Judecatoarea Daniela-Ioana Stancioi de la Curtea de Apel Bucuresti (foto) – purtatoarea de cuvant a CSM – a obtinut o premiera in justitia romana, in calitate de reclamanta.

La 6 decembrie 2023, magistrata Anca-Georgiana Radulescu de la Tribunalul Arges a obligat CAB sa-i deconteze Danielei Stancioi cei 2.331 de lei cheltuiti pe ochelarii de vedere. Lumea Justitiei prezinta motivarea sentintei nr. 4716/2023 din dosarul nr. 3393/109/2023, bazata pe o decizie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Desi nu este definitiva, sentinta Tribunalului Arges este executorie. Momentan, ea nu a fost atacata cu apel, deoarece a fost motivata abia recent, la 5 martie 2024.

Iata minuta sentintei:

„Admite cererea de chemare in judecata Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 2.331 lei, reprezentand contravaloare ochelari de vedere. Executorie de drept.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Arges. Pronuntata azi 06.12.2023, la Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin punerea solutiei la dispozitia partilor de catre grefa instantei”.

Sentinta, bazata pe o decizie a CJUE

In actiunea depusa la Tribunalul Arges in 28 iunie 2023 (inainte sa fie detasata de la Curtea de Apel Bucuresti la Consiliul Superior al Magistraturii), judecatoarea Daniela Stancioi a invocat Decizia CJUE din 22 decembrie 2022, pronuntata in cauza nr. C-392/21. Prin acea decizie (pronuntata ca urmare a unei sesizari din partea CA Cluj), instanta de la Luxemburg a stabilit ca angajatorii trebuie sa furnizeze sau sa deconteze ochelarii angajatilor care lucreaza in fata unui monitor – indiferent daca acei ochelari sunt folositi si in afara orelor de munca.

Foarte important: Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca sporul salarial nu poate fi considerat decontare a ochelarilor de vedere. Aceasta idee a fost preluata de catre judecatoarea Anca Radulescu de la Tribunalul Arges in motivarea sentintei. In plus, magistrata a constatat ca instanta Curtii de Apel Bucuresti nu a depus niciun efort in sensul furnizarii de ochelari catre Daniela Stancioi.

Redam minuta CJUE:

„1) Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind conditiile minime de securitate si sanatate pentru lucrul la monitor [a cincea directiva individuala in sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE]

trebuie interpretat in sensul ca

'aparatele de corectie speciale', prevazute de aceasta dispozitie, includ ochelarii de vedere care vizeaza in mod specific corectarea si prevenirea dificultatilor vizuale care au legatura cu o activitate ce implica un echipament cu monitor. Pe de alta parte, aceste 'aparate de corectie speciale' nu se limiteaza la aparate utilizate exclusiv in cadrul profesional.

2) Articolul 9 alineatele (3) si (4) din Directiva 90/270

trebuie interpretat in sensul ca

obligatia de a furniza lucratorilor in cauza un aparat de corectie special, prevazuta la aceasta dispozitie, care ii revine angajatorului, poate fi indeplinita fie prin furnizarea directa a aparatului respectiv de catre acesta din urma, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrator, insa nu prin plata unui spor general la salariu lucratorului”.

Iata ce prevede art. 9 din Directiva 90/270:

„1. Lucratorii au dreptul la un test corespunzator al ochilor si vederii, efectuat de catre o persoana avand calificarea necesara:

— inaintea inceperii lucrului la monitor;

— la intervale regulate dupa aceea;

— daca simt dificultati vizuale care s-ar putea datora lucrului la monitor.

(2) Lucratorii au dreptul la un examen oftalmologic daca rezultatele testului mentionat la alineatul (1) indica necesitatea acestuia.

(3) Daca rezultatele testului mentionat la alineatul (1) sau ale examenului mentionat la alineatul (2) indica necesitatea acestui lucru si daca nu pot fi folosite aparate de corectie normale, lucratorilor trebuie sa li se puna la dispozitie aparate de corectie speciale, specifice lucrului in cauza.

(4) Masurile adoptate in temeiul prezentului articol nu pot, in nici un caz, sa implice lucratorii in suportarea unor cheltuieli financiare suplimentare.

(5) Protectia ochilor si vederii lucratorilor poate fi prevazuta ca parte a sistemului sanitar national”.

Prezentam principalul pasaj din sentinta Tribunalului Arges:

„Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.06.2023 reclamanta STANCIOI DANIELA IOANA a chemat in judecata pe parata CURTEA DE APEL BUCURESTI, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 2.331 lei reprezentand contravaloarea ochelarilor de vedere, iar in subsidiar, obligarea paratei la contravaloarea lentilelor aferente ramei de ochelari, astfel cum suma este inscrisa in factura depusa la parata in original.

In motivarea cererii, a aratat ca la data de 12.05.2023 s-a adresat in acest sens cu o cerere paratei, depunand in original documentele medicale necesare. Astfel, toate inscrisurile se afla la parata, motiv pentru care solicita in temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004 sa fie obligata parata sa le depuna.

La cererea formulata nu a primit niciun raspuns in termen de 30 de zile, parata refuzand nejustificat recunoasterea dreptului sau.

Potrivit art. 210 alin.4 si 5 din Legea nr. 303/1022:

'(4) Judecatorii si procurorii in activitate sau pensionari, sotul sau sotia acestora, precum si copiii aflati in intretinerea acestora beneficiaza in mod gratuit de asistenta medicala constand in servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale, care se suporta din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, in conditiile contractului-cadru din sistemul de asigurari sociale de sanatate si ale respectarii dispozitiilor legale privind plata contributiei la asigurarile sociale de sanatate, cu exceptia contributiei personale/coplatii care se suporta din bugetul ordonatorilor principali de credite.

(5) Conditiile de acordare in mod gratuit a serviciilor medicale, a medicamentelor si dispozitivelor medicale prevazute la alin. (4) sunt stabilite prin hotarare a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial si nu se impoziteaza'.

Motiv pentru care reclamanta a inteles sa invoce recenta jurisprudenta CJUE in materie.

Astfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat in Cauza C-392/2021, pronuntata la data de 22 decembrie 2022, ca:

'1) Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind conditiile minime de securitate si sanatate pentru lucrul la monitor [a cincea directiva individuala in sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE] trebuie interpretat in sensul ca „aparatele de corectie speciale”, prevazute de aceasta dispozitie, includ ochelarii de vedere care vizeaza in mod specific corectarea si prevenirea dificultatilor vizuale care au legaturi cu o activitate ce implica un echipament cu monitor. Pe de alta parte, aceste „aparate de corectie speciale” nu se limiteaza la aparate utilizate exclusiv in cadrul profesional.

2) Articolul 9 alineatele (3) si (4) din Directiva 90/270 trebuie interpretat in sensul ca obligatia de a furniza lucratorilor in cauza un aparat de corectie special, prevazuta la aceasta dispozitie, care ii revine angaiatorului, poate fi indeplinita fie prin furnizarea directa a aparatului respectiv de catre acesta din urma, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrator, insa nu prin plata unui spor general la salariu lucratorului'.

Potrivit inscrisurilor inaintate paratei, a fost diagnosticata cu miopie medie, iar purtarea permanenta a ochelarilor in fata monitorului de calculator este absolut necesara in vederea desfasurarii activitatii de judecator. Potrivit hotararii CJUE pronuntate in cauza C-392/2021, parata isi poate indeplini obligatia prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrator atunci cand nu a furnizat ea insasi ochelarii de vedere.

Arata ca activitatea sa de judecator presupune utilizarea zilnica a unui monitor de calculator, fiind indispensabila aceasta activitate desfasurarii profesiei, intrucat presupune motivarea hotararilor judecatoresti, cat si monitorizarea programului informatic ECRIS.

Intrucat atat prevederile art. 210 alin. 5 Legea nr. 303/2022, cat si hotararea CJUE anterior indicata subliniaza ca aceste drepturi nu sunt salariale, apreciaza ca apartine competenta functionala de solutionare a cauzei sectiei de contencios administrativ a tribunalului in temeiul art. I si art. 8 din Legea nr. 554/2004, parata refuzand nejustificat recunoasterea dreptului sau prevazut de lege si de jurisprudenta CJUE obligatorie in materie.

Intrucat este judecator in cadrul Curtii de Apel Bucuresti, in temeiul art. 127 alin. 1 C.pr.civ. a inteles sa introduca actiunea la Tribunalul Arges, aceasta fiind instanta competenta material din cadrul curtii de apel invecinate, avand in vedere ca parata nu este organ central, ci local.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1 si art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 210 din Legea nr. 303/2022 si jurisprudenta CJUE in cauza C-392/2021.

La data de 01.09.2023, parata Curtea de Apel Bucuresti, in sustinerea apararilor, a depus la dosar inscrisuri, respectiv Adresa Curtii de Apel Bucuresti nr. 9401/01.06.2023 si centralizatorul cererilor de decontare medicamente aferente lunii mai 2023, inregistrat sub nr. 9404/DE/01.06.2023.

La data de 13.11.2023, reclamanta a formulat o precizare a cererii de chemare in judecata, prin care a precizat ca incepand cu data de 15.09.2023, prin Hotararea Sectiei pentru judecatori a CSM nr. 2149/14.09.2023, a fost detasata in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel incat isi alege sediul procesual pentru citare si comunicare la aceasta institutie (locul de munca) la adresa din Calea Plevnei, nr. 141B, corp de cladire principal, etaj 7, Consiliul Superior al Magistraturii, sector 6, Bucuresti.

De asemenea, a precizat cauza juridica a cerii de chemare in judecata in sensul ca acesta reprezinta un litigiu de munca intre reclamant si angajatorul de la momentul efectuarii cheltuielilor si formularii cererii de decontare, cum de altfel a si fost inregistrata cauza pe rolul unui complet de litigii de munca al Tribunalului Arges, astfel incat apreciaza ca apartine competenta materiala functionala de solutionare a cauzei materiei privind litigiile de munca.

A atasat extras de cont din data de 21 aprilie 2023 cu privire la plata ochelarilor din contul sau propriu, moneda euro, tranzactia fiind in lei la cursul zilei si echivalenta sumei de 2.331 lei.

Dupa data introducerii actiunii, la data de 30.10.2023, prin intermediul aplicatiei Whatsapp i-a fost comunicata de grefierul-sef al Sectiei a IX-a de Contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti o nota-bilet ce ar cuprinde o motivare a respingerii solicitarii de decontare, pe care a atasat-o prezentei precizari, insa aceasta nu este semnata si arata ca nu poate fi aplicata jurisprudenta CJUE in cauza.

Solicita inlaturarea acestor argumente vadit netemeinice, avand in vedere ca in temeiul art. 20 din Constitutia Romaniei, tratatele se aplica cu prioritate, cu atat mai mult atunci cand cuprind dispozitii mai favorabile decat dreptul intern.

Jurisprudenta CJUE se aplica cu prioritate fata de dreptul intern, astfel ca solicita inlaturarea de la aplicare a oricaror dispozitii contrare hotararii CJUE invocate in actiune, care de altfel sunt si anterioare acesteia, cum este HG nr. 762/2010, invocata de parata in nota-bilet atasata (n.r. Hotararea de Guvern privind conditiile de acordare, in mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru procurori, judecatori, magistrati-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, precum si pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si al parchetelor).

De asemenea, art. 210 alin. 4 si 5 din Legea nr. 303/2022 este ulterior HG nr. 762/2010 si prevede expres ca judecatorii in activitate sau pensionari beneficiaza in mod gratuit de asistenta medicala constand in servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale, care se suporta din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, in conditiile contractului-cadru din sistemul de asigurari sociale de sanatate si ale respectarii dispozitiilor legale privind plata contributiei la asigurarile sociale de sanatate, cu exceptia contributiei personale / coplatii care se suporta din bugetul ordonatorilor principali de credite.

In temeiul art. 255 si art. 258 C.pr.civ. solicita administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In fapt, se retine ca reclamanta este judecator in cadrul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a, iar incepand cu data de 15.09.2023 este detasata la Consiliul Superior al Magistraturii. In calitatea sa de judecator, reclamanta isi desfasoara activitatea de munca preponderent in fata unui monitor, in conditii de lumina artificiala. Vederea reclamantei s-a deteriorat in aceste conditii, astfel ca aceasta a suportat costul unui dispozitiv de corectie a vederii din fonduri proprii, solicitand prin prezenta obligarea angajatorului la decontarea acestuia.

Se retine ca reclamanta s-a prezentat la o consultatie oftalmologica la data de 21.04.2023 si i s-a emis o prescriptie de ochelari in aceeasi data de catre dna. dr. ###### ########## (f. 5-6).

Reclamanta a depus cerere de decontare la Curtea de Apel Bucuresti, cerere inaintata de catre angajator Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 01.06.2023 (f. 20 verso-21), la care a anexat factura fiscala ##### ### ### ######/21.04.2023 si BF nr. 0003/21.04.2023.

S-a depus la dosar si extrasul de cont privind achitarea sumei de 476,92 euro cu cardul la POS(fil. 29).

Tribunalul retine ca cererea de decontare a fost respinsa in baza art. 9 lit. g din HG nr. 762/2010, potrivit caruia contravaloarea unor materiale necesare corectarii vazului si auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere, nu pot fi decontate din bugetul ordonatorilor de credite din sistemul justitiei.

Aceasta HG are caracter special fata de HG nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, din moment ce se refera in mod special la unele categorii de personal din sistemul justitiei, si ca atare ar trebui aplicat cu prioritate in caz de contradictii intre cele doua acte normative. Cu toate acestea, HG nr. 1028/2006 constituie actul normativ prin care s-a transpus in legislatia nationala Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind conditiile minime de securitate si sanatate pentru lucrul la monitor.

Fiind vorba de domeniul aquis communauteir, ambele hotarari guvernamentale fiind emise intr-un domeniu de reglementare in care statul a renuntat partial la suveranitatea sa in favoarea autoritatilor Uniunii Europene, existenta unor dispozitii supraconstitutionale determina in mod necesar interdictia aplicarii unor norme nationale contradictorii. In consecinta, tribunalul nu va da eficienta art. 9 lit. g din HG nr. 762/2010.

Potrivit art. 12 din HG nr. 1028/2006:

'Lucratorii trebuie sa beneficieze de un examen corespunzator al ochilor si al vederii, efectuat de o persoana care are competenta necesara:

a) inainte de inceperea activitatii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;

b) ulterior, la intervale regulate;

c) ori de cate ori apar tulburari de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare';

- art. 13 din HG nr. 1028/2006: 'Lucratorii beneficiaza de un examen oftalmologic, daca rezultatele examenului prevazut la art. 12 arata ca acesta este necesar'.

- art. 14 din HG nr. 1028/2006: 'Daca rezultatele examenului prevazut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arata ca este necesar si daca nu se pot utiliza dispozitive normale de corectie, lucratorilor trebuie sa li se furnizeze dispozitive de corectie speciale, care sa corespunda activitatii respective'.

- art. 15 din HG nr. 1028/2006: 'Masurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie sa implice in nici un caz costuri financiare pentru lucratori'.

- art. 9 din Directiva Consiliului din 29 mai 1990 privind conditiile minime de securitate si sanatate pentru lucrul la monitor:

'(1) Lucratorii au dreptul la un test corespunzator al ochilor si vederii, efectuat de catre o persoana avand calificarea necesara:

- inaintea inceperii lucrului la monitor;

- la intervale regulate dupa aceea;

- daca simt dificultati vizuale care s-ar putea datora lucrului la monitor.

(2) Lucratorii au dreptul la un examen oftalmologic daca rezultatele testului mentionat la alineatul (1) indica necesitatea acestuia.

(3) Daca rezultatele testului mentionat la alineatul (1) sau ale examenului mentionat la alineatul (2) indica necesitatea acestui lucru si daca nu pot fi folosite aparate de corectie normale, lucratorilor trebuie sa li se puna la dispozitie aparate de corectie speciale, specifice lucrului in cauza.

(4) Masurile adoptate in temeiul prezentului articol nu pot, in nici un caz, sa implice lucratorii in suportarea unor cheltuieli financiare suplimentare.

(5) Protectia ochilor si vederii lucratorilor poate fi prevazuta ca parte a sistemului sanitar national'.

Pentru interpretarea acestor norme europene, Curtea de Apel Cluj a adresat o trimitere preliminara catre CJUE. Prin Hotararea din 22 decembrie 2022, pronuntata in cauza C-392/21, s-au stabilit urmatoarele:

'1) Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind conditiile minime de securitate si sanatate pentru lucrul la monitor [a cincea directiva individuala in sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE] trebuie interpretat in sensul ca „aparatele de corectie speciale”, prevazute de aceasta dispozitie, includ ochelarii de vedere care vizeaza in mod specific corectarea si prevenirea dificultatilor vizuale care au legatura cu o activitate ce implica un echipament cu monitor. Pe de alta parte, aceste „aparate de corectie speciale” nu se limiteaza la aparate utilizate exclusiv in cadrul profesional.

2) Articolul 9 alineatele (3) si (4) din Directiva 90/270 trebuie interpretat in sensul ca obligatia de a furniza lucratorilor in cauza un aparat de corectie special, prevazuta la aceasta dispozitie, care ii revine angajatorului, poate fi indeplinita fie prin furnizarea directa a aparatului respectiv de catre acesta din urma, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrator, insa nu prin plata unui spor general la salariu lucratorului'.

Rezulta ca prevederile europene nu exclud posibilitatea ca 'furnizarea' aparatului de corectie sa se faca prin rambursarea cheltuielilor efectuate de lucratorul care isi achizitioneaza singur un astfel de aparat.

De asemenea, faptul ca reclamanta beneficiaza de un spor salarial pentru conditiile de munca nu poate fi considerat ca acoperind obligatia angajatorului, cata vreme este vorba despre un spor cu caracter general, acordat tuturor angajatilor care presteaza activitatea in aceleasi conditii ca reclamanta, indiferent daca acestia au sau nu probleme oftalmologice.

Totodata, pentru a se concluziona ca singura obligatie a angajatorului era cea de a furniza in mod direct dispozitivul, nu si de a plati contravaloarea acestuia, parata ar fi trebuit sa afirme ca este gata sa faca acest lucru si sa aduca probe cu privire la capacitatea sa de a duce la bun sfarsit o astfel de operatiune, aratand, spre exemplu, ca a furnizat anterior astfel de dispozitive catre alti angajati sau macar ca are o procedura interna pentru furnizarea lor. In acest context, singurul mijloc de a se da efect util normei din directiva europeana este sa se considere ca, daca sunt indeplinite conditiile pentru furnizarea unui dispozitiv special, angajatorul poate fi obligat in mod direct la plata contravalorii acestuia.

Tribunalul retine ca multe dintre atributiile de serviciu ale reclamantei presupun lucrul in fata unui ecran (motivare hotarari, verificare incheieri, inchidere documente, adrese etc.), fiind evident ca, la momentul actual, orice atributie care presupune citirea sau redactarea de inscrisuri presupune ca reclamanta sa stea in fata ecranului de la computer mare parte din timpul de serviciu.

La dosarul cauzei s-au depus documente in sensul efectuarii de catre reclamanta a platii sumei de 476,92 euro, echivalentul in lei 2.331, ce reprezinta contravaloarea unei perechi de ochelari.

Avand in vedere si considerentele de mai sus, tribunalul retine ca sunt indeplinite conditiile legale pentru ca reclamantei sa ii fie decontata contravaloarea ochelarilor de vedere.

Astfel, dupa cum a aratat si CJUE, ochelarii de vedere se pot circumscrie notiunii de 'aparat de corectie speciala', atunci cand au legatura cu lucrul la monitor (par. 39 din hotararea mentionata), indiferent daca sunt folositi de salariati si in afara locului de munca sau pentru alte activitati (par. 48). De asemenea, tribunalul retine ca necesitatea achizitionarii ochelarilor a fost indicata de examenul oftalmologic facut reclamantei, fiind astfel indeplinite conditiile art. 14 din HG nr. 1028/2006. In fine, nu prezinta relevanta daca afectiunile oftalmologice de care sufera reclamanta au fost sau nu cauzate de lucrul la monitor (par. 43), singura chestiune relevanta fiind ca dispozitivul de corectie este destinat sa o ajute pe aceasta sa corecteze dificultatile vizuale in raport cu activitatea sa care implica un echipament cu monitor (par. 44).

Pentru considerentele ce preced, tribunalul va admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta si va obliga parata Curtea de Apel Bucuresti, angajatorul reclamantei de la momentul depunerii cererii de decontare, la plata catre reclamanta a sumei de 2.331 lei, reprezentand contravaloare ochelari de vedere”.

* Cititi aici intreaga sentinta a Tribunalului Arges (sursa: Rejust.ro)