Fostul europarlamentar PSD Adrian Severin a analizat modul in care sunt tratati in prezent procurorii din Romania si a concluzionat ca majoritatea corpului procurorilor este discriminata de procurorii "de elita" de la subdiviziunile specializate, precum DNA sau DIICOT. Acesta a aratat ca, in mod nefiresc, procurorii de la subdiviziunile specializate sunt favorizati, atat din punct de vedere al salariilor, cat si al rangului superior acordat, desi procurorii de la parchetele de pe langa instante sunt la fel de expusi si se confrunta, la randul lor, cu anchete dificile, si desi pregatirea este, de cele mai multe ori, aceeasi.

Adrian Severin: "Umilirea majoritatii acestora, prin discriminarea la care sunt supusi, nu serveste nimanui"

In cel de-al doilea episod pe care Lumeajustitiei.ro il prezinta din cuprinsul analizei realizate de fostul eurodeputat social-democrat cu privire la la modificarile legislative care se impun pentru functionarea corecta a Justitiei, Adrian Severin afirma ca privilegiile acordate procurorilor "de elita" de la DNA sau DIICOT sunt nefiresti, daca ar fi sa tinem cont de faptul ca acestia "apeleaza tocmai la mijloacele coruptiei spre a ajunge, chipurile, sa o combata".

Vorbind despre discriminarea din randul procurorilor si despre cum poate fi redata demnitatea tutoror procurorilor, Adrian Severin aduce in discutie si statutul procurorilor de sedinta care, desi au aceeasi pregatire ca procurorii de caz, ajung "ventriloci" sau "cutii de rezonanta" ale procurorului de caz, devenind fara vreun motiv temeinic subalterni ai procurorilor care intocmesc rechizitoriile. Se ajunge chiar in situatii ca procurorul de sedinta sa fie umilit, fiind pus in situatia de a sustine un rechizitoriul si de a cere pedepse dure, contrare propriei constiinte. La fel de grav este ca procurorul de sedinta poate fi cercetat de procurorul autor al rechizitoriului pentru ca "nu i-a impartasit opinia sau nu i-a sustinut-o cu suficient patos".

Aceeasi situatie se regaseste si in cazul procurorilor ofiteri sub acoperire care au, fara nicio justificare din punct de vedere procesual, o pozitie de putere superioara celor care sunt doar procurori.

In acest context, Adrian Severin precizeaza ca se impune obligatia pedepsirii prin legea penala a magistratilor care sunt, in acelasi timp, si ofiteri ai serviciilor de informatii, opinie cu care majoritatea procurorilor este de acord.

Prezentam in continuare a doua parte a analizei realizata de fostul europarlamentar social-democrat Adrian Severin:

"4. Reabilitarea demnitatii procurorilor

Eliminarea discriminarilor in corpul procurorilor, este o masura, de asemenea simplu de adoptat, care ar putea reda demnitate tuturor celor care cu profesionalism si buna credinta apara legea de pe pozitiile Parchetului.

i. Faptul ca in cadrul Parchetului au fost create subdiviziuni specializate (DNA, DIICOT etc.) este un lucru de inteles si binevenit. Specializarea procurorilor nu poate duce decat la cresterea eficientei lor. Aceasta nu justifica, insa, crearea unor categorii de procurori de rangul intai si a altora de ranguri inferioare. Cu ce sunt ceilalti procurori mai putin expusi sau mai putin confruntati cu anchete dificile, decat sa zicem, procurorii de la DNA, pentru a avea salarii mai mici si, in general, drepturi mai putine? Combaterea criminalitatii si apararea legalitatii nu se reduce la lupta impotriva coruptiei, oricat de importanta ar fi aceasta.

Un statut profesional egal si o functie sociala egala trebuie sa se regaseasca in egalitatea drepturilor intre toti membrii Parchetului. Umilirea majoritatii acestora, prin discriminarea la care sunt supusi, nu serveste nimanui. Nici macar unitatilor de asa zisa elita care, oferind privilegii, atrag nu neaparat constiintele profesionale de cea mai buna calitate ci si multi carieristi. Acestia, dupa cum s-a demonstrat deja, apeleaza tocmai la mijloacele coruptiei spre a ajunge, chipurile, sa o combata.

ii. Vorbind de eliminarea discriminarilor si de redarea demnitatii tuturor procurorilor, trebuie sa vorbim si despre o reforma usor de introdus in lege. Ma refer la statutul procurorului de sedinta. In prezent, desi are aceeasi pregatire cu toti ceilalti colegi de breasla, rolul sau este acela de ventriloc sau cutie de rezonanta a procurorului de caz care a intocmit rechizitoriul. Astfel, fara nici un motiv temeinic, cel dintai devine un subaltern al celui din urma, cand ei ar trebui sa fie egali.

Astfel, asa cum procurorul de caz este autonom in intocmirea rechizitoriului, pe baza cercetarii pe care o face si a probelor pe care le aduna, asa si procurorul de sedinta ar trebui sa fie autonom in sustinerea rechizitoriului; respectiv sa puna concluzii potrivit convingerilor lor, formate dupa epuizarea cercetarii judecatoresti, si care ar putea fi contrare concluziilor din rechizitoriu. Multi procurori de sedinta indura un sentiment de umilinta fiind obligati sa puna concluzii si sa ceara condamnari contrare evidentelor rezultate din duelul judiciar purtat in fata judecatorilor, evident ulterior trimiterii in judecata de catre procurorul de caz, si, desigur, contrare propriei constiinte.

Dreptul procurorului de sedinta de a pune concluzii potrivit constiintei sale, chiar impotriva rechizitoriului, asa cum tot potrivit constiintei sale procurorul de ancheta intocmeste rechizitoriul, ar trebui statuat de urgenta. Spre a intari si garanta o asemenea autonomie, infiintarea unui parchet specializat in cercetarea magistratilor, distinct de celalte parchete, (parchet de care am vorbit si in legatura cu garantarea independentei judecatorilor) ar fi mai mult decat necesara. Aceasta ar face imposibila situatia in care procurorul autor al rechizitoriului sa il puna sub urmarire penala si sa il cerceteze pe procurorul de sedinta care nu i-a impartasit opinia sau nu i-a sustinut-o cu suficient patos.

iii. Spre deosebire de judecatori, procurorii trebuie sa coopereze cu serviciile de informatii. Rolul lor este si acela de a transforma probele informative in probe judiciare.

Aceasta nu inseamna ca ei pot fi si ofiteri de informatii sub acoperire de procurori. De asemenea, nici ca pot fi subordonati ofiterilor de informatii. Asemenea situatii reprezinta doua surse de discriminare si de umilire a procurorilor. Pe de o parte, procurorii ofiteri sub acoperire au, fara nici o justificare din punct de vedere procesual, o pozitie de putere superioara celor care sunt doar procurori. Pe de alta parte, autonomia procurorului devine formala atunci cand si activitatea lui devine „camp tactic” pentru bataliile serviciilor secrete. Aceasta ii atinge demnitatea si ii reduce eficienta.

Iata de ce, toti adevaratii procurori - si acestia sunt majoritatea - vor fi de acord ca pe de o parte, incalcarea obligatiei magistratului de a nu fi in acelasi timp ofiter al serviciilor de informatii (romane sau straine) sa fie pedepsita prin legea penala, iar pe de alta parte, ca relatiile de cooperare cu respectivele servicii sa fie transparente, in sensul ca, sub sanctiunea nulitatii actului de acuzare, informatiile primite de la acestea sa nu poata fi folosite decat daca sunt prezentate si acuzatilor, dandu-le celor din urma sansa de a se apara si a le combate.

In atare fel, in cadrul fazei de urmarire a procesului penal, se va asigura nu numai „egalitatea armelor” intre acuzator si acuzat dar si egalitatea de putere intre procuror si ofiterul de informatii. Procurorul va avea ultimul cuvant in ceea ce priveste instrumentarea cazului din punct de vedere judiciar, in timp ce ofiterul de informatii va avea ultimul cuvant in ceea ce priveste tratarea cazului pe teren extrajudiciar. Ramanand fiecare in campul sau tactic specific, fiecare se va simti, pana la urma, si mai in siguranta si mai demn de respect. Toata lumea va putea fi, deci, multumita. Cu exceptia tartorilor politici, desigur.

PS: Dedic acest eseu tuturor ministrilor tehnocrati ai justitiei, prezenti si viitori. Preluarea oricareia dintre ideile pe care le contine este exclusa de la acuzatia de plagiat si este scutita de plata drepturilor de autor".

Va urma...