Romania anului 2019. Ca sa va dati seama cat de grava a devenit situatia in tara, pornim de la cifra recenta a disparitiilor data deunazi de seful IGPR, inspectorul general Liviu Vasilescu.

Din 1 septembrie pana acum, in trei sptamani adica, au fost circa 400 de cazuri de disparitii semnalate in Bucuresti si teritoriu. Minori si adulti. Majoritatea au fost rezolvate, slava Domnului, dar, mai sunt si reporturi din urma cu ani si ani…

Ca sa inteleaga lumea cam cu ce se confrunta efectivele politiei judiciare, care se ocupa de astfel de cazuri, va pot spune (pentru ca m-am interesat) ca printre cele 400 de cazuri de luna asta, multe sunt de copii gasiti la plimbare, cum e cazul unui baietel de opt ani din Alba, care a plecat de la scoala pe la ora 9 si a fost gasit seara prin Centrul istoric, fiind a doua oara cand facea asa ceva. Inainte de 1989, la scoli exista un portar care, credeti-ma nu te lasa sa pleci pana nu se terminau orele decat daca era ceva grav si veneau parintii sa te ia. Noi fiind generatia “cu cheia de gat”. Unii baieti mai sareau gardul, dar era riscul lor.

Sa mai dau si alte exemple: cazul unei fete din alt judet, care a sunat la 112 sa spuna ca sora ei este sechestrata, si cand a ajuns politia la domiciliul de unde sunase, fetele erau bine mersi si tatal a fost chiar suparat ca a venit politia la usa, zicandu-le ca au facut o gluma si ca mai bine sa isi vada de cazul Caracal (e normal atitudinea??), cazul fetei abuzate care vroia sa se sinucida si a sunat la telefonul copilului iar povestea o stiti, a fost salvata dupa ce politia a intrat in alerta maxima fiind tinuta la telefon de psiholog, si multe alte apeluri de acest gen. Mai sunt apeluri la 112 legate de batrani care dispar, bolnavi de Alltzheimer, se ratacesc sau pleaca de acasa, si cate si mai cate astfel de semnalari de care esti obligat, ca organ al statului, sa te ocupi. Si lumea da vina pe politie la modul general, ca toti sunt prosti, ca toti sunt incompetenti, tampiti sau corupti, dar habar nu are vreunul dintre critici cu ce se mananca munca asta de zi cu zi, si nu ii intereseaza ca in aceasta institutie sunt si multi oameni corecti, cinstiti si profesionisti, gratie carora inca mai sunt rezolvate cazuri de genul acesta sau altele la fel de grele. Sigur, de acord, sunt si greseli, unele mici, altele foarte grave, in functie de deciziile luate la un anumit moment de fiecare in parte sau de anumiti sefi “destoinici” nevoie mare. Fiecare raspunde, insa, pentru proprile fapte. In politie, mai drastic si mai repede decat in alte institutii, precum magistratura. Pentru ca politistul care greseste e bagat imediat in disciplinar si, desi nu e deloc constitutional (pentru ca vorbim de prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie), e trecut automat pe tusa, adica suspendat chiar si un an de zile din functie. Iar daca se stabileste ca nu a savarsit nicio fapta disciplinara si nici nu este vreo fapta de natura penala pentru a fi sesizat parchetul, politistului, care poate sa stea luni bune pe tusa in asteptarea verdictului, nu ii da nimeni inapoi banii pierduti din salariu, nici functia pe care o ocupa. Repet, sunt total de acord ca cine greseste sa fie pedepsit, dar criticile facute ca la fotbal, la televizor sau din fata televizorului sunt de multe ori neconforme cu realitatea din teren. De aceea, de multe ori, e bine sa avem o rezerva in a acuza sau a da verdicte din start.

Statutul politistului cand va fi modificat astfel incat, atunci cand un politist alerga dupa un pedofil si ii da cu sprayul lacrimogen in ochi, sa nu mai fie tras la raspunde? Ca doar avuseram un caz recent in care politistului i s-a deschis si dosar penal. In SUA, ca tot le place multora sa faca trimitere la aceasta destinatie, nu o sa vedeti asa ceva. Daca iei mana de pe volan, poti sa faci “reumatism” din cauza glontului prea rece. Americanii nu stau la discutie. Legea e lege, nu o respecti, stii ce te asteapta.

Cel mai grav, insa, la aceasta ora, este faptul ca Romania a devenit teritoriul preferat al pedofililor, unii dintre ei asasini, si al traficului national sau transfrontalier de carne vie.

Cazul Caracal si cazul olandezului pedofil asasin de la Dambovita au devoalat doar o parte din fata hidoasa a acestui terorism sexual cu care se confrunta Romania.

Dar, ce sa vezi, ditamai presedintele tarii, ditamai sef al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, tace malc in asteptarea unei Romanii “normale” in loc sa intruneasca de urgent CSAT-ul, pentru ca impreuna cu ministrii membri sa gaseasca solutii pentru a lupta mai bine si mai dur impotriva acestui flagel ce aduce atingere vietii si sigurantei cetatenilor fata de care a depus, in urma cu cinci ani, un juramant solemn. Klaus Iohannis sta de zambre in poze si atacuri la adresa Guvernului, face turnee prin America, pentru ca mai importanta e campania lui electorala decat soarta romanilor. Si mai si vrea inca cinci ani la Cotroceni, crezand ca prosteste, prin grimasele ejectate catre public, inca o data, electoratul.

In ce ii priveste pe domnii parlamentari, sa faca bine sa isi dea silinta macar in ceasul al 12-lea, sa se miste mai cu talent, sa ia taurul de coarne si sa faca ceva util. Iar comisiile, cum ar fi cea de verificare a activitatii SRI, sa cheme conducerea acestei institutii, sa o intrebe ce pazesc ei de nu sunt descoperite aceste retele cand se afla doar la stadiul de samanta, si sa devoaleze cauzele care au facut ca Romania sa fie cotropita de retele de infractori traficanti de carne vie si de pedofili, unii din ei mana in mana cu personaje din lumea politica, politie sau Justitie. SRI ce a pazit atatia amar de ani? Ca astfel de retele sau cazuri de pedofilie au inflorit, nu s-au ofilit.

P.S. Apropos, doamna Birchal, Institutul National de Criminologie cand incepe sa functioneze la parametrii la care are nevoie Romania? Sau nu e trecut in to do list-ul cu americanii?