Judecatorul Camelia Bogdan (foto) a motivat, pe 108 pagini, decizia de respingere a contestatiei la executare privitor la lamurirea hotararii din dosarul “Telepatia”. Este vorba de cererea formulata de Administratia Sector 1 a Finantelor Publice din cadrul ANAF, privind lamurirea dispozitivului Deciziei penale nr.888 din data de 08.08.2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti –Sectia a II-a Penala, in dosarul nr. 25497/3/2012**. Ultimele doua pagini reprezinta, insa, opinia complementara a colegului de complet Alexandru Mihai Mihalcea, care nu a vrut sa se ralieze la stilul de motivare al judecatoarei Camelia Bogdan. Si asta pentru ca, in motivare, magistratul Camelia Bogdan a revenit asupra intregii motivari din solutionarea la apel a dosarului ICA, ba mai mult s-a apucat sa comenteze si cauze aflate pe rol in curs de solutionare, cum ar fi dosarele civile ce privesc dreptul de preemtiune al chiriasului Antena3 pe care il are asupra sediului din sos. Bucuresti Ploiesti 25-27, fapt fara precedent in redactarea motivarii intr-o astfel de cauza. Cu alte cuvinte, Camelia Bogdan s-a erijat in “Cappo dei tutti giudice”.

Judecatorul Mihalcea arata, in opinia complementara , ca desi “solutia pronuntata in cauza de fata este rezultatul deliberarilor membrilor completului de judecata si reflecta opinia ambilor membri ai acestui complet", totusi, "din punct de vedere al intinderii motivarii acestei solutii, consider ca aceasta priveste o multitudine de aspecte ce exced motivelor contestatiei la executare si aspectelor ce au condus la pronuntarea solutiei adoptate in cauza. Din punctul meu de vedere, motivarea acestei hotarari judecatoresti trebuie sa se limiteze doar la aspectele ce tin de posibilitatea instantei de a lamuri dispozitivul unei hotarari in ceea ce priveste interpretarea unor termeni juridici (n.r. - este vorba de sintagma "liber de sarcini")."

Aratand ca in astfel de actiuni, nelamurirea ivita are in vedere limitele in care hotararea se executa si nu valabilitatea ei, “in speta, Curtea trebuie sa constate ca, desi solicitarea contestatoarei se circumscrie formal primei ipoteze a textului art. 598 alin. 1 lit. c) C. proc. pen, in realitate ceea ce se solicita instantei de judecata este sa dea o interpretare unei notiuni juridice specifice dreptului civil, respectiv notiunii de 'sarcina' ".

Cu alte cuvinte, restul motivarii cuprinde chestiuni care nu mai pot fi mentionate, intrucat e vorba de o cauza solutionata definitiv.

In aceeasi opinie, judecatorul Mihalcea mai arata ca "lamurirea dispozitivului deciziei penale poate privi chestiuni legate de neclaritati cu privire la dispozitiile instantei sau cu privire la intinderea acestora dispozitii, dar pe calea unei astfel de contestatii la executare nu se poate tinde la formularea unor aprecieri de ordin teoretic referitoare la intelesul unui termen juridic specific dreptului civil (...) Pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondata, contestatia la executare formulata de petenta si avand in vedere culpa procesuala a acesteia in formularea prezentei contestatii, o va obliga pe acestea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat".

In incheiere, colegul Cameliei Bogdan subliniaza o chestiune extrem de importanta: "Mentionez ca doar aceste considerente sunt cele au stat la baza solutiei adoptate de comun acord in cauza, ele regasindu-se partial si in motivarea data de judecatorul ce a redactat considerentele solutiei, celelalte considerente ce se regasesc in motivarea solutiei fiind lipsite de utilitate. Din punctul meu de vedere, doar considerentele expuse in prezenta opinie se impuneau a fi retinute si in motivarea realizata de catre judecatorul redactor. Astfel, ma delimitez in mod clar de orice alte considerente in afara celor expuse de mine in prezenta opinie, respectiv considerentele care privesc situatia de fapt dintr-un dosar deja solutionat in mod definitiv, cele referitoare la situatia unor actiuni formulate in fata unor alte instante civile, solutiile adoptate de catre acestea, modul de solutionare al acelor cauze sau considerentele ce au stat la baza acelor solutii si, bineinteles, cele referitoare la interpretarea unor norme juridice sau a unor termeni juridici de drept civil, din cauza faptului ca aceste considerente nu au relevanta in prezenta cauza, nu reprezinta temeiuri ce au stat la baza solutiei adoptate de ambii membrii ai completului si contrazic chiar, partial, solutia pronuntata in cauza".

Redactarea unei hotarari care depaseste perimetrul impus de obiectul cerereii petentului!

Motivul pentru care judecatorul Alexandru Mihai Mihalcea nu a achiesat la argumentele expuse de Camelia Bogdan in Motivarea de 110 pagini este dat de faptul ca aceasta s-a napustit din nou pe fondul cauzei judecate definitiv, ca sa isi justifice decizia data prin tot felul de increngaturi “istorice” cu anii '91-'93, fara legatura cu cererea pe care o avea de solutionat. Solutia data a fost una scurta: “Dec.85/A/in temeiul art. 598 alin. 1 lit. c C.p.p. respinge ca nefondata contestatia la executare formulata de petenta ANAF – AFP SECTOR 1 BUCURESTI avand ca obiect lamurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888/A/08.08.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II a Penala in dosarul cu nr. 25497/3/2012**. In temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obliga petenta la plata sumei de 300 de lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, azi 25.01.2016.Document: Hotarare 85/2016 25.01.2016"

In schimb, redactarea motivarii este nemaiintalnita. O “capodopera” marca Bogdan.

Intr-o frenezie balzaciana fara precedent, judecatoarea a simtit nevoia sa explice care sunt motivele pentru care Decizia nr. 888/8.08.2014 este indiscutabila, dand totodata si interpretari unor notiuni juridice specifice dreptului civil, respectiv notiunii de "sarcina". In motivarea deciziei prin care respinge contestatia la executare formulata de ANAF, Camelia Bogdan se apuca sa critice hotararile civile pronuntate de Tribunalul Bucuresti, printre care si o Hotarare a Tribunalului Bucuresti, pronuntata in procedura speciala a Ordonantei presedintiale, prin care instanta civila a recunoscut dreptul de preemtiune al Antenei 3 S.A in baza contractului de inchiriere nr. 751/18.11.2013, valabil atat astazi cat si la momentul pronuntarii deciziei de condamnare a lotului "Telepatia".

In esenta, Camelia Bogdan isi expune intregul rationament "logico-juridic" pornind de la ideea ca motivul pentru care ANAF a solicitat "lamurirea clara a mentiunilor din dispozitivul Deciziei penale nr. 888/08.08.2014 referitoare la mentiunea confiscarii imobilelor "LIBERE DE ORICE SARCINI", este dat de faptul ca instantele civile au ignorat dispozitiile definitive ale instantei penale si au recunoscut atat dreptul de folosinta al chiriasilor (SC. ANTENA 3 S.A) cat si valabilitatea unor contracte existente asupra bunurilor confiscate la momentul pronuntarii deciziei penale 888/08.08.2014".

Iar intreaga argumentatie apoteotica are rolul, potrivit deciziei pe care o atasam la finalul articolului, de a arata ca dispozitivul deciziei de condamnare a lotului "Telepatia" "nu contine nicio nelamurire".

Contestatia la executare formulata, in 7 ianuarie 2016, de Administratia Sector 1 a Finantelor Publice din cadrul ANAF, in calitate de petenta, in care solicita lamurirea dispozitivului Deciziei penale nr.888 din data de 08.08.2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala, in dosarul nr. 25497/3/2012**, in sensul precizarii daca sintagma din dispozitiv "libere de orice sarcini", a fost folosita de instanta penala in sensul nerecunoasterii (denuntarii contractelor de inchiriere existente) valabilitatii si existentei contractelor de inchiriere existente asupra bunurilor imobile confiscate la data pronuntarii Deciziei definitive din dosarul "Telepatia" de completul format din judecatorii CAB Camelia Bogdan si Alexandru Mihai Mihalcea.

La acel moment, ANAF a precizat ca, dupa comunicarea deciziei penale a CAB, bunurile si imobilele confiscate au intrat in proprietatea privata a Statului roman, fiind inscrise spre opozabilitate la organele abilitate imediat dupa pronuntarea condamnarii, iar acestea aveau obligatia de a proceda la valorificarea acestora. In acest sens, ANAF a achizitionat un serviciu de expertiza in vederea stabilirii pretului actual, fiind intocmite raporte de evaluare pentru cele patru bunuri confiscate.

Judecatorul CAB Alexandru Mihai Mihalcea conchide clar ca "nu se poate tinde la formularea unor aprecieri de ordin teoretic referitoare la intelesul unui termen juridic specific dreptului civil", in contradictoriu teoretic cu asertiunile colegei sale de complet.

*Cititi aici decizia Curtii de Apel Bucuresti in dosarul nr. 25497/3/2012**