Nu am mai scris nimic de multa vreme. Cumva, nu aveam linistea sa scriu despre altceva despre dosarul lui Robert Rosu si am considerat ca, pana nu se finalizeaza procedurile din caile extraordinare de atac, mai bine tac din gura.

Vestea (nu mai e veste, ca o stie deja toata lumea) buna este ca Robert Rosu a fost azi achitat printr-o decizie a ICCJ in recurs in casatie. Recursul in casatie a avut mai multe puncte, dat fiind ca recursurile celorlalti inculpati au fost respinse, anticipez faptul ca motivele tin de faptul ca Robert a fost in exercitarea profesiei de avocat. De altfel, anterior, acelasi lucru mai fusese constatat de ICCJ atunci cand s-a respins prelungirea arestului la domiciliu, pe motiv ca nimic din ceea ce facuse el nu depasea cadrul de exercitare legitima a profesiei de avocat.

Ma rog, va fi timp de analize pe decizia de achitare dupa ce se va redacta.

Pana atunci, asa din scurt, la cald, as vrea sa transmit urmatoarele ganduri. Ca idee generala, ma bucur enorm pentru solutia de azi. Dar nu trebuia sa se ajunga aici. Nu trebuia sa se ajunga nici macar la perchizitionarea lui, la arestarea lui, la sechestrul pe toate bunurile lui, la 6 ani de proces si, mai ales, la o decizie de condamnare. Deci, ce imi trece prin cap:

1. Celor trei judecatori ai ICCJ (doamnele Rodica Cosma, Laura Soane si domnului Stefan Pistol) le multumesc pentru curaj. Stiu ca au avut nevoie de curaj sa isi asume solutia asta. Sincer sa fiu, nu stiu de ce recursul pe problemele ce erau comune cu ceilalti a fost respins, eu cred ca era la fel de intemeiata si partea aia.

2. Sper ca Robert sa gaseasca in el puterea sa treaca peste astea 341 de zile si peste cei sase ani dinainte. Ii va fi foarte greu, stiu ca pentru el rusinea a fost cel mai greu inamic in toate zilele astea, chiar daca nu a facut nimic de care sa ii fie rusine. Iese azi cu fruntea sus pe poarta de la Jilava si sper ca va avea puterea sa treaca peste asta.

3. Sper ca tuturor juzilor si procurorilor care dadeau dume de rahat pe grupurile lor despre Robert sa le puta gura a rahat restul vietii.

4. Sper ca cei din conducerea UNBR sa isi gaseasca undeva ouale pierdute si, intre manifestari stiintifice despre modul in care trebuie sa te imbraci ca avocat, sa se lupte pentru niste legi ceva mai clare, care sa nu mai faca posibil asa ceva.

5. Sper ca cei din presa care publica mizerii inclusiv azi (de exemplu g4media) sa nu-si primeasca soldele, sa aiba nevoie de avocati si sa gaseasca numa’ din aia care aplaudau decizia de condamnare a lui Robert.

6. Sper ca cei din firmele mari de avocatura, care acum 11 luni se uitau in alta parte, ca trecea un dolar prin aer si le era frica sa nu scape sa nu vina acum sa aplaude aceasta decizie.

7. Sper ca cei responsabili de anchetarea abuziva a unui avocat si condamnarea lui la fel de abuziva sa plateasca. Asa ar fi corect intr-un stat de drept.

8. Sper ca cei care au semnat comunicate de presa de satisfactie la condamnare (gen, desteptii de la PT Brasov) sa traiasca cateva zile doar de nedreptate.

Mai sper si altele, dar ma opresc ca ma incing si cine stie ce dracu mai scriu.

Vivat justitia! Chiar si atunci cand vine mult, mult prea tarziu.

Preluare de pe raduchirita.com