Ori de cate ori bantuie fantoma modernizarii asupra plaiurilor carpatine, ideea care revine obsesiv este cea a revizuirii Constitutiei. Momentele de rascruce care necesita, care reclama o asemenea zbatere juridica a natiunii sunt momente de inclestare a energiilor si iata ca zilele acestea, ca urmare a crizei sanitare, a crizei economice si a crizei guvernamentale, intelighentia romaneasca reclama din nou, pentru salvarea tarisoarei, revizuirea Constitutiei.

Dar asa cum titlul acestei opinii face trimitere la marele Caragiale, pare ca nimic nu s-a schimbat din vremea aceea si ca revizuirea Constitutiei ar urmari doar reglarea unor raporturi de putere, fara a umbla insa in partile esentiale ale acesteia.

Ma intorc la marele dramaturg roman, mai exact la cuvantarea acestuia din fata unei adunari populare de la Roman, redata in ziarul Ordinea, nr.110 din 13 aprilie 1908: „Constitutia noastra de la 1866 s-a facut ca prin farmec, ca printr-o vraja; o Constitutie intreaga de nu stiu cate capitole, paragrafe, articole, s-a facut... foarte iute... Englitera si-a facut-o pe a ei nu stiu dupa cate lupte seculare; Tara Romaneasca si-a facut-o fara multe necazuri – intr-o noapte. Pesemne ca de aceea Constitutia engleza a iesit asa de proasta, au pierdut prea multa vreme la ea; prea au migalit-o – n-au putut-o nimeri dintr-odata... Noi am nimerit-o! Scurt, intr-o noapte... Si este – cum o vedem”.

Desi nenea Iancu vorbea despre Constitutia de la 1866, si pe cea din 1991 pare ca am nimerit-o asa, dintr-o data si este asa... cum o vedem.

Ce lipseste insa fundamental Constitutiei noastre? Constitutiei noastre ii lipseste in primul rand omul, individul, cetateanul, cu pleiada sa de drepturi naturale. Constitutia noastra nu incepe cu cetateanul ori cu drepturile sale; Constitutia noastra debuteaza abrupt cu statul roman. Inca de la articolul 1 ni se spune cine este statul, care sunt caracterele sale si trebuie sa intelegem de la bun inceput ca aici, pe plaiurile mioritice, statul este atotputernic. Poate multora aceste detalii le par insignifiante, poate ca multi vor zice: „Bine, domnule, si asta ne opreste pe noi sa construim autostrazi, sa facem spitale, sa avem scoli bune? Raspunsul este: nu, dar asta modeleaza un tip de gandire, o perceptie publica generala si o atitudine a clasei politice ca batalia este pentru stat si pentru resursele lui, si nu pentru cetatean sau pentru drepturile sale.

Uitandu-ma la marile Constitutii ale lumii (atat din state considerate de civilizatia occidentala democratice, dar si din state considerate a fi mai putin atinse de morbul democratiei), vedem la Constitutiile mari cate un preambul. Cea americana incepe cu: „We, the People of United States...”, cea a Rusiei incepe cu: „We, the multinational people of the Russian Federation”. Constitutia franceza incepe la fel, cu poporul francez, care isi proclama atasamentul fata de drepturile omului. Constitutia germana incepe cu poporul german constient de responsabilitatile lui in fata lui Dumnezeu si a oamenilor si care vrea sa promoveze pacea mondiala si parteneriatul intr-o Europa unita. Constitutia marii Chine debuteaza cu un minunat preambul in care ni se spune ca oameni de toate nationalitatile in China au creat o splendida cultura si au o glorioasa traditie revolutionara intr-o tara cu una dintre cele mai lungi istorii din lume.

Ce exemplu ne dau aceste mari opere de drept care sunt Constitutiile? Acela ca traditia instituita la 1215, odata cu Magna Charta Libertatum, este aceea ca orice structura statala ori politica trebuie sa plece de la dreptul la autodeterminare al cetatenilor, de la respectul pentru fiinta umana. Constitutia noastra, spre diferenta de cele citate anterior, nu debuteaza nici cu istoria noastra, nici cu cine suntem noi, romanii, nici cu drepturile noastre si nici cu faptul ca vointa noastra de cetateni liberi a dat pana la urma nastere acestei tari si acestei forme de organizare politica numite Statul Roman. Constitutia noastra incepe cu Statul, acest stat care pare mai presus de vointa ori drepturile cetatenilor sai, care pare un fel de dat divin, imuabil, preexistent umanitatii si in numele caruia se calca in picioare drepturi si libertati si pe altarul caruia se jertfesc destine.

Daca initiativele de revizuire a Constitutiei nu pleaca de la a pune cetateanul, omul, pe primul loc, restul nici nu mai conteaza. Sa traim insa cu speranta ca atata vreme cat mai avem cuvantul liber, mai putem milita inca pentru o Constitutie care sa fie apta sa modeleze o mare natiune, si nu doar sa intretina un stat hraparet.