Audieri de martori cu probleme, luni, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul denumit “Matusa Tamara”, dupa ce din sala de judecata a disparut Biblia. Timp de mai bine de 5 minute, judecatorii, impreuna cu fostul premier Adrian Nastase, martorii din dosar si avocatii lui Nastase si ai lui Ioan Melinescu, fostul sef de la Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor au asteptat ca magistratul asistent sa gaseasca pe undeva prin cladire o Biblie pe care sa jure martorii. “E una singura”, a intrebat nerabdatoare judecatoarea Luminita Zglimbea, presedintele de complet in dosar, timp in care cei prezenti au inceput sa rada cu subinteles.

 Primul martor audiat de judecatori a fost procurorul Vasilica Enescu, de la DNA, care, in 2000, pe vremea cand s-a petrecut toata actiunea in dosarul “Matusa Tamara”, era membru in Plenul Oficiului National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor. Acesta a declarat, in esenta, ca ea a fost persoana insarcinata sa se ocupe de sesizarea privind depunerea de numerar in contul Tamarei Cernasov si ca a suspus Plenului sesizarea, cu scopul de a o trimite la Parchetul General, insa, pana la urma, prin votul Plenului celor din ONPCSB, a fost transmisa inapoi specialistilor in analiza financiara, pentru completari. Enescu a sustinut ca Melinescu, simplu membru al ONPCSB, nu a facut presiuni asupra sa pentru a clasa lucrarea, si ca singura discutie aprinsa cu acesta a fost cu privire la clasarea unei lucrari privindu-l pe Genica Boerica, atunci cand Melinescu a amenintat-o cu bataia daca nu voteaza pentru clasare.

Avocatul Viorel Ros, despre modul in care se acorda termenele in dosarele lui Adrian Nastase: “Intelegem ca este un ordin si ca ordinului i se supun si judecatorii”

Sedinta de judecata a inceput la ora 12.00, primul martor, procurorul Enescu fiind scos in fata salii destul de repede. Inainte de a incepe marturia, insa, a aparut si prima problema: nu exista Biblie in sala. Presedintele completului, judecatoarea Luminita Zglimbea, a luat imediat masuri, si l-a trimis pe magistratul-asistent in cautarea unei carti sfinte. Cand acesta a inceput sa intarzie, judecatoarea se intreba retoric: “Da ce, e una singura, ce face?” Ca sa nu piarda timp pretios, presedintele de complet le-a spus avocatilor ca vor incepe sa fixeze termene mai scurte, si in functie de disponibilitatea avocatilor, ca sa se apropie de un final al dosarului. In acel moment, avocatul Viorel Ros s-a ridicat si a intrat intr-un dialog ciudat cu presedintele completului: “Intelegem ca e un ordin si ca ordinului i se supun chiar si judecatorii.”

“Nu as folosi chiar termenul ordin, stiti ca si pana acum am vorbit despre acordarea unor termene mai scurte”, a replicat judecatoarea Zglimbea.

“Imaginea Justitiei e cu totul alta de pe cealalta parte a barei, si sunt sigur ca stiti asta”, a continuat Ros. In acel moment, fostul premier a cerut voie instantei sa vorbeasca, si, dupa incuviintare, a precizat: “Eu sunt onorat sa fiu la instanta si azi si maine, nu stiu daca activitatea mea parlamentara va fi afectata si in ce masura sau in ce fel, dar va asigur ca ma voi prezenta in fiecare zi. Este si in beneficiul meu, pe de o parte”. “Daca aveti termen intr-o zi intr-un alt dosar, discutam, nu dam termen si in acesta”, a conchis judecatoarea Zglimbea. Pentru ca magistratul-asistent intarzia sa apara, martorul Enescu a spus, cu o voce stinsa: “Pot sa jur si fara Biblie”, iar un avocat i-a sugerat imediat: “Jura pe constiinta”! Imediat dupa aceste cuvinte, niste tocuri care se pravaleau cu repeziciune pe podeaua holului instantei au intrerupt linistea, iar magistratul-asistent a intrat val-vartej in sala, cu Biblia in mana, si i-a intins-o martorului.

Enescu: “Melinescu nu a facut presiuni pentru lucrarea Danei Nastase, doar pentru clasarea unei lucrari a lui Genica Boerica. Atunci m-a amenintat ca imi da o palma daca mai comentez!”

Procurorul Enescu a mentionat in fata instantei ca a facut parte din Plenul ONPCSB din aprilie 1999 pana in decembrie 2000, din partea Parchetului General. Aceasta a explicat ca fiecare banca trimitea catre Oficiu sesizari, daca avea suspiciuni cu privire la o tranzactie, sesizarea bancii era repartizata unui analist-expert din cadrul Oficiului, analist care, la randul sau, era coordonat de cate un membru al Plenului Oficiului. Cu privire la sesizarea pe care Oficiul a primit-o pentru contul Tamarei Cernesov, Enescu a mentionat ca banca a sesizat ca in contul unei octogenare s-a depus in numerar suma de 600.000 USD, de catre un anume Tesu Sorin. Oficiul a cerut si a primit de la banca toate actele care au insotit depunerea in numerar, adica o copie dupa un contract de vanzare-cumparare de bijuterii, papirusuri si alte lucruri. Sesizarea bancii i-a fost repartizata analistului Elena Roscaniuc, coordonata chiar de catre Enescu. Martorul a explicat ca era o procedura standard ca, daca existau suspiciuni cu privire la provenienta banilor, Oficiul verifica, la toate autoritatile de stat, adica Administratii Financiare si Oficiul National al Registrului Comertului sursele de venit ale deponentului. In acest caz, conform martorului, s-a demonstrat ca Tesu nu avea cum sa justifice detinerea unei sume atat de mari. Intrebata daca numele Danei Nastase a aparut in sesizare, martorul a raspuns: “Nu in sesizare, dar o anume Daniela Nastase era imputernicita pe contul Tamarei Cernasov”. “Analistul a intocmit, pe baza tuturor actelor de la banca si pe baza verificarilor noastre, o nota, pe care mi-a adus-o la cunostinta, si pe care am supus-o de doua ori, in anul 2000, dezbaterii Plenului. Plenul putea sa ia trei decizii: sa trimita sesizarea la Parchetul General, sa o claseze sau sa o trimita la analist pentru completari. Am luat decizia restituirii la analist, pentru completari, si eu am votat la fel, asta pentru ca, la acea data, nu erau repere fixe si nici indicii clare de spalare de bani, potrivit cu verificarile din acel moment. Pentru a treia oara, expertul mi-a prezentat nota la sfarsitul anului 2000, nota pe care urma sa o supun dezbaterii Plenului in anul 2001, la inceput, pentru ca era vacanta de sarbatori, si nu se mai tineau sedinte. Am lasat lucrarea in fisetul meu personal, cu sigiliu, asa cum era regula. Nu am mai supus-o Plenului, pentru ca am fost revocata din functie, iar in 5 ianuarie 2001 i-am predat toate lucrarile mele, pe proces-verbal, colegului meu din ONPCSB, Nicolae Marin, care era reprezentantul MAI in Oficiu”. Intrebata daca s-au facut presiuni pentru clasarea lucrarii care o privea pe Dana Nastase, martora a raspuns: “Nu, pentru aceasta lucrare nu s-a facut nicio presiune, nu era un secret ca exista aceasta sesizare, toti din Oficiu stiam, fusese de doua ori supusa Plenului, nu era nicio surpriza. Vreau insa sa mentionez ca atmosfera in Oficiu era cam tensionata, din cauza domnului Melinescu, care atunci era simplu membru, pentru ca acesta facea constant presiuni asupra noastra, si mai ales asupra domnului Serban Marin, de la MAI, pe care il ameninta ca daca nu voteaza cum vrea el, se duce la chestorul Sorescu, ca sa il inlature din Oficiu. Si cum deciziile in Oficiu se luau cu majoritate de voturi, adica 4 la 3, de multe ori Melinescu reusea sa faca cum voia el”. Si, in unul din cele mai tensionate momente din audiere, o melodie a inceput sa rasune in toata sala.

Avocatii s-au uitat unii inspre altii cu o singura intrebare in privire: “Care nu si-a inchis telefonul?” Raspunsul a venit destul de repede: martorul, care, fastacindu-se nevoie mare, s-a intors cu spatele la instantele si a inceput sa isi cotrobaie prin geanta, pentru a-si inchide telefonul. Dupa ce instanta tocmai trecuse cu vederea incidentul, in timp ce martora se pregatea sa mai spuna ceva, telefonul buclucas a inceput sa sune din nou. De aceasta data, martora, de-a dreptul emotionata si nervoasa, a luat telefonul si i l-a pus in brate unui avocat, spunandu-i ca nu stie sa il dea pe silentios. “Ati ramas fara el”, a replicat starnind zambetele tuturor, avocatul, in timp ce iesea pe usa salii de judecata. Audierea a continuat pe un ton serios.

Intrebata daca Melinescu a incercat sa claseze sesizarea cu privire la Dana Nastase, martora a mentionat: “Nu. Singura sesizare pe care stiu ca a incercat sa o claseze, cu amenintari, a fost una privindu-l pe Genica Boerica (n.n.-denuntatorul lui Nastase in acest caz), care pana la urma a si fost clasata. Domnul Melinescu m-a amenintat atunci ca daca nu tac si las lucrurile asa, imi da si o palma, nu avea argumente pentru clasare, era vorba doar despre faptul ca putea sa tipe mai tare”. Chestionata cu privire la modul in care a plecat de la Oficiu, Enescu a precizat ca: “mi-a fost intrerupt telefonul de serviciu si mi-am imaginat ca asta s-a intamplat, iar in 1 sau 2 ianuarie m-a sunat Adrian Cucu (n.n.-seful ONPCSB la acea data), si mi-a zis ca am fost revocata. M-am dus la birou sa predau lucrarile si tot ce mai aveam si Melinescu era foarte fericit ca a castigat PDSR-ul alegerile, si a lasat sa se inteleaga ca va fi avansat. Zicea ca il cauta pe un prieten de-al lui de la Guvern, Mihai Serbanescu. Melinescu nu pomenea atunci de Nastase, dar eu stiam ca a mai fost in trecut prin Guvern”, a conchis Enescu.