Avocatii celor patru politisti de frontiera de la Aeroportul Aurel Vlacu condamnati, trimisi in judecata de procurorul DNA Gheorghe Bocsan si condamnati recent la pedepse cu suspendarea, in fond, de catre judecatorul Dumitru Mirancea (foto 1) de la Curtea de Apel Bucuresti au sesizat Ministerul Justitiei din Turcia privitor la ilegalitatea audierii a trei matori turci, la Istanbul de catre anchetatorul Bocsan. Este vorba de dosarul cladit exclusiv pe baza a trei declaratii de martori mai mult decat dubioase, luate de procurorul DNA, Gheorghe Bocsan in Turcia, in primavara lui 2010, fara comisie rogatorie, fara translator autorizat si mai ales cu incalcarea prevederilor referitoare la acordurile de cooperare judiciara internationala. In acest caz, amintim ca in conditiile contestarii de catre avocatii apararii a probelor luate ilegal de catre Bocsan in Turcia, judecatorul Dumitru Mirancea a dat condamnari cu suspendare, pentru o pretinsa luare de mita, fara sa-i mai citeze pe asa-zisii martori turci, desi initial a incuviintat citarea acestora. Numai ca citatiile nu au mai plecat din dosar, iar condamnarea s-a dat de catre judecatorul Mirancea pe baza marturiilor contestate, in conditiile in care el personal avea dubii asupra lor, dubii pe care le-a si expus cateva saptamani mai tarziu la un seminar, unde a intrebat audienta daca probe de genul celor folosite de el pot fi acceptate de instanta sau nu. Practic, se poate spune ca judecatorul Mirancea, pe de o parte nu a verificat daca acesti martori-turci exista in realitate si spun adevarul, iar pe de cealalta a privat apararea de dreptul de a pune intrebari acestor martori (s-a incalcat flagrant principiul contradictioralitatii).

In acest caz, avocatul Paul Varzaru (foto 2) unul dintre aparatorii politisilor trimisi in judecata, a sesizat oficial Ministerul de Justitie din Republica Turcia, cerand raspuns oficial asupra legalitatii anchetei efectuate de Bocsan la Istanbul, fara stiinta autoritatilor turce. Lumeajustitiei.ro va publica in curand raspunsul care va fi dat de minister. De asemenea, pe numele judecatorului Dumitru Mirancea s-a depus o sesizare disciplinara si penala la CSM, institutie careia i se cere sa sesizeze Parchetul pentru o serie de infractiuni imputate judecatorului, printre care represiunea nedreapta si falsul... In sesizare s-a semnalat „judecata” acestuia - care nu a aparat partile de posibilul abuz al DNA - in conditiile in care initial judecatorul a dispus citarea turcilor, pentru ca apoi sa nu-i mai audieze, iar citatiile sa ramana lipite la dosar, fara sa fie expediate – caz semnalat de Lumeajustitiei.ro (vezi citatiile afisate la finalul articolului). Publicam in continuare sesizarea formulata impotriva judecatorului Dumitru Mirancea, sesizare care arata ca in Romania exista judecatori care nu ofera toate garantiile de independenta si impartialitate cerute de lege.

SESIZARE

Subsemnatul Micu Iustin Robertino... Am onoarea sa va comunic alaturat un numar de 4 articole publicate pe site-ul www.lumeajustitiei.ro, cu rugamintea de a dispune ca Inspectia Judiciara sa examineze actele si lucrarile dosarului penal nr. 5008/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, sa ia act de neconformitatea activitatii desfasurate de judecatorul Mirancea Dumitru, in acest dosar, cu principiile procedurii penale si ale procesului echitabil, si sa sesizeze comisia de disciplina. Din chiar articolele anexate reiese faptul ca, in dosarul mentionat, judecatorul Mirancea Dumitru a dispus condamnarea subsemnatului si a coinculpatilor Grama Danut, Barbor Bogdan si Guiu Lucian, pe baza unor probe incerte si obtinute ilegal, sub presiunile exercitate de DNA (in scopul „salvarii” procurorului Bocsan Gheorghe). Totusi, trebuie sa adaug celor sesizate de jurnalisti, o serie de alte aspecte privitoare la „judecata” facuta de magistratul Mirancea Dumitru in dosarul penal nr.5008/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti, aspecte care sunt de natura sa evidentieze ca multe din abuzurile pe care le-a comis nu sunt doar abateri disciplinare, ci, de asemenea, fapte de natura penala (infractiuni) – motiv pentru care se impune ca organul de cercetare prealabila sa sesizeze, totodata, parchetul competent (in caz contrar, acest organ va trebui sa raspunda de savarsirea infractiunilor de omisiunea sesizarii organelor judiciare si favorizarea infractorului – art.263 si 264 C.pen.).

1.In hotararea de condamnare pronuntata in cauza (sentinta penala nr.122 F din data de 17.03.2011), judecatorul Mirancea Dumitru ainlaturat, in mod ilegal, absolut toate probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti, precum si majoritatea probelor administrate la urmarirea penala. Contrar dispozitiilor art.356 c.pr.pen, din aceasta hotarare lipseste orice analiza a probelor, respectiv orice expunere a motivelor pentru care instanta a inlaturat majoritatea probelor din dosar. Mai intai, in considerentele sentintei penale nr.122 F din 17/03/2011, judecatorul Mirancea Dumitru a omis, nemotivat, toate probele administrate in fata instantei, atat proba cu inscrisuri cat si proba prin depozitiile martorilor, inclusiv acelea date de asa-zisii „martori ai acuzarii” (care dovedeau, si ele, ca DNA a trimis in judecata niste persoane complet nevinovate). Iar apoi, judecatorul Mirancea Dumitru a omis, tot nemotivat, majoritatea probelor administrate in cursul urmaririi penale. Mai exact, in conditiile in care, pe parcursul urmaririi penale, „martorii acuzarii” au dat doua sau mai multe declaratii contradictorii, judecatorul Mirancea Dumitru a exclus, fara nicio explicatie, toate declaratiile favorabile inculpatilor, desi aceste declaratii (si, numai acestea) se coroborau cu celelalte probe din dosar si ingaduiau o descriere coerenta si rationala a situatiei de fapt. Or, inlaturarea nemotivata a majoritatii probelor din dosar constituie un abuz de o gravitate extrema si arata, prin ea insasi, ca judecatorul Mirancea Dumitru nu a fost deloc preocupat sa afle adevarul si sa lamureasca cauza, macar sub aspectele ei principale, daca nu „sub toate aspectele” - asa cum ii impunea art.62 C.pr.pen.; din contra, el a fost preocupat sa denatureze adevarul si sa dispuna condamnarea inculpatilor, chiar nevinovati fiind, pentru a salva pretinsa „reputatie” de care se bucura DNA.

In consecinta, judecatorul Mirancea Dumitru se face vinovat nu numai de incalcarea regulilor de procedura, dar si de savarsirea infractiunii de represiune nedreapta – asa cum rezulta, de altfel, si din alte imprejurari ale cauzei:

- de pilda, din imprejurarea ca el a respins, nemotivat, toate cererile de probe in aparare si toate exceptiile invocate de aparatori. Dupa ce, timp de 8 luni, a „uitat” sa consemneze, sa puna in discutie si se pronunte asupra acestor cereri si exceptii (asa cum pretind dispozitiile art.301-302 C.pr.pen.), la termenul din 24.02.2011, cu un minut mai inainte de a acorda cuvantul pe fond, judecatorul Mirancea s-a aplecat, in sfarsit, asupra lor si le-a respins pe toate, cu o motivare pe cat de simpla tot atat de fara logica, anume ca ele ar fi „criticicare pot fi invocate in cadrul concluziilor sau intr-o eventuala cale de atac”. Cu alte cuvinte, judecatorul Mirancea ne-a trimis sa ne cautam dreptatea la instanta de recurs sau in alta parte, fiindca, intr-o „tara condusa de DNA” (formula ii apartine), competenta lui de judecator se limiteaza, se pare, la a repeta, ca un papagal, ceea ce ii dicteaza reprezentantul DNA (in cazul de fata, eminenta cenusie Baloi Daniela);

- sau, din imprejurarea ca el a limitat probatiunea la cateva probe administrate in cursul urmaririi penale, fara a tine seama ca, asa cum se deduce din interpretarea logica, a contrario, a dispozitiilor art.320¹ alin.2 C.pr.pen., in caz ca inculpatul neaga savarsirea faptelor, judecata nu poate avea loc numai pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala;

2. Contrar principiilor oralitatii, nemijlocirii si contradictorialitatii (art.289 C.pr.pen.), hotararea de condamnare pronuntata in cauza se bazeaza pe 3 declaratii de la urmarirea penala (e vorba de „declaratiile martorilor” Cengiz Binali, Seker Serdar si Seker Sefa), care au fost citite de grefier (la termenul din 24.02.2011). Desi art.327 alin.3 C.pr.pen. permite, intr-adevar, „citirea” depozitiei unui martor, data in cursul urmaririi penale, totusi, judecatorul Mirancea Dumitru era dator sa observe ca un atare procedeu se impune a fi folosit cu mare precautie si numai in situatii de exceptie – caci, in caz contrar, se incalca principiile oralitatii, nemijlocirii si contradictorialitatii judecatii (art.289 C.pr.pen.). Dupa cum el era dator sa observe ca nu poate sa dispuna condamnarea exclusiv pe cele 3 depozitii „citite” de grefier – pentru simplul motiv ca fiecare dintre ele prezinta o versiune diferita a faptelor (cele 3 depozitii sunt contradictorii), astfel ca solutia de condamnare apare ca nemotivata si ilegala, contrara principiul aflarii adevarului (art. 3 C.pr.pen.). Iar, pe langa aceasta, judecatorul Mirancea Dumitru era dator sa constate ca textul art. 327 alin.3 C.pr.pen. era inaplicabil in speta – si aceasta, din mai multe motive:

- in primul rand, inscrisurile citite de grefier in sedinta publica din 24/02/2011 nu sunt „declaratii de martor”, ci doar niste traduceri in limba romana. Chiar daca, in rechizitoriu, procurorul Bocsan Gheorghe pretinde ca respectivele traduceri ar reprezenta insesi „declaratiile martorilor” Cengiz Binali, Seker Serdar si Seker Sefa (audiati de el, personal, la Istanbul, in ziua de sambata, 6 martie 2010), in realitate, in dosarul penal nr.5008/2/2010 al CAB nu exista declaratiile originale, in limba turca, ale celor 3 cetateni turci. Iar, pe langa aceasta, chiar si autorul acelor traduceri este necunoscut – caci, desi ele poarta semnatura si parafa unei „traducatoare” cu numele de Stoica Mariana, in realitate, identitatea acesteia este complet necunoscuta (Stoica Mariana nu figureaza pe lista traducatorilor autorizati de Ministerul Justitiei si, contrar prevederilor art.128 alin.3 C.pr.pen., procurorul nu i-a luat acesteia nici o declaratie);

- in al doilea rand, la termenul anterior, din 9 decembrie 2010, judecatorul Mirancea Dumitru a respins exceptia inadmisibilitatii probei cu aceste 3 „declaratii”, invocata de aparatori, cu argumentul ca respectivele „declaratii” au fost luate de procuror in faza actelor premergatoare si, deci, mai inainte de a se incepe urmarirea penala in cauza. Or, in raport cu aceasta apreciere a sa, consemnata in incheierea de sedinta din 09/12/2010, judecatorul Mirancea trebuia sa constate ca nu poate face aplicarea in cauza a prevederilor art.327 alin.3 C.pr.pen. – fiindca textul se refera, in mod strict, la depozitii date „in cursul urmaririi penale”, iar nu si in faza actelor premergatoare;

- in al treilea rand, art.327 alin.3 C.pr.pen. permite citirea depozitiei, exclusiv in situatia in care ascultarea vreunuia dintre martori„nu mai este posibila”; or, judecatorul Mirancea nu a putut indica niciun impediment, survenit in intervalul 06/03/2010-24.02.2011, care sa fi determinat imposibilitatea ascultarii celor 3 cetateni turci;

- in al patrulea rand, textul art.327 alin.3 C.pr.pen. se refera la ascultarea „martorilor”; or, cetatenii turci Cengiz Binali, Seker Serdar si Seker Sefa nu au calitatea de martori, ci au calitatea de parti vatamate. Acest lucru rezulta atat din imprejurarea ca, in rechizitoriu, procurorul a retinut ca inculpatii „au constrans” un grup de 7 cetateni turci (printre care si cei 3, mentionati mai sus) sa dea mita, cat si din imprejurarea ca procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva celor 7 cetateni turci (Cengiz Binali, Seker Serdar, Seker Sefa, Düzgün Sahin, Demirel Erdim, Demirel Erdogan si sahim Ylmaz ), facand aplicarea art.255 alin.2 C.pen., potrivit caruia, in caz de constrangere, fapta nu constituie infractiune.

3. Pentru a ascunde adevarul, pe parcursul cercetarii efectuate, judecatorul Mirancea Dumitru a incalcat, deliberat si sistematic, aproape toate regulile procedurale (privind citarea si ascultarea partilor, contradictorialitatea procedurii, folosirea unor procedee probatorii etc.)

A. Cu privire la citarea si ascultarea partilor

Atribuindu-le cetatenilor turci Cengiz Binali, Seker Serdar, Seker Sefa, in mod ilegal, calitatea de martori, el a eludat prevederile art.291 C.pr.pen., conform carora judecata poate avea loc,numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita. Altfel spus, sub pretextul ca ar fi vorba de simpli martori, judecatorul Mirancea Dumitru si-a incalcat, timp de aproape un an, obligatia ce-i revenea, de a-i cita si asculta pe acesti 3 cetateni turci, in calitate de parti vatamate.

Mai mult decat atat. Desi, la termenul din 9 decembrie 2010, judecatorul Mirancea Dumitru a dispus citarea, prin scrisoare recomandata, a cetatenilor turci Cengiz Binali, Seker Serdar si Seker Sefa, totusi, ulterior, el nu a mai comunicat citatiile (citatiile au ramas la dosar, asa cum au sesizat si jurnalistii); iar la termenul urmator, din 24.02.2011, in loc de a arata motivul neindeplinirii procedurii de citare, el a renuntat, tacit, la citarea lor, pretinzand, in dispretul tuturor evidentelor, ca prezenta celor 3 „martori” turci – care reprezinta piesele de baza ale acuzarii – nu ar fi necesara solutionarii cauzei. De asemenea, in pofida tuturor insistentelor aparatorilor, care i-au invederat, in scris, faptul ca cei 7 cetateni turci au, toti, calitatea de parti vatamate si ca, prin urmare, este imperios necesar sa fie citati si ascultati, la termenul din 24/02/2004, judecatorul Mirancea Dumitru a respins, nemotivat, si aceasta cerere – fara a tine seama ca, in acest fel, incalca atat prevederile art.255 alin.5 C.pen., potrivit carora, in caz de constrangere, banii se restituie persoanei care i-a dat, cat si prevederile art.320 alin.1 C.pr.pen., potrivit carora avea obligatia sa intrebe, pe fiecare dintre cei 7 cetateni turci, daca se constituie parte civila sau participa in proces in calitate de parte vatamata. Iar, la data de 17/03/2011, solutionand cauza, judecatorul Mirancea Dumitru a oferit o alta proba a incompetentei si a dispretului sau fata de lege, deoarece, cu aceasta ocazie, el a solutionat – culmea! – si latura civila a cauzei, ignorand cu desavarsire faptul ca niciunul dintre cei 7 cetateni turci nu s-a constituit parte civila in cauza. Dupa ce i-a condamnat pe cei 4 inculpati, retinand ca ei au primit, cu titlu de mita, suma de 700 USD, judecatorul Mirancea a dispus si ca fiecare inculpat sa le „restituie” celor 7 cetateni turci cate 175 USD (adica ¼ din suma totala de 700 USD) – fara a tine seama nici de faptul ca procurorul nu i-a intrebat pe „martorii”Cengiz Binali, Seker Serdar, Seker Sefa daca se constituie sau nu parti civile in cauza, si nici de faptul ca ceilalti 4 cetateni turci (Düzgün Sahin, Demirel Erdim, Demirel Erdogan si sahim Ylmaz) nu au fost citati si audiati de nimeni, niciodata, in tot cursul acestui proces penal. Mai mult, judecatorul Mirancea Dumitru a dispus nu numai „restituirea”, dar si „confiscarea” banilor, incalcand astfel si prevederile art.118 lit.e C.pen., potrivit carora banii se pot confisca si pot fi trecuti silit in proprietatea statului, numai atunci cand ei nu sunt restituiti persoanei vatamate – de unde se intelege ca cele doua sanctiuni (despagubirea, ca sanctiune civila, si masura de siguranta a confiscarii speciale, ca sanctiune de drept penal) se exclud reciproc, astfel ca nu se pot cumula.

B. Cu privire lacontradictorialitatea procedurii

Prin refuzul de a-i cita si asculta pe cei 7 cetateni turci, judecatorul Mirancea Dumitru a incalcat, inca o data, in mod grosolan, principiul oralitatii, nemijlocirii si contradictorialitatii judecatii (art.289 C.pr.pen.), ca si celelalte principii ale procesului echitabil, asa cum se desprind ele din practica CEDO. In acest sens, unul dintre comentatorii on-line ai articolului „Teoreticianul Volonciu i-a dat clasa practicianului Mirancea” (C.Z. Codreanu, 16 aprilie 2011) arata ca, atunci cand o solutie de condamnare se fondeaza exclusiv sau intr-o masura determinanta pe depozitia unei persoane pe care inculpatul nu a putut-o interoga niciodata, Curtea a considerat ca dreptul la aparare este restrans de o maniera incompatibila cu exigentele Art.6 (hotararea LUCA vs ITALIA, 27 februarie 2001, 33354/96). Ca regula generala, paragrafele 1 si 3 litera d) ale Articolului 6 din Conventie impun sa se asigure inculpatului o reala posibilitate de a contesta sau de a adresa intrebari unui martor. in acelasi sens, in cauza Tarau vs Romania, Curtea a constatat incalcarea art.6 alin.3 din Conventie, prin nepastrarea unui echilibru rezonabil intre acuzare si aparare, deoarece reclamantei nu i s-a oferit posibilitatea de a interoga, intr-o maniera contradictorie, in fata instantelor investite cu solutionarea dosarului, marea majoritate a martorilor acuzarii, iar instantele nationale nu au motivat convingator deciziile luate in privinta probelor. Depozitiile unui martor in sedinta publica si sub juramant ar trebui intotdeauna sa fie prioritare altor declaratii facute de acelasi martor in cursul urmaririi penale (Doorson vs Olanda, 26 martie 1996, pct.78). Iar, daca judecatorul are dubii („pe care vad ca le are” – spune comentatorul), atunci intervine principiul "in dubio pro reo". Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva. Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor. Daca insa, in raport cu probele administrate, indoiala persista, atunci aceasta indoiala este „echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie”. „Intrebarea cu talc a prof.dr. N. Volonciu a insumat toata problematica legalitatii anchetei desfasurate pe un teritoriu strain (comisie rogatorie, intrebari prealabile propuse spre aprobare, interpret autorizat etc.)”

C. Cu privire la procedura recunoasterii de persoane

La termenul din 30.09.2010, cu ocazia audierii martorului Geambulat Fetin, instanta ne-a impus, mie si celorlalti 3 inculpati, sa ne ridicam si sa ne aliniem in fata acestui martor – caruia i-a cerut sa precizeze daca recunoaste pe vreunul dintre noi. Cu toate acestea, instanta nu a incheiat un proces-verbal, in care sa consemneze ca am fost prezentati martorului pentru recunoastere, ci s-a limitat la a consemna in declaratia lui Geambulat Fetin urmatoarea afirmatie: „Privind inculpatii care mi s-au aratat in sala de judecata, precizez ca i-am vazut in seara respectiva pe toti in aeroportul Baneasa”. Acelasi lucru s-a intamplat la termenul din 9 decembrie 2010, cand instanta a dispus, de inca doua ori, sa ne ridicam si sa ne aliniem in fata unor martori: mai intai, in fata martorului Abdullah Kocatas – in a carui declaratie s-a consemnat: „Privind in sala inculpatii din dosar mentionez ca nu-mi aduc aminte sa fi vazut pe vreunul dintre ei”; si apoi, in fata martorului Acmambet Esvet Iliaz – in a carui declaratie s-a consemnat: „Privind inculpatii in sala de judecata arat ca nu am vazut pe nici unul din acestia”. Or, procedand astfel, judecatorul Mirancea Dumitru a incalcat prevederile art.90-91 C.pr.pen., din care rezulta, pe de o parte, ca, la fel ca si organul de urmarire penala, instanta trebuie sa consemneze orice constatare personala intr-un proces-verbal, iar, pe de alta parte, ca procesul-verbal trebuie sa cuprinda nu doar descrierea amanuntita a celor constatate si a masurilor luate, dar si obiectiile si explicatiile persoanelor la care se refera – de unde urmeaza ca art.91 C.pr.pen. recunoaste oricarei persoane care participa la o activitate procedurala dreptul de a face obiectiuni si de a da explicatii. Nu numai atat, dar, procedand astfel, judecatorul Mirancea Dumitru a facut dovada ca nu cunoaste nici etapele (ascultarea prealabila si prezentarea propriu-zisa) si nici celelalte reguli specifice, aplicabile in cazul prezentarii pentru recunoastere (fiecare persoana banuita trebuie prezentata intr-un grup de cel putin 3 persoane, care sunt asemanatoare cu ea; grupul trebuie sa fie schimbat, ori de cate ori se schimba persoana banuita; cel care face recunoasterea trebuie intrebat exclusiv daca recunoaste vreo persoana din grup si, dupa caz, i se cere sa o indice si se fac fotografii, care se ataseaza la procesul-verbal; cel care face recunoasterea trebuie intrebat, de asemenea, dupa ce semnalmente a recunoscut, iar raspunsul sau se consemneaza in procesul-verbal etc).

Iar, ceea ce este inca mai grav, procedand astfel, judecatorul Mirancea a comis alte doua fapte penale:

- mai intai, el a comis infractiunea de tortura, avand in vedere ca ne-a umilit (pedepsit) in mod repetat, obligandu-ne sa ne aliniem si sa ramanem simpli spectatori la eforturilor sale, ilegale si imorale, de a castiga simpatia DNA, prin producerea unor probe mincinoase, in acuzarea noastra. in orice caz, el a procedat absolut arbitrar si a incalcat atat dreptul nostru de a fi tratati cu respectul demnitatii umane (art.5¹ C.pr.pen.), cat si dispozitiile art.5 din Codul de conduita pentru persoanele raspunzatoare de aplicarea legii (adoptat de Adunarea Generala ONU, in 1979), potrivit carora nici o persoana raspunzatoare de aplicarea legilor nu poate aplica, provoca ori tolera un…tratament crud, inuman sau degradant (desi Adunarea Generala nu a definit expresia „tratamente crude, inumane sau degradante”, ea a precizat totusi ca aceasta expresie trebuie interpretata in asa fel incat sa asigure o protectie cat mai larg posibila impotriva oricaror abuzuri, cu caracter fizic sau psihic; iar, in acelasi sens, CEDO a precizat, in mai multe randuri, ca expresia „tratament degradant” excede sectorul „represiv”, acoperind orice masura cu caracter vexatoriu, contrara respectului datorat demnitatii umane – Patel/Marea Britanie, 1973; Hilton/Marea Britanie, 1976; Hutaldo/Elvetia, 1993 etc.);

- apoi, el a comis infractiunea de instigare (insidioasa) la marturie mincinoasa, avand in vedere ca, prin modul cum a procedat, l-a indemnat pe „martorul” Geambulat Fetin sa pretinda ca ne-ar „recunoaste”, pe mine si pe ceilalti inculpati, ca fiind ofiterii anchetatori care l-au determinat sa ceara bani, cu titlu de mita, de la cei 7 cetateni turci – ceea ce este nereal (in realitate, asa cum se arata in incheierea de sedinta din 10/03/2010, pronuntata de judecatorul Costiniu Viorica in dosarul nr.2232/2/2010, avand ca obiect cererea DNA de arestare preventiva, prezenta in aeroport a traducatorului Geambulat Fetin a fost semnalata abia noaptea, dupa orele 22⁰⁰, cand nici unul dintre inculpati nu se mai afla in unitate).

D. Cu privire la modul in care trebuie consemnate declaratiile

Contrar dispozitiilor art.327¹ C.pr.pen., potrivit carora „declaratiile (…) martorilor (…), inclusiv intrebarile adresate acestora (…),se consemneaza intocmai”, pe parcursul cercetarii efectuate, judecatorul Mirancea a consemnat altceva, fie denaturand, pur si simplu, anumite declaratii, fie refuzand sa consemneze unele afirmatii ale martorilor. Asa de pilda, in declaratia martorului Geambulat Fetin (audiat la termenul din 30/09/2010), judecatorul Mirancea Dumitru a dispus sa se consemneze ca „la ancheta au participat Barbor Bogdan si Grama Danut” – ceea ce nu concorda deloc cu ceea ce a afirmat acest martor. in realitate, dupa ce a fost pus sa dea citire declaratiei sale din 17.03.2008, aratandu-i-se care sunt inculpatii si cerandu-i-se sa precizeze daca recunoaste pe vreunul, Geambulat Fetin a afirmat caii recunoaste pe 2 dintre inculpati (Barbor Bogdan si Grama Danut) ca fiind cei 2 ofiteri care au efectuat ancheta impotriva cetateanului turc Seker Serdar (invinuit, in dosarul penal nr.1164/D/P/2007 al DIICOT, de tentativa de contrabanda cu munitie) si, de asemenea, ca-l recunoaste pe un al treilea inculpat (Micu Iustin Robertino) ca fiind ofiterul superior care a fost de fata, in timpul anchetei. Or, daca instanta si-ar fi indeplinit obligatia de a consemna intocmai declaratiile martorului, ar fi devenit evident, pentru oricine, ca Geambulat Fetin minte – deoarece, asa cum dovedesc toate probele din dosar, ancheta impotriva cetateanului turc Seker Serdar nu a fost efectuata de nici unul dintre inculpati, ci de persoanele cu atributii legale in acest sens, respectiv de ofiterii de cercetare penala Balusi Cristian si Nitoi-Moise Marius (audiati in cauza, in calitate de martori).

Mai mult, fata de cererea avocatului Paul Varzaru de a se consemna ca martorul (Geambulat Fetin) l-a indicat pe clientul sau, inculpatul Micu Iustin Robertino, ca fiind „ofiterul superior care a participat la ancheta”, instanta a pretins ca nu ar avea sens sa mai consemneze „si aceasta prostie”. Ca urmare, instanta nu a consemnat cererea si nu s-a pronuntat asupra ei, incalcand astfel si dispozitiile art.305 lit.g C.pr.pen., potrivit carora instanta are obligatia sa consemneze in incheierea de sedinta toate cererile, de orice natura, formulate de parti sau de ceilalti participanti.

Tot atunci, judecatorul Mirancea Dumitru a refuzat sa consemneze afirmatia lui Geambulat Fetin ca, intr-o zi (nu stie care, nici daca era zi sau seara), el a mers la Aeroportul Baneasa (nu mai stie in ce scop, nici ce a facut acolo), unde i-a vazut pe inculpati „intr-un birou pe dreapta, cum intri in aeroport” – desi aceasta afirmatie, repetata de Geambulat de inca doua ori, se impunea a fi nu numai consemnata, dar si verificata (eventual, chiar printr-o cercetare la fata locului). Sau, instanta a refuzat sa consemneze declaratia denuntatorului Abdullah Kocatas, care a sustinut ca procurorul anchetator Bocsan Gheorghe i-a audiat pe cetatenii turci Cengiz Binali, Seker Serdar si Seker Sefa la sediul firmei sale din Istanbul, unde cei 3 cetateni turci ar fi fost convocati prin grija sa (a denuntatorului) – aspect de natura sa demonstreze incalcarea brutala de catre DNA a procedurii penale si a regulilor procesului echitabil.

Or, procedand astfel, judecatorul Mirancea Dumitru s-a facut vinovat si de savarsirea mai multor infractiuni de fals intelectual. in acest sens, subliniez ca, in sens penal (art.147 si art.145 C.pen.), judecatorul este un „functionar” si chiar un „functionar public” (deci poate fi subiect activ al acestei infractiuni), iar, in cursul judecatii, lui ii revine obligatia de a „consemna intocmai” declaratia respectiva, care are valoare de „inscris oficial”, conform art.150 alin.2 C.pen.; cu alte cuvinte, obligatia judecatorului de a consemna intocmai declaratiile martorilor este echivalenta cu obligatia generala de a consemna exact faptele constatate personal, obligatie ce revine oricarui functionar care, in atributiile sale de serviciu, intocmeste un inscris oficial – de unde urmeaza ca judecatorul, la fel ca orice alt functionar, trebuie sa raspunda pentru fals intelectual, in caz ca dispune sa se consemneze, intr-o declaratie, fapte necorespunzatoare celor declarate de martor, ori omite cu stiinta sa consemneze unele afirmatii ale acestuia.

In acest context, trebuie sa subliniez si ca judecatorul Mirancea Dumitru nu s-a limitat la a falsifica declaratiile martorilor; in orice caz, el a savarsit infractiunea de fals intelectual si cu ocazia motivarii sentintei, deoarece, in cuprinsul acesteia, el a atestat, in mod sistematic, imprejurari necorespunzatoare adevarului – de pilda, la pag.15 din sentinta, judecatorul Mirancea retine, contrar realitatii, ca din declaratia martorei Cocu Mihaela ar reiesi ca, la data de 05/09/2007, inculpatul Micu Iustin a ramas in unitate dupa orele de program; sau, la aceeasi pagina, judecatorul Mirancea retine, contrar realitatii, ca inculpatul Grama Danut ar fi fost „indicat” (recunoscut) de martorul Cengiz Binali; ori, la aceeasi pagina, judecatorul Mirancea retine, contrar realitatii, ca martorul Nitoi Moise ar fi declarat ca inculpatul Guiu Lucian a fost prezent la serviciu in ziua de 05/09/2007. Pe scurt, intr-o singura pagina din sentinta (care reprezinta, si ea, un „inscris oficial”, in sensul art.150 alin.2 C.pen.), judecatorul Mirancea Dumitru a atestat, in mod mincinos, existenta la dosar a nu mai putin de 3 probe in acuzare, care, in realitate, nu exista, fiind „inventate” de el.

De aceea, va adresez, rugamintea de a dispune, totodata, sesizarea Parchetului competent, pentru a incepe urmarirea penala impotriva judecatorului Mirancea Dumitru, sub aspectul infractiunilor deja mentionate (represiune nedreapta, tortura, fals intelectual si instigare la marturie mincinoasa - art.266, 267¹, 289 si art.25 rap. la art.260 C.pen.)”.

* Vizionati aici citatiile „internationale” pentru martorii turci, efectuate pe formulate romanesti si care nu au ramas lipite la dosar