Curtea Constitutionala a Romaniei este ultima reduta in calea modificarii abuzive a Codului penal – mai exact, a articolelor 297 si 298 CP, care definesc abuzul, respectiv neglijenta in serviciu.

Amintim forma art. 297 alin. 1 si a art. 298 alin. 1, asa cum a fost ea propusa de Predoiu si votata de Camera Deputatilor:

- art. 297 alin. 1 CP: „Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act prevazut de o lege, o ordonanta a Guvernului, o ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege ori il indeplineste cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-un astfel de act normativ, cauzand astfel o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica”;

- art. 298 alin. 1 CP: „Fapta functionarului public care, din culpa, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act prevazut de o lege, o ordonanta a Guvernului, o ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege ori il indeplineste cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-un astfel de act normativ, cauzand astfel o paguba ori o vatamare grava a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda”.

De aceea, Coalitia pentru Apararea Statului de Drept – condusa de avocata Elena Radu (foto 1) – a trimis luni, 10 aprilie 2023, o sesizare prin care ii cere Avocatului Poporului Renate Weber (foto 2) sa atace la CCR intregul proiect de modificare a Codului penal. Amintim ca saptamana trecuta, initiativa de act normativ a trecut de Camera Deputatilor (for decizional) exact in forma propusa de ministrul Justitiei Catalin Predoiu, parlamentarii coalitiei PSD-PNL-UDMR din Comisia juridica a Camerei Deputatilor retragand toate amendamentele (inclusiv cele votate in Senat) si respingandu-le pe cele ale opozitiei.

Pe fond, CASD reclama ca initiativa de act normativ incalca deciziile prin care instanta de contencios constitutional a stabilit ca este necesar stabilirea unui prag si a unei intensitati valorice atat pentru abuzul in serviciu, cat si pentru neglijenta in serviciu.

Alt motiv de neconstitutionalitate intrinseca se refera la sintagma „de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege”. Or, aceasta sintagma este mult prea neclara, nedefinind explicit care sunt acele acte normative care pot fi considerate ca avand putere de lege, puncteaza asociatia.

Pe procedura, exceptia vizeaza intregul proiect de lege – nu doar pasajele referitoare la art. 297 si 298 CP. Mai exact, ONG-ul Elenei Radu atrage atentia ca nu a existat o dezbatere reala in Camera Deputatilor, din moment ce presedinta Comisiei juridice (deputata PSD Laura Vicol) nu le-a dat ocazia deputatilor din comisie sa-si prezinte si sa-si sustina amendamentele.

Alt motiv de neconstitutionalitate extrinseca se refera la nesolicitarea avizului din partea Consiliului Economic si Social – fapt ce incalca principiul securitatii juridice si jurisprudenta CCR.

Tot din punct de vedere procedural, Biroul Permanent al Camerei Deputatilor avea obligatia sa trimita proiectul de lege la Comisia pentru constitutionalitate a forului parlamentar – ceea ce nu s-a intamplat, adauga CASD.

Nu in ultimul rand, procedura de adoptare incalca principiul bicameralismului, din moment ce forma proiectului iesita din Camera Deputatilor este radical diferita de cea votata de Senat, mai arata organizatia neguvernamentala.

Redam principalele pasaje din sesizarea Coalitiei pentru Apararea Statului de Drept catre Avocatul Poporului:

„II. Critici de neconstitutionalitate

II.1. Motive de neconstitutionalitate extrinseca

2.1.1. Incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) si (5) raportat la art. 141 si art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei si art. 147 alin. (4) din Constitutie, ca urmare a nesolicitarii avizului Consiliului Economic si Social

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative este neconstitutionala in raport cu art. 141 din Constitutie privind Consiliul Economic si Social, coroborate cu art. 1 alin. (3) privind statul de drept si alin. (5) privind principiul securitatii juridice, determinata de lipsa solicitarii avizului Consiliului Economic si Social. (...)

Se poate observa ca, desi are un rol consultativ, Consiliul Economic si Social este un organ ale carui atributii sunt instituite printr-o norma constitutionala, ce trebuie respectata in procesul de legiferare. Prin urmare, desi avizul este consultativ, acest aviz trebuie sa existe in procesul de legiferare, in domeniile prevazute de legea organica a Consiliului Economic si Social. Lipsa avizului constituie un viciu de neconstitutionalitate al actului normativ criticat, dat fiind faptul ca rolul Consiliului Economic si Social este acela de a garanta, in cadrul unui proces democratic de legiferare, ca legile nu instituie solutii arbitrare, mai ales atunci cand au un impact major asupra drepturilor si libertatilor fundamentale, mai ales a dreptului la libertate.

Potrivit jurisprudentei constante a CCR, art. 141 din Constitutie se rezuma doar la consacrarea rolului Consiliului Economic si Social de organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului, iar pentru detalii privind domeniile de specialitate in care acesta este consultat, textul face trimitere la legea sa organica de infiintare, organizare si functionare.

Norma constitutionala, exprimand sintetic rolul pur consultativ pentru Parlament si Guvern al Consiliului Economic si Social, nu face niciun fel de referire expresa la obligatia initiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic si Social si nici cu privire la mecanismele de consultare a acestui organ consultativ, acestea fiind tratate in legea de organizare si functionare a acestuia, la care Legea fundamentala face trimitere.

Curtea a retinut ca nesolicitarea obligatorie a avizului consultativ al Consiliului Economic si Social nu poate avea drept consecinta neconstitutionalitatea actului normativ respectiv, numai prin raportare la art. 141 din Constitutie.

Insa, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3) si alin. (5) coroborate cu cele ale art. 141 din Constitutie, Curtea Constitutionala a statuat ca este obligatorie solicitarea avizului Consiliului Economic si Social, in cazul in care proiectul de lege vizeaza vreunul din domeniile de specialitate prevazut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social. (...)

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, prin continutul sau normativ, contine norme care reglementeaza infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora, facand parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit h) din Constitutia Romaniei (asa cum a retinut si Consiliul Legislativ prin avizul nr. 1469/27.12.2022) si, drept urmare, afecteaza drepturi si libertati cetatenesti, respectiv dreptul la libertate individuala garantat de art. 23 din Constitutia Romaniei (art. I, II si III din aceasta lege), precum si dreptul la viata intima, familiala si privata garantat de art. 26 din Constitutia Romaniei (art. IV din aceasta lege).

Se poate constata astfel ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative contine norme care reglementeaza domenii de specialitate ale Consiliului Economic si Social, respectiv drepturile si libertatile cetatenesti, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 248/2013.

Potrivit dispozitiilor art. 141 din Constitutie si art. 2 alin. (1) din Legea nr. 248/2013, acestea prevad obligatia initiatorilor de proiecte sau propuneri legislative de a solicita avizul Consiliului Economic si Social in cazul in care reglementarile preconizate vizeaza domeniile de specialitate ale Consiliului.

In acest sens, se observa ca legea criticata vizeaza unul dintre aceste domenii, respectiv drepturile si libertatile cetatenesti, prevazute de art. 2 alin (2) lit. g) din Legea nr. 248/2013. Prin urmare, era obligatoriu sa fi fost solicitat avizul Consiliului Economic si Social, in sensul consultarii acestuia, ca organ de specialitate consultativ al Parlamentului si al Guvernului, neavand relevanta daca legiuitorul, in opera sa de legiferare, ar fi tinut sau nu seama de continutul acestuia.

Totodata, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 prevede ca ”in cazurile prevazute de lege, in faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie sa solicite avizul autoritatilor interesate in aplicarea acestora, in functie de obiectul reglementarii”.

Or, in ceea ce priveste Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, un asemenea aviz nu a fost solicitat nici de catre initiator.

Acest aspect reiese din chiar Expunerea de motive a proiectului de lege, respectiv din lipsa vreunei mentiuni in Expunerea de motive la Sectiunea a 6-a, pct. 6.5 Informatii privind avizarea, punct la care se mentioneaza ca proiectul de lege a fost avizat numai de catre Consiliul Legislativ, nefacandu-se nicio mentiune cu privire la Consiliul Economic si Social.

In lipsa solicitarii avizului cu prilejul elaborarii si adoptarii Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, reiese ca au fost nesocotite prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie. Ignorarea principiului constitutional al obligativitatii respectarii legii in cursul procedurilor parlamentare de legiferare ar plasa Guvernul pe o pozitie privilegiata, interzisa de principiul constitutional al egalitatii, consacrat de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit caruia „Nimeni nu este mai presus de lege”.

Curtea a mai subliniat, in jurisprudenta sa, ca principiul legalitatii, prevazut de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementate de art. 1 alin. (3) din Constitutie, impune ca atat exigentele de ordin procedural, inclusiv obtinerea avizelor, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii.

Avand in vedere dispozitiile constitutionale si legale citate, absenta solicitarii avizului Consiliului Economic si Social este de natura sa sustina neconstitutionalitatea extrinseca a legii, in raport cu prevederile art. 1 alin. (3) si (5), coroborate cu cele ale art. 141 din Constitutie.

In concluzie, pentru motivele prezentate anterior, solicitam Curtii Constitutionale sa constate ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, in integralitatea sa, este neconstitutionala pentru motivele de neconstitutionalitate extrinseca invocate.

2.1.2. Incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie raportat la dispozitiile Legii nr. 24/2000 si art. 147 alin. (4) din Constitutie

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative a fost initiata, elaborata si adoptata cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 24/2000, fiind astfel incalcat principiul legalitatii reglementat de art. 1 alin. (5) din Constitutie. Astfel:

i) nu s-au avut in vedere la definitivarea proiectului de lege observatiile si propunerile Consiliului Legislativ de la pct. 4, 5 si 7 din Avizul nr. 1469/27.12.2022 si nici nu a fost motivata neacceptarea acestora in cuprinsul Expunerii de motive sau intr-o nota insotitoare, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000. (...)

ii) nu a fost examinata in activitatea de documentare pentru fundamentarea Proiectului de lege Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative practica Curtii Constitutionale in domeniu, proiectul incalcand chiar deciziile CCR nr. 405/2016, nr. 392/2017 si nr. 518/2017 cu care se pretind ca au fost puse in acord textele din Codul Penal, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 21 din Legea nr. 24/2000.

In concluzie, pentru motivele prezentate anterior solicitam Curtii Constitutionale sa constate ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, in integralitatea sa, este neconstitutionala pentru motivele de neconstitutionalitate extrinseca invocate.

2.1.3. Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative a fost adoptata cu incalcarea principiului bicameralismului, respectiv cu incalcarea prevederilor art. 61 din Constitutia Romaniei

Formele legii adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului, incalca cele doua criterii esentiale cumulative stabilite prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1/2012, respectiv:

a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;

b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferite, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului.

Astfel, spre deosebire de forma adoptata de Camera Deputatilor, forma legii adoptata de Senat prevede:

- introducerea unui prag valoric de 250.000 lei pentru infractiunile de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu;

- raspunderea contraventionala pentru faptele savarsite de functionarii publici, dar care nu cauzau o paguba mai mare de valoarea prag de 250.000 lei.

2.1.4. Intreaga procedura de examinare si adoptare de catre Camera Deputatilor a Proiectului de lege inregistrat la Camera Deputatilor sub nr. 245/2023 este viciata, fiind incalcate flagrant atat garantiile constitutionale privind procedura de examinare si adoptare a legilor, cat si obligatiile constitutionale ce revin deputatilor Romaniei, toate acestea fiind incompatibile cu statul de drept si democratia constitutionala

Potrivit Constitutiei Romaniei, Parlamentul prin cele doua camere ale sale este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii (art 61 din Constitutie), suveranitatea nationala exercitandu-se de poporul roman si prin intermediul Parlamentului compus din parlamentari alesi in mod liber (art. 2 alin. 1 din Constitutie).

Potrivit art. 69 din Constitutia Romaniei, in exercitarea mandatului deputatii sunt in serviciul poporului, iar orice mandat imperativ este nul.

Cu toate acestea, deputatii nu intra in exercitiul mandatului decat dupa depunerea juramantului stabilit prin lege organica, astfel cum prevede art. 70 alin. (1) din Constitutia Romaniei. (...)

Se poate observa astfel ca in activitatea de adoptare a legilor desi, de principiu, Parlamentul se bucura de o competenta exclusiva, aceasta competenta nu este absoluta in sensul excluderii exercitarii controlului de constitutionalitate a activitatii desfasurate de catre Parlament si a legilor adoptate de acesta.

Intreaga activitate a Parlamentului Romaniei este limitata de principiile, valorile si exigentele constitutionale.

Drept urmare, si intreaga activitate a deputatilor este limitata de principiile, valorile si exigentele constitutionale, precum si de respectarea procedurii de examinare si adoptare a legilor prevazuta de Regulamentul de organizare si functionare a Camerei Deputatilor, aspecte care reies atat din prevederile constitutionale mentionate anterior, cat si din prevederile Legii nr. 96/2006 privind statutul senatorilor si deputatilor.

A accepta ca deputatii Romaniei sa isi exercite activitatea cu incalcarea dispozitiilor Regulamentului de organizare si functionare a Camerei Deputatilor, a Legii nr. 96/2006 si a prevederilor Constitutiei ar insemna ca in Romania deputatii sunt deasupra legii si s-ar incalca art. 16 alin. (2) din Constitutia Romaniei, precum si dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie potrivit carora in Romania Constitutia, suprematia ei si legile sunt obligatorii.

Intr-o asemenea situatie, statul de drept si democratia nu mai exista in Romania.

Cu toate acestea, Camera Deputatilor, cu ocazia examinarii si adoptarii Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, a incalcat atat dispozitiile constitutionale privind obligativitatea generala a deciziilor Curtii Constitutionale (art. 147 alin 4 din Constitutie), decizii prin care se sanctionase tocmai textele de lege adoptate cu incalcarea Constitutiei de catre Parlament, afectand astfel libertatea individuala a cetatenilor Romaniei, garantata de art. 23 si art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei cat si procedura de examinare si adoptare a unei legi prin care se pun in acord textele deja declarate neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei prevazuta de Regulamentul de organizare si functionare al Camerei Deputatilor.

Procedand astfel, Camera Deputatilor si, implicit, deputatii au avut un comportament anticonstitutional si antidemocratic.

Din prevederile coroborate ale art. 64 alin 1 si art. 76 alin 3 din Constitutie rezulta ca o lege organica aflata intr-o procedura de urgenta nu poate fi adoptata decat in conditiile prevazute expres si detaliat in Regulamentul Camerei Deputatilor.

Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, in vederea adoptarii unui act normativ coerent si fundamentat, din punctul de vedere al organizarii procedurii de lucru, Parlamentul trebuie sa dea dovada de suplete si flexibilitate, in limitele Constitutiei si ale regulamentelor parlamentare. (...) Cu alte cuvinte, supletea, celeritatea, flexibilitatea, rationalizarea procedurii parlamentare se realizeaza cu respectarea exigentelor procedurale stabilite prin Constitutie. Marja larga de apreciere a organelor de lucru ale Parlamentului nu poate depasi insa cadrul constitutional existent.

Cadrul regulamentar de examinare si adoptare a legilor aflate in procedura de urgenta este prevazut in art. 117-122, art. 107-114, art. 66 alin (4) si altele din Regulamentul Camerei Deputatilor (aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, republicat, modificat si completat).

Legea care face obiectul acestei obiectii de neconstitutionalitate a fost examinata si adoptata intr-o procedura ad-hoc, neprevazuta de regulament.

Astfel, Proiectul de lege a fost inregistrat la Camera deputatilor la data de 03.04.2023.

Biroul Permanent al Camerei Deputatilor a avut sedinta pe data de 03.04.2023 ora 13.30.

PL-x nr. 245/2006 a fost trimis:

- pentru raport la Comisia juridica, de disciplina si imunitati, termenul de depunere a raportului fiind stabilit la data de 05.04.2023;

- pentru aviz la Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale, Comisia pentru administratie publica si amenajarea teritoriului, Comisia pentru egalitatea de sanse pentru femei si barbati.

A fost stabilit termen pentru depunere amendamente: 04.04.2023.

Incalcarea de catre Biroul Permanent al Camerei Deputatilor si de catre deputatii care fac parte din acesta a prevederilor constitutionale

Or, in Regulamentul de organizare si functionare al Camerei Deputatilor se prevede:

- Articolul 63: ”Biroul permanent trimite, spre examinare si in vederea elaborarii rapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotarari ale Camerei si amendamentele formulate de catre Guvern comisiei permanente sesizate in fond, in competenta careia intra materia reglementata prin proiectul sau propunerea respectiva. Acesta poate sesiza si alte comisii pentru a-si da avizul cu privire la lucrarea respectiva”.

- Articolul 61: ”Denumirile si domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt urmatoarele:

13. Comisia juridica, de disciplina si imunitati

– reglementari in domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civila, penala, administrativa, organizarea judecatoreasca; alte reglementari cu caracter precumpanitor juridic; probleme de disciplina parlamentara, incompatibilitati si imunitati.

22. Comisia pentru constitutionalitate

– punerea de acord a prevederilor declarate neconstitutionale cu deciziile Curtii Constitutionale”.

Mai mult decat atat, chiar dispozitiile art. 137 alin. (1) din Regulament prevad ca in cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constitutia Romaniei, Biroul Permanent va sesiza Comisia pentru constitutionalitate si comisia permanenta sesizata in fond cu proiectul de lege. Chiar daca Parlamentul Romaniei nu si-a respectat obligatiile de a pune in acord textele neconstitutionale cu deciziile CCR in termen de 45 zile de la data publicarii deciziilor CCR, asta nu abiliteaza Biroul Permanent al Camerei Deputatilor sa nege rolul Comisiei pentru constitutionalitate in procedura de reexaminare a legii, conform prevederilor Regulamentului.

Avand in vedere ca proiectul de lege PL-x nr. 245/2023 a fost initiat pentru punerea in acord a prevederilor Codului Penal cu Deciziile Curtii Constitutionale, se poate observa ca Biroul Permanent netrimitand acest proiect de lege pentru spre examinare si in vederea elaborarii rapoartelor catre Comisia pentru constitutionalitate a Camerei Deputatilor, a incalcat dispozitiile art. 63 coroborat cu art. 61 pct. 22 din Regulamentul de organizare si functionare al Camerei Deputatilor.

Procedand astfel, cu incalcarea Regulamentului, Biroul Permanent a incalcat dispozitiile art. 64 alin. (1) si (3) coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constitutie, iar deputatii care fac parte din Biroul Permanent au incalcat dispozitiile art. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind statutul senatorilor si deputatilor rap la art. 235 alin. (1) din Regulament, precum si prevederile art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

Astfel, Biroul Permanent si-a arogat astfel competente de legiferare care constitutional sunt rezervate doar Camerei Deputatilor.

Incalcarea de catre Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor si de catre deputatii care fac parte din aceasta a prevederilor constitutionale

Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor a avut sedinta stabilita in data 03.04.2023, ora 17.00. In cadrul acestei sedinte, presedintele Comisiei a supus la vot introducerea pe ordinea de zi a Proiectelor de lege PL-x nr. 245/2023 si PL-x nr. 246/2023, invocand ca se vor dezbate amendamentele introduse de Senatul Romaniei.

Cu toate ca nu expirase termenul pentru depunerea amendamentelor prevazut in fisa proiectului de lege, termen care a fost stabilit pentru data de 04.04.2023, parte din deputatii care fac parte din comisia juridica au votat introducerea pe ordinea de zi a comisiei din data de 03.04.2023 a celor doua proiecte, PL-x nr. 245/2023 si PL-x nr. 246/2023.

Mai mult, decat atat, cu toate ca nu faceau obiectul ordinii de zi anuntate, la sedinta au participat unii reprezentanti ai societatii civile care aveau o anumita pozitie fata de proiectul de lege, ceea ce inseamna ca acestia au fost anuntati anterior, fara a se face public acest aspect si fara a putea solicita si participa la sedinta comisiei juridice din data de 03.04.2023 si alti reprezentanti ai societatii civile care aveau alta pozitie cu privire la continutul normelor din proiectele de lege PL-x nr. 245/2006 si PL-x nr. 246/2023.

In cadrul sedintei din data de 03.04.2023 s-au ridicat mai multe probleme de procedura care au fost respinse, cu majoritatea membrilor prezenti, discutandu-se parte din amendamentele introduse de Senat.

In cadrul sedintei din data de 03.04.2023, presedintele Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor, de la el putere, a anuntat reducerea termenelor de depunere a amendamentelor de catre deputati, respectiv ca acestea pot fi depuse pana la data de 04.04.203, ora 13.00, in conditiile in care conform fisei proiectului de lege, termenul pentru depunerea amendamentelor fusese stabilit pentru data de 04.04.2023, fara limita de ora. Totodata, in cadrul sedintei din data de 03.04.2023 a fost stabilita de catre presedintele Comisiei o noua sedinta a Comisiei pentru data de 04.04.2023, ora 15.00, mentionand ca in privinta Proiectului PL-x nr. 245/2023 ”in afara de prag mai sunt numite lucruri care suscita semne de intrebare”.

In cadrul sedintei Comisiei din data de 04.04.2023, ora 15.00, dupa 1 ora si 54 minute de dezbateri pe proiectul de lege PL-x nr. 246/2023, presedinta Comisiei juridice a suspendat sedinta comisiei, invocand ca a intervenit o problema urgenta.

La reluarea sedintei comisiei din data de 04.04.2023, dupa circa 15 min, a anuntat ca ”in urma unor discutii finalizate in acest moment in cadrul coalitiei, se vor retrage toate amendamentele depuse atat la Senat, cat si cele pe care le-am discutat pana acum in comisia juridica si vom merge pe forma venita de la Guvern, forma initiala”. ”In acest moment, toate amendamentele care au fost depuse atat la Senat, cat si in Camera deputatilor vor fi retrase. Cele de la Camera vor fi retrase, cele de la Senat vor fi eliminat prin vot si le vom vota in grup, eliminarea tuturor amendamentelor depuse de Coalitie in cadrul sedintei din Senat. ... Amendamentele din Senat, toate vor avea amendament de eliminare, tot ce s-a votat in Senat”.

Cu toate ca s-au invocat mai multe aspecte procedurale de catre membrii comisiei, invocandu-se ca nu se pot elimina amendamentele invocate de Senat in PL-x nr. 246/2023, fara depunerea de amendamente in acest sens, Presedinta comisiei, in sedinta din data de 04.04.2023, a anuntat ca ”in acest moment, toate amendamentele care au fost puse in discutie de catre Coalitie si votate in acest moment sunt retrase, nu mai exista niciun amendament din partea Coalitiei si se merge pe forma venita de la Guvern. In acest moment avem forma venita de la Guvern si amendamentele propuse de grupul USR si ... amendamente propuse de neafiliati. ... Le voi supune la vot in calup, atata timp cat voi supune la vot forma Guvernului, automat toate amendamentele propuse vor fi trecute in tabel la amendamente respinse”.

S-a supus la vot eliminarea din PL-x nr. 246/2023 a tuturor amendamentelor adoptate in Senat, contrar opozitiei unor membri ai comisiei ca nu au fost depuse la Camera Deputatilor amendamente in acest sens si ca nu este admisibil sa se ignore toate amendamentele Senatului si se merge pe forma Guvernului. Comisia juridica, cu majoritate a eliminat toate amendamentele adoptate de Senat. S-a supus la vot forma venita de la Guvern cu care a fost sesizat Senatul in ceea ce priveste PL-x nr. 246/2023, cu majoritate fiind adoptata forma venita de la Guvern, presedintele mentionand ca toate amendamentele votate sunt retrase de catre coalitie.

La PL-x nr. 245/2023, presedintele Comisiei juridice a anuntat ca ”in acest moment Coalitia de Guvernare isi retrage toate amendamentele depuse astazi in Comisia juridica si vom vota prima data eliminarea tuturor amendamentelor votate la Senat, inclusiv acel prag stabilit” si a propus un raport de aprobare a formei venite de la Guvern. Presedintele Comisiei a anuntat ca formele venite de la Guvern pentru ambele proiecte Pl-x nr. 245/2023 si PL-x nr. 246/2023 sunt votate cu majoritate, amendamentele depuse de restul grupurilor deputatilor si de deputatii neafiliati fiind respinse automat, fara a fi discutate.

Fata de modul in care s-au desfasurat sedintele comisiei juridice din data de 03.04.2023 si din data de 03.04.2024 pentru examinarea PL-x nr. 245/2023 se pot constata urmatoarele:

a) Contrar dispozitiilor Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Deputatilor, presedintele Comisiei juridice a ingradit dreptul constitutional al deputatilor de a propune amendamente la proiectul de lege in termenul stabilit. (...)

Astfel, cu toate ca potrivit proiectului de lege data depunerii amendamentelor era 04.04.2023, fara a fi indicata o ora limita, Presedinta Comisiei juridice si-a arogat competente de legiferare care nu ii revin, anuntand in sedinta Comisiei un termen limita de depunere a amendamentelor, pana la ora 13.00 a zilei de 04.04.2023.

Procedand in acest fel au fost incalcate dispozitiile art. 66 alin. (4), art. 118 alin. (1) si art 99 alin. (5) din Regulament si implicit prevederile art. 64 alin. (1) si (4) coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constitutie, precum si dispozitiile art. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind statutul senatorilor si deputatilor rap la art. 235 alin. (1) din Regulament, precum si prevederile art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

b) Contrar dispozitiilor Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Deputatilor, presedintele Comisiei juridice a ingradit dreptul constitutional deputatilor neafiliati de a isi sustine amendamentele in cadrul sedintei comisiei din data de 04.04.2023 (...)

Cu toate ca in Raportul Comisiei juridice aferent PL-x nr. 245/2023 la amendamente respinse se afla in anexa cu amendamente respinse mai multe amendamente depuse de catre deputatii neafiliati, acestia nu au fost invitati sa participe la sedinta Comisiei pentru a isi sustine amendamentele.

Procedand in acest fel au fost incalcate dispozitiile art. 57 alin. (1) din Regulament si implicit prevederile art. 64 alin. (1) si (4) coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constitutie, precum si dispozitiile art. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind statutul senatorilor si deputatilor rap la art. 235 alin. (1) din Regulament, precum si prevederile art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

c) Contrar dispozitiilor Regulamentului de organizare si functionare al Camerei Deputatilor, Comisia juridica nu a examinat amendamentele depuse la proiectul de lege, nu examinat avizul negativ al Comisiei pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale si nici modul in care s-au solutionat propunerile cuprinse in avizul Consiliului Legislativ (...)

Or, asa cum am aratat mai sus, in cadrul sedintei din data de 04.04.2023, cu incalcarea procedurilor prevazute de Regulamentul Camerei Deputatilor, Comisia juridica a aprobat eliminarea in bloc a amendamentelor depuse si votate la Senat de catre Coalitia de Guvernare, fara sa fie depuse amendamente in acest sens si a votat forma initiata de Guvernul Romaniei, fara a examina amendamentele depuse de deputati, incalcand astfel prevederile art. 62 din Regulament.

Mai mult, cu toate ca fusese emis aviz negativ al Comisiei pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale in cadrul sedintei din data de 04.04.2023, ora 11.00, acest aviz nu a fost examinat de catre Comisia juridica si nici nu a facut vreo referire in raport cu privire la acest aviz, incalcand astfel dispozitiile art. 68 alin. (1) din Regulament. (...)

Incalcarea de catre plenul Camerei Deputatilor si de catre deputatii care au votat PL-x nr. 235/2023 a prevederilor constitutionale

Cu toate ca la dezbaterile generale s-a pus in discutie si incalcarea procedurii de examinare de catre Comisia juridica a Proiectului de lege PL-x nr. 245/2023, a fost ignorata de catre plen, ignorand totodata si procedura de legiferare prevazuta de Regulament.

Totodata, s-a invocat ca forma Raportului Comisiei transmisa deputatilor nu este semnat si nu este postat pe site Raportul Comisiei semnat, raport care urmeaza a fi modificat deoarece exista inadecvente. Cu toate acestea, nu s-a prezentat deputatilor forma Raportului comisiei semnata.

Cu toate ca la dezbaterile generale si cateva amendamente respinse care au fost prezentate la dezbaterile pe articole s-a invocat ca textele din proiectul de lege initiat de Guvern nu respecta cele statuate de catre Curtea Constitutionala in deciziile adoptate, iar potrivit art. 121 coroborat cu art. 109 din Regulament: ”Cand dezbaterea amendamentelor releva consecinte importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, presedintele Camerei Deputatilor poate trimite textele in discutie comisiei sesizate in fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. In acest caz autorii amendamentelor au dreptul sa fie ascultati in cadrul comisiei. Acelasi drept il au si reprezentantii Guvernului”, au fost ignorate toate aceste consecinte importante relevate de catre deputati, Camera deputatilor votand in final forma proiectului de lege astfel cum a fost initiata de catre Guvern si care incalca numeroase prevederi constitutionale, inclusiv cele statuate de CCR cu privire la aceste texte care s-au pretins a fi puse in acord cu deciziile Curtii Constitutionale.

In ceea ce priveste procedura de votare a amendamentelor, potrivit art. 121 raportat la art. 110 alin. (3) din Regulament: ”Camera se va pronunta prin vot distinct asupra fiecarui amendament, in afara de cazul in care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte”.

Cu toate acestea, in sedinta plenului Camerei Deputatilor din data de 05.04.2023 nu a fost supus la vot fiecare amendament, supunandu-se la vot ”calupuri” de amendamente, atat de admitere, cat si de respingere, iar fata de forma Raportului si anexelor Comisiei juridice comunicata deputatilor si postata pe site-ul Camerei deputatilor (care nu are numerotate in ordine cronologica toate amendamentele admise si respinse in anexele la Raport, nici nu se intelege care amendamente au fost supuse votului plenului).

Se poate observa astfel ca au fost incalcate prevederile art. 121 raportat la art. 110 alin. (3) din Regulament si implicit prevederile art. 64 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constitutie, precum si dispozitiile art. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind statutul senatorilor si deputatilor rap la art. 235 alin. (1) din Regulament, precum si prevederile art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

Fata de cele mentionate anterior privitoare la incalcarea de catre Biroul Permanent al Camerei Deputatilor, Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor, de plenul Camerei Deputatilor si implicit de deputatii care fac parte din acestea a prevederilor Regulamentului de organizare si functionare a Camerei Deputatilor in procedura de examinare si adoptare a legii, se poate observa ca acestia au facut o analiza formala a proiectului de lege, ignorand atat prevederile Constitutiei, precum si cele statuate de Curtea Constitutionala si si-au insusit prin votul majoritar al deputatilor forma proiectului de lege propusa de Guvernul Romaniei.

Examinarea formala a proiectului de lege reiese si din faptul ca acest proiect de lege:

- a fost inregistrat la Camera Deputatilor la data de 03.04.2023;

- termenul de formulare a amendamentelor a fost 04.04.2023;

- sedinta Comisiei juridice pentru intocmirea raportului a avut loc la data de 04.04.2023, incepand cu ora 15.00, nepermitandu-li-se practic deputatilor sa poata face o analiza efectiva a proiectului de lege si sa formuleze amendamente;

- proiectul a fost pus pe ordinea de zi a plenului Camerei deputatilor din 05.04.2023, sedinta in care se aflau 122 puncte pe ordinea de zi a plenului.

Se poate observa astfel ca in mai putin de 72 ore a fost supus examinarii acest proiect de lege (fara sa de faca o examinare efectiva a acestuia si eliminandu-se si amendamentele introduse de senatul Romaniei) si votului Plenului acest proiect de lege, in conditiile in care trebuia analizat de catre deputati acest proiect de lege comparativ cu cele trei decizii ale Curtii Constitutionale, pe langa celelalte 121 de proiecte aflate pe ordinea de zi din 05.04.2023.

In aceste conditii se poate constata ca analiza acestui proiect de lege prin care se reglementeaza raspunderea penala – cea mai grava raspundere prevazuta de legislatia romana – de catre Camera Deputatilor a fost formala, neanalizandu-se efectiv nici continutul acestui proiect sub aspectul respectarii normelor constitutionale si nici in privinta impactului, daca el devine lege.

O asemenea procedura de legiferare, mai ales in domeniul dreptului penal, prin care s-au reglementat infractiuni si pedepse este de neconceput intr-un stat de drept, democratic si social.

Drept urmare, avand in vedere procedura de legiferare formala (examinare si votare) de catre Camera Deputatilor, Proiectul de lege PL-x 245/2023 a fost adoptat de catre Camera Deputatilor cu incalcarea:

- art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei care prevede ca Romania este stat de drept, democratic si social;

- art. 1 alin 4 din Constitutia Romaniei, fiind incalcat principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale, ca urmare a faptului ca in calitate de camera decizionala si-a insusit proiectul de lege propus de Guvern, sa fara faca propria analiza concreta si efectiva a acestuia, proiectul fiind astfel adoptat formal de catre Parlament, dar fiind in fapt actul Guvernului Romaniei – putere executiva, nu legislativa;

- art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia in Romania respectarea Constitutiei Romaniei si a suprematiei sale este obligatorie. Or, Camera Deputatilor – in calitate de camera decizionala si deputatii – nu au respectat nici Regulamentul de organizare si functionare al Camerei Deputatilor si nici Constitutia Romaniei, efectuand o analiza formala a proiectului de lege si adoptand astfel o lege care incalca Constitutia Romaniei si ignora cele statuate deja de catre Curtea Constitutionala in privinta infractiunilor de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu;

- art. 2 alin. (1), art. 61 si art. 69 alin. (1) din Constitutia Romaniei potrivit carora suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, Parlamentul fiind organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, iar in exercitarea mandatului deputatii sunt in serviciul poporului. Cum deputatii nu si-au indeplinit atributiile de analizare efectiva a proiectului de lege, suveranitatea nationala a poporului roman a devenit formala, deoarece parlamentarii pe care i-au ales pentru a exercita suveranitatea in numele lui si sa adopte legi carora sa li se supuna adopta orice proiect de lege care contine norme contrare Legii fundamentale;

- art. 73 alin. 1 si alin 3 lit. h) din Constitutia Romaniei, deoarece Parlamentul trebuie sa adopte legi organice care reglementeaza infractiunile si pedepsele, legi care sa respecte Constitutia Romaniei si suprematia ei, conform art. 1 alin 5 din Constitutie, nu sa voteze orice proiecte de lege care incalca cu desavarsire Constitutia Romaniei;

- art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutia Romaniei, deoarece au ignorat cu desavarsire cele statuate de Curtea Constitutionala a Romaniei in privinta neconstitutionalitatii textelor prin care au fost definite infractiunile de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu, adoptand, din nou, texte care contin aceleasi vicii de neconstitutionalitate.

Chiar daca art. 72 alin. (1) din Constitutia Romaniei prevede ca deputatii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile exprimate in exercitarea mandatului, aceasta nu inseamna ca incalcarea normelor constitutionale de catre deputati in procedura de legiferare trebuie sa ramana nesanctionata.

Asa cum a statuat si CCR prin considerentele Deciziei nr. 405/2016, parag 66, desi Parlamentul si Camera Deputatilor au o competenta exclusiva in adoptarea legilor, aceasta competenta nu este absoluta, ea fiind limitata de principiile, valorile si exigentele constitutionale si, mai mult, activitatea Parlamentului si a Camerei Deputatilor nu este exclusa controlului de constitutionalitate.

Drept urmare, comportamentul deputatilor in procedura de legiferare a Proiectului de lege PL-x nr. 245/2023, care au incalcat normele constitutionale cu ocazia examinarii si adoptarii acestui proiect de lege, trebuie sanctionata de catre Curtea Constitutionala cu neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, astfel incat sa fie restabilit caracterul Statului Roman de stat de drept si democratic si social, precum si restabilirea democratiei constitutionale in Romania.

In cazul in care Curtea Constitutionala a Romaniei nu sanctioneaza comportamentul neconstitutional al deputatilor si al Camerei Deputatilor in examinarea si adoptarea acestei Legi, inseamna ca in Romania deputatii sunt deasupra legii si deasupra Constitutiei, acestea nemaifiind obligatorii pentru deputati, iar suveranitatea poporului roman este ”confiscata” de cativa cetateni care au calitatea de deputati ai ”Coalitiei de Guvernare” si care pot sa adopte orice norme cu putere de lege, contrar prevederilor Legii Fundamentale – Constitutia Romaniei, si dupa o procedura de legiferare de ei stabilita, precum si cu incalcarea principiului pluralismului politic (garantat de art. 8 din Constitutia Romaniei) si esential intr-o democratie constitutionala.

II.2. Motive de neconstitutionalitate intrinseca a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, respectiv neconstitutionalitatea art. I pct. 3, art. I pct. 4 si art. V

In raport cu continutul, prevederile Legii Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative, respectiv art. I pct. 3, art. I pct. 4 si art. V consideram ca se impune constatarea de catre Curtea Constitutionala a incalcarii prevederilor art. 1 alin (3), (4) si (5), art. 73 alin. (1) si art. 115, art. 11, art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutia Romaniei, art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 20 din Constitutia Romaniei. (...)

Potrivit Expunerii de motive a proiectului de lege (pct. 2.3. Schimbari preconizate), acest proiect de lege a fost initiat de Guvernul Romaniei ”exclusiv pentru punerea in acord a dispozitiilor din actele normative mentionate (Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal) cu prevederile Constitutiei, asa cum acestea din urma au fost interpretate prin decizii ale Curtii Constitutionale de admitere a unor exceptii de neconstitutionalitate referitoare la aceste acte normative”.

Cu toate ca in privinta infractiunii de abuz in serviciu se indica in Expunerea de motive a proiectului de lege doua Decizii de admitere ale CCR (nr. 405/2016 si nr. 392/2017) referitoare la neconstitutionalitatea acestei infractiuni, precum si o Decizie de admitere a CCR (nr. 518/2017) privitoare la infractiunea de neglijenta in serviciu in cadrul careia s-au analizat si alte sintagme decat cele din deciziile nr. 405/2016 si nr. 309/2017, dar care intra atat in continutul constitutiv al infractiunii de abuz in serviciu, cat si al infractiunii de neglijenta in serviciu (diferenta intre cele doua infractiuni constand in forma de vinovatie prevazuta de lege), Proiectul de lege nu respecta cele statuate de CCR prin deciziile nr. 405/2016, nr. 309/2016 si nr. 518/2017, astfel incat definitia acestor infractiuni sa respecte rigorile constitutionale. Cu toate acestea, Parlamentul Romaniei a votat acest proiect de lege, devenind Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative.

Astfel, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative incalca toate cele statuate de CCR prin considerentele celor trei decizii ale Curtii Constitutionale (nr. 405/2016, 392/2017, 518/2017) pentru ca textele din legea penala prin care sunt reglementate infractiunile de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu sa fie constitutionale, respectiv:

a) conceptul de ”lege” in sensul Constitutiei Romaniei, care potrivit deciziilor CCR este reprezentat de numai de lege – ca act formal adoptat de Parlament, in temeiul art. 73 alin. (1) din Constitutie si de actul material, cu putere de lege, emis de Guvern, in temeiul delegarii legislative prevazute de art. 115 din Constitutie, respectiv ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului.

Cu toate ca in Expunerea de motive in primul paragraf referitor la Decizia nr. 406/2015 se arata ca prin aceasta decizie Curtea ”a precizat ca neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului”, in proiectul de lege, pe langa legea adoptata de Parlament, ordonanta de urgenta a Guvernului si ordonanta simpla a Guvernului, a fost introdusa si sintagma ” alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege” semnificatia acesteia, conform intentiei legiuitorului exprimata in Expunerea de motive a proiectului de lege (la sectiunea a 2-a, pct I Codul penal, pct. 3), cuprinzand si ”actele cu putere de lege din ordinea juridica unionala (act normativ unional cu aplicabilitate directa si efecte general obligatorii-regulamente CE), in temeiul dispozitiilor art. 148 Constitutie”.

Se poate observa astfel ca aceasta sintagma depaseste cele statuate de catre CCR prin cele trei decizii, in conditiile in care acest proiect de lege a fost initiat exclusiv pentru punerea in acord a textelor Codului Penal cu deciziile Curtii Constitutionale.

b) necesitatea introducerii in textele legii penale a unui prag valoric al pagubei, deoarece in exercitarea competentei de legiferare in materie penala, legiuitorul trebuie sa tina seama de principiul legalitatii incriminarii si de principiul potrivit caruia incriminarea unei fapte ca infractiune trebuie sa intervina ca ultim resort in protejarea unei valori sociale, ghidandu-se dupa principiul "ultima ratio";

c) necesitatea prevederii in textele legii penale a unei anumite intensitati a vatamarii drepturilor si intereselor legitime.

Avand in vedere faptul ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative nu respecta cele statuate de catre CCR prin deciziile nr. 406/2015, nr. 392/2017 si nr. 518/2017, urmatoarele art din aceasta lege art. I pct. 3 (care reglementeaza infractiunea de abuz in serviciu), art. I pct. 4 (care reglementeaza infractiunea de neglijenta in serviciu), cat si art. V (care reglementeaza interpretarea art. 246, art. 248 si art. 249 din Legea nr. 15/1968 privind Codul Penal al Romaniei, in cazul in care aceasta este aplicabila ca lege penala mai favorabila):

a) incalca prevederile art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii (inclusiv pentru Parlamentul Romaniei), precum si prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, potrivit carora Parlamentul este obligat sa puna in acord prevederile neconstitutionale din legile constatate a fi neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei Romaniei. Chiar daca sanctiunea nerespectarii acestei obligatii a Parlamentului este sanctionata de dispozitiile art. 145 alin (1) din Constitutie cu incetarea efectelor juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca Parlamentul nu pune in acord prevederile neconstitutionale cu Constitutia Romaniei, aceasta nu inseamna ca dupa 45 zile, Parlamentul ar putea sa adopte o lege care contine texte identice sau similare, deoarece ar incalca dispozitiile art. 145 alin. (4) din Constitutie si, mai mult, legea nou adoptata ar fi neconstitutionala pentru aceleasi considerente deja statuate de CCR;

b) incalca prevederile art. 1 alin. (4) si (5) din Constitutia Romaniei, precum si art. 73 alin. (1) coroborat cu art. 115 din Constitutia Romaniei, astfel cum deja a stabilit CCR prin Deciziile nr. 406/2015, nr. 392/2017 si nr. 518/2017;

c) incalca prevederile art. 11 din Constitutia Romaniei, deoarece Parlamentul Romaniei isi aroga competente pe care Constitutia si Tratatele Uniunii Europene nu i le confera;

d) sintagma ”de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege” din celor trei articole incalca claritatea si previzibilitatea normei de incriminare si, drept urmare, incalca art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutia Romaniei, art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 20 din Constitutia Romaniei.

Impactul adoptarii acestor norme neconstitutionale in materie penala se rasfrange asupra majoritatii cetatenilor romani, deoarece potrivit dispozitiile art. 308 alin. (1) Cod penal, sfera subiectilor activi in cazul infractiunii de abuz in serviciu excedeaza sferei persoanelor care au calitatea de functionari publici in sensul legii penale.

Astfel, subiect activ al acestor infractiuni (abuz in serviciu si neglijenta in serviciu) poate fi si orice persoana fizica, ce exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori in cadrul oricarei persoane juridice (inclusiv de drept privat).

Analizand textul celor doua infractiuni astfel cum au fost ele redefinite prin Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative comparativ cu cele statuate de catre Curtea Constitutionala a Romaniei prin considerentele deciziilor (general obligatorii si in privinta dispozitivului si al considerentelor) nr. 406/2015, nr. 392/2017 si nr. 518/2017 prin care a admis exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in privinta textelor celor doua infractiuni prevazute atat de Vechiul Cod Penal (din 1969) cat si de Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009) si a constatat ca acestea sunt constitutionale in masura in care prin sintagma "indeplineste in mod defectuos" din cuprinsul acestora se intelege "indeplineste prin incalcarea legii", reies urmatoarele:

1. Prin introducerea in textele de lege a sintagmei ”sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege”, Parlamentul a adaugat in mod nepermis la conceptul de ”lege” (in sensul Constitutiei Romaniei), si actele cu putere de lege din ordinea juridica unionala (act normativ unional cu aplicabilitate directa si efecte general obligatorii-regulamente CE), contrar celor statuate de CCR prin cele trei decizii, invocate ca temei exclusiv pentru elaborarea si adoptarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a altor acte normative.

CCR, prin considerentele deciziilor pronuntate, a statuat ca pentru ca cele doua norme penale sa fie constitutionale, prin sintagma ”indeplinirea defectuoasa” se intelege ”indeplinirea prin incalcarea legii”, stabilind conceptul de ”lege” ca fiind: legea – ca act formal adoptat de Parlament, precum si Ordonantele Guvernului si Ordonantele de Urgenta ale Guvernului – ca acte material, cu putere de lege, emise de Guvern, in temeiul delegarii legislative prevazute de art. 115 din Constitutie. (Decizia nr. 405/2006, parag 61-63).

Cu toate acestea, in mod nepermis, prin legea adoptata de catre Parlament, acesta a adaugat la conceptul de ”lege” si ”alte acte normative care, la data adoptarii, aveau putere de lege”, in conditiile in care din punct de vedere constitutional nu exista alte astfel de acte normative.

Astfel, intentia legiuitorului in acest sens reiese din Expunerea de motive a proiectului de lege in care la sectiunea a 2-a, pct I Codul penal, pct. 3 – Decizia 405/2016 s-a mentionat:

”Cu privire la consecintele reconfigurarii noului cadru al infractiunilor de abuz in serviciu, respectiv de neglijenta in serviciu, daca pana la momentul publicarii celor doua decizii in materie ale Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 297 si art. 298 Cod penal aveau o formulare generica (,,indeplinirea in mod defectuos a indatoririlor de serviciu") in care se puteau include orice fel de acte (normative sau nu, nationale sau unionale) care cuprindeau atributii de serviciu, individualizarea impusa de Curtea Constitutionala se va face prin raportare doar la categoria actelor normative de nivel primar.

Pe cale de consecinta, pentru retinerea infractiunii de abuz in serviciu sau neglijenta in serviciu, va fi necesara incalcarea atributiilor prevazute intr-un act normativ de nivel primar lato sensu, dupa cum urmeaza: legi, ordonante, ordonante de urgenta sau alte acte normative interne adoptate anterior actualei Constitutii, care la data intrarii in vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, decrete ale fostului Consiliu de Stat, Decrete-legi etc.), respectiv acte cu putere de lege din ordinea juridica unionala (act normativ unional cu aplicabilitate directa si efecte general obligatorii – regulamente CE), in temeiul dispozitiilor art. 148 Constitutie”.

Se poate observa astfel ca prin raportare la considerentele celor trei decizii ale Curtii Constitutionale indicate, cat si la intreaga jurisprudenta a CCR in privinta conceptului de ”lege” in sens constitutional, s-a adaugat in mod nepermis la conceptul de ”lege” incluzandu-se si actele unionale (acte normative unionale cu aplicabilitate directa si efecte general obligatorii – regulamentele Comisiei Europene), care se regasesc in textul infractiunilor prin introducerea sintagmei ”un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege” (sintagma care, de altfel, este neclara, imprecisa si imprevizibila).

Or, aceasta adaugare nepermisa de catre Constitutia Romaniei este in contradictie chiar cu Tratatul pentru Functionarea Uniunii Europene. In acest sens, la pct. 73 din Decizia nr. 405/2016, chiar Curtea Constitutionala a Romaniei a analizat Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor catre o politica a Uniunii Europene in materie penala: asigurarea punerii in aplicare eficace a politicilor Uniunii Europene prin intermediul dreptului penal, COM/2011/0573.

Din continutul acestei Comunicari se poate observa ca UE poate adopta, in temeiul articolului 83 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE), directive care sa prevada norme minime privind dreptul penal al UE pentru diferite infractiuni.

Totodata, in aceasta Comunicare se arata ca: ”in primul rand, pot fi adoptate masuri in temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE cu privire la o lista de zece infractiuni enumerate explicit (asa-numitele „euroinfractiuni”), care se refera la terorism, la traficul de persoane si exploatarea sexuala a femeilor si a copiilor, la traficul ilicit de droguri, la traficul ilicit de arme, la spalarea banilor, la coruptie, la contrafacerea mijloacelor de plata, la criminalitatea informatica si la criminalitatea organizata. Aceste infractiuni merita, prin definitie, sa fie abordate la nivelul UE, ca urmare a gravitatii lor deosebite si a dimensiunii transfrontaliere, astfel cum se prevede in tratat. Majoritatea domeniilor infractionalitatii fac deja obiectul unor acte legislative adoptate inainte de Tratatul de la Lisabona, care au fost actualizate sau sunt in curs de actualizare. „Euroinfractiuni” suplimentare pot fi definite doar de catre Consiliu, hotarand in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.

In al doilea rand, articolul 83 alineatul (2) din TFUE permite Parlamentului European si Consiliului sa stabileasca, pe baza unei propuneri a Comisiei: „norme minime referitoare la definirea infractiunilor si a sanctiunilor in cazul in care apropierea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre in materie penala se dovedeste indispensabila pentru a asigura punerea in aplicare eficienta a unei politici a Uniunii intr-un domeniu care a facut obiectul unor masuri de armonizare”. Aceasta clauza nu enumera infractiuni specifice, dar prevede ca indeplinirea unor criterii de natura juridica este o conditie prealabila pentru adoptarea de masuri de drept penal la nivelul UE. Prin urmare, instituirea unei politici UE in materie penala se justifica in special in lumina articolului 83 alineatul (2) din TFUE, iar prezenta comunicare intentioneaza sa prevada orientari specifice cu privire la acelasi articol. In primul rand, tocmai in acest domeniu institutiile UE trebuie sa ia decizii de politica daca sa recurga sau nu la masuri de drept penal (in locul altor masuri, precum sanctiunile administrative) ca instrument de asigurare a punerii in aplicare si trebuie sa stabileasca ce politici UE necesita utilizarea dreptului penal ca instrument suplimentar de asigurare a punerii in aplicare”.

Drept urmare, Parlamentul Romaniei nu poate introduce in legislatia interna o infractiune care sa vizeze incalcarea normelor din actele europene (unionale cum sunt mentionate in expunerea de motive), deoarece:

- pe de o parte, ar incalca deciziile Curtii Constitutionale,

- pe de alta parte, si-ar aroga competente pe care Constitutia Romaniei si TFUE nu i le atribuie (fiind de competenta Parlamentului European).

Parlamentul Romaniei poate numai sa transpuna, prin lege, in legislatia nationala, Directivele adoptate de UE care prevad norme minime privind dreptul penal al UE pentru diferite infractiuni.

Nu exista o directiva a UE care sa impuna transpunerea in legislatia nationala a unei infractiuni de serviciu daca nu sunt respectate prevederile unui Regulament UE/CE.

Drept urmare, introducerea unei infractiuni de abuz in serviciu pentru incalcarea normelor prevazute in Regulamentele UE/CE ar insemna o dublare de reglementare, deoarece acestea ar dubla normele transpuse deja in legislatia nationala ca urmare a directivelor adoptate de UE privind dreptul penal al UE pentru diferite infractiuni.

In acest sens, aratam ca in legislatia nationala au fost transpuse astfel de norme adoptate de UE in materia dreptului penal al UE, cum ar fi, de ex, norme in privinta infractiunii de evaziune fiscala, adaptarea legislatiei penale nationale cu privire la cele 10 ”euroinfractiuni”, introducerea in legea 78/2000 a infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, etc.

Drept urmare, sintagma ”sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege” din textele art. I pct. 3, art. I pct. 4 si art. V este neconstitutionala, deoarece incalca prevederile art. 147 alin. (4) si art. 11 din Constitutia Romaniei, precum si prevederile art. 1 alin. (4) si (5) din Constitutia Romaniei, precum si art. 73 alin. (1) coroborat cu art. 115 din Constitutia Romaniei, cum deja a statuat Curtea Constitutionala a Romaniei prin cele trei decizii cu care se pretinde ca s-au pun in acord textele din Codul Penal.

Totodata, sintagma ”de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege” din textul articolelor criticate incalca claritatea si previzibilitatea normei de incriminare si drept urmare art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 20 din Constitutia Romaniei, precum si art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutia Romaniei.

Aceasta deoarece, potrivit deciziilor Curtii Constitutionale nr. 405/2016, nr. 392/2017 si 518/2017, singurele acte cu putere de lege in Romania sunt legea ca act formal al Parlamentului, si ordonanta simpla si Ordonanta de Urgenta adoptate de catre Guvern.

Introducerea in textele criticate a sintagmei ”de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege” determina neclaritatea si neprevizibilitatea legii, deoarece:

- pe de o parte, conform jurisprudentei constante a CCR nu exista alte acte cu putere de lege;

- pe de alta parte, cu atat mai mult cu cat vointa legiuitorului asa cum reiese din Expunerea de motive a proiectului de lege (sectiunea a 2-a, pct I Codul penal, pct. 3) a fost aceea ca in continutul acestei sintagme sa fie incluse si actele cu putere de lege din ordinea juridica unionala (act normativ unional cu aplicabilitate directa si efecte general obligatorii -regulamente CE).

Se poate constata ca aceasta sintagma este neclara si neprevizibila deoarece va permite interpretari diferite. Astfel, cu toate ca in expunerea de motive se indica Regulamentele CE (adica Regulamentele Comisiei Europene), avand in vedere Tipurile de norme UE:

- Regulamentele CE sunt acte din legislatia secundara a Uniunii Europene;

- in sintagma ”acte cu putere de lege din ordinea juridica unionala (act normativ unional cu aplicabilitate directa si efecte general obligatorii)” pot fi si alte tipuri de acte din legislatia primara sau secundara a Uniunii Europene. Astfel, Capitolului 2 – Actele juridice ale uniunii, procedurile de adoptare si alte dispozitii din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, prevede la art. 288 ca toate institutiile Uniunii Europene adopta Regulamente si decizii. Regulamentul are aplicabilitate generala, este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in fiecare stat membru. Decizia este obligatorie in toate elementele sale, iar in cazul in care se indica destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru acestia.

Drept urmare, prin raportare la intentia legiuitorului astfel cum reiese din Expunerea de motive, unele instante pot sa considere ca toate Deciziile si Regulamentele emise de catre orice institutie a Uniunii Europene intra in continutul sintagmei ”de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege”, iar altele numai cele adoptate de Parlamentul European.

In plus, chiar dispozitiile art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei prevad:

”(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2)”.

Se poate observa astfel ca se prevede in Constitutie o obligatie a Parlamentului, Presedintelui Romaniei, Guvernului si autoritatii judecatoresti sa respecte prioritatea reglementarilor comunitare cu caracter obligatoriu fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Constitutia neimpunand in sarcina cetateanului o astfel de obligatie.

Mai mult, asa cum a statuat si CCR in cele trei decizii, aceste ”acte cu putere de lege din ordinea juridica unionala” nu fac parte din conceptul de ”lege” conform Constitutiei, iar Parlamentul Romaniei nu are competente conform Tratatelor UE sa stabileasca o raspundere penala pentru incalcarea oricarei norme din ”acte cu putere de lege din ordinea juridica unionala”, introducerea sintagmei in textele incriminatorii permite o sfera de cuprindere foarte larga, ceea ce incalca inclusiv principiul ”ultima ratio”.

Lipsa de claritate si previzibilitate a normei de incriminare, ca urmare a introducerii sintagmei ” alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege”, incalca astfel si cele statuate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotararea din 25 iunie 2009, pronuntata in Cauza Liivik impotriva Estoniei, precum si cele statuate de catre Curtea Constitutionala a Romaniei, prin Decizia CCR nr. 405/2016. (...)

2. textul normelor criticate in forma adoptata de Parlament ignora cele statuate de CCR privitoare la cauzarea unei pagube ori a unei vatamari a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice din continutul constitutiv ale infractiunilor de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu:

Din considerentele Deciziilor CCR nr. 405/2016, la parag 75-80 si nr. 518/2017, parag 45-47, reiese ca pentru ca textele care reglementeaza infractiunile de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu sa fie constitutionale, este necesar:

2.1. sa se prevada in textele legii penale un prag valoric al pagubei, deoarece in exercitarea competentei de legiferare in materie penala, legiuitorul trebuie sa tina seama de principiul legalitatii incriminarii si de principiul potrivit caruia incriminarea unei fapte ca infractiune trebuie sa intervina ca ultim resort in protejarea unei valori sociale, ghidandu-se dupa principiul "ultima ratio".

Astfel, potrivit considerentelor deciziei CCR nr. 406/2015:

a) parag. 65-67: CCR a facut o analiza laborioasa a principiului legalitatii incriminarii in materie penala, principiu care impune ca numai legiuitorul primar sa poata stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat sa o respecte, in caz contrar acestia supunandu-se sanctiunii penale. Totodata, a statuat ca Parlamentul este liber sa decida cu privire la politica penala a statului, insa competenta exclusiva a Parlamentului in reglementarea masurilor ce tin de politica penala a statului, nu este absoluta in sensul excluderii exercitarii controlului de constitutionalitate asupra masurilor adoptate. Astfel, Curtea a constatat ca incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infractiuni tin de marja de apreciere a legiuitorului, marja care nu este absoluta, ea fiind limitata de principiile, valorile si exigentele constitutionale. In acest sens, Curtea a statuat ca legiuitorul trebuie sa dozeze folosirea mijloacelor penale in functie de valoarea sociala ocrotita, Curtea putand cenzura optiunea legiuitorului numai daca aceasta contravine principiilor si exigentelor constitutionale.

Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, respectarea Constitutiei este obligatorie, de unde rezulta ca Parlamentul nu isi poate exercita competenta de incriminare si de dezincriminare a unor fapte antisociale, decat cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Constitutie.

In exercitarea competentei sale constitutionale de a legifera in cadrul politicii penale, legiuitorul are dreptul, dar si obligatia de a apara anumite valori sociale, unele dintre acestea identificandu-se cu valorile protejate de Constitutie (dreptul la viata si la integritate fizica si psihica – art. 22; dreptul la ocrotirea sanatatii – art. 34, dreptul de vot – art. 36 etc.), prin incriminarea faptelor care aduc atingere acestora.

b) parag 68-73: CCR a facut o analiza laborioasa a principiului ”ultimo ratio”, statuand ca:

In exercitarea competentei de legiferare in materie penala, legiuitorul trebuie sa tina seama de principiul potrivit caruia incriminarea unei fapte ca infractiune trebuie sa intervina ca ultim resort in protejarea unei valori sociale, ghidandu-se dupa principiul "ultima ratio".

”Ultima ratio” are semnificatia comuna de procedeu sau metoda ultima sau finala folosita pentru a atinge scopul urmarit.

In materie penala, acest principiu nu trebuie interpretat ca avand semnificatia ca legea penala trebuie privita ca ultima masura aplicata din perspectiva cronologica, ci trebuie interpretat ca avand semnificatia ca legea penala este singura in masura sa atinga scopul urmarit, alte masuri de ordin civil, administrativ, etc. fiind improprii in realizarea acestui deziderat.

In sens larg, scopul urmarit de legiuitor prin legislatia penala este acela de a apara ordinea de drept, iar, in sens restrans, este acela de a apara valori sociale, identificate de legiuitor in partea speciala a Codului penal, acest scop fiind, in principiu, legitim. Totodata, masurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmarit trebuie sa fie adecvate, necesare si sa respecte un just echilibru intre interesul public si cel individual. CCR a statuat ca din perspectiva principiului "ultima ratio" in materie penala, nu este suficient sa se constate ca faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci aceasta atingere trebuie sa prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care sa justifice sanctiunea penala.

Totodata, CCR a analizat jurisprudenta curtilor constitutionale din Lituania, Portugalia, Ungaria, precum si considerentele Comisiei de la Venetia din Raportul asupra relatiei dintre responsabilitatea ministeriala politica si cea penala, adoptat la cea de-a 94-a sedinta plenara (8-9 martie 2013), potrivit carora:

- prevederile penale nationale cu privire la "abuzul in serviciu", "abuz de putere" si expresii similare trebuie interpretate in sens restrans si aplicate la un nivel inalt, astfel incat sa poata fi invocate numai in cazuri in care fapta este de natura grava, cum ar fi, spre exemplu, infractiuni grave impotriva proceselor democratice nationale, incalcarea drepturilor fundamentale, subminarea impartialitatii administratiei publice;

- trebuie impuse criterii suplimentare cum ar fi, spre exemplu, cerinta existentei intentiei sau neglijentei grave. Pentru cazurile de "abuz in serviciu" sau "abuz de putere" care implica interese economice, poate fi considerata adecvata cerinta unei intentii de castig personal, fie pentru persoana in cauza sau, de exemplu, pentru un partid politic. [...] In masura in care prevederile penale de "abuz in serviciu" si "abuz de putere" sunt invocate impotriva ministrilor pentru actiuni care sunt in principal de natura politica, atunci acest fapt trebuie facut ca ultima solutie (ultima ratio). Mai mult, nivelul sanctiunilor trebuie sa fie proportional cu infractiunea comisa si sa nu fie influentat de considerente si dezacorduri politice;

- responsabilitatea de a nu folosi eronat prevederile privind "abuzul in serviciu" impotriva fostilor sau actualilor ministri pentru motive politice tine atat de sistemul politic, cat si de procurorul general si instantele de judecata, indiferent daca ministrul este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare.

CCR a analizat si cele adoptate de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (retinand cele expuse in Raportul Comisiei de la Venetia), in data de 28 iunie 2013, la cea de-a 27-a intalnire, prin Rezolutia nr. 1950(2013), precum si Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor catre o politica a Uniunii Europene in materie penala: asigurarea punerii in aplicare eficace a politicilor Uniunii Europene prin intermediul dreptului penal, COM/2011/0573 potrivit careia la pct. 2.2.1 – ”Necesitate si proportionalitate – dreptul penal ca masura de ultima instanta (ultima ratio) – se precizeaza ca "anchetele si sanctiunile penale pot avea un impact semnificativ asupra drepturilor cetatenilor si au un efect stigmatizant. Prin urmare, dreptul penal trebuie sa ramana intotdeauna o masura la care se recurge in ultima instanta. Prin urmare, legiuitorul trebuie sa analizeze daca alte masuri decat cele de drept penal, de exemplu regimuri de sanctiuni de natura administrativa sau civila, nu ar putea asigura in mod suficient aplicarea politicii si daca dreptul penal ar putea aborda problemele mai eficace."

c) la parag 75-80: CCR a analizat infractiunea de abuz in serviciu, precum si alte sanctiuni prevazute de legislatia romaneasca, constatand ca:

- infractiunea de abuz in serviciu este o infractiune de rezultat, urmarea imediata a savarsirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vatamari a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice;

- legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei si nici o anumita intensitate a vatamarii, ceea ce determina instanta de contencios constitutional sa concluzioneze ca, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vatamarii rezultate din comiterea faptei, aceasta din urma, daca sunt indeplinite si celelalte elemente constitutive, poate fi o infractiune de abuz in serviciu. Astfel, orice actiune sau inactiune a persoanei care se circumscrie calitatilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei savarsite, poate intra in sfera normei de incriminare (penala);

- legiuitorul a identificat si reglementat la nivel legislativ extrapenal parghiile necesare inlaturarii consecintelor unor fapte care, desi, potrivit reglementarii actuale se pot circumscrie savarsirii infractiunii de abuz in serviciu, nu prezinta gradul de intensitate necesar aplicarii unei pedepse penale. In acest sens, a indicat exemplificativ: abaterea disciplinara conform Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, actiunea in contencios administrativ pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata, conform Legii nr. 554/2004, raspunderea civila delictuala, conform Codului civil.

In urma analizei comparative a infractiunii de abuz in serviciu cu dispozitiile din alte legi ce instituie alte forme ale raspunderii decat cea penala, CCR a retinut ca, desi nu sunt identice, acestea se aseamana intr-o masura care determina posibilitatea ca in cazul savarsirii unei fapte sa poata fi incidenta atat raspunderea penala, cat si alte forme de raspundere extrapenala, cum este cea disciplinara, administrativa sau civila. Aceasta este posibil, avand in vedere ca, legiuitorul nu a precizat necesitatea existentei unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite intensitati a vatamarii rezultate din comiterea faptei (penale).

Drept urmare, se poate observa ca forma textelor criticate, necontinand un prag valoric pentru infractiunile de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu, incalca principiul legalitatii incriminarii si principiul ”ultima ratio”, textul fiind neconstitutional, raportat la cele deja statuate de CCR.

2.2. sa se prevada in textele legii penale o anumita intensitate a vatamarii drepturilor si intereselor legitime.

In considerentele Deciziei nr. 518/2017, parag. 45-47, CCR a prezentat pe scurt cele statuate prin Decizia nr. 405/2016, parag 80 si 85, aratand ca:

- infractiunea de neglijenta in serviciu (la fel ca si infractiunea de abuz in serviciu) sunt infractiuni de rezultat, astfel incat consumarea lor este legata de uneia dintre urmarile prevazute la art. 297 si 298 Cod penal, si cauzarea unei pagube sau vatamarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice;

- referitor la expresia „vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice“, CCR a constatat ca sintagma „interes legitim“ nu este definita in Codul penal. Insa, CCR a retinut ca, in doctrina, s-a aratat ca prin expresia „vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice“ se intelege lezarea sau prejudicierea morala, fizica sau materiala, adusa intereselor legale ale unor asemenea persoane. Vatamarea drepturilor ori a intereselor legale ale unei persoane presupune stirbirea efectiva a drepturilor si intereselor legitime, in orice fel: neacordarea acestora, impiedicarea valorificarii lor etc., de catre functionarul care are atributii de serviciu in ceea ce priveste realizarea drepturilor si intereselor respective.

- CCR a retinut ca, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, „interes“ reprezinta actiunea pentru satisfacerea anumitor nevoi, actiunea de a acoperi unele trebuinte, folos, profit.

Interesul este legal daca acesta este ocrotit sau garantat printr-o dispozitie normativa, iar paguba cauzata persoanei fizice sau juridice trebuie sa fie certa, efectiva, bine determinata, intrucat si in raport cu acest criteriu se apreciaza daca fapta prezinta, sau nu, un anumit grad de pericol social.

- Din aceste motive CCR a apreciat ca „vatamarea drepturilor sau intereselor legitime“ presupune afectarea, lezarea unei persoane fizice sau juridice in dorinta/preocuparea acesteia de a-si satisface un drept/interes ocrotit de lege, iar ”vatamarea intereselor legale ale unei persoane” presupune orice incalcare, orice atingere, fie ea fizica, morala sau materiala, adusa intereselor protejate de Constitutie si de legile in vigoare, potrivit Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. Asadar, gama intereselor (dorinta de a satisface anumite nevoi, de preocuparea de a obtine un avantaj etc.) la care face referire textul legal este foarte larga, incluzand toate posibilitatile de manifestare ale persoanei potrivit cu interesele generale ale societatii pe care legea i le recunoaste si garanteaza.

CCR a retinut ca este necesar ca fapta sa prezinte o anumita gravitate. In caz contrar, neexistand gradul de pericol social al unei infractiuni, fapta atrage, dupa caz, numai raspunderea administrativa sau disciplinara.

Drept urmare, se poate observa ca forma textelor criticate, necontinand nicio intensitate a vatamarii produse drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice prin savarsirea faptei si nefiind indicate consecintele faptelor care atrageau gravitatea vatamarii, incalca cele statuate de catre CCR prin cele trei decizii”.

* Cititi aici intreaga adresa a CASD catre Avocatul Poporului