Inalta Curte de Casatie si Justitie – condusa de judecatoarea Corina Corbu (foto) – a pronuntat luni, 23 octombrie 2023, o hotarare prealabila prin care a dezlegat problema de drept a acordurilor de vinovatie incheiate in dosarele de evaziune fiscala.

Mai exact, este vorba despre incheierea acordurilor simultan cu achitarea prejudiciului de catre inculpat. Intr-o atare situatie, instanta care admite acordul de recunoastere a vinovatiei mai este sau nu obligata sa lase nesolutionata actiunea civila? Intrebarea de mai sus a fost pusa de catre SC Delta Grup Tyres SRL – o firma din Popesti-Leordeni de import si distribuire a anvelopelor – intr-un proces cu ANAF Sector 4 (solutionarea laturii civile a unui dosar DIICOT soldat cu acord de recunoastere a vinovatiei). La fond, in dosarul nr. 5555/2/2019, judecatoarea Andreea Sandu de la Tribunalul Bucuresti a admis la 28 decembrie 2020 actiunea companiei, anuland decizia de impunere emisa de Fisc.

In recurs, la Curtea de Apel Bucuresti (cauza purtand de aceasta data numarul 7835/2/2021), magistratii Anca Laura Vilceanu, Adina Elvira Ghita si Raluca Ecaterina Toma au admis solicitarea firmei de anvelope de sesizare a Inaltei Curti pentru dezlegarea problemei de drept enuntate in minuta de mai jos.

Iata minuta incheierii CAB de sesizare a ICCJ:

„Respinge ca neintemeiata exceptia tardivitatii formularii precizarilor prin care recurenta-reclamanta invoca motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 7 Cod de procedura civila.

Sesizeaza inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

'Daca, in ipoteza pronuntarii unei solutii de condamnare a inculpatului care achita integral pretentiile partii civile, in conditiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 (forma in vigoare la data de 20.11.2018), ca urmare a admiterii unui acord de recunoastere a vinovatiei in conditiile art. 478 si urmatoarele din Codul de procedura penala, sunt incidente prevederile art. 486 alin. (2) din Codul de procedura penala'.

Suspenda judecarea recursului pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept specificate. Cu drept de recurs pe toata perioada suspendarii, in ceea ce priveste masura de suspendare a judecatii. Pronuntata astazi, 25.05.2023, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei”.

Redam pasajele legale citate mai sus:

- art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005: „In cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute la art. 8 si 9, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, inculpatul acopera integral pretentiile partii civile, limitele prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate”;

- art. 486 alin. 2: „In cazul in care instanta admite acordul de recunoastere a vinovatiei si intre parti nu s-a incheiat tranzactie sau acord de mediere cu privire la actiunea civila, instanta lasa nesolutionata actiunea civila. In aceasta situatie, hotararea prin care s-a admis acordul de recunoastere a vinovatiei nu are autoritate de lucru judecat asupra intinderii prejudiciului in fata instantei civile”.

ICCJ a simplificat lucrurile

La randul ei, instanta suprema a stabilit ca achitarea prejudiciului din dosarele finalizate cu acord de recunoastere a vinovatiei are autoritate de lucru judecat asupra instantei care judeca latura civila. Pe scurt: instanta civila trebuie sa tina cont nu doar de achitarea in sine a prejudiciului, ci si de suma astfel platita (intinderea prejudiciului).

Importanta acestei dezlegari de drept consta in faptul ca, ulterior solutionarii laturii civile, niciuna dintre parti nu va mai putea pretinde in instanta de contencios ca sumele datorate catre bugetul de stat (TVA, impozite, contributii etc.) aveau alt cuantum decat cel stabilit de catre instanta care a solutionat latura civila a dosarului penal.

De asemenea, este de mentionat faptul ca pana acum, in cazul dosarelor finalizate incert din punct de vedere penal (acord de recunoastere a vinovatiei, dezincriminare etc.), dupa definitivarea laturii penale apareau tot felul de cereri: solicitari de restituire a unor sume, contestatii fata de deciziile de impunere aplicate altor sume decat celor prevazute in dosarul penal etc. Or, hotararea prealabila data de ICCJ luni stabileste regula ca suma din latura penala finalizata cu acord de recunoastere a vinovatiei ramane aceeasi pe latura civila a procesului.

Redam minuta HP nr. 69/2023 din dosarul nr. 1939/1/2023:

„Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 7835/2/2021, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile si completarile ulterioare (forma in vigoare la data de 20 noiembrie 2018), in corelatie cu art. 486 alin. (2) din Codul de procedura penala, stabileste ca:

In ipoteza pronuntarii unei solutii de condamnare a inculpatului care achita integral pretentiile partii civile, in conditiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a admiterii unui acord de recunoastere a vinovatiei in conditiile art. 478 si urmatoarele din Codul de procedura penala, hotararea penala are autoritate de lucru judecat asupra intinderii prejudiciului in fata instantei civile, nefiind incidente prevederile art. 486 alin. (2) din Codul de procedura penala.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila. Pronuntata in sedinta publica astazi, 23 octombrie 2023”.

Prezentam punctul de vedere al Curtii de Apel Bucuresti, exprimat in incheierea de sesizare a ICCJ:

„Punctul de vedere al completului de judecata cu privire la dezlegarea chestiunii de drept:

Principalul element care sta la baza sesizarii este reprezentat de divergenta de opinii in ceea ce priveste hotararile de condamnare pentru savarsirea unei infractiuni de evaziune fiscala, respectiv daca, in ipoteza pronuntarii unei solutii de condamnare a inculpatului care achita integral pretentiile partii civile, in conditiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a admiterii unui acord de recunoastere a vinovatiei, hotararea penala are sau nu autoritate de lucru judecat asupra intinderii prejudiciului in fata instantei civile.

Nu a fost identificata jurisprudenta a Sectiilor a VIII-a si a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal ale Curtii de Apel Bucuresti in care problema de drept mentionata sa fi fost direct si explicit analizata, insa la nivel teoretic exista doua opinii.

Intr-o opinie, impartasita de instanta de fond, s-a apreciat ca acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat si achitarea pretentiilor civile prezinta relevanta doar sub aspect strict penal, pentru aplicarea cauzei de reducere a pedepsei instituite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, iar ipoteza aplicarii art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu poate fi asimilata tranzactiei ori acordului de mediere la care art. 486 Cod procedura penala face referire, intr-o astfel de situatie actiunea civila fiind lasata nesolutionata de instanta penala, in conformitate cu dispozitiile art. 486 alin. (2) Cod procedura penala.

Potrivit celei de-a doua opinii, care este si opinia recurentei-reclamante din prezentul dosar, s-a sustinut ca in ipoteza pronuntarii unei solutii de condamnare a inculpatului care achita integral pretentiile partii civile, in conditiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, hotararea penala are autoritate de lucru judecat asupra intinderii prejudiciului in fata instantei civile.

In sprijinul acestei opinii s-a invocat inaplicabilitatea art. 486 din Codul de procedura penala in materia reglementata de art. 10 alin (1) din Legea 241/2005, din ratiuni ce se circumscriu naturii infractiunilor de evaziune fiscala, scopului incriminarii acestora si, mai ales, finalitatii reglementarii unor cauze speciale de reducere a pedepsei, cum este cea prevazuta la art. 10 din Legea nr. 241/2005, cat si ca urmare a aplicarii principiului 'specialia generalibus derogant'. Prin urmare, instanta penala nu va putea niciodata condamna un inculpat pentru savarsirea unei infractiuni de evaziune fiscala si nu va putea niciodata face aplicarea art. 10 din legea speciala, fara a solutiona actiunea civila, adica fara a constata achitarea integrala a pretentiilor partii civile, pentru ca achitarea integrala a pretentiilor civile presupune, in mod intrinsec si invariabil, rezolvarea actiunii civile. In ceea ce priveste opinia instantei de trimitere, completul de fata nu are conturata optiunea cu privire la interpretarea ce trebuie adoptata, luand in calcul aplicarea oricareia dintre cele doua opinii incidente.

In concluzie, in viziunea Curtii, tocmai existenta celor doua opinii conturate asupra acestei probleme, cu argumente apreciate drept importante in ambele variante, justifica sesizarea Inaltei Curti pe calea mecanismului pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, constatand intrunite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 C.proc.civ., Curtea, in temeiul art. 520 alin. 1 C.proc.civ., va sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

'Daca, in ipoteza pronuntarii unei solutii de condamnare a inculpatului care achita integral pretentiile partii civile, in conditiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 (forma in vigoare la data de 20.11.2018), ca urmare a admiterii unui acord de recunoastere a vinovatiei in conditiile art. 478 si urmatoarele din Codul de procedura penala, sunt incidente prevederile art. 486 alin. (2) din Codul de procedura penala'.

In temeiul art. 520 alin. (2) C.proc.civ., Curtea va suspenda judecarea cauzei pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept specificate”.

* Cititi aici intreaga incheiere Cab de sesizare a ICCJ