15 ani jurnalista la Pro TV, apoi 9 ani la Antena 3 (din septembrie 2010) unde s-a consacrat cu emisiunea “In premiera”, Carmen Avram este la ora actuala una din cele mai cunoscute si iubite personalitati romanesti. Dupa ce a cucerit publicul intern si pe cel international cu reportajele si anchetele sale, fara egal, in care a surprins adevaruri socante, menite sa constientizeze societatea asupra schimbarilor ce trebuie facute, Carmen Avram a realizat ca poate sa faca mai mult pentru romani. A decis sa intre in politica din altruism si sa o faca in stil mare, la nivel european, pe listele PSD, alaturi de principalii candidati ai partidului: Rovana Plumb, Claudiu Manda, Chris Terhes, Dan Nica si altii. Cum vede Carmen Avram viitorul nostru european si cum radiografiaza rolul Romaniei in marea familie europeana, cu marea ei putere de analiza si sinteza, aflati din interviul pe care l-a acordat pentru Lumea Justitiei, cu cateva zile inainte de alegerile europarlamentare din 26 mai 2019.

Esti un jurnalist de marca, ai castigat o serie de premii internationale impresionante cu reportajele de exceptie facute pe realitatile societatii romanesti. Ce te-a facut sa alegi calea politicii, mai ales cea externa in calitate de candidat in viitorul Parlament European? Si de ce la PSD si nu in alt partid?

Am cochetat cu gandul intrarii in politica inca din 2014. Tot Parlamentul European il vizam. Dar nu s-a putut. M-au convins sa raman sotul meu, Adrian Ursu, si seful meu, Mihai Gadea. Cred ca au facut o coalitie ad hoc, ca prea vorbeau la fel: nu-i pacat? m-au intrebat. Ai muncit asa de mult pentru emisiunea "In premiera", aveti acolo o echipa asa de frumoasa, sunteti asa de talentati, sunteti pe val, cum sa lasi asa ceva? Si aveau dreptate. Ar fi fost prea devreme. In 2019, insa, cand a venit momentul, am zis: gata, acum pot s-o fac. Echipa e la fel de frumoasa si de talentata, e pregatita sa preia fraiele, rolul meu s-a terminat. Si-am plecat. Parlamentul European a fost o alegere usoara. Europenizarea accentuata nu mai e un deziderat, planul unei minti luminate, o schita pe hartie. E aici, vizibila, se intampla chiar acum. Vreau sa fiu acolo cand se petrec aceste schimbari, sa le produc, sa le verific, sa le influentez. Vreau sa fiu parte din istorie si istoria sa se contureze cu mine acolo, in amfiteatrul Parlamentului European, votand pentru viitorul unei jumatati de miliard de pamanteni. Printre ei, si noi, romanii. Cat despre PSD, desi mi s-a spus ca ar fi fost "un act de curaj din partea mea", alegerea a fost la fel de fireasca precum cea a Bruxelles-ului. Pentru ca eu sunt un fan al democratiei. Un mare, mare fan. Genul de fan care a devenit fan traind inspaimantatoarea alternativa si care a inteles ca orice derapaj de la democratie il poate proiecta inapoi, in iad. Adica intr-un regim opresiv si brutal si inuman, cum a fost cel comunist. Iar in acesti ultimi ani, eu am vazut ca se deschid iar portile iadului. Am vazut semeni de-ai mei care, brusc, pareau sa nu mai valoreze nimic. Aruncati la lei, ca in antichitate, in timp ce, de pe margine, spectatori cu un fals sentiment de securitate chiuiau, flamanzi de sange. Am vazut iar personaje cu scoala, importanta, costum scump si privire de gheata care ne spuneau, cu un amestec de plictis si superioritate grabita, ca omu' e vinovat cand zic ei. Si au zis de asa de multe ori, ca mai era un pic si nu mai ramanea niciun nevinovat in Romania. Am vazut oameni din jurul meu care au devenit altii, prin contaminare. Am vazut oameni din jurul meu devenind altii pentru ca s-au ascuns in mediocritate si anonimat, ca sa fie lasati in pace. Am vazut oameni din jurul meu cu ochii brusc injectati de ura si cu maxilarele inclestate. Gata de razboi. Si mi s-a facut frica pentru tara mea. Am ales acel partid care intelege ca democratia inseamna puterea votului, puterea legii, puterea dreptatii. Restul e tipat de vuvuzea.

Crezi ca vei reusi, si mai ales cum, sa schimbi perceptiile deformate sau chiar ostile ale oficialilor europeni despre Romania?

Problema cu perceptiile deformate e extrem de complicata. Si de complexa. Din pacate, noi, restul, n-am fost suficient de atenti la ce se intampla. Nu de la inceput. Si, in neatentia si naivitatea noastra ca istoria nu se poate repeta, nu atat de repede, le-am dat unora timp sa-i croiasca Romaniei o haina de talhar. Dureros! Si nedrept. Azi, pe unde mergem prin Europa, lumea isi ascunde poseta, din ochi cauta jandarmul si cu mana dreapta ne pocneste ferm peste fata, preventiv. Metaforic vorbind, evident. Cei care ne-au facut talhari cred ca ei au scapat. Ca la ei lumea se uita altfel. Am o veste: doar in lumea lor imaginara e valabila varianta asta. In lumea adevarata, cea a oamenilor cu poseta, si ei au tot haine de talhar. Sa-i convingi acum pe straini ca noi nu suntem asa e greu. Se poate schimba, dar va dura. Cam tot cat a durat ca sa ni se croiasca identitatea asta falsa si rusinoasa. Dar se poate face. Demonstrand cu consecventa si seriozitate ca te poti baza pe noi, romanii. Ca suntem, poate, mai exotici in felul nostru, dar creativi si descurcareti si destepti foc.Trebuie doar sa identificam primii prieteni acolo, la Bruxelles. Dupa aceea, ii cucerim pe restul pas cu pas.

Avem o uriasa problema cu oficialii Comisiei Europene, care ascund realitatea in rapoartele MCV, mistifica adevarul si gasesc potrivit sa ameninte Romania cu fel de fel de sanctiuni, daca indrazneste cumva sa modifice ceva in legislatia penala ori pe legile justitiei. Caror factori se datoreaza aceasta duplicitate si ce e de facut pentru pastrarea suveranitati noastre in fata unor asemenea atacuri nedrepte?

Unii fac greseala sa innobileze cu perfectiune Uniunea Europeana, ONU, NATO sau orice alta organizatie de pe pamant. Gresit. Ele, ca institutii, ca organisme, pot fi perfecte, dar sunt conduse si populate de oameni imperfecti. Ca asa suntem toti. Prin urmare, oamenii imperfecti fac lucruri imperfecte. Unii isi vad de propriile interese. Altii lucreaza in favoarea intereselor propriei tari. Si mai e categoria visceralilor sau a coruptilor (de tot felul) sau si una, si alta. Cred ca asta s-a intamplat cu minciunile si abuzurile carora le-am fost - cu totii- victima. Oamenii imperfecti stiu ca sunt imperfecti si cauta mereu unul pe care sa-l creada mai imperfect decat ei insisi. Ca sa se simta mai bine. Si au gasit, la sugestia unor conationali de-ai nostri, Romania. A fost - sper ca s-a terminat - o combinatie distructiva intre interese mari, interese mici, minciuna cu buna stiinta, rautate multa si orbire autoindusa. Cred ca vom scapa de asta din combinatia catorva factori: schimbarea structurii Parlamentului European, acum, dupa 26 mai, schimbarea perceptiei privind Romania si prin mai putina tradare atunci cand vine vorba despre tara noastra. Ma refer la cei care obisnuiesc sa voteze impotriva ei. Va trebui sa capatam mai multa forta in apararea interesului nostru - asa cum procedeaza si altii - si sa ne facem jocurile mai destept. Bulgarii, de exemplu, sunt ca in bancul cu inteleptul satului. Isi joaca toate cartile dupa principiul "si tu ai dreptate, si tu ai dreptate". Si uite ca nu au problemele pe care le avem noi, desi situatia la ei e mai complicata decat la noi.

Vicepresedintele Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans, se dovedeste a fi unul din cei mai mari adversari ai tarii noastre, fiind varful de lance al amenintarilor cu sanctiuni impotriva Romaniei. S-a acreditat ideea ca Timmermans este atat de virulent impotriva Romaniei intrucat Olanda – tara sa mama - se opune fatis primirii noastre in Spatiul Schengen, si face presiuni sa obtina administrarea Portului Constanta, temandu-se ca odata intrati in Schengen portul Rotherdam nu va mai fi poarta principala de intrare a marfurilor in UE. De ce Frans Timmermans nu este pus la respect de autoritatile romane, asa cu procedeaza Ungaria si Polonia atunci cand oficialii CE sar calul?

Cat de mult sunt dispusi oficialii UE sa tina cont de avertismentele Romaniei, cand li se aduc argumente si dovezi ca acuza Romania pe nedrept si ii cer lucruri care incalca Constituia si suveranitatea, cerinte pe care in tarile lor de origine nu ar indrazni sa le formuleze? Vor sa tina cont de evidenta sau au agenda lor ascunsa? Cum percepi aceste fapte? Pe de o parte, cred ca noi inca mai avem un sentiment de inferioritate, capatat in comunism si pastrat in capitalism. Pe de alta parte, e ceva in unii dintre noi, prea multi din pacate, care ii face sa caute mereu aprobare in afara tarii, considerand ca acolo sunt oameni perfecti, care ne vor numai binele. Mai e un soi de timorare. Genul de timorare pe care il capeti cand esti pocnit din toate partile, pana incepi sa crezi tu insuti ca esti cetatean de categoria a doua. Si mai e tradarea care si-a facut loc la un nivel nepermis de inalt. La oameni corupti de putere, care cred ca, plecand capul si sarutand maini, vor ramane in fotoliile lor pana la sfarsitul timpurilor. Pana se vor fosiliza. Acest popor trebuie sa reinvete patriotismul. Sa i se predea in scoli, generatie dupa generatie. Sa inteleaga ca nu suntem cetateni de mana a doua. Ca votul romanilor valoreaza fix cat valoreaza al spaniolilor sau al germanilor sau al lituanienilor. Nici mai mult, nici mai putin. Ca noi am fost invitati si am intrat in UE ca membri ai unei familii, nu ca angajati pe care poti sa-i faci de rusine in public, pentru ca altii sa-si poata vedea de propriile interese. N-ai sa vezi niciodata francezi sau germani sau luxemburghezi stand cu capul plecat, in fata unor colegi de aula parlamentara. Sau cerand aprobare pentru cum sa guverneze la ei acasa. Daca suntem in UE, atunci trebuie sa respectam legislatia si regulile din UE si sa contribuim la ele, nu sa acceptam transformarea Uniunii in muma vitrega pentru unii. Ungurii si polonezii au inteles asta si se comporta ca atare, pentru ca ei nu au traumele cu care am intrat noi in democratie si nici nu au aparut printre ei tradatorii pe care ii vedem noi astazi, votand impotriva propriei lor patrii sau terfelindu-si tara prin toata Europa. Trebuie sa protestam mai vehement atunci cand ni se cer lucruri inimaginabile in alte state UE, cum ar fi incalcarea Constitutiei, doar pentru ca domnul Timmermans, de exemplu, sa profite de salbiciunea si tradarea din sanul societatii romanesti, pentru a-si face propriile jocuri electorale sau economice. Trebuie sa invatam o data ca noi suntem importanti in Europa, ca suntem pe locul 7 ca marime in UE, suntem interesanti economic pentru altii si nu avem a ne rusina de nimic. Sa invatam - si sa le explicam si altora - ca noi construim doar de 30 de ani, in timp ce altii au in spate secole de democratie. Asta nu inseamna ca suntem mai mici si mai rai, ci doar mai loviti de istorie si ca, asa cum suntem, avem toata bunavointa din lume de a creste si de a-i ajunge pe ceilalti din urma. Dar asta trebuie sa se faca democratic, nu prin abuzuri sau cu biciul pe spinare.

Cat de mult sunt dispusi oficialii UE sa tina cont de avertismentele Romaniei, cand li se aduc argumente/ dovezi ca acuza Romania pe nedrept si ii cer lucruri care incalca Constituia si suveranitatea, cerinte pe care in tarile lor de origine nu ar indrazni sa le formuleze? Vor sa tina cont de evidenta sau au agenda lor ascunsa? Cum percepi aceste fapte?

In ultimele saptamani, de cand am intrat in politica, am inceput sa aflu cate ceva si din ceea ce se intampla dupa ce reflectoarele se sting, televiziunile pleaca si inaltii oficiali de la Bruxelles nu mai vorbesc pentru alegatorii lor sau pentru cei ale caror jocuri le fac, ci revin la a fi oameni si specialisti. Si mi s-a confirmat ca dublul standard, despre care vorbeste atat de mult PSD, exista nu doar la hrana sau medicamente sau cosmetice, ci si in discursuri si atitudini. De exemplu, un inalt personaj de la Bruxelles i-ar fi spus unui europarlamentar roman ceva in genul "hai, mai, ce va suparati asa, stiti ca asta e doar politica". Cum adica "doar politica"? Asta nu e politica: e personal. E viata. Viata noastra. Fiecare cuvant pe care tu il spui de acolo, de la tribuna, se rostogoleste in Romania si are consecinte dramatice! Faci joc politic pe spatele a 20 de milioane de oameni? Adica, pentru toti cei care au un cuvant de spus e clar, se pare, ce se intampla in Romania. Stiu si de protocoale, si de abuzuri, si de impunitatea de care se bucura cei care le-au facut. Dar "e doar politica" si, atunci, se comporta ca atare. Politic. Si vor continua sa faca asta pana in ziua in care noi vom trece pe plan secund disensiunile din Romania si vom actiona unitar, ca reprezentantii unei singure natiuni. Exact cum fac toti ceilalti reprezentanti ai statelor din UE.

De ce Parlamentul European, si in special membrii din Comisia LIBE, ori comisareasa pe justitie Vera Jourova nu vor sa vada ca in Romania au existat numeroase protocoale secrete intre SRI – parchete – instante, pe baza carora lideri politici, oameni de afaceri romani si patroni de institutii media au fost distrusi cu arma dosarelor penale, exact cum se proceda in comunism cand fosta Securitate (transformata in SRI dupa 1990) avea o Directia a VI-a de cercetari penale, care ea facea dosarele ce mergeau la procurori si judecatori cu solutii dinainte trasate?

Am citit in ultima vreme articole din presa occidentala care avertizeaza asupra globalismului care isi pierde suflul - unii i-au declarat chiar decesul - si o revenire la nationalism. Sondajele europene, daca se confirma, ne arata si ele ca vom avea o problema. Ele indica faptul ca 250 de locuri din Parlamentul European vor fi ocupate de catre eurosceptici si extremisti de dreapta, care, paradoxal si periculos, s-au europenizat mai repede decat formatiunile democratice. In sensul ca doar ele au reusit sa depaseasca granitele tarii in care s-au format, au facut campanie electorala impreuna, transfrontalier, si se impun acum mai degraba ca o forta continentala, decat nationala. 250 inseamna o treime din parlament. Si un factor care poate tulbura apele cand va veni vorba despre decizii pentru intreaga Uniune Europeana. 26 mai ar putea aduce, deci, turbulente in UE si, implicit, pe tot continentul. Intreaga constructie s-ar putea zgaltai din temelii. E foarte grav, pentru ca a fost foarte greu sa ajungem aici. E o istorie care s-a conturat in 7 decenii, e un organism care a asigurat pacea pe continent si care, dupa un razboi sangeros si multa ura adunata, ne-a legat, ne-a mobilizat sa lucram impreuna pentru binele comun. Dar, daca se va zgaltai Uniunea, atunci e vina celor care au gestionat problemele ei in ultimii 5 ani. Niciun fel de euroscepticism nu-si poate face loc daca o societate e multumita. Extremistii isi trag seva din frustrare si nedreptate. Si fiecare exemplu negativ pe care il au il folosesc pentru a-si reconfirma tezele si a le intari. Din pacate, asa cum Romania a simtit-o pe propria piele, s-au facut greseli multe si mari. Si cu valul de refugiati, care n-a fost gestionat cum trebuie, si cu dictatura corporatiilor, care a scos in strada vestele galbene, si cu permanenta blamare a est-europenilor, cu accent pe romani, astfel incat sa se foloseasca de noi orice lider extremist cu planuri de marire. Cei care au sadit samanta discordiei au facut-o cu gandul ca tara lor se va ridica peste celelalte, desi la fundamentul Uniunii Europene au stat principii nobile, ca egalitatea si echitatea. Acum vor culege roadele. Si noi, odata cu ei. Cum spuneam la inceput, UE a fost construita ca structura perfecta, doar ca oamenii sunt imperfecti.