O noua palma grea pe obrazul statului roman vine din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului. Nu mai devreme de marti, 24 septembrie 2019, judecatorii Faris Vehabovic (presedinte), Iulia Antoanella Motoc si Peter Paczolay au stabilit ca pur si simplu Romania si-a torturat un cetatean, prin mentinerea in conditii de arest preventiv sub orice critica. Cel care a avut castig de cauza la CEDO este omul de afaceri Gruia Stoica (foto 1), fondatorul Grampet Group, care include Grup Feroviar Roman (GFR). Este vorba despre prima multinationala a Romaniei, premiata cu mai multe distinctii internationale. Iar victoria lui Stoica la CEDO este cea dintai repurtata de un om de afaceri autohton cu greutate.

Mai precis, prin conditiile inumane de arest preventiv la care a fost supus Gruia Stoica, statul roman a incalcat articolul 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzice tortura: „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

Este un nou caz care arata felul in care Romania si-a calcat in picioare oamenii de afaceri, permitand ca acestia sa intre in malaxorul DNA, care a contribuit la distrugerea unei mari parti din capitalul autohton. Situatia lui Gruia Stoica este cu atat mai grava, cu cat acesta este fondatorul primei multinationale romanesti, fiind premiat nu doar de revistele de specialitate Forbes si Capital, ci si de catre prestigioasa publicatie internationala Emerging Europe (pe 1 iulie 2019). De altfel, presa de specialitate vorbeste despre Grampet ca despre cel mai mare operator privat de transport feroviar de marfa si logistica din Europa emergenta (regiune care cuprinde Turcia, Polonia, Romania, Ungaria, Bulgaria, Serbia si Croatia). Pe scurt: singurul om de afaceri roman care a construit o multinationala a fost executat marsav de catre DNA dupa ce Grampet a incercat sa cumpere CFR Marfa, companie care a ramas in proprietatea statului si care acum se afla intr-o situatie deplorabila. In final, Gruia Stoica a fost condamnat cu chiu, cu vai de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la 2 ani si 6 luni de inchisoare cu suspendare (click aici pentru a citi).

Revenind la cazul de fata: Lumea Justitiei prezinta integral hotararea definitiva prin care CEDO a stabilit ca lui Gruia Stoica i-au fost incalcate drepturile, prin mentinerea in conditii oribile de arest preventiv, timp de aproape o luna, cat a stat in arestul Politiei Capitalei (29 ianuarie – 25 februarie 2014). Mentionam totusi ca Stoica – retinut de catre DNA pe 29 ianuarie 2014 – a ramas in arest preventiv timp de trei luni si jumatate, pana pe 10 mai 2014.

De asemenea, omul de afaceri a reclamat la CEDO incalcarea dreptului la viata privata, prin aceea ca Directia Nationala Anticoruptie a oferit presei interceptari din dosarul sau, precum si faptul ca, in timp ce era plasat in arest la domiciliu, politistii au intrat peste el in casa, chiar si la ora 4 dimineata, fara sa aiba mandat in acest sens. Daca in legatura cu DNA CEDO nu i-a dat castig de cauza lui Stoica, invocand faptul ca parchetul comunicase cu presa in limite institutionale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu l-a contrazis pe omul de afaceri cu privire la vizitele politistilor, CEDO multumindu-se doar sa constate un aspect de procedura – si anume: ca Gruia Stoica nu a epuizat caile interne de atac. Altfel spus, proprietarul GFR nu s-a adresat unor instante din Romania inainte sa reclame acest fapt la CEDO.

Inainte sa va prezentam cele mai importante aspecte din hotararea CEDO, trebuie sa mentionam ca Gruia Stoica a fost aparat de catre avocatul Ovidiu Budusan (foto 2), de la casa de avocatura Budusan, Albu & Asociatii.

Redam principalele fragmente din hotararea CEDO, pe care o gasiti atasata integral la finalul articolului, in limba franceza (dosar nr. 53179/14):

„I. Circumstantele spetei (...)

6. La 29 ianuarie 2014, sub suspiciunea ca a comis infractiunea de trafic de influenta, [Gruia Stoica] a fost arestat si plasat in custodia politiei la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti ('DGP Bucuresti'). El a fost incarcerat intr-o celula de 14,57 metri patrati, care era deja ocupata de sapte detinuti si avea o toaleta si un dus separate printr-o perdea, precum si un calorifer. Potrivit reclamantului, sistemul de incalzire a functionat doar intermitent, iar peretii celulei au fost acoperiti cu mucegai. Dintr-o scrisoare a comisarului-sef al DGP din Bucuresti din data de 27 noiembrie 2014, reiese clar ca solicitantul avea un spatiu de locuit mai mic de 2 mp, ca apa (rece si fierbinte) a fost alimentata continuu si ca igiena celulei a fost asigurata de catre detinuti.

7. La 30 ianuarie 2014, au aparut in presa transcrierile unei inregistrari audio a unei conversatii dintre reclamant si o terta parte la 22 ianuarie 2014. Aceasta conversatie continea informatii care se aflau in centrul anchetei penale vizandu-l pe reclamant. Alte elemente ale cazului au aparut in presa, cum ar fi extrase din transcrierile unor inregistrari telefonice si propunerea motivata a procurorului de a-l pune pe reclamant in arest. Aceste elemente au fost obtinute in urma solicitarilor de comunicare a unei copii a ordinului de retinere a reclamantului, care au fost facute de mai multi jurnalisti la Directia Nationala Anticoruptie ('DNA') in zilele de 29 si 30 ianuarie 2014 si la care biroul de presa al DNA a raspuns chiar in aceeasi zi. In aceleasi conditii a fost trimisa catre presa si o copie a rechizitoriului. Din dosar reiese, de asemenea, ca toate aceste informatii au fost comunicate in virtutea Ghidului privind relatia dintre sistemul judiciar si mass media.

8. La 25 februarie 2014, reclamantul a fost transferat in inchisoarea Rahova din Bucuresti, unde a fost incarcerat intr-o celula de 21 mp. El spune ca celula era supraaglomerata si ca apa calda era disponibila doar de doua ori pe saptamana. O scrisoare a comisarului-sef al inchisorii din 26 ianuarie 2015 confirma faptul ca celula masura 21 mp. De asemenea, scrisoarea indica faptul ca numarul detinutilor cazati acolo era de doi, maximum trei, ca incaperea avea ventilatie naturala, ca apa calda era furnizata de doua ori pe saptamana si ca nu se raportasera probleme de igiena la momentul incarcerarii reclamantului.

9. Detentia preventiva a reclamantului a fost prelungita in mod regulat pana la 9 mai 2014, cand Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis sa inlocuiasca masura cu arestul la domiciliu. In scopul executarii acestei masuri, Inalta Curte i-a impus reclamantului alte obligatii, pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal, inclusiv aceea de a nu contacta co-inculpatul C. B. (n.r. avocatul Catalin Doru Bostina) si martorii. (...)

B. Pe fond

23. Curtea aminteste principiile bine stabilite in jurisprudenta sa privind conditiile materiale de detentie (...). Curtea observa in aceasta privinta ca, analizata singura sau in combinatie cu alte deficiente, o lipsa severa de spatiu intr-o celula a inchisorii este un factor de luat in considerare pentru a determina natura 'degradanta' in sensul articolului 3 din Conventie privind conditiile de detentie si pentru constatarea unei incalcari a acestui articol (...).

24. Constata ca, in acest caz, nu este contestat de catre Guvern faptul ca, in timp ce a fost arestat la DGP (n.r. Directia Generala de Politie) din Bucuresti in perioada 29 ianuarie - 25 februarie 2014, reclamantul avea un spatiu personal foarte mic, adica mai putin de 2 metri patrati (...). Curtea retine ca o astfel de lipsa de spatiu personal trebuie considerata atat de grava, incat da nastere unei prezumtii puternice de incalcare a articolului 3 din Conventie (...). Sarcina probei revine guvernului parat, care poate, totusi, respinge prezumtia, aratand existenta unor elemente capabile sa compenseze aceasta circumstanta intr-un mod adecvat (...). Dupa ce a examinat toate probele care i-au fost prezentate de parti, Curtea constata ca Guvernul nu a prezentat nicio proba care sa poata inversa prezumtia de incalcare a articolului 3 din Conventie. (...)

25. Avand in vedere aceste constatari, precum si jurisprudenta sa in aceasta privinta, Curtea considera ca conditiile in care reclamantul a fost tinut in arest preventiv la DGP Bucuresti din 29 ianuarie pana pe 25 februarie 2014 au fost contrare articolului 3 din Conventie.

26. In consecinta, a existat o incalcare a acestei dispozitii pentru aceasta perioada de detentie.

II. Cu privire la incalcarea articolelor 8 si 13 din Conventie

27. Reclamantul se plange de comunicarea catre presa a transcrierii extraselor unei inregistrari audio si a anumitor extrase din inregistrarile telefonice de care a facut obiectul cauzei de fata. De asemenea, el ii acuza pe politisti ca au intrat in locuinta sa (unde locuia impreuna cu mama si fratele sau, cumnata sa si cei doi copii ai acestora), la orice ora din zi si din noapte, in scopul verificarii respectarii obligatiilor impuse prin arestul la domiciliu. El considera aceste fapte drept o invadare nejustificata a vietii sale private si se plange ca nu a avut nicio cale de atac pentru a reclama aceasta privinta. El se bazeaza pe articolele 8 si 13 din Conventie, ale caror parti relevante sunt redactate dupa cum urmeaza:

Articolul 8

'1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora'.

Articolul 13

'Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie au fost incalcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale'.

A. Cu privire la 'scurgerile' in presa

28. Guvernul a sustinut ca reclamantul nu a epuizat caile de atac interne. Guvernul invoca faptul ca reclamantul a avut la dispozitie trei cai de atac eficiente pentru a denunta in fata instantelor interne invazia vietii sale private care ar fi putut fi cauzata prin 'scurgeri' in presa: o actiune disciplinara, o actiune penala si o actiune in raspundere civila impotriva DNA sau a jurnalistilor care au publicat informatiile mentionate. Dimpotriva, Guvernul citeaza cazurile Casuneanu contra Romaniei (...) si Voicu contra Romania (...).

29. Solicitantul nu a formulat nicio observatie in raspuns cu privire la acest aspect.

30. Curtea se refera in primul rand la principiile aplicabile epuizarii cailor de atac interne (...).

31. Curtea aminteste apoi ca au fost deja depuse plangeri similare in cele doua cazuri invocate de Guvern (...), precum si in cazul Apostu (...). In fiecare din aceste trei cazuri, Curtea a acordat o importanta deosebita imposibilitatii ca cei interesati sa identifice persoanele sau autoritatile responsabile pentru scurgerile in cauza, situatie destinata esecului in ceea ce priveste o eventuala actiune pentru daune civile.

32. In cazul de fata, Curtea observa ca, contrar situatiei care prevaleaza in cele trei cazuri mentionate anterior, informatiile publicate in presa proveneau din faptul ca DNA a comunicat oficial diferite documente din ancheta, la solicitarea expresa a unor jurnalisti. (...) Informatiile furnizate erau in conformitate cu Ghidul privind relatia dintre sistemul judiciar si presa, care a definit conditiile in care presa ar putea accesa informatii publice cu privire la cauzele penale aflate in derulare (...). Solicitantul descrie comunicarea informatiilor din ancheta de catre DNA drept 'scurgeri' care i-au adus prejudicii.

33. In aceste conditii, Curtea considera ca speta reclamantului difera de cazurile in care Curtea a considerat ca o actiune civila in materie delictuala s-ar fi dovedit ineficienta pentru plangeri similare cu cele ale reclamantului pe fond, in principal din cauza ca nu au putut fi identificate persoane sau autoritati responsabile (...). Curtea considera ca remediul invocat de Guvern in sustinerea obiectiei sale preliminare (...) le-ar fi oferit autoritatilor posibilitatea de a corecta situatia reclamantului prin prisma dreptului intern (n.r. al Romaniei), inainte de sesizarea Curtii (...).

34. In consecinta, Curtea admite exceptia Guvernului privind neepuzarea cailor de atac interne si considera ca aceasta plangere trebuie respinsa in conformitate cu articolul 35 § 4 din conventie.

35. Avand in vedere concluzia Curtii potrivit careia reclamantul dispunea de un remediu in sistemul juridic roman (care nu era in mod vadit sortit esecului), prin care reclamantul si-ar fi putut argumenta plangerea privind afectarea, prin 'scurgerile' in presa, a dreptului sau de a-i fi respectata viata privata si de familie, in acest caz nu poate fi depistata nicio incalcare a articolului 13 din Conventie. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu articolul 35 §§ 3 litera (a) si 4 din Conventie.

B. Cu privire la vizitele la domiciliu

36. Guvernul a invocat faptul ca nu au fost epuizate caile de atac interne si a sustinut ca reclamantul avea posibilitatea de a solicita revocarea sau inlocuirea arestului la domiciliu, de a denunta in fata judecatorului ceea ce el considera a fi o incalcare a vietii sale private, precum si de a sesiza Curtea Constitutionala in aceasta privinta si de a depune o plangere disciplinara impotriva politistilor.

37. Guvernul a explicat ca, in cazul in care instantele nationale au dispus masura in cauza si au insotit-o de obligatia ca reclamantul sa nu-l contacteze pe coinculpat (n.r. avocatul Doru Bostina) sau pe martori, aceasta masura ar fi trebuit sa asigure buna desfasurare a procesului penal. In opinia Guvernului, acest lucru a justificat faptul ca politistii care au intervenit pentru verificarea respectarii de catre reclamant a masurilor amintite. In ceea ce priveste modul in care au avut loc vizitele mentionate (n.r. ale politistilor la domiciliul lui Gruia Stoica), Guvernul afirma ca toate au fost precedate de apeluri telefonice prin care reclamantul era pus in tema, precum si ca politistii au efectuat doar o inspectie vizuala a prezentei sale, in fata usii de la intrarea in casa. Prin urmare, Guvernul considera ca ingerinta in viata privata a reclamantului a fost minima. Guvernul recunoaste ca la un moment dat, in timpul acestor vizite, politistii au fost obligati sa intre in locuinta reclamantului pentru a se asigura ca este prezent, din cauza ca nu s-a infatisat la usa in urma apelului lor.

38. Reclamantul nu a facut nicio observatie cu privire la acest aspect.

39. Curtea considera ca nu este necesar sa se pronunte asupra exceptiei neepuizarii cailor de atac interne formulate de Guvern (...), plangerea cu privire la articolul 8 din Conventia fiind in orice caz vadit nefondata din motivele expuse mai jos.

40. In circumstantele acestui caz, Curtea considera ca se aplica articolul 8. De asemenea, subliniaza ca acest punct nu face obiectul niciunei controverse intre parti.

41. Curtea constata ca partile sunt de acord ca controalele efectuate de politisti in acest caz reprezinta o ingerinta in exercitarea de catre reclamant a dreptului la viata privata (...). Prin urmare, pe de alta parte, faptul ca reclamantul nu contesta ca masura in litigiu (n.r. controalele politistilor) a fost prevazuta de lege, mai precis de articolul 221 din Codul de procedura penala (alineatele 10 si 15), ca avea scopul de a asigura corecta desfasurare a procedurii penale impotriva reclamantului, urmarind astfel un scop legitim, Curtea nu vede niciun motiv sa judece altfel.

42. Prin urmare, problema este daca masura era necesara intr-o societate democratica. In aceasta privinta, Curtea reitereaza ca o ingerinta este considerata 'necesara intr-o societate democratica' pentru a atinge un scop legitim daca raspunde unei nevoi sociale presante si daca ramane proportionala cu scopul legitim urmarit (...).

43. Curtea observa mai intai ca reclamantul a facut obiectul unei serii de vizite ale politistilor si ca majoritatea acestor vizite au avut loc inainte de ora 20:00 (...).

44. Apoi, Curtea observa ca rezulta din elementele de proba pe care Guvernul le-a atasat la dosar ca vizitele in cauza au luat forma unor controale vizuale la usa casei solicitantului (...). In plus, observa ca, contrar afirmatiilor reclamantului, politistii, chiar daca legea nu le-a interzis sa-i intre in casa (...), totusi s-au abtinut sa comita o intruziune. Cu exceptia unei singure dati, cand reclamantul nu a aparut, au avut suspiciunea ca acesta era absent (...). Aceste elemente nu au fost contestate de catre solicitant (...).

45. In plus, Curtea ia act de faptul ca reclamantul avea obligatia de a respecta alte masuri care vizeaza desfasurarea corecta a procesului penal, inclusiv aceea de a nu contacta coinculpatul sau martorii (...). Acest aspect justifica frecventa vizitelor efectuate in acest caz, care nu par nici arbitrare, nici de prisos. De fapt, solicitantul a primit 480 de vizite (...) intr-o perioada de 244 de zile (intre 9 mai 2014 si 8 ianuarie 2015) (...), adica in medie in jur de doua vizite pe zi. In acest sens, trebuie amintit ca arestul la domiciliu al reclamantului a fost o masura alternativa la arestarea sa preventiva si ca situatia sa nu poate fi comparata cu cea a unei persoane care nu a fost supusa privarii de libertate. (...)

47. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaza ca, in circumstantele acestui caz, ingerinta in dreptul reclamantului la respectarea vietii sale private nu denota o incalcare a articolului 8 din Conventie.

48. Rezulta ca aceasta plangere trebuie respinsa ca vadit nefondata, in conformitate cu articolele 35 alin. 3 litera (a) si 4 din Conventie.

49. In lipsa unei plangeri discutabile formulate in temeiul articolului 8 din Conventie, plangerea prevazuta la articolul 13 nu poate avea succes (...). Rezulta ca aceasta plangere este, de asemenea, in mod vadit nefondata si trebuie respinsa in conformitate cu articolele 35 alin. 3 si 4 din Conventie.

III. Aplicarea articolul 41 din Conventie

50. Conform articolului 41 din Conventie,

'Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltei Parti Contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila'.

51. Solicitantul nu a depus nicio cerere pentru o satisfactie echitabila. In consecinta, Curtea nu este invitata sa acorde nicio suma in acest sens.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate:

1. Declara admisibila plangerea cu privire la incalcarea dreptului prevazut la articolul 3 din Conventie in ceea ce priveste conditiile in care solicitantul a fost retinut in arestul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti in perioada 29 ianuarie – 25 februarie 2014;

2. Declara plangerea inadmisibila in rest;

3. Considera ca a existat o incalcare a articolului 3 din Conventie in ceea ce priveste conditiile in care reclamantul a fost retinut in arestul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti in perioada 29 ianuarie – 25 februarie 2014”.

* Gasiti aici hotararea CEDO

* Cititi aici mai multe detalii despre felul in care a fost batjocorit Gruia Stoica