Intr-un dosar privitor la o spargere de locuinta din sectorul 6 al Capitalei, care s-a petrecut in urma cu aproape sapte ani, hotii au reusit performanta de a fi achitati pe toata linia. Cu toate ca existau indeajuns de multe probe la dosar si mai ales ca unul dintre ei fusese prins de politisti cand urma sa paraseasca scara blocului. In instanta, insa, au avut loc suspecte modificari de rationament de judecata.

Povestea furtului din locuinta

Conform rechizitoriului procurorilor de la Sectorul 6, in 9 iunie 2004, Laurentiu Cristian Nitu si Stere Sapera au patruns fortand usa in locuinta lui Dinu Urda situata in strada Baia Aries, de unde au sustras bijuterii si bonuri de masa. In 23 aprilie mai facusera acelasi lucru in locuinta partii vatamate Elena Firoiu din Bucuresti, Crangasi. In ziua in care au dat spargerea la Urda, politistii de la Sectia 20 au fost sesizati de catre un vecin al acestuia, Valentin Hagiescu, despre faptul ca doi necunoscuti forteaza usa de la apartamentul 23. Politistii au plecat imediat la adresa. Cand au ajus, au oprit si legitimate doua persoane care tocmai ieseau din lift. E vorba de Sapera si Nitu.

Administratorul blocului, Ion Nitu, a declarat ca a fost anuntat de sotie ca doi politisti legitimeaza in holul blocului pe cei doi suspecti si ca i s-a comunicat ca a fost sparta usa la apartamentul 23. In timpul legitimarii, unul dintre suspecti a reusit sa fuga, dar i-a ramas actul de identitate la politist. Aceasta a fost una dintre probele indubitabile pe care s-a bazat procurorul, intrucat buletinul fugarului a ramas la politisti. Fapt sustinut si de administratorul blocului, care s-a uitat si in buletinul celui care reusise sa fuga, adica al lui Nitu Cristian. Cand si-a facut aparitia martorul Hagescu, cel care anuntase politia, a participat efectiv la imobilizarea celui de-al doilea suspect, care vroia si el sa fuga.

Martorul Hagiescu era vecin de palier cu partea vatamata si, dupa ce a auzit zgomote suspecte la usa partii vatamate, s-a uitat pe vizor si l-a vazut pe unul dintre hoti. In rechizitoriu se arata ca Hagiescu, pentru a avea o vizibilitate mai buna, s-a dus in baie unde s-a uitat pe geam catre geamul vecinului si i-a observat pe hoti, dupa care a anuntat imediat politia. In timpul perchezitiei corporale efectuate de politisti asupra lui Sapera Stere s-au gasit asupra acestuia o pereche de manusi, 15 bonuri valorice completate pe numele victimei, Urda, o surubelnita de 16 cm cu maner negru, o alta surubelnita cu maner portocaliu, o cheie de tip teu si o cheie mecanica reglabila. La constatarea la fata locului, cele doua yale ale usii lui Urda fusesera fortate, fapt probat stiintific. S-au facut recunoasteri dupa planse si din grup, cei doi inculpate fiind recunoscuti in ambele cazuri.

Intre timp, inculpatul Nitu, care nu si-a recunoscut fapt, a aruncat pe masa anchetatorilor si un alibi, declarand ca in acea zi s-a intalnit cu un amic Marian Movileanu, alibi demostrat a fi mincinos. Intalnirea cu Movileanu a avut loc, conform spuselor acestuia, in 10 iulie 2007, iar el nu stia nimic din aspectele cuprise in declaratia de invinuit a prietemului sau. Nitu Laurentiu a fost trimis in judecata, iar celalalt invinut, Sapera Stere a fost cercetat pentru aceasi fapta intr-un alt dosar. Procurorii au mentionat faptul ca Nitu mai fusese condamnat la 2 ani si 6 luni inchisoare, deci fapta cuprinsa in rechizitoriu se incadra la fapta savarsita postcondamnatoriu.

Dubioasa achitare

In 12.10.2009, Judecatoria Sector 6 l-a achitat pe Nitu, instanta de fond apreciind ca “nu exista probe certe din care sa rezulte ca la furtul savarsit de numitul Sapera Stere a participat si o alta persoana si cu atat mai putin ca acesta ar fi inculpatul Nitu Laurentiu Cristian. Asta in ciuda faptului ca lui Nitu, cand a fugit, i-a ramas buletinul in mana politistilor. Asa ca, la instanta de fond a functionat principiul “in dubio pro reo”.

In 17 mai 2010, Tribunalul Bucuresti a respins, ca nefondat, recursul procurorilor, apreciind ca in speta “nu s-a rasturnat prezumtia de nevinovatie” si ca acuzarea “nu a adus argumente apte sa inlature suspiciunile care planeaza asupra modului de desfasurare a fazei de urmarire penala care a culminat cu trimiterea in judecata a inculpatului Nitu Laurentiu”. Spre fericrea inculpatului. Martorul Hagiescu nu a mai putut fi audiat, deoarece intre timp se mutase din blocul unde fusese vecin cu partea vatamata Urda. Judecatorul s-a dus la fata locului si, cu toate ca nu a avut cum sa cerceteze interiorul fostei locuinte a martorului ca sa-si dea seama daca acesta avea vizibilitate in apartamentul lui Urda prin geamul de la baie, a conchis ca nu se pot adduce lamuriri asupra vizibilitatii in perimetru. Mai mult, ca u facut, cei doi martori Nitu Ion si Talianu Nicolae au avut in fata instantei alte declaratii decat cele date in cursul urmaririi penale si, cu toate ca impotriva lor, din acest motiv, se incepuse urmarirea penala pentru marturie mincinoasa, acest aspect a fost desconsiderat de instanta. Pana si procesele verbale de recunoastere din grup si de pe planse au fost descalificate ca probe. Prin urmare, Tribunalul a considerat ca “desi inculpatul dovedeste nesinceritate, in declaratiile date, totusi, sarcina probarii clare a vinovatieii incumba, categoric, organelor de urmarire penala”.

Lantul achitarii s-a incheiat odata cu decizia penala a Curtii de Apel Bucuresti care a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, considerand solutia de achitare a TMB drept legala si temeinica. In mentinerea solutiei, Curtea de Apel a constatat ca “fiecare proba administrata, precum si ansamblul lor, creeaza dubiu asupra vinovatiei inculpatului”.