Fosta judecatoare Georgeta Buliga, condamnata la inchisoare, desi co-inculpatul folosit de DNA pentru realizarea flagrantului a participat si asistat la comiterea de infractiuni

Scris de: V.R. | |

18 April 2012 15:48

Vizualizari: 7679

Judecatorii supremi Sofica Dumitrascu (presedinte), Sandel Macavei si Simona Nenita, cei care au respins recursul fostei judecatoare de la Curtea de Apel Iasi, Georgeta Buliga, impotriva deciziei Curtii de Apel Bacau, de condamnare la 4 ani si sase luni de inchisoare cu executare pentru luare de mita, si-au motivat decizia de a mentine aceasta condamnare. Astfel, cei trei judecatori au considerat ca in mod corect instanta de fond a decis sa inlature marturia data in fata judecatorului de Liviu Popescu, co-inculpat in cauza si cel care a lucrat cu DNA-ul pentru prinderea lui Buliga in flagrant, fiind vadit nesincera.

In fata primei instante, Popescu a sustinut ca a fost silit de procurorii DNA sa faca denunt impotriva lui Buliga, si sa poarte tehnica la intalnirile cu aceasta, si sa ii ofere bani, fiind amenintat ca, in caz contrar, se va duce la puscarie si nu isi va mai vedea familia. Instanta de recurs, completul mai sus mentionat, a admis ca Popescu a fost agent al statului in acest caz si ca a participat si asistat la comiterea unor infractiuni, insa pe care nu le-a determinat el ca agent al statului, intrucat, conform altor marturii din dosar, exista, mai inainte de a se implica DNA, o intelegere intre Buliga si Popescu, referitoare la remiterea unei sume de bani pentru o solutie favorabila intr-un proces civil in care Popescu era parte.

ICCJ, despre Buliga: “Inculpata infractoare a fost predispusa la activitatea infractionala imputata, intentia a fost preexistenta”

Conform deciziei 3920, pronuntata in dosarul nr. 749/32/2010, de instanta suprema, Popescu nu poate fi socotit agent provocator pentru ca infractiunile s-ar fi comis si daca el nu ar fi participat sau asistat la ele, astfel ca nu el a fost cel care le-a determinat. In concluzie, ICCJ a considerat ca DNA nu a incalcat CEDO si ca toate drepturile procesuale ale fostului magistrat Georgeta Buliga au fost respectate. „In ceea ce priveste declaratia martorului Popescu Liviu, data in instanta la termenul din 5 mai 2011, instanta de fond cu justete a inlaturat-o din ansamblul probator, apreciind ca elementele de fapt expuse de martor sunt nesincere si nu se coroboreaza cu celelalte fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza. Analizand continutul declaratiei martorului Popescu Liviu data in cursul cercetarii judecatoresti, se observa ca este vadit contradictorie fata de continutul celorlalte declaratii date in cauza de aceasta persoana in calitate de invinuit si inculpat, de declaratiile martorului Murgoci Ionut precum si de continutul informativ al inregistrarilor ambientale si audio-video efectuate in cauza, a caror analiza a fost efectuata mai sus. Instanta, potrivit principiului liberii aprecieri a probelor, a constatat ca declaratia lui Popescu Liviu data in cursul cercetarii judecatoresti la data de 5.05.2011 prin care isi retracteaza declaratiile de la urmarirea penala, nu constituie expresia adevarului, avand in vedere lipsa unor motive pertinente si credibile care sa justifice aceasta schimbare de atitudine procesuala. Se observa, element semnificativ, ca Popescu Liviu, care a uzat in fata instantei de prevederile 320/1 CPP, recunoscandu-si vinovatia a fost audiat in calitate de invinuit si de inculpat in faza de urmarire penala si a avut o pozitie procesuala constanta in sensul in care a aratat cat se poate de explicit si detaliat ca inculpata i-a pretins bani cu titlu de mita si trafic de influenta, in vederea obtinerii unei hotarari judecatoresti irevocabile favorabile, astfel ca aprecierea ca declaratia din data de 5.05.2011 este vadit nesincera este una justa si nu-si gaseste corespondentul in ansamblul probator administrat in cauza. (…) Inalta Curte nu ignora problema, de principiu, vizand infractionalitatea provocata de catre autoritati, aspect de altfel invocat de catre recurenta in cauza. (…) In ultima perioada, CEDO a acordat detaliat problema infractiunilor provocate de agenti ai statului (…). Infractiunea provocata este acea fapta care nu ar fi avut loc fara participarea unui agent al statului, ce actioneaza cu ideea de a implica o persoana intr-o activitate infractionala, pentru a o putea ulterior acuza penal.(...) Or, acest din urma aspect, in speta de fata, a fost complet deslusit de catre organul judiciar, numitul Popescu Liviu a asistat la comiterea unor infractiuni sau a participat la acestea fara insa sa le fi determinat, asa incat nu exista nicio problema sub aspectul conformarii la art. 6 din Conventie. Din depozitiile (….) a rezultat intelegerea anterioara dintre Popescu Liviu si inculpata cu privire la promisiunea de recompensare materiala a inculpatei pentru pronuntarea unei hotarari favorabile acestuia si interesul real al inculpatei pentru obtinerea sumelor pretinse de la Popescu Liviu. Asadar, inculpata infractoare a fost predispusa la activitatea infractionala imputata, intentia a fost preexistenta, a fost si materializata cu acte concrete anterioare cooptarii de catre serviciile statului a persoanei numitului Popescu Liviu”.

Comentarii

# Pulimea Taichii 18 April 2012 17:32 +5

Instanţa de fond a fost inconsecventă: i-a acordat lui Popescu beneficiul prevăzut de art. 320 ind.1 C.pr.pen. cu toate că acest beneficiu se acordă doar inculpaţilor care declară că-şi recunosc faptele aşa cum sunt reţinute în rechizitoriu şi înţeleg să se judece pe probatoriul administrat la urmărirea penală. Ori, Popescu şi-a schimbat declaraţia în instanţă - declarînd că a fost constrîns de către anchetatori să participe la ambuscada împotriva dnei B. Schimbîndu-şi declaraţia, instanţa nu mai avea voie să-i acorde beneficiul de la 320 ind.1. Şi totuşi i l-a acordat. Cam nelegal, cumva, nu ? ;-)

# nu cred 18 April 2012 20:04 0

instanța dacă a admis cererea pe 320ind.1 C.p.p. pentru un inculpat iar pentru celălalt s-a ales procedura comună, trebuia să disjungă și avea posibilitatea să audieze primul inculpat în calitate de martor în dosarul inițial...

# DOREL 19 April 2012 21:12 +1

Cu regret trebuie s-o spunem: acest complet s-a lasat mani******t si si-a murdarit constiinta condamnand un nevinovat, pe deasupra si o biata femeie batrana ! Dovada ? Completul de recurs a renuntat la audierea de ICCJ a martorului a carui declaratie din instanta a fost inlaturata ! Mai vreti o dovada ? Cititi pe LuJu hotararea CdA Buc de arestare preventiva, tot ce i s-a reprosat nefericitei G. Buliga a fost ca nu s-a abtinut in luna mai, iar "flagrantul" a fost realizat in octombrie ! Si, ma rog, cand in octombrie ? Pai, exact in ziua in care a intrat in vigoare noua competenta a curtilor de apel ! Asa ca, niste lucruri se cam leaga .... Si, b): cum si de cine a fost mani******t completul de recurs ? Pai, de completul - de altfel celebru - care a judecat cererea de arestare in recurs ! Si cine facea parte din acest complet ? Cum cine ? Cine trebuia (I.M., I.B., C.R.) ! Parerea mea ...

# Laurenţiu 19 April 2012 22:00 +2

I.M. este judele Ionut Matei ? Adica ala care in anii de cind taie si spinzura la ICCJ nu a aflat ca legea si regulamentul Inaltei Curti obliga membrii completului de 3 la rotatie la presedintia completului ?

# Pulimea Taichii 18 April 2012 20:22 +2

Tu zici cam aşa: Popescu este inculpat "în partea lui de dosar" şi ar putea deveni martor în partea dnei B de dosar. Cea disjunsă. De fapt, nici tu nu crezi că e posibil - juridic vorbind - aşa ceva, nu ? :-)

Aş propune să ne concentrăm pe declaraţiile acestui Popescu. Instanţa a luat de bune toate probele obţinute la urmărirea penală cu ajutorul lui şi, în baza acestora a condamnat-o. În schimb, îi înlătură acestuia declaraţia de la instanţă. Care este motivaţia juridică ce justifică această înlăturare ? A fost el constrîns/plătit de către dna B - ce era arestată tocmai cu motivaţia că ar putea influienţa buna administrare a justiţiei în dosar ? Ori, poate, lui Popescu i s-a promis o impunitate pentru "colaborarea" şi a văzut că a luat ţeapă ? Sau l-au luat remuşcările pentru că s-a făcut instrumentul distrugerii unui om ? ;-)

În orice caz, revenirea asupra declaraţiilor de la urmărirea penală îi subminează, per total, credibilitatea iar o hotărîre de condamnare bazată pe declaraţiile acestuia este extrem de precară. :sad:

# tot eu 19 April 2012 10:37 0

Nu m-a interesat dosarul și nu știu efectiv cum s-a desfășurat procesul. Am zis cu titlu de principiu că, în cazul în care există mai mulți inculpați (art. 33.a și art. 34 C.p.p.) judecați în dosare diferite (ex. disjunse), C.p.p.-ul nu interzice audierea lor în calitate de martori în celelalte dosare care nu îi privesc. Desigur, forța probantă a declarației astfel obținute o va stabili instanța. Eu nu am făcut altceva decât să răspund la comentariu tău, și să arăt că există posibilitatea ca un inculpat să fie judecat pe procedura simplificată (deci disjuns), iar în dosarul inițial, declarația luată în calitate de martor să fie cu totul schimbată decât declarația dată în dosarul ce îl privea în care și-a recunoscut vinovăția și toate faptele reținute de procuror prin actul de sesizare. În acest caz, trebuie văzut dacă nu e vreo mărturie mincinoasă la mijloc fie cea din cursul UP fie cea din cursul judecății. părerea mea.

# Pulimea Taichii 19 April 2012 15:32 -1

Problemele ridicate de aplicarea practică a art. 320 ind.1 C.pr.pen sunt destul de variate şi nu au o rezolvare unitară în instanţe. Iar aceste probleme derivă din concepţia destul de proastă a acestui text de lege. De altfel, ca tot ce a legiferat regimul Băsescu ;-)

Acest articol - zis pentru accelerarea judecăţilor - readuce la putere principiul juridic medieval "mărturisirea = regina probelor" iar judecătorii (sufocaţi de muntele de dosare ce-l au pe rol) se reped să dea condamnări bazate pe declaraţia inculpatului că se prevalează de art. 320 ind. 1, aplicînd instantaneu condamnări + cu reducerea corespunzătoare a pedepsei. În realitate, aplicarea mecanică a acestui text duce adesea la erori judiciare, din pricina superficialităţii cu care se analizează probele culese de parchet. Practic, prin declaraţia inculpatului se validează integral probatoriul administrat de procurorul urmăritor. Şi se hotărăşte, superficial, condamnarea. Mai merge - dacă în dosar e un singur inculpat. Dar cînd sunt doi sau mai mulţi inculpaţi şi doar unul se prevalează de art. 320 ind. 1 ? Aplicîndu-i condamnarea cu reducere de pedeapsă inculpatului ce a ales 320 ind.1, instanţa validează probatoriul administrat de parchet. Şi, prin hotărîrea de condamnare a acestuia, ÎŞI SPUNE PĂREREA ASUPRA PRICINII. Ceea ce violează prezumţia de nevinovăţie a celorlalţi inculpaţi şi îl face pe judecător să fie incompatibil să mai judece pe restul inculpaţilor. Aşa că, în opinia mea, cînd un judecător aplică 320 ind. 1 el trebuie să se abţină să judece cauza în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi.

# de acord! 19 April 2012 16:38 0

a) Judecătorul este incompatibil și se va abține de la judecata dosarului inițial (nu cred că reclamă prea amplă discuție acest fapt). b) inculpatul deja condamnat, cum am subliniat și mai sus, poate fi audiat ca martor în dosarul inițial. c) ”mărturisirea=regina probelor” nu e incidentă întrucât judecătorul va respinge cerere incupatului atunci când probatoriul nu susține acuzare, deci, atunci când mărturisirea inculpatului nu se coroborează cu alte mijloace de probă. d) instituția în sine e bună, noul cod de procedură penală o conține și există și în alte sisteme de drept (francez, german). o consider bună întrucât salvează bani și timp și mai degrevează din munca judecătorilor lăsându-i pe aceștia să se concentreze asupra dosarelor mai complexe care urmează procedura comună. părerea mea.