

"Parchetul nu a remediat in termen legal neregularitatile constatate si nici nu a comunicat judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere in judecata sau solicita restituirea cauzei, ultima zi a termenului (...) fiind 22.12.2015 (...) judecatorul de camera preliminara constata ca ne regasim in mod evident in situatia prevazuta de art. 346 alin. 3 lit. c teza a II-a, fata de imprejurarea ca procurorul nu a raspuns in termenul legal de 5 zile, neprecizand nici daca isi mentine dispozitia de trimitere in judecata, impunandu-se astfel restituirea cauzei la parchet (...) Ipoteza prezentata la litera 'c' are in vedere situatia in care procurorul nu raspunde in termenul de 5 zile (pasivitate) - nu remediaza neregularitatile constate si nici nu comunica daca intelege sa mentina dispozitia de trimitere in judecata sau solicita restituirea cauzei (...) Necomunicandu-se judecatorului de camera preliminara faptul ca acuzarea intelege sa mentina dispozitia de trimitere in judecata, se impune automat restituirea cauzei la parchet, aceasta fiind ipoteza prezentei cauze", se arata in documentul citat (…) In cazul inculpatei persoana juridica Lukoil Europe Holdings BV Olanda, neindicarea unei anumite persoane fizice care sa fi actionat in numele sau; neindicarea societatilor comerciale favorizate de actiunile inculpatilor si a interesului direct sau indirect al celor doi autori (Bogdanov Andrey si Rata Andrei) in cadrul societatilor favorizate", se arata in decizia postata la acel moment pe portalul instantelor (...) neregularitatea vizeaza neconcordante in prezentarea actelor materiale ale infractiunilor, in sensul ca actele materiale prezentate au fost dublate sau chiar triplate, dar si nelamurirea laturii civile prin nedescrierea modului de calcul al prejudiciului pentru fiecare inculpat si pentru fiecare an in parte si nelamurirea categoriilor de persoane vatamate in cauza.”

Cazul Andrei Chiliman – prejudiciu demential, umflat cu patru “0”-ouri

Un alt dosar instrumentat de procurorul Mircea Negulescu, care in vara lui 2015 a fost promovat de la PCA Ploiesti, la DNA Ploiesti (individul a pasat continuu dosare de la parchetul curtii de apel, la DNA Ploiesti) a fost cel privind pe fostul primar al Sectorului 1 Andrei Chiliman, pe Vlad Moisescu (fiul fostului presedinte al ICCJ) si altii, care au fost acuzati de producerea unor pretinse prejudicii rezultate din atribuirea de-a lungul anilor unor contracte locale. Culmea, DNA Ploiesti a pus sechestru pe averea acuzatilor pana la concurenta sumei de 670 milioane euro, pe care anchetatorii au calculat-o ca prejudiciu pornind de la un contract de imprumut intre soacra si sotia lui Vlad Moisescu, care cica ar fi ascuns banii “furati”. Era evident ca acuzatii nu puteau sa aiba o asemenea suma, nici nu aveau cum sa-i detina fizic intrucat ar insemna sa fi umplut un camion de bancnote pentru transportul lor, insa presa a fost intoxicata cu aceasta informatie fantasmagorica, iar sechestrele, culmea, s-au instituit.

Lotul Chiliman a fost retinut de procurorii DNA Ploiesti, dar la instanta s-au decis numai controale judiciare, in locul arestarilor cerute de procurori. In realitate, contractul de imprumut gasit se referea la o suma de 67.000 euro. De unde au aparut patru “0”-uri in plus, si cum s-au putut stabili un asemenea prejudiciu acadabrand, cu instituire de sechestre, cu efectul intoxicarii opiniei publice, poate cineva va raspunde intr-o zi.

Cazul Mircea Cosma - prejudiciu inventat de DNA, contrazis de Curtea de Conturi, experti si chiar de instanta

Un al caz inceput de procurorul Mircea Negulescu si pasat conducerii DNA Ploiesti in 2015, cand era aproape gata, l-a vizat pe fostul presedinte al Consiliului Judetean Prahova Mircea Cosma, vicepresedinte al PSD. Rechizitoriul a fost semnat de Lucian Onea, seful DNA Ploiesti si procurorul Giluela Deaconu (cei doi fiind cumetri, adica nas – fin). Lui Mircea Cosma i s-a pus in carca un asa-zis abuz in serviciu legat de incheierea contractelor aferente lucrarilor de modernizare a drumului DJ 101 Buda – Nedelea din imprejurimile Ploiestiului, pentru care s-a stabilit un pretins prejudiciu de 6 milioane ron cu ajutorul specialistului DNA Vladimir Tulea (fost contabil la CAP Draganesti).

Acest dosar in care Mircea Cosma si altii au fost condamnati la fond este uluitor vazut din prisma prejudiciului deoarece:

-CJ Prahova a aprobat modernizarea drumului alocand suma de 11,4 milioane lei;

-Valoarea contractata la licitatie a fost de 7,3 milioane lei;

-Suplimentarea contractului a fost de 1,4 milioane lei, deci valoarea totala a modernizarii a costat 8,8 milioane lei;

-Au fost economisiti asadar 2,6 milioane lei, intrucat drumul a costat 8,8 milioane lei, in loc de 11,4 milioane lei cat a fost alocarea aprobata de consiliul judetean;

Mai mult, probele de la dosar arata ca prejudiciul apare ca fiind unul inventat la nivelul parchetului deoarece:

-Prejudiciul calculat de specialistul DNA Vladimir Tulea a fost de 6,1 milioane lei;

-In Rechizitoriu s-a trecut inexplicabil valoarea prejudiciului de 6 milioane lei;

-Curtea de Conturi nu a constatat prejudiciu;

-Expertiza extrajudiciara nu a constatat prejudiciu;

-patru expertize contabile cerute de judecatorii ICCJ nu au constatat prejudiciu;

-o alta expertiza contabila ceruta de ICCJ nu a constatat prejudiciu;

-condamnarea lui Mircea Cosma la fond (nedefinitiva) s-a dat pe abuz in serviciu stabilindu-i-se un prejudiciu de 3,6 milioane lei, care nu reiese din nicio expertiza favorabila sau contrarie aflata la dosar.

Toate aceste anomalii, absolut inexplicabile pe o logica de bun simt, denota ca in justitia romana prejudiciul este ceva relativ, ceva sa fie acolo doar ca sa justifice o trimitere in judecata si o condamnare si in niciun caz un element al acuzarii, stabilit in mod riguros si cu respectarea drepturilor persoanelor acuzate.

Cata vreme nu exista niciun fel de raspundere reala a procurorilor care fabrica dosare, asemenea aberatii vor continua sa existe si sa produca nedreptati majore.