MOTTO:

„Miroase-a carantina peste veac,

bolnavii sunt chemati sa se supuna

la incercarea ultima, comuna,

sa li se spuna: nu mai aveti leac”.

Adrian Paunescu – „Implacabil”

Aeroportul este un furnicar la ceas de seara. O zumzaiala de nedescris, cu accente isterice. Siruri lungi de figuri obosite si nervoase s-au format la ghiseele inmultite peste noapte.

Din difuzoare rasuna abraziv vocea cu instructiuni si ucazuri intru prevenirea infestarilor. Vaccinatii sunt dirijati de-o parte, ceilalti, de alta. Primii, un fel de arieni de moda globalista, trec fara prea multe neplaceri birocratice, nu si ultimii, care sunt aliniati de desepistii in combinezoane mai ceva ca in armata. Miroase a umilinta cazona si a caprarie din vremurile lu’ „mos Teaca”. Minutele se scurg chinuitor, iar suspectii sunt luati la rost ca nu s-au vaccinat. „Deh, daca o faceati, nu mai stateati atat la rand”, comenteaza cu tupeu o zdrahoanca din fortele de ordine sanitara. Sa nu-ti vina sa o iei de gat si sa o izbesti cu capatana de pereti, ca in reclama aia idioata? Ba bine ca nu, insa taci si inghiti. Rabzi, in tara rabdarilor prajite. Pentru carantinati se deschide o poarta separata, a izolarii obligatorii, si pe acolo sunt manati de cerberii in alb. Scena imi aduce aminte de secventele cu evreii dusi in lagarele de concentrare. Proscrisilor de azi nu li se mai vopseste fruntea cu semnul crucii in sase colturi, ci li se stampileaza o adeverinta.

Ajung scarbit acasa si ma intreb care sunt limitele ticalosiei pandemice. In „haosul psihologic si social actual”[1], se pare ca nu mai exista oprelisti, manipularea e desavarsita si nu inregistreaza rateuri. Mafia farmaceutica a incalecat planeta si o violeaza cum i se nazare, excitata de megaprofiturile incasate in ultimii doi ani. Guvernele au devenit niste marionete, transmitatoare de mesaje apocaliptice, iar cetatenii, jalnici cobai. Campania de vaccinare, de o agresivitate obscena, cunoaste toate formele abjectiei, dar nimeni nu cuteaza sa denunte discriminarile create astfel. Traim un moment al lasitatii colective cum nu s-a mai intamplat de mult in viata omenirii. S-au inchis scolile, gradinitele, tribunalele, birourile, restaurantele, hotelurile, spitalele, s-au golit stadioanele, arenele, teatrele, cinematografele si salile de spectacol, s-au nascocit restrictii unele mai bizare decat altele, s-au inventat afaceri cu masti de prisos si miliardari guvernamentali, Dumnezeule, cat sa mai ingaduim monstruoasa farsa mondiala? Vom afla oare vreodata numarul tonelor de bani obtinute din negotul cu ignoranta platitorului de taxe? Acum, dupa o vara eliberatoare de catuse, ni se pregateste un al patrulea val epidemiologic, sub pretextul ratei ingrijoratoare a nevaccinatilor. Ori a celor nu indeajuns de vaccinati, caci s-a scornit si o a treia doza, deopotriva cu tulpinile prolificului virus. Adunatura citista cu calti in cutia craniana a atins culmea prostiei premeditate si a ticluit o „ordonanta de urgenta privind acordarea unor tichete de masa si posibilitatea inscrierii la o loterie cu premii in bani pentru cei care se vaccineaza impotriva COVID-19”. Nu, nu, nu e banc, ci realitate! In definitiv, Romania postdecembrista si-a tras croiala din acel indemn protevist imbecil: „Te uiti si castigi!” Fine cunoscatoare ale naturelului poporului pe care-l pastoresc iohannist, autoritatile au corectat olecuta sloganul si a iesit o enormitate inspaimantatoare: „Te vaccinezi si castigi!” Pe ei, pe ei, pe mama lor! Ca tot ne-am transformat intr-un norod de peluza. O curiozitate ma roade, trebuie sa recunosc – ce s-o petrece cu bordelurile vestice? S-o pastra acolo distanta sociala, or fi valabile certificatele digitale verzi, or beneficia de gratuitatea serviciilor sexuale cei care isi baga seringa in vena cu apa sfintita de corporatistii Johnson, Pfizer s.a.m.d.? Epoca rusinii s-a labartat ca niciodata in ciclurile comunitatii umane si nimic nu se intrezareste s-o opresca, dimpotriva. Generatii mutilate ireversibil s-au nascut si se vor naste din acest genocid psiho-sanitar, al carui bilant se arata devastator.

M-am infierbantat de-a binelea, deodata cu impartirea lumii in doua categorii – cea superioara, a vaccinatilor anti-COVID, si cea inferioara, a nevaccinatilor, mai-mai sa se incaiere de-adevaratelea. Curand, e posibil sa apara liste cu numele celor din urma lipite pe usa de la intrarea in bloc, in cartier, la birou si la scoala, iar casatoriile mixte sa fie prohibite. Se pregateste (sunt zvonuri, deocamdata) indepartarea din invatamant, sanatate, echipe sportive si trupe artistice a indaratnicilor, indezirabili din motive de risc major de propagare a infectiei. Gazeta de perete va fi reevaluata si va gazdui articole demascatoare la adresa noilor dusmani ai oranduirii pandemice. „Moarte sabotorilor!” se va scanda pe retelele de socializare, in piete, ca si pe micile ecrane la ore de prime-time.

Ma opresc din scris si imi recapat luciditatea, zorit de vorbele tragicei Alice Voinescu. Chiar, „de ce ma voi fi inhamat eu sa explic lumii ceea ce trebuie sa inteleaga singura? (…) Am pierdut constiinta chemarii.(…) Vad calitatea proasta a sufletelor”.[2]

Chiar asa: de ce?

preluare de pe blogul avocatului Marian Nazat

 –––––––––––

[1] Alice Voinescu, Jurnal

[2] Ibidem