Prefectul suspendat al judetului Iasi, Radu Prisacaru, a fost condamnat, luni, de Curtea de Apel Iasi, la 4 ani de inchisoare, pentru luare de mita. Decizia instantei nu este definitiva. Proba de baza a procurorilor DNA, in timpul judecatii dosarului, a fost legata de interceptarile ambientale pe care procurorii le-au realizat, interceptari ale caror transcrieri, pe langa faptul ca erau pline de puncte-puncte sau de cuvantul „neinteligibil”, s-au dovedit in instanta a fi copii, lucrate si prelucrate si nicidecum originale. O expertiza realizata in acest caz a dat peste cap schema de acuzare facuta de procurori, insa, surprinzator, instanta se pare ca nu a tinut cont de raportul de expertiza in care se spunea negru pe alb ca inregistrarile nu sunt originale, ca datele au fost transferate dintr-un sistem de stocare in altul si redenumite, ca nu se cunoaste cu exactitate ora la care s-au facut inregistrarile si ca exista decalaje intre “inregistrari si evenimentele acustice”!

DNA a transmis expertului alte echipamente tehnice, nu cele pe care s-a facut inregistrarea discutiilor dintre inculpati, fara nicio explicatie: “in urma identificarii caracteristicilor acestor aparate, respectiv a modului de functionare si de inregistrare, s-a constatat ca: urmatoarele inregistrari in litigiu nu au fost realizate cu aceste aparate, si, de asemenea, in urma discutiilor cu reprezentantul Serviciului Tehnic din cadrul DNA Bucuresti, ni s-a adus la cunostinta ca aparatele utilizate nu sunt in posesia acestei institutii! (…) Conchidem ca nu se poate stabili daca suportul optic in discutie este original si nici autenticitatea inregistrarii Track01.cda continuta pe acest suport (…) se constata o serie de neconcordante, situatie care arata ca fisierele audio in litigiu nu au fost create simultan cu evenimentele acustice care au avut loc, si astfel conchidem ca suportul optic (…) nu este original, fara ca aceasta sa insemne ca aceste inregistrari nu reprezinta copii fidele ale inregistrarilor originale sau ca transferarea nu a fost realizata cu acuratete (…) In momentul de fata, singura autoritate care poate oferi informatii despre modul in care s-a facut transferul inregistrarilor pe acest suport optic sau daca fisierele continute reprezinta copii fidele (duplicate) ale fisierelor originale realizate cu echipamentul din dotare, este cea care a pus in aplicare mandatele de autorizare a inregistrarilor, deoarece aceasta activitate presupune cunostinte specializate si informatii protejate prin lege, precum si utilizarea unor echipamente si mijloace tehnice complexe, specifice fiecarei institutii in parte, dintre care unele exclud orice interventie neautorizata, inclusiv din partea operatorilor care le deservesc”. “Constatam, prin urmare, ca inregistrarile in litigiu nu au fost realizate direct cu echipamentele prezentate, fiind probabil transferate in formatul in care au fost primite, si apoi redenumite, prin utilizarea aplicatiei proprii echipamentului si prin intermediul unei statii de lucru PC”.

Expertul a descoperit ca ”inregistrarile NU au fost create simultan cu evenimentele acustice care au avut loc” !

Expertul Emilian Ursu a sustinut, in raportul de expertiza, ca “inregistrarile in litigiu de pe suporturile optice (…) nu au fost create simultan cu evenimentele acustice care au avut loc, si implicit faptul ca aceste suporturi nu sunt originale, fara ca aceasta sa insemne ca aceste inregistrari nu reprezinta copii fidele ale inregistrarilor originale sau ca transferarea nu a fost realizata cu acuratete. (…) Inregistrarile in litigiu (…) nu au fost realizate direct prin intermediul echipamentului tehnic prezentat, fiind probabil rezultatul unei conversii din formatul original in format AVI, si apoi transferate pe suport optic prin intermediul aplicatiei USBird si a unei statii de lucru PC. Fata de cele prezentate (…) referitoare la conditiile pe care o inregistrare digitala trebuie sa le indeplineasca pentru a fi considerata autentica, si in situatia in care este probabil ca inregistrarile in litigiu sa fi fost realizate cu echipamentele tehnice indicate, convertite si transferate ulterior pe alte suporturi, acestea nu indeplinesc cumulativ cele trei cerinte pentru autenticitate fara ca aceasta sa insemne ca aceste inregistrari nu reprezinta copii fidele ale inregistrarilor originale sau ca transferarea nu a fost realizata cu acuratete. La examinarea intrinseca auditiva a inregistrarilor audio din fisierele in discutie de pe suporturile (…) nu au fost constatate anomalii ale secventelor de vorbire/respiratie, zgomot de fond, care sa indice posibilitatea existentei unor interventii”. De asemenea, expertul a ajuns la concluzia ca “datele interne ale suporturilor optice si informatiile de tip metadata reprezinta datele cu care sistemele sunt setate in acel moment, astfel incat nu se poate stabili cu precizie data si ora la care au fost create fisierele in discutie, nepotrivirea rezultand din faptul ca au fost folosite cel putin doua ceasuri: al recorderului si al sistemului care a scris CD-ul iar acestea nu erau puse la aceeasi data si ora”.

* Cititi aici expertiza lui Emilian Ursu