Va amintiti de cazul „Asezamantului Ghika” relatat pe larg de Lumeajustitiei.ro? Caz in care DNA a dat pe linie neinceperea urmaririi penale, iar judecatoarea Ana Otilia Bombos, de la Sectia a II-a a Tribunalului Bucuresti a admis la 12.10 2011 o plangere impotriva solutiei de NUP data de procurorii anticoruptie si a dispus, prin incheiere, trimiterea in judecata a numeroase persoane care nici macar nu au fost audiate in cauza, repartizand dosarul unui alt complet din cadrul sectiei sale? Ei bine, in acest caz, toti avocatii partilor trimise abuziv in judecata printr-o incheiere au acuzat-o pe judecatoarea Bombos ca a incalcat dispozitiile obligatorii pentru orice instanta stabilite de Sectiile Unite ale Inaltei Curti, in cadrul unui recurs in interesul legii – mai precis Decizia XLVIII din 4 iunie 2007 a ICCJ, care a statuat ca in situatiile in care parchetele pronunta solutii de NUP, instantele sesizate cu plangeri impotriva actelor procurorului (in baza art. 278/1 C.p.p.) nu pot pronunta solutia de retinere a cauzei spre judecare prevazuta de art. 278/1 alin. 8, lit c) C.p.p.

In care Jderu recunoaste ca trimiterea in judecata a fost nejustificata, dar afirma ca a sa colega nu a incalcat practica unitara

Evident, dupa solutia data de Bombos, impotriva acesteia partile chemate aiurea la judecata, au formulat plangeri penale si disciplinare impotriva acesteia, acuzand-o ca a incalcat cu rea-credinta decizia obligatorie a ICCJ, care a stabilit practica unitara de urmat in cazul plangerilor contra solutiilor de NUP date de procurori.

In continuarea judecatii, dosarul a ajuns pe masa colegei lui Bombos – judecatoarea Claudia Jderu, in fata careia toti acuzatii (deveniti din faptuitori, inculpati peste noapte prin voia lui Bombos) au ridicat exceptia neregularitatii actului de sesizare (in cazul nostru incheierea de sedinta a judecatoarei Bombos, care a tinut loc de rechizitoriu), aratand ca potrivit Deciziei XLVIII din 4 iunie 2007 a ICCJ, pronuntata in cadrul unui recurs in interesul legii, in cazurile plangerilor rezolutiilor de NUP, instantele nu au dreptul sa retina cauze spre judecata, ci sunt obligate sa trimita cauzele inapoi la parchet in caz ca ajung la concluzia ca mai sunt acte de urmarire penal de efectuat.

Ce s-ar fi intamplat, daca judecatoarea Claudia Jderu ar fi admis exceptia? Mai mult ca sigur ca o asemenea solutie, daca ar fi ajuns definitiva, ar fi stabilit cu autoritate de lucru judecat ca judecatoarea Ana Otilia Bombos a nesocotit practica unitara trasata de Inalta Curte, iar consecinta unei asemenea constatari ar fi putut duce la sanctionarea sa disciplinara pentru indeplinirea atributiilor de serviciu cu rea-credinta sau din grava neglijenta.

Ei, bine, prin sentinta penala nr. 892 din 21.12.2011 (Dosar nr. 66354/3/2011) a TMB Sectia a II-a penala, judecatoarea Claudia Jderu a constatat ca actul de sesizare al instantei (incheierea colegei sale) a fost “regulat” dar, pe motiv ca nu s-ar fi respectat dispozitiile privitoare la sesizarea instantei potrivit art. 332 al. 2 C.p.p. a dispus restituirea cauzei la DNA. Cu alte cuvinte, solutia de restituire in esenta a fost aceeasi care trebuia sa o dea judecatoarea Bombos si n-a dat-o, dat s-au schimbat motivele. Si aici fiti atenti! In motivarea sentintei date, judecatoarea Claudia Jderu a lansat urmatoarea constructie juridica: a lansat conceptul de “proces penal atipic”, despre care a afirmat: “in procesul atipic de fata aceste reguli nu isi gasesc pe deplin aplicabilitatea, tocmai datorita faptului ca sesizarea instantei nu se mai realizeaza de catre procuror, ci de catre persoana vatamata nemultumita de solutia de netrimitere in judecata dispusa de procuror, a carei plangere este apreciata ca fiind intemeiata de judecator”. Sunteti de acord cu acest rationament, potrivit careia partea vatamata poate face trimiterea in judecata, iar judecator e doar unul care spune de pe margine daca acest act procedural e corect? Noi nu, pentru ca e la mintea cocosului ca judecatorul face trimiterea in judecata, nicidecum partea vatamata. Insa, in continuarea motivarii, judecatoarea Claudia Jderu ajunge in punctul cheie al cazului: “In opinia instantei, fata de dispozitiile art. 278, al. 10 C.p.p precum si fata de obiectul verificarilor vizate de ipoteza normei procesual penale a art. 300 C.p.p (exclusiv indeplinirea conditiilor prevazute de lege in ceea ce priveste continutul actului de sesizare) NU SE POATE RETINE NEREGULARITATEA ACTULUI DE SESIZARE CHIAR SI IN SITUATIA EXISTENTEI DECIZIEI nr. XLVIII/04.062007 A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE”.

Iata, prin urmare cum, printr-o motivare iscusita, colega judecatoare Bombos nu a mai incalcat decizia obligatorie a ICCJ (chit ca a dispus trimiterea in judecata in conditii interzise de respectiva decizie obligatorie), dar s-a ajuns la finalul menit sa tempereze tot scandalul: anularea incheierii abuzive a judecatoarei Otilia Bombos, care a adus oameni importanti din administratia locala si mediul de afaceri la disperare, chemandu-i peste noapte in judecata, in calitate de inculpati.

Lumeajustitiei.ro solicita Inspectiei CSM sa verifice daca nu ne aflam cumva in acest caz, intr-o situatie de acoperire a unui caz de nerespectare a practicii unitare, cu atat mai mult cu cat asigurarea practicii unitare constituie problema nr. 1 a Justitiei romane si este un aspect monitorizat de UE in cadrul Mecanismului de Verificare si Cooperare.

Acest caz a fost sesizat si la CEDO de la Strasbourg (vezi facsimil).

* Cititi aici fragmentele relevante din sentinta penala a judecatoarei Claudia Jderu

* Cititi aici decizia obligatorie a ICCJ – Sectiile unite