Comisia de disciplina din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a facut ca analizeaza o sesizare de actiune in regres a Ministerului Finantelor Publice impotriva unor judecatori si procurori care prin deciziile luate intr-un dosar, au determinat magistratii europeni sa condamne Romania la plata a 15.000 de euro pentru un arest preventiv nejustificat de lung. Concret, Ministerul Finantelor Publice a transmis catre CSM o cerere prin care solicita un punct de vedere al institutiei cu privire la reaua-credinta sau grava neglijenta a magistratilor in cauza, pentru ca acestia sa poata fi obligati ulterior sa plateasca din buzunar daunele impuse de CEDO statului roman. Decizia CEDO critica, pe de o parte, arestarea preventiva dispusa de un procuror, si, pe de alta parte, prelungirea starii de arest, timp de 11 luni, de catre judecatori, fara o motivare concreta si detaliata. Comisia de disciplina pentru procurori a ajuns la concluzia ca procurorul care a dispus arestarea a facut-o in concordant cu legislatia romaneasca de la acea data, deci nu i se poate imputa nimic. Insa, despre judecatorii care au prelungit arestul atat de mult timp, comisia nu a scos o vorba, nici macar nu a precizat daca acestia au fost sau sunt cercetati separat.

Condamnat in fond dupa un an de arest preventiv

La jumatatea lunii martie 2010, CEDO a condamnat Romania pentru ca judecatorii au prelungit, nemotivat, timp de 11 luni, starea de arest a unui inculpat intr-un dosar de coruptie, dosar in care trei instante au pronuntat condamnari. Inculpatul a fost arestat in 18 octombrie 2002, de un procuror PNA, actualmente DNA, pe vremea cand legislatia romaneasca prevedea ca procurorul este cel care emite mandate de arestare. Inculpatul a fost acuzat de luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si trafic de influenta. Desi CEDO a criticat aceasta prevedere legislativa, era limpede, de la inceput, ca nu i se poate imputa procurorului de caz, care nu a facut altceva decat sa aplice legea. Comisia pentru Disciplina a intors pe toate partile aceasta critica a CEDO, ajungand la concluzia ca procurorul nu putea sa faca altceva decat sa aplice legea in vigoare la acea data, dar a trecut peste critica adusa de judecatorii europeni colegilor romani, cu privire la nemotivarea arestului. Inculpatul a fost trimis ulterior in judecata, si, in noiembrie 2003, dupa un an de arest preventiv, Tribunalul Bucuresti l-a condamnat, in fond, la cinci ani de inchisoare, pedeapsa care i-a fost marita la 12 ani de inchisoare de Curtea de Apel Bucuresti si, din nou, redusa la cinci ani de inchisoare de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

CEDO a criticat judecatorii pentru ca nu si-au motivat prelungirile mandatelor de arestare decat cu clisee si generalitati

Judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului au ajuns la concluzia ca perioada de 11 luni si 24 de zile pe care inculpatul a petrecut-o in arest a fost excesiva. Iata ce apare in raportul de final al Comisiei de Disciplina pentru procurori, despre criticile CEDO, chiar inainte de a-i scoate basma curata pe toti cei care au determinat condamnarea Romaniei: “Curtea a amintit ca, desi anumite infractiuni prezinta un pericol special pentru ordinea publica, acesta scade odata cu trecerea timpului, fapt care impune autoritatilor obligatia de a oferi o motivare concreta si extrem de detaliata cu privire la persistenta motivelor care justifica privarea de libertate preventiva a unei persoane. Curtea a constatat ca instantele au evitat sa dea orice explicatie din care sa rezulte de ce aceasta scurgere a timpului nu a redus pericolul pentru societate (...) sau pericolele pentru bunul mers al justitiei, mai ales dupa momentul audierii martorilor. Curtea a apreciat ca aceasta omisiune de motivare nu poate fi combatuta prin trimiterile pe care instantele nationale le-au facut cu privire la gravitatea faptei, la pedeapsa pe care legea o impune pentru aceasta sau la valoarea prejudiciului. In realitate, in ochii Curtii o astfel de trimitere la aceste aspecte ridica mai multe intrebari decat sa ofere raspunsuri, cu privire la problema pericolului pentru ordinea publica pe care il prezinta reclamantul. In plus, instantele au omis sa motiveze de ce alte masuri preventive nu puteau atinge scopul preventiv al masurii”. Judecatorii implicati in acest caz au “omis” sa isi faca meseria asa cum le-o cerea legea si constiinta si s-au multumit sa insire pe foaie clisee menite sa tina un om nevinovat la acel moment in inchisoare, iar Comisia de Disciplina a “omis” sa ii cerceteze. Prin urmare, cei care au gresit raman in locurile lor caldute, iar banii datorati condamnatului se vor plati tot din bugetul statului.

* Cititi aici Rezolutia Comisiei de Disciplina a CSM, din 30.11.2010, care a clasat sesizarea Ministerului Finantelor Publice!