Dupa patru luni de asteptare, judecatorii Inaltei Curti Luminita Zglimbea, Ionut Matei si Mirela Sorina Popescu au motivat sentinta nr. 336 din 2 martie 2012 (dosar nr. 3948/1/2008) prin care in dosaul „Examenele fraudate de la INM din 2007” au fost condamnati la 3 ani de inchisoare cu executare fostii procurori Eugen Cojocaru si Gheorghe Dumitru, acuzati de trafic de influenta, instigare la permiterea accesului unor persoane la informatii nedestinate publicitatii, respectiv cumparare de influenta; 2 ani si 6 luni de inchisoare, cu suspendare, notarul Gheorghe Bucur (fost judecator suprem si membru al CSM) pentru complicitate la cumparare de influenta; 2 ani si 6 luni de inchisoare, cu suspendare, fostul judecator Gheorghe Cerbeanu, acuzat de doua fapte de complicitate la cumparare de influenta; 2 ani de inchisoare, cu suspendare, pentru fostul procuror general adjunct al Romaniei, Gabriela Ghita (foto) si procurorul Sterian Guli, (castigator al concursului pentru functia de prim procuror al Parchetul Capitalei) pentru permiterea accesului unor persoane la informatii nedestinate publicitatii si, respectiv, pentru instigare la comiterea acestei fapte. Sentinta nu este definitiva, si a fost atacata cu recurs la Completul de 5 judecatori al ICCJ.

Din pacate insa, asa cum nici ancheta DNA nu a convins mediile magistraturii in privinta seriozitatii acuzatiilor, nici motivarea sentintei ICCJ nu dezminte prestatia procurorilor DNA, dimpotriva, intareste banuielile ca acest dosar a fost o executie, pentru a regla anumite posturi de magistrati la varf, in scopul acapararii controlului in sistem. Lumeajustitiei.ro, publica in continuare o scrisoare deschisa a fostului Procuror General adjunct Gabriela Ghita (actualmente avocat) si fragmente din sentinta motivata - pe care o puteti citi integral la finalul articolului.

Cacealmaua DNA

„Nu mai este un secret pentru nimeni ca Sectia penala a Inaltei Curti se sparge-n figuri cand e vorba de devotament fata de DNA si, implicit, fata de stapanul acestuia care e Traian Basescu. Sau care a fost (daca o da Dumnezeu sa se intample ce toata lumea asteapta).

Noi am scris, si nu de putine ori, de la debutul inscenarii cu „fraudarea exemenelor pentru promovarea in functie a procurorilor din octombrie – noiembrie 2007” ca DNA refuza sa prezinte acuzatilor probele incriminatoare si tot montajul literar artistic a fost o scenarizare pentru a-i speria pe membrii de atunci ai CSM care aveau in lucru tocmai la acea vreme (stranie coincidenta!) plangerile ex-ministrului Chiuariu impotriva procurorilor DNA pentru musamalizarea mai multor dosare, ancheta cu privire la colajul dovedit in dosarul „Caltabosul” s.a.

Reamintim ca era vorba de dosarele – chipurile – uitate de procurorul Aristotel Popa atunci cand a fost numit seful atotputernicului Serviciu Tehnic al DNA, studioul de animatie aflat la subsolul cladirii din Stirbei Voda.

Am semnalat la acea vreme ca, dupa ce presedintele de atunci al Sectiei pentru procurori din DNA, Cristian Deliorga, a fost adus in ascuns, prin parcarea interioara (la fel ca Anca Boagiu in dosarul Vama Agigea - Banias s.a.) si a dat declaratie pe coala alba (adica fara a avea precizata calitatea, de-abia prin rechizitoriul din 5 mai 2008 fiind scos de sub urmarire penala, deci pana atunci putand fi oricand pus sun invinuire – metoda devenita „standard DNA”), Deliorga s-a grabit sa claseze toate plangerile, cu motivatia absolut halucinanta ca „nu are importanta ca s-a implinit prescriptia, deoarece urmarirea penala se poate relua oricand sub o alta incadrare juridica la care nu s-a implinit termenul de prescriptie” (motivare absolut nelegala, contrara jurisprudentei explicite a ICCJ).

Comicul situatiei este ca, dupa ce Aristotel Popa s-a dumirit cum sta treaba pe la DNA (dosarele Nastase, Mitrea, Serban Mihailescu „Caltabosul” etc.) a spalt urgent putina, nu fara oarece scandal cu Daniel Morar, cu reprosuri reciproce etc. (la fel ca procurorul „da cu barda-n Dumnezeu, Eva Emilian, cel care i-a si spus lui Dan Voiculescu ca e nevinovat intr-unul din numeroasele dosare).

Revenind la dosarul „examenelor fraudate” ne-am exprimat de la bun inceput ca era vorba de o inscenare, prima confirmare fiind Incheierea nr. 799 din 12.12.2007 prin care regretatul Gheorghe Dumitru respingea cererea de arestare preventiva a procurorilor Eugen Cojocaru, Dumitru Gheorghe (cincidenta !) si a notarului Gheorghe Bucur, fost judecator al Sectiei penale a ICCJ unde, la pag. 13, se scria negru pe alb, ca nu exista nu numai probe dar nici macar indicii cu privire la faptele imputate.

Ulterior, s-a publicat si inregistrarea convorbirii dintre procurorii anchetatori Papici Lucian si Botezan Elena si procurorul anchetat Dumitru Gheorghe care era in mod vadit santajat de cei doi procurori sa mearga mai departe pe mana procurorlilor si asa va „trage lozul castigator”

Acum, dupa fix 4 (patru) luni de la pronuntare, am intrat in posesia sentintei nr. 336 din 2 martie 2012 - a trecut timp destul, lumea a uitat despre ce era vorba in propozitie, intre timp a fost condamnat A Nastase care si-a tras si-un glonte-n cap (ca a ratat de putin tinta, e vina amaratului de politist, dar cu atat mai bine, la ora asta lumea se uita-n alta parte), asa ca nu mai e nici un pericol, n-o sa mai intereseza pe nimeni ca a fost o cacealma). Intre timp l-au lasat nervii si pe Guli Sterian (castigatorul concursului pentru postul de prim procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti) care s-a cerut la pensie, asa ca s-a rezolvat de la sine si problema lui Nestor Dragos, lumea intra in vacanta, deci era timpul cel mai potrivit pentru redactare.

Atat numai ca noi, cainele de paza al democratiei, nu avem nici somn nici vacanta si iata, am descoperit ca noi am avut dreptate inca din 2007 si totul nu a fost decat o calcealma a lui Daniel Morar, iar judecatorii supremi au scos cu mult entuziastm castanele din foc, la urma urmei, probabil ca e puterea obisnuintei !

Si, de ce am avut noi dreptate atunci ?

Din mai multe motive, primul fiind ca se vedea din avion ca rechizitoriul era o gluma proasta, deoarece Guli Sterian, care se presupunea ca a fost interesat sa obtina de la presedinta comisiei, Gabriela Ghita (fost adjunct al procurorului general) subiectele de examen, nu a fost trimis in judecata pentru ca ar fi folosit subiectele de examen (se presupune, fraudulos obtinute) ci doar pentru instigarea procurorului Eugen Cojocaru care, la randul lui, ar fi instigat-o pe Gabriela Ghita ! Or, la ce bun atata instigare, daca Guli Sterian nici macar nu a fost acuzat ca ar fi obtinut subiectele de examen, adica exact asa cum scrisese, inca din 12 decembrie 2007, regretatul judecator Dumitru Gheorghe, din pacate, plecat prea intre cei drepti!

Deci, din start, si un copil inteleagea ca e o calcealma, deoarece rechizitoriul insusi contrazicea acuzatia de transmitere si de folosire a unor subiecte transmise de presedinta comisiei de examen, deci era evident de la bun inceput ca era o cacealma pe care procurorii (ca sa aiba si ei o scapare la o adica !) o pregatisera judecatorilor si pe care judecatorii fondului nu au observat-o ! Acu, ca nu au observat-o sau au observat-o si nu au dispus schimbarea incadrarii juridice pentru Guli Sterian si Eugen Cojocaru si au lasat-o asa ca sa aiba dupa aia (in caz ca o sa se schimbe ceva) motiv sa spuna ca au gresit, ce sa facem, oameni suntem, incarcarea e mare, am fost suprasolicitati) sau ca sa pasesze pisica moarta completului de recurs, asta nu mai putem sti ! Tot asa si procurorul de sedinta, care nu e prost decat atunci cand stie el ce stie, a facut si el pe prostul ca sa aiba dupa aia pe cine da vina!

Si, de ce mai spunem ca e cacealma ? Foarte simplu, pentru ca sentinta este un penibil plagiat al rechizitoriului, judecatorii supremi luand cu „copy/paste” si eroprile grave ale procurorilor, inclusiv probele tehnice care s-a dovedit ca erau falsificate!

Amintim ca una dintre intregistari, inregistrarea audio-video ambientala din biroul procurorului Eugen Cojocaru a fost divizata in patru parti (sectiuni). Daca trei dintre acestea aveau inregistrate datele corecte, si anume ziua de 28.11.2007, intervalele orare si durata ifiecarei sectiuni (care se corelau cu celelalte segment/sectiuni), sectiunea a II-a (adica, aceea invocata ca proba) avea inregistrate date aberante (ziua de 30.12.2035, durata de 79 milioane de minute, cea ce inseamna 151 de ani, etc.) situatie care avea o singura si simpla explicatie; sectiunea a II-a a fost transferata pe un alt echipamnet, a fost prelucrata (editata) prin utilizarea unuia sau mai multor softuri (asa cum CSM constatase in inregistrarea audio-video din dosarul „Caltabosul”) si apot reinserata intre celelalte segmente. Atat numai ca echimamentul pe care a fost stocata inregistrarea initiala a sesizat diferentele de durata, de faza, de esantionare etc. (asa numitele „semnale tehnice”) si, deoarece toate datele interne sunt corelate printr-u algoritm, echipamentul a afisat date corespunzatoare prelucrarilor efectuate asupra inregistrarii. Desi acest lucru a fost insistent reclamant verbal si in scris de acuzati si, dupa insistente, a fost consemant in incheiere, judecatorii supremi s-au prefacut a nu vedea ceea ce chiar ei consemnasera in incheiere! Toate acestea, lasand la o parte ca, in cazul inregistrarilor efectuate in spatii inchise, care reprezinta locul de munca al unei persoane, CEDO a statuat constant ca reprezinta violarea Conventiei europene, deci sub acest aspect proba era si ilegala !

Despre o alta inregistrare, audio de aceasta data, dintre procurorul Eugen Cojocaru si sotia sa, din 1 decembrie 2007, s-a dovedit ca era mai scurta cu 1.200 secunde decat durata originala comunicata de SRI, ceea ce reprezenta o dovada certa a falsificarii prin mijloace de editare tehnica. Or, si aceasta dovada a fost ascunsa sub pres de judecatorii supremi, astfel ar trebui sa se puna serioase probleme de percepere a realitatii de catre acesti judecatori!

In lipsa de probe, pentru „dovedirea” unui fapt inexistent, judecatorii supremi au mai preluat cu „copy/paste” si afirmatiile procurorilor cu privire la o inregistrare in care s-ar fi vorbit de o „jumatate de prajitura”, inregistrare despre care Cojocare si Guli au negat ca ar fi folosit aceste cuvinte. Ridicolul situatiei este dat de faptul ca, desi Guli si Cojocaru au negat folosirea acestor cuvinte iar expertul oficial a recunoscut ca inregistrarile nu sunt autentice si nici originale, iar expertul independent Catalin Grigoras avea sa demonstreze ca si aceasta inregistrare a fost editata, judecatorii supremai au edictat ca despre inregistrari autentice se poate vorbi numai in cazul inregistarilor analogice, nu si in cazul inregistrarilor digitale!

In fine, ridicolul desavarsit al sentintei este cu dat de afirmatia ca pretinsa intalnire din data de 23 noiembrie 2007 dintre procurorul Eugen Cojocaru si presedinta comisiei, Gabriela Ghita, ar fi o „pista falsa” introdusa de Gabriela Ghita care ar fi inventat ca procurorii ar fi sustinut asa ceva, cand in rechizitoriu este exact pe dos, tocmai aceasta intalnire fiind invocata expres in rechizitoriu ca moment al transmiterii subiectelor! Or, daca acum instanta spune, cu subiect si predicat, ca nu a existat nici o intalnire intre Eugen Cojocaru si Gabriela Ghita, este legitima a se pune intrebarea cea mai simpla: daca Eugen Cojocaru si Gabriela Ghita nu s-au intalnit, cum s-au transmis subiectele?

Lasand la o parte ca Guli Sterian nu a fost trimis in judecata pentru ca ar fi folosit subiectele iar instanta suprema nu afirma nici ea ca asa s-ar fi intamplat! Asa deci, concluzia nu poate fi decat una singura: cacealmaua DNA a devenit de-acum cacealma ICCJ!„ 

Motivarea sentintei – ca si in cazul DNA, nici ICCJ nu a motivat „infractiunea” fostului Procuror General adjunct al Romaniei

Dupa cum Lumeajustitiei.ro a aratat in repetate randuri, in trecut, in tot dosarul realizat de procurorii DNA Lucian Papici si Elena Botezan, nu exista absolut nicio proba in privinta fostului Procuror General adjunct Gabriela Ghita, acuzata ca ar fi livrat in noiembrie 2007 subiectele de examen din calitatea ei de presedinte a Comisiei de la nivelul INM si condamnata la 2 ani de inchisoare, cu suspendare, pentru permiterea accesului unor persoane la informatii nedestinate publicitatii. Ei bine, asa cum din rechizitoriul DNA nu rezulta sub nicio forma cum s-ar fi dat subiectele – aspect deosebit de grav – nici din sentinta judecatorilor Zglimbea, Matei si Popescu nu rezulta acest lucru, condamnarea fiind o concluzie bruta, fara dezvoltarea niciunui rationament juridic si argumentatii pe probatoriu pertinente.

Iata modul neconvingator in care Gabriela Ghita a fost condamnata – citam din motivatia sentintei:

„ (...)Inculpata Ghita Georgeta Gabriela a mai depus in cursul urmaririi penale, un denunt impotriva martorei Berar Irina, membra in Comisia de examinare, din continutul caruia se desprinde ideea ca o suspecteaza pe aceasta ca fiind persoana ce ar fi putut furniza subiectele de examen.

si in cursul cercetarii judecatoresti s-au invocat o serie de inscrisuri, inclusiv o convorbire telefonica, probe prin care se arata ca inculpata a facut o sesizare adresata CSM privind neregulile desfasurarii concursului.

In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati ca martori toti membrii Comisiei de examinare, inclusiv martora Berar Irina, precum si directorul adjunct al Institutul National al Magistraturii, care nu au evidentiat nici un fel de nereguli legate de sigilarea si asigurarea computerului pe care au fost tehnoredactate subiectele de examen, acuzatiile aduse de inculpata dovedindu-se a fi vadit netemeinice.

In schimb, este relevanta discutia telefonica dintre inculpatii Guli Sterian si Cojocaru Eugen, in care Guli Sterian afirma: „Diversiune! Ce desteapta a fost asta, Gabi, cum a aruncat pe piata zvonul”, discutie ce confirma incercarea inculpatei de a crea o pista falsa.

S-a mai invocat ascunderea cu rea-credinta de catre organele de ancheta a doua fotografii care atesta ca inculpatul Cojocaru Eugen nu s-a intalnit cu inculpata in fata sediului Parchetului General, ci cu o alta persoana.

In realitate nu a existat o atare sustinere, in cuprinsul rechizitoriului nu se face referire la intalnirea dintre inculpata si Cojocaru Eugen, pentru ca inca de la urmarirea penala, in procesul-verbal de supraveghere operativa s-a consemnat ca inculpatul Cojocaru Eugen s-a intalnit cu o alta persoana, care a si fost propusa si audiata ca martor in cursul cercetarii judecatoresti.

Inculpata a mai sustinut si producerea unei declaratii false a martorei Marin Florica, sustinere in care insista inclusiv in concluziile scrise, desi, martora Marin Florica, chestionata in instanta sub acest aspect, a invederat instantei ca toate semnaturile de pe declaratiile date in cursul urmaririi penale ii apartin.

Un alt set de aparari il constituie cele legate de nulitatea inregistrarilor si interceptarilor efectuate in cauza, aparari care au fost invocate si de ceilalti inculpati si la care instanta a raspuns, apreciindu-le nefondate pentru argumentele deja expuse si care nu vor mai fi reluate.

Cat priveste temeinicia acuzatiilor, in Capitolul II al hotararii Inalta Curte a analizat materialul probator ce a format convingerea instantei ca inculpata se face vinovata de savarsirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea acesteia in judecata.

Concluzionand, fapta inculpatei Ghita Georgeta Gabriela, care, in calitate de procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si presedinte al Comisiei de examinare a participantilor la concursul pentru numirea in functii de conducere a procurorilor, in cursul lunii noiembrie 2007, la instigarea inculpatului Cojocaru Eugen, a permis acestuia accesul la subiectele ce faceau obiectul examinarii participantilor procurori la examenul din data de 25.11.2007, informatii ce nu sunt destinate publicitatii, in scopul obtinerii unui folos necuvenit in favoarea inculpatului Guli Sterian, candidat la examenul pentru ocuparea unei functii de conducere. Intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 12 lit.b din Legea nr. 78/2000, text in baza caruia se va dispune condamnarea inculpatei.”

Evident, din parcurgerea intregii sentinte, in cazul Gabrielei Ghita, dar si a procurorului Stelian Guli, nu rezulta sub nicio forma cum s-au transmis subiectele, ori instigarea la aceasta fapta imputata lui Stelian Guli (care prin inculparea de catre DNA a fost impiedicat sa ocupe postul de prim procuror al Capitalei), totul fiind o insailare de expuneri de fragmente de convorbiri telefonice, interpretate tendentios, intr-o maniera care nu are cu nimic de a face cu un act de justitie! Afirmatia din sentinta, preluata din rechizitoriu, ca Gabriela Ghita „a permis accesul la subiecte” este in opinia noastra complet neacoperita.

* Cititi aici motivarea sentintei judecatorilor Inaltei Curti Luminita Zglimbea, Ionut Matei si Mirela Sorina Popescu