Lumeajustitiei.ro va prezinta modul in care a fost calcata in picioare vointa a 1.200 de judecatori din toata tara, care, la inceputul acestui an, au dispus revocarea lui Cristi Vasilica Danilet (foto) din CSM. Motivele pentru care Danilet inca se mai afla in Consiliul Superior al Magistraturii, contrar celor hotarate de cei care l-au trimis in CSM, se regasesc in sentinta penala nr. 1697 din 27 mai 2013, prin care judecatorul Vasile Bicu de la Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal a suspendat si apoi anulat Hotararea nr. 162 a Plenului CSM din 26 februarie 2013 prin care magistratul fusese revocat.

Judecatorul Vasile Bicu, fost subaltern al Alinei Ghica (care pana sa intre in CSM era sefa Sectiei a VIII-a a CAB, la randul ei revocata din CSM impreuna cu Danilet in februarie 2013), cel care a solutionat actiunii in contencios administrativ formulata de reclamantul Danilet in contradictoriu cu CSM, avand ca obiect anularea Hotararii din 26 februarie 2013 si suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, a explicat in cateva randuri de ce trebuie suspendata executarea Hotararii 162 a Plenului CSM, precum si de ce se impune anularea acesteia.

In ceea ce priveste primul aspect, judecatorul a precizat ca prin executarea actului administrativ functionarea CSM ar fi grav perturbata. Mult mai interesanta este insa o alta explicatie a lui Vasile Bicu. Astfel, acesta a aratat ca prin punerea in executare a Hotararii din februarie 2013, Cristi Vasilica Danilet ar fi nevoit sa se intoarca la Oradea, dar sa revina la Bucuresti in cazul in care va obtine anularea revocarii din CSM, iar in acest fel ar fi nevoit sa isi intrerupa contractul de inchiriere incheiat la Bucuresti.

Iata motivele pentru care judecatorul Vasile Bicu a decis suspendarea Hotararii de revocare din CSM a lui Cristi Vasilica Danilet:

“Cu privire la cererea de suspendarea executarii Hotararii nr.162/26.02.2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea observa ca potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executarii unui act administrativ, pe langa cerinta introducerii actiunii de anulare a acestuia este necesara intrunirea cumulativa a altor doua conditii, respectiv existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care astfel poate fi prevenita.

Potrivit art.2 alin.1 lit. t) din Legea nr.554/2004 modificata si republicata cazurile bine justificate sunt imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii unui act administrativ.

Curtea apreciaza ca aceasta conditie este indeplinita deoarece prevederile legale ce reglementeaza procedura de revocare din functia de membru ales al Consiliul Superior al Magistraturii, prevazute la art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004, au fost declarate neconstitutionale, prin decizia nr. 196/04.04.2013 de catre Curtea Constitutionala, care a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de reclamant in dosarul nr. 1675/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Pe de alta parte, potrivit art. 2 alin. (2) lit. s) din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta este “prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”.

Curtea apreciaza ca si aceasta conditie este indeplinita deoarece prin executarea actului administrativ a carei suspendare se solicita se perturba grav functionarea CSM prin indeplinirea conditiilor de luarea a hotararilor in cadrul acestei autoritati publice.

In al doilea rand, prin executarea actului administrativ ar insemna ca reclamantul sa se intoarca la Judecatoria Oradea, de unde a fost ales ca membru CSM in oct. 2010. Intre timp, se va judeca cererea de anulare a hotararii de revocare, iar daca va castiga acest proces de anulare va trebui sa se intoarca in Bucuresti. In felul acesta este nevoit sa se deplaseze intr-o alta localitate, sa isi intrerupa contractul de inchiriere incheiat in Bucuresti. Dreptul sau ca membru CSM de a participa la activitatile Plenului, sectiilor si comisiilor CSM ar fi atins, atat timp cat in mod nelegal nu ar mai indeplini aceasta functie.

Din aceste motive, in baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea de suspendare si va dispune suspendarea executarii Hotararii nr.162/26.02.2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de anulare a aceleasi hotarari”.

CSM, de acord cu suspendarea: “Paratul Consiliul Superior al Magistraturii, prin consilier juridic, pentru considerentele din intampinare si raportat la toate inscrisurile aflate la dosarul cauzei, considera ca se impune admiterea cererii de suspendare a executarii Hotararii nr.162 din 26 februarie 2013”

Pe de alta parte, asa cum reise din sentinta judecatorului, chiar CSM a aratat ca se impune cererea de suspendare a executarii Hotararii din februarie 2013: “Paratul Consiliul Superior al Magistraturii, prin consilier juridic, pentru considerentele din intampinare si raportat la toate inscrisurile aflate la dosarul cauzei, considera ca se impune admiterea cererii de suspendare a executarii Hotararii nr.162 din 26 februarie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prevederile legale ce reglementeaza procedura de revocare din functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, prevazute la art.55 alin.(4) si (9) din Legea nr.317/2004 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr.196/04.04.2013.Art.55 alin.(4) a instituit un regim mixt si confuz, neclar pentru persoana care se poate afla in ipoteza normei, cat si pentru instanta chemata sa aprecieze cu privire la temeinicia si legalitatea revocarii.

Procedura de revocare, in ceea ce priveste motivele pe care aceasta se intemeiaza nu este suficient de clar si explicit la nivel legislativ, cu consecinte directe asupra activitatii Consiliului Superior al Magistraturii.

In raport cu decizia Curtii Constitutionale, asupra Hotararii nr.162/26.02.2013 s-a creat aparenta de nelegalitate, iar cu privire la cererea de suspendare, conditia cazului bine justificat, reprezentand acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, urmeaza a fi analizata in raport de acest aspect.

Avand in vedere atributia Consiliului Superior al Magistraturii, care verifica doar legalitatea procedurii de revocare, iar nu temeinicia acesteia, art. 55 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, republicata obligand Consiliul sa tina seama de votul exprimat, atunci cand prevede cu caracter imperativ ca Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune revocarea din functie a membrului ales si faptul ca aceasta prevedere, in baza careia a fost emis actul atacat in prezenta cerere, a fost declarata neconstitutionala, printr-o decizie ulterioara adoptarii hotararii de revocare, solicita instantei sa aprecieze in ce masura legalitatea acestei proceduri poate fi sustinuta.

In ceea ce priveste cerinta prevenirii unei pagube iminente, in cazul de fata, se pune problema efectiva a unei perturbari grave de functionare a unei autoritati publice urmeaza a se aprecia daca sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune suspendarea executarii actului administrativ atacat”.

De ce a fost anulata Hotararea CSM de revocare a lui Danilet: “Curtea apreciaza ca prin declararea necontitutionalitatii art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004, Hotararea nr.162/26.02.2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nelegala”

Judecatorul Vasile Bicu, prin aceeasi sentinta din 27 mai 2013, a dispus si anularea Hotararii Plenului CSM de revocare a lui Cristi Vasilica Danilet. Decizia s-a bazat pe hotararea Curtii Constitutionale a Romaniei care, in urma sesizarii formulate de Cristi Vasilica Danilet, a stabilit ca articolul referitor la revocarea membrilor CSM este neconstitutional:

“Cu privire la cererea de anulare a Hotararii nr.162/26.02.2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea constata ca la baza acestei hotarari au stat art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004.

Prin decizia nr. 196/04.04.2013 pronuntata de Curtea Constitutionala, s-au declarat neconstitutionale art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004, ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de reclamant in dosarul nr. 1675/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

In motivarea deciziei, Curtea Constitutionala a retinut ca art. 55 alin.(4) din Legea nr.317/2004 prezinta o deficienta grava de continut, respectiv de reglementare a motivelor pe care se intemeiaza initierea procedurii de revocare, care ii confera un caracter neconstitutional. Art. 55 alin.(4) a instituit un regim mixt si confuz, neclar atat pentru persoana care se poate afla in ipoteza normei, cat si pentru instanta chemata sa aprecieze cu privire la temeinicia si legalitatea revocarii.

De asemenea, a apreciat ca solutiile preconizate de un act normativ nu trebuie aplicate in mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si precise. Or, in cazul revocarii unui membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, nu este stabilit modul in care se poate constata “neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului”. Astfel, procedura de revocare, in ceea ce priveste motivele pe care aceasta se intemeiaza, nu este suficient de clar si explicit stabilita la nivel legislativ, cu consecinte directe atat asupra activitatii Consiliului Superior al Magistraturii, cat si in ceea ce priveste cariera profesionala a membrilor sai alesi, judecatori sau procurori. Sintagma “neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului” ar expune membrul CSM unor eventuale presiuni, afectand independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si obligatiilor care ii revin potrivit Constitutiei si legilor.

De asemenea, art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004 incalca prevederile constitutionale si conventionale referitore la dreptul la aparare, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate.

Curtea apreciaza ca prin declararea necontitutionalitatii art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004, Hotararea nr.162/26.02.2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nelegala.

Curtea nu va mai examina celelalte motive de nelegalitate sau de netemeinicie invocate de reclamant in cuprinsul cererii de chemare in judecata, deoarece acestea au caracter subsecvent fata de aspectul constitutionalitatii art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004, de vreme ce privesc aplicare acestui text de lege, respectiv a textelor din alte acte normative emise in baza art. 55 alin.(4) si (9) din Legea nr. 317/2004.

Din aceste motive, in baza art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea si va anula Hotararea nr.162/26.02.2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii”.

Prezentam in continuare si argumentele invocate de Cristi Vasilica Danilet in cererea de suspendare si anulare a Hotararii CSM prin care a fost revocat:

“Reclamantul D.V.C. reprezentat de avocat, solicita suspendarea executarii actului administrativ atacat pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei si anularea Hotararii nr. 162 din data de 26 februarie 2013 emisa de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Considera ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.15 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executarii actului administrativ, deoarece exista un caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care astfel sa poata fi prevenita.

Curtea Constitutionala prin Decizia nr.196/04.04.2013 a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art.55 alin.4 si 9 din Legea 317/2004, dispozitii legale in baza carora a fost emis actul administrativ a carui suspendare o solicita.

Procedura de verificare a legalitatii este prevazuta in materia alegerii membrilor C.S.M., iar potrivit art.17, alin.(1), (2) si (5) din Legea nr.317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii verifica legalitatea procedurilor de alegere, din oficiu sau la sesizarea oricarui judecator sau procuror. Potrivit alin.(5), “in cazul in care se constata incalcari ale legii in procedurile de alegere, C.S.M. dispune masurile necesare pentru inlaturarea acestora. In cazul revocarii unui membru al Consiliului, ca si in cazul alegerilor membrilor, atributiile de verificare a legalitatii procedurii de revocare si de solutionare a unor eventuale contestatii revin Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (4) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, procedura de revocare a membrilor alesi ai Consiliului poate fi declansata de oricare adunare generala de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta membrul Consiliului Superior al Magistraturii a carui revocare se cere, precum si de organizatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor, in cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului. Astfel, potrivit legii, un numar de cel putin 91 de instante, cu votul a 2/3 de judecatori din fiecare instanta, ar fi trebuit sa se propuna revocarea sa, pentru motivele expres prevazute de lege, iar Plenul sa le verifice si sa dispuna revocarea daca era cazul. Insa, Plenul nu a fost sesizat in mod legal de reprezentantii adunarilor generale, ci de presedintele unei instante. Din cele 105 hotarari ale adunarilor generale, cel putin 26 sunt in mod clar adoptate cu incalcarea legii in ce priveste cvorumul obligatoriu de 2/3 din votul judecatorilor in favoarea revocarii, inexistenta lor fizica, inexistenta totala a motivarii sau nesemnarea lor. Adunarile generale nu au fost convocate legal si nu au fost prezidate de judecatorul indicat in mod expres de lege. Votul nu a avut loc in mod secret in toate adunarile si in niciuna nu a existat plic in care sa fie introdus buletinul de vot. Aceste aspecte urmeaza, desigur, a fi verificate de instanta sesizata in fond.

Existenta prejudiciului este certa atata timp cat reclamantul nu poate participa la sedintele de plen, inclusiv la buna functionare a Consiliului Superior al Magistraturii.

In tot acest timp nu a fost remunerat astfel ca este afectat din punct de vedere material, si nu numai. Are probleme familiare si nu-si poate ajuta financiar familia, mai ales ca au aparut si unele probleme medicale.

In ceea ce priveste conditia indeplinirii pagubei iminente arata ca in raport de dispozitiile art.2 alin. 1 lit.s din Legea nr.554/2004, de la data publicarii hotararii a carei suspendare o solicita ea ar trebui sa isi produca efecte.

Dreptul sau ca membru CSM de a participa la activitatile Plenului, sectiilor si comisiilor CSM ar fi atins, atat timp cat in mod nelegal nu ar mai indeplini aceasta functie.

Pe fond, invedereaza ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr.196 din 04.04.2013 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.55 alin.4 si 9 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Instanta de contencios constitutional a retinut ca aceste dispozitii legale incalca prevederile constitutionale si conventionale referitoare la dreptul de aparare ca urmare a lipsei de claritate si de previzibilitate a normei, respectiv art.6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, raportat la art.20 din Constitutia Romaniei.

Cu privire la motivele de nelegalitate a Hotararea nr.162/26.02.2013 dar si a procedurii de revocare, arata ca Plenul CSM nu a fost sesizat in mod legal. In speta, exista o adresa de la Judecatoria Rm. Valcea semnata de presedintele instantei argumentata prin faptul ca majoritatea judecatorilor au decis revocarea jud. D. Aceasta nu este o sesizare in sensul cerut de lege deoarece ea nu este semnata de reprezentantii adunarilor generale, si nu este motivata. Motivarea trebuie sa se refere la indicarea motivelor de revocare la care face referire legea, cu indicarea in concret a faptelor si actiunilor membrului CSM, a dovezilor in sustinerea acestora, respectiv a atributiilor care i s-au incredintat si pe care nu le-a indeplinit sau le-a indeplinit in mod necorespunzator.

In cadrul judecatoriei Saliste nu exista Hotararea AG cu privire la revocare, ci doar hotararea de convocare si un proces-verbal de desfasurare a Adunarii Generale.

Numarul de adunari generale pentru revocare trebuie sa reprezinte majoritatea, dar numai daca sunt legale. Numarul hotararilor legale de revocare este de 85, sub cel impus de lege de 91.

Decizia de revocare nu s-a luat cu votul a doua treimi din numarul judecatorilor.

Hotararile nu sunt motivate. Nicio instanta din cele 105 nu au indicat concret care sunt actiunile sau faptele jud. D. care se includ in motivele de revocare, iar in cazul a 9 hotarari nu s-au indicat nici un fel de motive, ceea ce inseamna ca sunt nelegale.

Hotararile trebuie sa statueze asupra obiectului permis de lege. Doar cinci judecatorii au solicitat revocarea sa, in rest toate celelalte 100 Adunari Generale au dispus ele insele in mod nelegal revocarea.

Invoca de asemenea aspecte de nelegalitate ale Regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti.

Cu privire la convocarea Adunarii Generale, potrivit art.20 alin.5 din ROI, in procedura de revocare a membrilor alesi ai CSM adunarile generale se convoaca la solicitarea a cel putin unei treimi din numarul judecatorilor care o compun sau de colegiul de conducere a instantei. in cazul de fata, din cele 105 Adunari Generale care au decis revocarea, pentru un numar de 9 nu rezulta cine a facut convocarea, iar pentru un numar de 11 convocarea a fost facuta de presedintele instantei

In ce priveste prezidarea Adunarii Generale, au fost incalcate prevederile art.20 alin.7 din ROI si art.40 alin.9 din Regulamentul CSM”.

CSM nu a atacat sentinta cu recurs. Danilet a explicat de ce: “Am discutat informal cu colegii. Nu are rost sa mai atacam, sa se atace cu recurs”

In final, trebuie sa amintim ca sentinta judecatorului Vasile Bicu nu a fost atacata cu recurs de catre CSM. Asta, in urma unei intelegeri facuta intre membrii Consiliului si Cristi Danilet, asa cum chiar acesta din urma a recunoscut.

In vara acestui an, Danilet a declarat - cu ocazia primei sedinte la care a participat dupa revocarea sa, cea din 4 iunie 2013 – ca sentinta Curtii de Apel nu va mai fi atacata cu recurs, intrucat “nu mai are rost”. De asemenea, Danilet s-a laudat chiar ca a discutat “informal” cu colegii despre acest aspect si s-a ajuns la concluzia ca revenirea in Consiliul Superior al Magistraturii dupa decizia CCR a fost doar o formalitate: “Astazi a fost prima sedinta de plen la care am participat in calitate de membru CSM. Si eu si doamna Alina Ghica am revenit in plenul Consiliului, dupa ce am avut castig de cauza. Practic, instanta a constatat ca procedura prin care am fost revocati din functie este neconstitutionala ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale pronuntate acum o luna. Practic, a fost doar o formalitate revenirea in Consiliu. Nu. Nu cred (n.red.- ca va fi atacata cu recurs decizia CAB de anulare a hotararii CSM). Am discutat informal cu colegii. Nu are rost sa mai atacam, sa se atace cu recurs. Cum am spus, a fost doar o formalitate revenirea noastra in Consiliu dupa pronuntarea deciziei Curtii Constitutionale”.

* Cititi aici sentinta judecatorului Vasile Bicu de la CAB prin care s-a dispus suspendarea si anularea hotararii CSM de revocare a lui Cristi Vasilica Danilet