Astazi ar urma sa se prelungeasca oficial, probabil cu inca 30 de zile, starea de alerta. In combinatie cu faimoasa lege a pandemiei, daca aceasta va fi votata in Senat. Asa cum a fost redactata de Guvern, starea de alerta este mai degraba o stare de urgenta mascata. Sau si mai grav, o combinatie dintre starea de urgenta si starea de asediu. Atat de puternice devin prerogativele unora dintre autoritati in a suprima si nu numai a restrictiona sau suspenda drepturi si libertati fundamentale. Ce consecinte sunt in plan politic?

Inainte de a raspunde la intrebarea de mai sus, imi permit sa fac o remarca. Si anume ca, in opinia mea cel putin, steaua lui Read Arafat a apus. Faimosul specialist in situatii de urgenta, transformat in statuie, inclusiv prin contributia mea, se prabuseste de pe soclu. Sub ochii nostri. Marginit in propriile rigori, rigori tipice pentru un responsabil al situatiilor de urgenta, Raed Arafat nu avea cum sa dobandeasca abilitatile necesare unui legiuitor. El nu este specialist in stiinte juridice. Practic, nu are nicio experienta in acest domeniu. Dobandind o autoritate uriasa in conditiile pandemiei, oameni politici iresponsabili aflati la butoanele puterii i-au incredintat lui Arafat competente carora acesta nu are cum sa le faca fata. E ca si cand iei un bun pilot de curse auto si-l pui sa conduca un avion supersonic. Inevitabil, va da cu aparatul de pamant. Arafat e vinovat pentru ca a acceptat sa intre, depasindu-si limitele competentelor, in acest joc. Dar cei mai vinovati sunt oamenii politici, care, dorind sa-si faca de cap, au exagerat pana la exacerbare rolul specialistului in sanatate publica, incercand sa se spele pe maini de raspunderea grea a unor legi speciale, care creeaza osatura unei dictaturi, pasand acest cartof fierbinte, de fapt o adevarata bomba cu ceas, in mana lui Raed Arafat. Acesta se transforma sub ochii nostri intr-un tap ispasitor. In cel mai important paratrasnet al nemultuirii publice.

Dar politica isi urmeaza cursul ei. Un curs uneori extrem de gresit. Initiat prin mijloace murdare. In mintea ingusta si in constiinta incarcata de intentii murdare a unor oameni politici, a incoltit ideea ca statul roman este mai usor de condus prin mijloace dictatoriale decat in mod democratic. Iar pandemia a devenit un excelent pretext pentru a guverna cu mana forte, fara a mai permite dezbaterea, deliberarea, negocierea. Si astfel s-a nascut in Romania regimul Klaus Iohannis. Nu avem de-a face cu o administratie prezidentiala, ci cu un regim, pentru ca acesta, sustinut de servicile secrete, dar si de cea mai mare parte a statului subteran, a dobandit treptat pute extraconstitutionale, care elimina de la masa de joc celelalte puteri si institutii fundamentale ale statului.

In definitiv, ce trebuia sa gestioneze regimul Klaus Iohannis? Ce trebuia sa faca presedintele, manevrand celelalte puteri in stat? Daca ar fi fost interesat cu adevarat de starea natiunii romane, Iohannis ar fi avut in vedere ca presedinte ultra-jucator trei obiective.

1). Protejarea sanatatii populatiei.

2). Salvarea economiei din criza.

3). Protejarea suveranitatii Romaniei, fiind cea mai importanta obligatie constitutionala pe care o are si servirea interesului national in raport cu Uniunea Europeana si cu alte organisme.

Primul obiectiv a fost ratat. Oricat s-au batut oficialii de la Bucuresti cu caramida in piept, realitatea este ca Romania nu a inregistrat niciun succes in prima faza a pandemiei in raport cu statele din Europa centrala si de est. Dimpotriva. Am avut cei mai multi imbolnaviti si cele mai multe victime la suta de mii de locuitori. Numai fraierii s-au lasat amagiti de comparatiile pe care guvernantii le faceau cu state precum Italia, Spania sau Franta. Iar acum, in cea de-a doua faza a pandemiei, ne aflam in cea mai rea pozitie din Europa. Despre ce protectie a sanatatii publice se mai poate vorbi in aceste conditii?

Si cel de-al doilea obicetiv a fost ratat. La fel cum „Romania educata”, cel mai important obiectiv anuntat de presedintele Kaus Iohannis inca de la inceputul primului sau mandat s-a dovedit a fi un proiect total ratat, care nu a prins contur nici macar pe hartie, si programul de dezvoltare a economiei nationale se dovedeste a fi o caricatura a unor intentii si ele confuze, astfel incat, nu conform opiniei mele personale, ci conform Bancii Nationale a Romaniei, economia intra intr-un picaj mai periculos decat cel din 2009.

Cat priveste cel de-al treilea obiectiv, despre ce suveranitate nationala mai putem vorbi, in conditiile in care Guvernul Romaniei transpune fara sa clipeasca in legislatia interna indicatiile Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Romania devenind singura tara care procedeaza astfel? Ca sa nu mai discutam, tot la acest capitol, despre cel mai mare esec al mandatelor prezidentiale, ratarea intrarii Romaniei in spatiul Schengen. Am ramas singurul stat din Uniunea Europeana in aceasta situatie. In fine, negocierile pentru obtinerea de fonduri necesare salvarii economiei, desfasurate cu reprezentantii Uniunii Europene, au fost slabe, dovedindu-se si ele in cele din urma un esec. Pana la urma este tot o chestiune de suveranitate, mai exact de abandon al suveranitatii, modul in care a fost solutionata la Uniunea Europeana chestiunea transportatorilor. Numai la acest capitol, al transportului de marfuri, nucleul dur UE si-a impus intr-o asemenea masura propriile interese, incat din calculele rezonabile reiese ca Romania urmeaza sa piarda cinci-sase miliarde de euro anual. Si asta in conditiile in care Klaus Iohannis lucreaza in parteneriat cu Angela Merkel, iar Adina Valean face pate din Guvernul UE, detinand chiar portofoliul Transporturilor.

Aceasta este situatia, iar Klaus Iohannis nu se poate sustrage, oricat de mult ar incerca, realitatii descrise mai sus. si responsabilitatii pe care o are. Ajungand in ultimul hal in materie de pandemie, in cea mai rea pozitie din Uniunea Europeana, macar acum, in ceasul al 12-lea, daca si-ar iubi cat de cat concetatenii, Klaus Iohannis ar trebui sa inteleaga ca acest Guvern Orban doi si jumatate nu poate sa mearga mai departe. Pentru ca nu se mai bucura de niciun fel de incredere a cetatenilor. si, in consecinta, nu mai poate impune masuri de protectie a acestora nici macar cu forta. Romania trebuie sa aiba de urgenta un nou Guvern, care sa incerce sa recastige cumva increderea cetatenilor.

Si in schimb ce primim? O noua stare de alerta, care in realitate, prin continutul legislatiei propuse, este mult mai mult decat atat. Este o stare de urgenta sau poate chiar o stare de asediu. Nu stiu ce va face in aceste conditii opozitia. Care opozitie? Opozitia care la televizor zice nu si in Parlament zice da? Pentru ca, atentie, inca un ciclu fie el si fals al starii de alerta presupune un aviz din partea majoritatii parlamentare. Ce va face PSD? Ii va oferi fara rezerve dictatura lui Klaus Iohannis?

Editorial preluat de pe corectnews.com