Ministrul Justitiei Catalin Predoiu nesocoteste Curtea Constitutionala a Romaniei cand propune sa impuna un prag de doar 9.000 de lei pentru infractiunea de abuz in serviciu.

Ne referim, desigur, la intentia de a modifica articolul 297 din Codul penal. Dar nu in forma in care a fost votata de Senat (cu un prag de 250.000 de lei – click aici pentru a citi), ci in versiunea scoasa din joben de catre ministrul Justitiei Catalin Predoiu – aceea in care pragul ar trebui sa fie de numai 9.000 de lei (click aici pentru a citi). Adica echivalentul a trei salarii minime pe economie. 

Amintim ca miercuri, 29 martie 2023, la numai cateva ore dupa ce Senatul votase in prima lectura proiectul de lege privind modificarea Codului penal in care era impus pragul de 250.000 de lei la art. 297 CP, ministrul Justitiei Catalin Predoiu a propus un prag de numai 9.000 de lei. Imediat dupa comunicatul lui Predoiu, presedintele PSD Marcel Ciolacu a declarat ca sustine varianta lui Predoiu, iar nu cea votata de Senat.

Sunt ignorate trei decizii CCR

Problema este ca varianta cu pragul de doar 9.000 lei la abuzul in serviciu ignora cel putin trei decizii emise de Curtea Constitutionala a Romaniei cu privire la art. 297 alin. 1 Cod penal. In toate cele trei decizii (nr. 405/2016, 392/2017 si 650/2018), CCR a stabilit ca pragul trebuie stabilit la un nivel suficient de ridicat incat sa justifice calificarea faptei drept infractiune (iar nu contraventie, abatere disciplinara etc.). In caz contrar, procurorii ar putea folosi acest capat de acuzare ca sa fabrice dosare impotriva oricarei tinte incomode, a adaugat instanta de contencios constitutional, preluand o idee exprimata de Comisia de la Venetia inca din anul 2013.

Iata ce scrie in Decizia CCR nr. 405/2016:

„71. Curtea retine ca, la solicitarea Comisiei pentru afaceri juridice si drepturile omului din cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Comisia de la Venetia a adoptat Raportul asupra relatiei dintre responsabilitatea ministeriala politica si cea penala, adoptat la cea de-a 94-a sedinta plenara (8-9 martie 2013). Curtea constata ca, in cadrul acestui raport, Comisia de la Venetia a considerat ca «prevederile penale care interzic 'abuzul in serviciu', 'folosirea inadecvata a puterilor' si 'abuz de putere' sau infractiuni similare se gasesc in numeroase sisteme juridice europene, iar Comisia de la Venetia recunoaste ca poate exista necesitatea pentru asemenea clauze generale [...]. In acelasi timp, Comisia subliniaza ca asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atat cu privire la cerintele calitative ale art. 7 al CEDO, cat si la alte cerinte fundamentale conform principiului statului de drept, precum previzibilitatea si securitatea juridica, si releva, de asemenea, ca acestea sunt in mod special vulnerabile la manevre politice abuzive. Comisia de la Venetia considera ca prevederile penale nationale cu privire la 'abuzul in serviciu', 'abuz de putere' si expresii similare trebuie interpretate in sens restrans si aplicate la un nivel inalt, astfel incat sa poata fi invocate numai in cazuri in care fapta este de natura grava, cum ar fi, spre exemplu, infractiuni grave impotriva proceselor democratice nationale, incalcarea drepturilor fundamentale, subminarea impartialitatii administratiei publice s.a.m.d. [...]. Mai mult, trebuie impuse criterii suplimentare cum ar fi, spre exemplu, cerinta existentei intentiei sau neglijentei grave. Pentru cazurile de 'abuz in serviciu' sau 'abuz de putere' care implica interese economice, poate fi considerata adecvata cerinta unei intentii de castig personal, fie pentru persoana in cauza sau, de exemplu, pentru un partid politic. [...] In masura in care prevederile penale de 'abuz in serviciu' si 'abuz de putere' sunt invocate impotriva ministrilor pentru actiuni care sunt in principal de natura politica, atunci acest fapt trebuie facut ca ultima solutie (ultima ratio). Mai mult, nivelul sanctiunilor trebuie sa fie proportional cu infractiunea comisa si sa nu fie influentat de considerente si dezacorduri politice. Comisia de la Venetia apreciaza ca responsabilitatea de a nu folosi eronat prevederile privind 'abuzul in serviciu' impotriva fostilor sau actualilor ministri pentru motive politice tine atat de sistemul politic, cat si de procurorul general si instantele de judecata, indiferent daca ministrul este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare»”.

CCR a reluat ideea de mai sus in Decizia nr. 392/2017:

„42. Curtea a retinut ca, in exercitarea competentei de legiferare in materie penala, legiuitorul trebuie sa tina seama de principiul potrivit caruia incriminarea unei fapte trebuie sa intervina ca ultim resort in protejarea unei valori sociale, ghidandu-se dupa principiul 'ultima ratio'. Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat ca, in materie penala, acest principiu trebuie interpretat ca avand semnificatia ca legea penala este singura in masura sa atinga scopul urmarit (alte masuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii in realizarea acestui deziderat), iar nu ca avand semnificatia ca legea penala trebuie privita ca ultima masura aplicata din perspectiva cronologica. Mai mult, masurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmarit trebuie sa fie adecvate, necesare si sa respecte un just echilibru intre interesul public si cel individual. Curtea a retinut ca din perspectiva principiului 'ultima ratio' in materie penala nu este suficient sa se constate ca faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci aceasta atingere trebuie sa prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care sa justifice sanctiunea penala.

43. In continuare, Curtea a observat ca acest principiu este receptat in jurisprudenta curtilor constitutionale (Curtea Constitutionala a Lituaniei, Tribunalul Constitutional din Portugalia, Curtea Constitutionala a Ungariei), precum si in cuprinsul unor documente ale Comisiei europene pentru democratie prin drept (Comisia de la Venetia) sau ale altor entitati. Astfel, Curtea a retinut ca, la solicitarea Comisiei pentru afaceri juridice si drepturile omului din cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Comisia de la Venetia a adoptat Raportul privind relatia dintre raspunderea politica si raspunderea penala a membrilor Guvernului, adoptat la cea de-a 94-a sesiune plenara (Venetia, 8-9 martie 2013). Curtea a constatat ca, in cadrul acestui raport, Comisia de la Venetia a considerat ca 'prevederile penale care interzic «abuzul in serviciu», «folosirea inadecvata a puterilor» si «abuz de putere» sau infractiuni similare se gasesc in numeroase sisteme juridice europene, iar Comisia de la Venetia recunoaste ca poate exista necesitatea pentru asemenea clauze generale [...]. In acelasi timp, Comisia subliniaza ca asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atat cu privire la cerintele calitative ale art. 7 al CEDO, cat si la alte cerinte fundamentale conform principiului statului de drept, precum previzibilitatea si securitatea juridica, si releva, de asemenea, ca acestea sunt in mod special vulnerabile la manevre politice abuzive. Comisia de la Venetia considera ca prevederile penale nationale cu privire la «abuzul in serviciu», «abuz de putere» si expresii similare trebuie interpretate in sens restrans si aplicate la un nivel inalt, astfel incat sa poata fi invocate numai in cazuri in care fapta este de natura grava, cum ar fi, spre exemplu, infractiuni grave impotriva proceselor democratice nationale, incalcarea drepturilor fundamentale, subminarea impartialitatii administratiei publice s.a.m.d. [...]. Mai mult, trebuie impuse criterii suplimentare cum ar fi, spre exemplu, cerinta existentei intentiei sau neglijentei grave. Pentru cazurile de «abuz in serviciu» sau «abuz de putere» care implica interese economice poate fi considerata adecvata cerinta unei intentii de castig personal, fie pentru persoana in cauza sau, de exemplu, pentru un partid politic. [...] in masura in care prevederile penale de «abuz in serviciu» si «abuz de putere» sunt invocate impotriva ministrilor pentru actiuni care sunt in principal de natura politica, atunci acest fapt trebuie facut ca ultima solutie (ultima ratio). Mai mult, nivelul sanctiunilor trebuie sa fie proportional cu infractiunea comisa si sa nu fie influentat de considerente si dezacorduri politice. Comisia de la Venetia apreciaza ca responsabilitatea de a nu folosi eronat prevederile privind «abuzul in serviciu» impotriva fostilor sau actualilor ministri pentru motive politice tine atat de sistemul politic, cat si de procurorul general si instantele de judecata, indiferent daca ministrul este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare'. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, retinand cele expuse in Raportul Comisiei de la Venetia, a adoptat, in data de 28 iunie 2013, la cea de-a 27-a intalnire, Rezolutia nr. 1950 (2013), in care: 'indeamna majoritatile aflate la putere din statele membre sa se abtina de a abuza de sistemul de justitie penala pentru persecutarea oponentilor politici; invita organismele legislative ale acelor state ale caror reglementari penale includ inca dispozitii generale referitoare la «abuzul in serviciu» sa ia in considerare abrogarea sau reformularea unor astfel de dispozitii, in scopul de a limita domeniul lor de aplicare, in conformitate cu recomandarile Comisiei de la Venetia; invita autoritatile competente ale acelor state membre ale caror Constitutii prevad proceduri speciale de punere sub acuzare pentru raspunderea penala ministeriala de a se asigura ca acestea sunt interpretate si aplicate cu gradul de precautie si de retinere recomandate de Comisia de la Venetia'”.

De la un salariu minim pe economie s-a ajuns la trei salarii minime pe economie

In al treilea rand, ne referim la Decizia nr. 650/2018, emisa in contextul in care majoritatea parlamentara din acel moment – PSD-ALDE-UDMR – intentiona sa opereze numeroase modificari la Codul penal si la cel de procedura penala, ca sa le puna in acord cu jurisprudenta CCR. Totusi, amintim ca, la presiunea protestelor #rezist, coalitia de atunci renuntase la pragul de 200.000 de lei pentru abuzul in serviciu, propunand in schimb un prag mult mai mic – la nivelul unui salariu minim brut pe economie. Incepand cu 1 ianuarie 2018, salariul minim brut pe economie era de 1.900 de lei pe luna.

Intre timp, el a crescut, ajungand la 3.000 de lei de la 1 ianuarie 2023. Asadar, vedem acum ca pragul propus de ministrul Justitiei Catalin Predoiu pentru abuzul in serviciu – si insusit de coalitia PSD-PNL-UDMR – reprezinta trei salarii minime brute pe economie.

Revenind: in Decizia 650/2018, instanta de contencios constitutional soma Parlamentul sa legifereze un prag suficient de inalt pentru abuzul in serviciu, considerand ca nivelul unui salariu minim pe economie este unul „derizoriu”. Exact acesta este cuvantul folosit de CCR.

Inainte de a va lasa sa cititi pasajul relevant din Decizia CCR 650/2018, va propunem o tema de reflectie: actuala Curte Constitutionala va fi multumita de pragul de 9.000 lei pentru abuzul in serviciu sau va considera ca si acesta este unul derizoriu?

Iata cel mai important pasaj din Decizia CCR nr. 650/2018:

„626. De asemenea, Curtea mai constata ca legiuitorul nu a pus de acord prevederile art.297 din Codul penal cu Decizia Curtii Constitutionale nr.405 din 15 iunie 2016. In aplicarea Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, legiuitorul ar fi trebuit sa fie mai ales preocupat de definirea intensitatii vatamarii, cu referire la drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice, si nu de stabilirea unui prag valoric derizoriu in sine, care, in realitate, nu rezolva problema caracterului de ultima ratio a sanctiunii penale. Practic, prin modul de reglementare a textului analizat, vor persista aceleasi probleme cu privire la dificultatea delimitarii diverselor forme de raspundere, fata de cea penala. Prin urmare, Curtea constata ca legiuitorul a incalcat prevederile art.147 alin.(1) si (4) din Constitutie, ignorand viziunea de ansamblu ce rezulta din decizia Curtii Constitutionale asupra infractiunii antereferite”.