S-o spunem pe aia dreapta. SIIJ vs DNA inseamna: care pe care, care pe noi.

Numai fraierii pot crede ca cei ce lupta pentru desfiintarea SIIJ au vreo idee de reformare a justitiei si au credinta, chiar naiva, ca asa ar fi mai bine si mai drept.

Nu. Cei ce vor desfiintarea SIIJ vor sa aduca din nou DNA la marile butoane, pentru ca DNA sa termine de facut dosare si celor vreo mie-doua de judecatori si procurori care inca nu aveau. Si sa-i timoreze maxim, asa incit sa fie cuminti si ascultatori, sa ancheteze, respectiv condamne pe “cine trebuie”, si invers.

Cei care au inteles acestea si se si manifesta ca atare, judecatori si procurori activi si demni (numai doamne, deocamdata, asta e situatia) au formulat opinii foarte documentate, pertinente, bine documentate si foarte, poate prea indelung, argumentate.

Eu voi propune o solutie in trei puncte, scurt si pe intelesul tuturor. Caci este foarte important sa inteleaga si poporul nejurist, care nu are pregatire pentru a citi texte academice. Pentru ca de sprijinul acestui popor avem mare nevoie - dupa cum bine vedeti, tot ce scriem si vorbim noi, specialistii, sau “specialistii”, nu este de loc bagat in seama de cei “de sus”.

Asadar:

1. Cred ca nu este nevoie de nici o sectie, nici SIIJ, care este infiintata prin lege, nici DNA, care nici macar. Dupa cum este absurd sa fie trei feluri de procurori, de vreme ce exista un singur fel de judecatori, departajati numai prin vechime si grade profesionale.

2. Desigur, este nevoie de specializare, si la unii si la altii. Infractiuni cu violenta, fraude bancare, droguri, retele mafiote internationale - toate acestea presupun o serioasa pregatire para-juridica.

Cit priveste anchetarea si judecarea judecatorilor si procurorilor, pentru acestea ar fi nevoie de un corp de magistrati cu totul si cu totul independenti. Ar putea fi, ca idee, citiva procurori si judecatori la nivelul curtilor de apel, cu riscul ca o buna parte din timp sa stea degeaba, si bine ar fi sa nu aiba treaba.

3. In fine, daca tot vorbim despre democratie, ideea mea cea mai puternica, dar pe care o vad cel mai greu realizabila, este ca TOTI CONDUCATORII DE INSTANTE SI PARCHETE, DE LA CELE MICI PINA LA SUPREME, SA FIE ALESI IN ADUNARILE GENERALE, FARA NICI O PROPUNERE, DESEMNARE, APROBARE DIN PARTEA NICI UNUI MINISTRU, PRESEDINTE SAU CHIAR CSM. Nimeni cu cunoaste talentele, apucaturile sau defectele unui candidat mai bine decit colegii din jurul sau.

Oricum, sa nu ne amagim: lupta este teribil de dura; cei “rai” ne-au incalecat deja, iar revenirea la normalitate este foarte grea.